Patetic.

La noi prin părțile pruto-nistrene se promovează a naibii o antivaloare demnă de premiul nobel pentru proslăvirea celbrei povești a lui Andersen. Discursurile, creațiile verbale, orice efort de public speaking de la recitarea poeziei la grădință la felicitarea de anul nou a președintelui sunt pline de patos.

La grădiniță ni s-a spus cuvântul - expresie. ”Poezia trebuie recitată expresiv... cântecul trebuie cântat expresiv...”

Celebra ”Românul e născut poet”! cobinată cu zelul ca deobicei exagerat al pedagogului sovietic au născut monștri. În lipsa unui model  care să înlocuiască putrefacția vocației școlii să producă homo-soaveticuși, în condițiile când noile puteri se schimbau ca direcția vântului pe la Chișinău, pedagogii au semănat germenii unei societăți cu valori deplasate pe rodnica glie a sărăciei, mizeriei sociale și capitalismului incipient. Dacă tot nu au mai înțeles de la Chișinău ce să educe - români sau moldoveni, muncitori sau intelectuali și dacă tot nu primeau salariile, am obținut o generație (chiar 2) cu un implant al patosului ca valoare supremă până în măduva ADN-ului. 

”Nu în primul rând asta îi frumos!” - kich-ul verbal este aceeași cu cel vizual. Prin ce este rău patosul? NU este rău în cantități limitate combinat cu celelalte două metode de apel la emoții ale retorcii - logica și etica. Atunci când la școală am vrut o notă de zece a trebuit să băgăm emoții, false - evident, pentru a recita aceleași cinci strofe ca și elevul care pur și simplu a recitat, fără patos, expunând exact conținutul și mesajului autorului. Copilul nu a mințit, el a luat un opt acolo pentru că ”Trebuie de recitat cu expresie!” iar copilul cu zece (dar și toată clasa) a înțeles - emoțiile false aduc rezultate. Peste 20 de ani copilul deja ține discursuri patetice și transmite promisiuni patetice din clipuri electorale patetice la televizor și asta din nou lucrează - roboțeii sunt setați  pe aprecierea non-valorilor. 

Fetița asta are nevoie de ajutor urgent, ea nu este decât produsul unui sistem educațional defect. Să vină cineva să-i zică de poeziile și poveștile bune de citit la vârsta ei - acelea pe care le poate înțelege. Simați aplaudaci, riscați să pierdeți copilul în căutarea satisfațiilor sexuale ale eului liric pierdut în cosmosul propriu din nebuloasa Andromeda din poezia ”Somnoroase Păssărele” a ”românului absolut” Mihai Eminescu, căruia dați-i pace odată că era om normal, un om de creație a timpului cu un extraordinar simț al esteticului, nu îi băgați pe gât pateticul. Dacă avea msă vă zică despre perenitatea legătuirii transendente dintre codru și românul prin conexiune logică cu balda Miorița - așa și scria, dați-i pace. Apropo omul a murit de moarte normală pentru un om al creației din acel timp. 

Nu trebuie interzise profele de română, nu ajută, trebuie măcar după 20 ani să vină un plic de la Ministerul Educației unde să scrie - vrem să creștem astfel de copii și mai departe explicat. 

Școala noastră produce monștri, ei recită discursuri emoționale sub muzica lui Enio Moricone la ultimul sunet și tot ei copiază la BAC, se bat și beau fără măsură după școală (după școală la propriu, asta poate avea loc și în timpul lecțiilor). Fetițe care au trei princpii - stau virgine până la nuntă, merg săptămânal la biserică și au note mari, ele sunt princpialul ”material săditor” al patosului verbal, la multe din ele e totul foarte rău - ele chiar cred în toate aberațiile astea. Drept rezultat - zeci de procente de foști liceiști care lasă facultatea după un semestru sau două, rezultate dezastruoase la capitolul note, lcarimi de crocodil când primești doar o privire disprețuitoare la argumentul ”Dapu eu am fost la olimpiada raională la obiectul vostru!”, îngerițele virgine fac de obicei ceea ce se cheamă în popor ”S-o scăpat...”,  exemple pot fi și mai multe. Altfel spus la ai săi 18 ani, absolvenții de licee în majoritatea lor absolută nu au o minimă pregătire de viață. 

Părerea mea este că pateticul, la fel ca orice altă minciună trebuie combătut. 
P.S. Juriul și producătorii emisiunii Moldova are Talent sunt nipriciom, ei au ales exact ceea ce reprezintă majoritatea moldovenilor - o anti-valoare. Monica Pârlici este eroina celor cu citate plasate pe facebook și odnoklassniki, a bătrâneilor care sunt gata să asculte ore în șir liturgiile văzând în ele adevăruri și sincerități profunde, Monica este eroina alegătorului moldovean - o da! Majoritatea aleg miniciuni, pun emoțiile și vorbele umflate deasupra rațiunii și votează - Monica Pârlici are cel mai mare electorat din Moldova. Sloganul electoral este - ”Ia uiti și frumos vorbește fetița asta”! - sărmanul copil. Punct.
Poftiți, de pe la minutul 4, o oră de napalm patetic!

Finanțele publice locale povestite celor mici.

Eu am mai scris de MinFIn. Acum pare că nu e la modă de scris de MinFin, performanțele BNM eclipsează chiar și pe colegii lor de peste drum. Totuși!

Primarii sunt supărați foc, majoritatea! Ei (majoritatea) aveau șansa să primească bani mai mulți la bugetul local. Bani bătuți în cuie de ditamai lege! Lege unsă cu granturi europene și cu expertiză locală. Pentru că de la 1 ianuarie următor trebuia să vină toți banii din impozitele pe venit plătite de lume și alte taxe la bugetul unde are omul reședința. Bani trebuia să rămână la casa omului (adică la primărie). Acum banul rămâne acolo unde este înregistrată compania (adică la Chișinău).

Legea finanțelor publice locale este bună. Lege cu formule făcute în Excel, vorba clasicului. Ea ar aduce sănătate în administrația locală. Legea ar impulsiona concurența și ar atrage calitatea la primării. Decentralizarea financiară ar aduce un mare echilibru politic și primarii nu ar mai alerga cu hurta la partidele de guvernare după fiecare alegeri de dragul unor investiții sau să nu se trezească făr de bani măcar pentru întreținerea de cheltuieli curente. Bună treabă legea asta.

Dar nu merge, nu e bună, chiar e periculoasă. Are dreptate MinFin-ul, nu se poate de la anul. Și nu (numai) că vin alegeri, dar mai ales că ele au venit toți acești ani! Și are dreptate MinFin-ul - vor muri câteva sute de primării pentru că vor falimenta! Nu ați auzit să spună de asta MinFin-ul? Ce să-i faci!? Dar MinFin-ul are dreptate! Cin e de vină? MinFin-ul este de vină! În ultimii ani, 6 ani, au fost alegeri în 2007, în 2008 - ajun, 2009 - de 2 ori, 2010, apoi în 2011, la început de 2012 era campanie electorală, la început de 2013 tot așa era!

Cu scopuri electorale, în tot felul de sate pe care lumea educată le numește neperformante iar oamenii sinceri - prăpădite au fost investite sute de milioane de lei în tot felul de proiecte de la ”cantine sociale” la iluminare publică și ”case de cultură”. Totul cu scop electoral, ”să aibă lumea pentru ce să ne voteze”! Acum că de investiție s-au găsit bani, de nevoie sunt transferate anual sute de milioane pentru întreținerea ”obiectelor sociale”.

Odată ce va fi aprobată în lectură finală noua lege a finanțelor publice locale primăriile satelor ”prăpădite” nu vor mai avea bani pentru întreținerea ”bucuriilor sociale” care au fost inaugurate cu bendițe roșii, verzi și albastre în varii tonalități. Iar asta înseamnă că se vor închide. Efectul electoral e invers. Așadar - Legea finanțelor publice locale ar fi o sinucidere pentru guvernare și un dezastru pentru sute de primari.

Dar de ce e MinFinul e de vină? Pentru că dacă băieții de acolo știau să socoată în coloniță nu se ajungea la aprobarea legii în 2 lecturi ca la a treia să-și dea cineva seama că e periculos. Iar dacă băieții aveau un caiet cu tabla înmuțirii și testosteron în organism mai devreme, așa numitele instituți de menire socială ar căror buget este de patru ori mai mare decât toate impozitele colectate în aceeași localitate nici nu apăreau.

Ospitalite! Traditionalite... karoce - mister!

Nu mergea turismul în țară!
”Dap dacă nu avem strategie!” au spus oamenii și au făcut strategie da tot nu mergea.
”Dap dacă nu avem logou!” au spus oamenii și au făcut logou. Iaca se părea că amuș, iaca-iaca se rup vămile...
”A, dap nu avem slogan!” Iaca avem slogan, acum o să meargă bine.

Acum că avem toate argumentele să afirmăm nivel superior al dezvoltării turismului (cele trei elemente constitutive cu tot cu slogan nou-nouț). Acum targetul!

Pentru a atrage turiști străini în Moldova trebuie să le arătăm ce nu au mai văzut nicăieri. Să poată trăi o experiență deosebită, nemaivăzută.

Ap eu propun să ne axăm pe turism extrem pentru oameni super-mega bogați care nu au ce face cu banii și nu au nevoie de turism spațial.

Vindem pachete turistice la bussinesmanii de prin Vest, oameni tare bogați dornici de senzații tari! Le propunem să devină ”biznăsmăni” în Moldova. Pachetul turistic îl vindem de la 1 mln euro în sus. Durata nelimitată - ăsta doar e turism extrem, cât reziști atât stai!

Iaca vine omul la Aeroportul Internațional Chișinău, aici îl întâmpină noii admnistratori în cialmale și taximetriștii care-l rad de 50 euro pentru 10 km de drum, la hotel îl întâmpină un partener improvizat de afaceri care-l poartă 3 zile prin cluburi, saune, restaurante și cu un alai de curve elitare - totul pe banii lui - ospitalietate huli! 


Pe urmă omul se pornește deamu pe la Drăsliceni să vadă unde a cumpărat o fabrică de colțuni de iarnă din lână. Semnează contractul de achiziție a fabrcii în prezența șefilor de pe la Mi(ni)sterul Atragerii Investitorilor pe o zi. Deamu pe drum înapoi stă o oră în fața unei intersecții blocate de oameni stranii cu steaguri comuniste. Așa ceva la ei nu vezi cu siguranță! Și deja ”partenerul” greu îi va explica de ce mai există comuniști, de ce simboluri criminale sunt mai departe folosite în scop politic, de ce oamenii îi mai susțin pe comuniști. Și când nu mai are explicații logice sau credibile zice - la noi așa îs tradițiile.
Dar tot asta așa - floricele. Iată de la o mâine pornește misterul. Între 2 și 5 luni vor rezista bussinessmanii europeni sub presiunea FISC-ului, sanepidului, vămii, primarilor, polițiștilor, corupților și celor de la anticorupție, raiderilor și procurorilor, judecătorilor și executorilor și pur și simplu furtului de colțuni în proporții deosebit de mari pus la cale de paznici.

În nu mai mult de jumate de an alde turiștii vor pleca din lipsă de bani, fabrica e gata de a primi un nou ”vizitator”. Așa avem 100 de turiști pe an și avem bugetul bun, lume sătulă, alde funcționarii de tot tipul un pic mai ocupați și or lăsa în pace afaceriștii cinstiți locali. Dar cel mai important:
un turist care a trăit misterul unei experiențe pe care cât de mult nu ar vrea - nu o poate repeta nicăieri în lume!

Reţete de suces - scurt pe doi!

Schema unu.
Iei una bucată bancă normală, te înţelegi cu "cine trebu", îţi dă câteva miliarde credite pe gaj fictiv, din cauza gajului ficitiv creditul devine neperformant. Fiind neperformant, nu mai trebuie să-l întorci. Banca nimereşte în picaj liber dar vine statul (Parlamentul) şi o susţine cu câteva sute de milioane pentru recapitalizare. Banca devine absolut stabilă. Pe urmă statul (Guvernul) decide să emită acţinui suplimentare şi tot el decide să nu le cumpere. Iar tu, pe banii luaţi din creditele pe care nu trebuie să le întorci iei şi cumperi toate acţiunile noi şi deţii încă 23,3% din acţiuni. Iar cât ţine de creditele vechi - acum poţi să gajezi chiar acţiunile băncii. Uite aşa dacă te înţelegi "cu cine trebu" poţi cumperi o bancă pe banii băncii.

Importnat este să nu zică nimeni nimic. Ca să se facă că nu văd nimic, trebuie şi tu să te faci că nu vezi ceva.
Schema doi - scurt pe doi.
Pentru că te-ai făcut că nu vezi ceva, ai la dispoziţie următoarea mişcare. Iei una bucată aeroport cu rezultate economice foarte bune şi îl dai pe gratis la nişte paţani din Daghestan, pe 50 ani. Gata - scurt pe doi. 230 mln euro investiţi înseamnă în cel mai bun caz 100, banii ăştia se recuperează în cel mult 10 ani, pe urmă alde gareacie gornîe parni o să mulgă moldovenii de bani. Şi nu-l întrebaţi pe Lazăr, el este "nepriciom".
Aşa că ne vedem la Vilnius.  
Şi una generică...

   

Despre drumuri "reparate".

Mai întâi drumurile erau reparate ziua pentru că nu erau bani mulţi şi erau alegeri - oamenii trebuia să vadă cu se lucrează ceva.

Apoi au apărut bani şi drumurile se reparau mai mult, adică au început să fie reprate mai mult pe datorie şi noaptea. Noaptea se lucra bine, repede, fără ambuteiaje. Apoi poliţia a spus că nu are cum să-i păzească pe drumari. Apoi nişte automobilişti au călcat nişte drumari.

Apoi drumurile au început să fie reparate ziua. Drumurile erau reparate ziua pentru că noaptea poliţiştii nu păzesc drumarii. Drumurile erau blocate ziua dar lăsau o bandă liberă. Una singură.Cine a avut plăcerea să meargă în mai pe Mateevici ştie.

Ieri şi alaltăieri se repara drumul pe 31 august, ei cum se repara - vezi foto. Alde rebeata de la exdrupo au pus Gaz-ul "poperiok" străzii şi nici măcar o bandă nu era liberă, riscul accidentării măcar a unui emerit drumar al regiei ExDruPo era cu tendinţă spre zero.


Acum întrebare înrebătoare: kakova hrena nu se poate de blocat porţiuni de străzi întregi pe timp de noapte cu Gazoane şi lucraţi cât vreţi voi numai nu formaţi ambuteiaje ziua?

Foto de Iulian Bercu.

Scenariu pentru Transnistria.

Dacă tot am rămas restant de la off-line cu vice-premierul Carpov şi e actual cu Transnistria, scriu cum văd eu că se pot mişca lucrurile.

1. Imagine.
Dacă vrem să redobândin integritatea ţării, trebuie să obţinem aliaţi printre decidenţi. Suportul relativ al UE, SUA şi Ucrainei este echilibrat de opoziţia Rusiei care controlează militar, economic şi ideologic regiunea. Unicul decident pe care-l putem atrage de partea noastră sunt însăşi locuitorii din Transnistria, contrar voinţei acestora niciun Şevciuk nu va putea duce regiunea în Rusia şi nici un soldat rus nu va mai sta acolo.

Regiunea are de facto cam 430-450 mii locuitori. Cam 250 mii persoane economic active. Aceştia au o singură mare problemă - sărăcia generată de lipsa locurilor decent plătite de muncă. Să fie create 3-4 zone economice libere la Rezina, Anenii Noi, Căuşeni, Criuleni, să fie acceptate impozite zero pentru investitori pe 15 ani, chiar şi fără impozite sociale şi medicale de pe salariat şi angajator. Pui să lucreze în zonă cei mai amabili poliţişti, repari drumurile spre zona de demarcare a zonei controlate de  Tiraspol, transport public şi o singură condiţie pentru investitor - numărul de locuri de muncă create.

Cunoscând sărăcia şi şomajul din oraşele transnistrene Bălţi, Dubăsari, Râbniţa dar şi-n sate, putem lesne să fim siguri că locuitorii din stânga Nistrului vor năvăli să lucreze.

Zilnic zonele să fie vizitate de patroni şi amdinistratori, împreună cu oficiali moldoveni care să nu uite să pomenească cine le-a dat de lucru. Iar la angajare o singură condiţie - acte care dovedesc cetăţenia oricărui stat recunoscut de către Republica Moldva.

20 de întreprinderi mari ar putea asigura o sumedenie de rezultate: un număr mare de transnistreni care-şi vor face buletine moldoveneşti, imagine pozitivă a Chişinăului văzută de pe fundul farfuriilor în care ai ce pune a cel puţin 40% din populaţia Transnistriei, nişte bănuţi în plus veniţi prin TVA şi alte taxe la magazinaşele şi super-marketurile care vor creşte la ieşirea din fiecare zonă economică liberă, ar mai fi multe altele.

Cel mai important - Chişinăul nu va mai fi sperietoare. Statul l-ar costa vre-o 80-90 mln de euro, cam cât se cheltuieşte anual pe cofee-brakeuri şi mult mai puţin decât se fură la întreprinderile de stat şi din otkaturi.


2. Imagine atractivă.

Locuri de lucru nu sunt suficiente pentru a dori să trăieşti în altă ţară. Ţara asta chiar trebuie să fie mult mai bună din toate punctele de vedere. Faceţi reforme, combateţi real corupţia, asta se face simplu: vin  patru proprietari de partide şi zic, gata, de azi trei ani nu furăm deloc, sau furăm numai iaca atâta şi gata, nimeni nu va fura, sau va fi pedepsit pentru furt - simplu, aşăi?

Iar într-o ţară cu educaţie adecvată, medici care nu te lasă să mori pe hol, poliţişti care chiar nu iau mită toţi vor dori să vină şi o să zboare şevciucii cu tot cu alde ninociki cu garnizonul rus în acelaşi eşalon. Atunci când va apărea o forţă politică la Tiraspol care va spune "vrem reunirea cu Moldova" şi va fi votată, niciun soldat rus nu va rămâne acolo a doua zi.

3. Da de unde?

Se poate, dar de unde voinţă? Problema transnistreană este în acelaşi pachet cu toate celelalte şi mai există numai datorită corupţiei totale şi incompetenţei clasei politice de la Chişinău. Într-un cuvânt factorul uman.

p.s. Tare aş vrea să-l cred pe ministrul apărării că armata RM ar fi capavilă să facă faţă unui atac al sepratiştilor susţinut de contingentul rus, da nu prea cred.

Instrucţiuni de scris BAC-ul.

Eşti elev/ă în clasa 12-a, ai deja 18 ani, ştii a citi şi a scrie? Nu ai retard mental? Poţi chiar să utilizezi internetul? Ai chiar şi minime aptitudini în a utiliza softurile elementare? Ai citit la viaţa ta mai mult de 3 cărţi pe an? Poţi arăta pe hartă Italia? Ştii să faci deosebirea dintre Marco Polo şi Vladimir Voronin (poate chiar doamne fereşte ştii cine-s ăştia doi)? Ap dacă ştii astea de sus - nu ai nevoie de BAC. 

Dacă ai dat deja bani - felicitări, eşti bou! Pentru că dă să-ţi explic un mic detaliu - această mită nu te va ajuta mai deloc! În primul rând nu vei trece la un loc de buget la facultăţile prestigioase pentru că acolo se ajunge numai cu "10 pe linie" iar pentru asta trebuie să înveţi, sau să înveţi la Prometeu şi să fii o fufă care mai cade în come alcoolice prin veceul liceului, principalul să fie tata "mare ştuţăr" şi vei izbuti să iei numai note de zece, chiar dacă dai testul gol la final de examen. 

Apoi iată "intratului" la facultate notele mari la BAC nu prea ajută, totuna trebuie să mergi la contract. Iar vestea bună e că dacă ştii toate cele enumărate în primul alineat apoi deja după primul semestru poţi să devii "bugetar" şi să primeşti chiar şi bursă! A doua veste bună este că la Facultate cei care învaţă cu adevărat nu sunt obligaţi să plătească, iar profii îi mai şi respectă. Vestea proastă e că achitarea contractului pentru juma de an e mai scumpă decât ce strângeţi voi de obicei la BAC (un an de contract e de la 6 la 16 mii de lei). 

Şi ultima veste, cea care contează cu adevărat şi una foarte proastă pentru tine care stai pe spatele părinţilor şi îi mornăi să-ţi cumpere telefon nou, pentru că ţi-i în cot că unul sau chiar ambii dintre ei sunt la muncă peste hotare! Tu vrei haine noi la balul de absolvire, tu vrei bani de mită la observatori, exact peste o lună tu vei cere bani de contract la facultate, de gazdă, de haine noi (pentru că-ţi dai seama că hainele de sute de euro cumpărate în ultimul timp de părinţi sunt nişte zdrenţe demodate ţărăneşti), tu vrei telefon nou lunar pentru că pe cele vechi le pierzi regular sau le fură cineva. La finele primului semestrul de facultate tot tu o să vrei bani de mită profesorilor! Numai că tu nu ştii ce vrei de la viaţa asta şi cu atât mai mult de la facultate. Tu o să copiezi, o să mituieşti, o să cumperi teza, o să finalizezi cu note decente şi.... pabam - o să mergi la zarabotkă! Pentru că nu ai învăţat nimic, nu ştii nimic să faci, nu vrei nimic să faci! Felicitări - ai pierdut 8 ani de viaţă, puteai merge la Zarabotkă după a 9-a!

Iar cel care ştie ce scrie în primul alineat şi vrea ceva nici nu prea are nevoie de facultate pentru a obţine ceva în viaţă, BAC-ul este şi mai inutil!

Baftă, dragi absolvenţi! Luaţi seama la camere!

P.S. Dacă anul acesta gradul de promovare nu va depăşi 40% (şi asta e încă mult), eu personal îi pun o bere domnului vice-ministru Grosu!

Principiul reciclării demnitarilor.

                          
Poză simbol de pe UNIMEDIA.

De pe timpul lui Voronin în Moldova a fost instituită o modă politică stranie. Înalţii demnitari care sunt demişi sau pierd alegerile sunt promovaţi de către liderii de partid în alte funcţii de demnitate publică. Practica a fost preluată de către toate partidele de la guvernare de după 2009. De la Veaceslav Iordan la actualii foşti miniştri şi candidaţi la deputăţie care nu au trecut pragul, toţi se aleg cu funcţii grase din parte partidului. Probabil o fi un principiu preluat de la ecologişti, gunoiul nu îl arunci - îl dai la reciclare.

Mie mi s-a creat impresia că în partidele politice s-au aciuat nişte impotenţi care nu sunt capabili să îşi găsească un job decent fără suportul şefilor de SRL-uri partide politice. Deci  - foştii miniştri, deputaţi, directori şi şefi de agenţii sunt nişte agramaţi incapabili să-şi croiască o afacere sau să câştige un concurs de angajare? Reieşind din cum urmează soarta lor - DA! 

Şi mai grav este când sunt înlăturaţi membri din echipele unor instituţii ale statului pentru că cineva "de-a nostru" a rămas pe dinafara treucii. Dar cel mai oribil fenomen este când puncte din negocierile politice conţin sarcini de tipul "trebuie să luăm instituţia x, ministerul y sau ambasada z pentru că al nostru n a rămas fără lucru". În următoarele săptămâni va urma cursa demiterii multor viceminiştri, şefi de insituţii, directori de desconcentrate, să vedem unde se vor regăsi cei demişi! 

Penibilul abia începe, treb de făcut un tabel în excel cu numele celor demişi şi unde vor ajunge  - un fel de "Circulaţia funcţionarilor în jurul treucii".

Redescoperă Moldova - Cahul. Ziua 1: enigma catacombelor cahulene.

Redescoperirea Cahulului turistic am început-o cu orașul propriu zis. Primblarea prin centrul vechi am făcuto pe jos și cu bicicletele. Anume așa trebuie să procedezi dacă vrei să vezi Cahulul vechi, cu automobilul pur și simplu nu vei putea accesa unele străzi.

Impresia generală despre orașul istoric este că  lipsește orice grijă măcar minoră față de aspectul arhitectural al străzilor vechi. Totuși sunt lucruri și locuri de văzut. Din punct de vedere turistic, cel mai impresionant și cu perspectivă lucru sunt catacombele orașului. De fapt acestea nu sunt catacombe ci un sistem de tuneluri din cărămidă care cuprinde tot centrul vechi a orașului. Galeriile se intersectează, unele locuri se spune că pot permite să întoarcă în loc un car cu cai. Bătrânii povestesc multe istorii ciudate despre galeriile subterane. Legenda locală spune că sunt construite de către turci. Cert este că mortarul folosit și cărămida nu sunt caracteristice pentru secolul 19.

În perioada sovietică intrările în catacombe erau blocate sistematic, acum acestea sunt acoperite cu lut. În timpul construcțiilor beciurilor mai apar porțiuni de galerii semiastupate în care se mai poate de intrat. Unul dintre aceste locuri chiar în centrul orașului l-am vizitat și noi. La prima vedere un beci nou, dar în capătul acestuia se deschide o intrare arcuită care cotește și pleacă în pantă undeva spre adâncimi necunoscutcăe.

Cine și când a construit această galerie enormă nu se cunoaște cu siguranță. Povestea locală precum că ar avea chiar o conexiune pe sub Prut cu malul român nu seamănă chiar a poveste. În anii 90, un omulean care prietenea la cătăramă cu paharul de la Crihana Veche, după ce trăgea câte o beție zdravănă a fost reținut în repetate rânduri de către poliția română pri satele de pe malul drept al Prutului. După ce povestea s-a repetat de câteva ori, polițiștii români au sesizat colegii de la Cahul în privința infractorului care traversează în mod enigmatic granița.

Oamneii legii de la noi au instituit supravegherea operativă a bețivului de la Crihana Veche. După mai multe pahare cu cumetrii, acesta a mers la Cahul și a intrat în beciul nesupravegheat de la Școala Sportivă din oraș. A doua zi acesta a fost predat grănicerilor moldoveni de către poliția română. Beciul a fost închis iar intrarea în galerii blocată.

S-ar părea că enigmaticele galerii trebuie cercetate, curățate și deschise pentru vizitatorii curioși. Arheologii de la noi au încercat să obțină permiesiunea de a efectua cercetări. În mod straniu această încercarre s-a lovit de refuzul Ministerului de Interne și a celui de Externe - deci, cineva știe ce știe despre galeriile din cărămidă veche de la Cahul!

Un pahar de vin - dar frumos!

Am scris odată demult despre cultura vinului la moldoveni, era de Crăciunul pe vechi cu ocazia unei celebre călătorii cu maşina la Poliţia Rutieră.

Uite că cei din proiectul USAID CEED II, împreună cu cei mai buni vinificatori de la noi ne propun să cinstim un pahar cu vin altfel - frumos. Aşa mai europeneşte este să vină toţi îmbrăcaţi frumos, să stea de vorbă cu o cupă mare de spumant sau un pahar de Rose plin de-un sfert. Discuţiile să fie îmbinate cu shoping de lucruri mici şi frumuşele confecţionate de meşteri iscusiţi. Se poate şi aşa!

Acest eveniment frumos se cheamă - Al 4-lea Vernisaj al Vinului - ediţia de primăvară şi se va desfăşura pe 16 aprilie de la ora 19:00 la Leogrand. Intrarea costă 100 de lei - dai un ban dar face! Vinul şi gustările sunt incluse în preţ.

Nu cred că mai sunt multe bilete dar mai puteţi să prindeţi repede câteva pe www.fest.md, la telefon: 022202613, 022202615, 078333880  sau la adresa :vernisajulvinuluimd@gmail.com

Eu mă duc, sincer - o să am plăcere să beau un pahar de vin frumos, ca aristocraţii!

Despre off-line cu MoldTelecom.

Moldtelecom trebuie privatizat, demult trebuia, în 2008 cred eu era timpul potrivit. Domnul Iurcu nu pare un om tare sincer dar e profesionist, chiar şi aşa - nu poţi să faci companie dintr-un hârb sovietic. Sper să-l privatizeze cât mai repede.

P.S. Cel mai interesant moment la off-line a fost când dnul Iurcu şi-a amintit de ANRE, tare interesant!

P.P.S. A, da, mai nu am uitat, ei lansează un serviciu nou de 3G+, interesant, dar până partea administrativă şi cea tehnică nu devin normale eu nu sunt gata să iau aşa servicii nici gratis!

Aliansul povestit celor mici.

          Vova are 34 de soldăței
Vlăduț are 31 de soldăței,
Vladic are 15 soldăței,
Mișulică are 12 soldăței,
Igorioc are 4 soldăței,
Serioja și Mihai sunt soldăței de capul lor dar despre ei, Mișulică și Igorioc se zice că ar primi pe ascuns ciocolate de la Vladic și de asta țin cu dânsul.
Vadik are și el trei soldăței dar despre el se spune că primește pâine cu dulceață de la Vlăduț.
Bătălia se dă pe frontul din grămada cu nisip. Vova este supărat pe toți pentru că înainte el avea 60 de soldăței și conducea în nisip. Mai nou e tare supărat pe Vladic că acela i-a furat niște soldăței. Vlazii împreună cu Mișulică s-au înțeles să fie prieteni împotriva lui Vova. În acest scop au scris pe hârtie o înțelegere și au jurat solemn s-o respecte, așa cum știu numai copiii să o facă. Acum așa au stat treburile în nisip vre-o doi ani, când colo Vlăduț se tot supăra pe Vladic pentru că acela ar fi furat bomboane și alte dulciuri. Vlăduț zicea că îi este rușine să vorbească cu copiii din alte curți pentru că lor nu le place că el prietenește cu Vladic.
Vlăduț s-a mai supărat tare când Vladic al doilea i-a furat soldățelul Mihai. Mai în scurt, Vlăduț a zis că nu mai vorbește cu Vladic și că nu mai respectă înțelegerea de pe hârtie.
Acum pentru a fi o majoritate, iar copiii la nivel instinctiv se coalizează să fie mai mulți contra la mai puțini, este necesară o nouă înțelegere pe hârtie. Cei care se vor înțelege trebuie să aibă împreună măcar 51 de soldăței, ceea ce le va asigura majoritatea în nisip.
Vladic ar face prietenie cu Vova, dar Mișulică nu îi susține, i-ar ajuta Igorioc, dar nici Vova nu vrea să fie prieten cu Vladic, pentru că l-a furat soldățeii și că l-a lăsat fără sursele de ciocolată. Pentru că înainte să aibă soldăței, Vladic era prietenul lui Vova, iar Vova îi dădea dulciuri.
Vlăduț  ar face el prietenie cu Vova, dar se teme că nu vor vrea să vorbească cu el copiii din curțile vecine și nici Vova nu vrea prietenie tare. Vova în general nu vrea prietenie cu nimeni, Vova vrea alegeri. Vă întrebați ce caută alegerile în spațiul de joacă al copiilor? Dar cum fără ele, alegeri asta când se adună toți copiii din curte și aleg cine din copii și câți soldăței să aibă. Cine promite mai multe și vorbește mai frumos – acela va avea mai mulți soldăței.
Acum Vladic tot ar vrea alegeri, el are multe ”bombonele de 10 bani” (cei care nu au peste 20 ani nu știu ce-s astea) și cu ajutorul lor va cumpăra mulți soldăței. Vlăduț nu vrea alegeri, el le-a promis la copiii din curte că va semna o înțelegere pe hârtie cu copii din curțile vecine. Și că cei din curtea noastră vor putea face liber schimb de dulceață și pâine cu zahăr cu cei din alte curți și că vor putea merge acolo fără să-i bată cineva. Iar Mișulică  - Mișulică se trezește în fiecare zi și scrie pe poarta curții despre primul Vlad că e la fel de rău ca al doilea.
Acum Vlăduț pregătește o înțelegere pe hârtie nouă. Și toți o să o semneze. Altfel nu poate fi, pentru că dacă copiii din curtea noastră nu vor putea merge liber în curțile vecine și nu vor putea să schimbe dulceață de bostan pe turte dulci, toți cei din nisip vor rămâne fără soldăței și s-ar putea să ia și o bătaie bună de la copiii supărați din curte!

Dar de ce vă miră?

Mă uit cum se miră oamenii şi mă mir de mirarea lor. Serios, adică lumea wow ce-i de mirată că "akazîvaetsa" CNA este controlat în continuare politic iar "concursul" a fost de ochii lumii (europene). Lumea se isterizează - "Cum pimul ministru sună pe şeful de la FISC şi zice să-i blocheze conturile lui Constantinov?!" "Trafic de influenţă, acţionează la comandă", urlă lumea pe facebook. Da iaca nuşcum jurnaliştii, bloggerii, "analiştii" nu se arată tare miraţi. Nu că după "Băieţi, asta e!" şi "Poate fi uşor verificat!" deja nimic pe nimeni nu poate mira, nu. Pe oameni nu-i miră, pentru că nu poate să-i mire că cineva face exact ca ei, adică contra legii/regulii. 

Aproape toţi au stat şi au ţinut fără să dea înregistrările deşi le aveau de înainte de masă. De ce? Pentru că nu au primit comanda "Fas!" Deprinderea de a acţiona la comandă deja a exterminat capacitatea de a gândi în presa din Moldova. 

Mai departe lumea se miră şi se revoltă - adica cum "Primul ministru şi-a permis să-i indice şefului de la FISC să scadă amenda pentru un investitor strategic". Nu, trebuia să-l sune şi să-i zică "Colea, maceşte-i, că nia nii kislo de Merkel!"

 "Că iaca aşa în ţara asta totul se face şi se decide la telefon! Că de asta trăim rău, că "rucinoe upravlenie gosudarstvom"!" Băi, da tu la alegeri ai fost? Tu nu ştiai pentru ce fel de oameni votezi? Sau poate voi toţi care vă miraţi de zici că aţi descoperit legea gravitaţiei universale până acum vă imaginaţi că iaca se fac şedinţe şi la acele şedinţe se decide totul? Că iaca funcţionarii comunică prin scrisori! Da vă imaginaţi dacă la noi funcţionarii ar comunica numai prin scrisori scrise şi tirpărite? Eu mă tem să-mi imaginez! Sau poate are cineva naivitatea să creadă că fără conducere manuală în ţara asta ar fi mai bine?!

Fără conducere în regim manual în ţara asta nu se poate! Iaca nu funcţionează ţara asta cu cutie modernă automat care se cheamă instituţii democratice! 

P.S. Din imprudenţa politicienilor la noi a fost un "ceva" care a fost scos temporar de sub "rucinoe upravlenie", drept rezultat statul nu ştie de unde să ia acum vreo 800 mln de lei. Mai bine totul politizat şi manual. Nu cred eu în depolitizare, mai întâi avem nevoie să ne politizeze nişte politicieni bine intenţionaţi.

Tur la Paşcani. Partea prima - "de rău"!

Pentru că deja multă lume a scris şi a pus şi poze multe şi frumoase, ştiţi că am fost la Paşcani. Eu nu vreau să "pun toată brânza într-o plăcintă", din considerentul că au fost şi câteva lucruri proaste, dar capabile să umbrească un eveniment frumos. S-au găsit 2-3 oameni care să-şi facă foarte prost treaba pentru că sunt incompetenţi şi se duce de râpă efortul a zeci alţii. Pentru că la serviciul de presă a ministerului stă lume ca şi inexistentă care nu e capabilă să gestioneze situaţia elementară cu drumul Orhei-Chişinău, nu e de mirare la câte gafe au făcut cu o simplă călătorie. Oamenii au făcut ceea de ce ar trebui să apere ministerul - i-au prejudiciat imaginea! Dar să vă povestesc pe rând...

Blogosfera moldovenească nu a prea avut printre protagonişti şoferii de curse lungi, mai mult "marşrutnicii" din Chişinău. Cu poate singura excepţie a acestui nenic.  Ap iată persoana responsabilă să găsească transport până la Paşcani l-a găsit tocmai pe el! Un autocar vechi unde în spate e frig ca afară iar în faţă cald de nu poţi sta, iar la volan un tip cu educaţia unui câine comunitar. Glume de prost gust tot drumul, la lecţiile de geografie omul probabil nu a călcat în viaţă, adresări bădărane şi atitudine de brută. 

Pornit pe la 7, pe la 11 am ajuns la Iaşi, noroc că un responsabil de la SA "Remar" ne-a întâmpinat cu maşina la ora asta şi ne-a condus spre centrul oraşului - mare noroc după cum am aflat mai târziu! Drept rezultat - oamenii care trebuia să se culce la 11, s-au culcat la 2, iar cei care la 2 - la 4!

A doua zi am mers conduşi de acelaşi om de la Paşcani, ascultând pe drum comentariile bădărănoase a respectivului pe fonul Adrianei Ochişanu şi a lui Stas Mihailov.

La Paşcani totul superb, sincer am rămas fără cuvinte! Mai ales cum s-au pregătit oamenii, cum domnul director Strună şi Domnul Ministru Şalaru au mers cu noi 4 ore prin halele şi secţiile de producere care nu se mai terminau. Ai impresia cu la Minister la PR se pricepe numai ministrul, lucru foarte trist de altfel!

Apoi (iarăşi "conduşi") până la "Hanul Ancuţei". Aici a mai fost un prânz şi multe discuţii cu şefii de la Remar şi CFM, totul foarte deschis şi frumos. Apoi a urmat...

Hanul se află la vreo 25 km nord de Roman. Noi trebuie să ajungem în timp util la Chişinău, pe la Albiţa pentru că drumul pe lângă Ungheni e rău. Ai trei opţiuni:

1. Pe la Iaşi, vre-o 3 ore până în vamă pentru că treci  prin Iaşi şi mergi greu. Teoretic - aşa a vrut să facă "şoferul".

2. Un traseu un pic mai lung, pe care îl treci mai repede pentru că nu ai localităţi mari pe drum. Unii au zis că nu e bun drumul până la Vaslui, asta oameni care merg pe drumuri din Moldova! Eu aş fi ales aşa şi la 6,30 eram la vamă. La 8 în Chişinău.

3. Opţiunea 3 - pe la Bacău, eu aş fi ales-o pe asta luând în calcul cine stă la volan. Pe la 9 eram în Chişinău, cel târziu.


Asta totul teorie. Practica bate orisce percepţie despre un şofer de transport public!

Omul a pornit spre Iaşi fără să ia în calcul trei factori de risc: 1. Nu ştie drumul, 2. Trebuie să mergi printr-un oraş mare şi pierzi timp, 3. Factorul uman din autobuz. (3.1 la volan e un ipocrit). Majoritatea ne-am băgat cu nasul în dispozitive mobile sau am adormit. M-am trezit la Iaşi când tipul circula de mai bine de jumate de oră rătăcit prin oraş. În momentul când am ajuns aproape în centru şi era cât pe ce să găsim drumul spre ieşire, responsabilul de presă şi imagine (!) de la minister a zis că vrea la mall. Chiar dacă eram deja în întârziere, acest Susanin al timpurilor noastre s-a arătat uşor de convins.

Ca rezultat încă juma de oră înapoi spre de unde am venit şi o oră la mall! Dacă credeţi că aici peripeţiile s-au terminat, staţi să vedeţi că abia au început! Pornirea de la Carefour a fost cu ghinion! Mai bine de o oră autobuzul a rătăcit prin centrul Iaşilor! Era să fie de râs dacă nu ar fi fost de plâns. Fără să ştie, "şoferul" ne-a dus să vedem toate monumentele din centrul oraşului şi de la periferii tot. 

Drumul "Hanul Ancuţei - Albiţa" a arătat cama aşa:

Şi dacă voi o să credeţi că aici s-a terminaţi, fiţi atenţi! La ieşire din oraş am aflat cu stupoare că conducătorul unităţii de transport public a închis veceul din dotare, luând în calcul procentul de consumatori de bere de la bord - a fost un adevărat act de genocid! Veceul ecologic a fost organizat în câmp undeva la 40 km înainte de vamă. Apoi vama şi "tradiţia milenară" a oamenilor care trec la Leuşeni de a se opri la prima unitate de igienă de pe teritoriul pruto-nistrean a fost încălcată şi ea - asta deja blasfemie crasă! 

Cireaşa de pe tort a fost la urmă când omul care trebuie să ajungă de la Leuşeni la Ministerul Agriculturii a intrat pe la Telecentru (orice om teafăr "o lua" pe la Buiucani), făcând un cot de 14 km pe drum dezastruos (cum, mie mi-a fost comod pentru că am coborât lângă casă şi am economisit 30-35 lei pe taxi, dar e împotriva logicii eleemntare!)!

În Chişinău lumea era la 23:30 (mulţumim lui Dimex pentru precizări), cineva trebuia să ajungă la Bălţi, alţii trebuiau să dea bani de taxi în loc de 3 lei la microbuz, cineva avea planuri pe seară...

De ce am scris toate astea? Nu pentru că e cel mai important ce s-a întâmplat în această vizită, dar este un exemplu cum nu se poate de făcut! Nu se poate ca 2-3 oameni incompetenţi să-şi bată joc de munca enormă depusă de mulţi alţii! A celor de la HR CFM care au muncit enorm cu vizele şi a lui Eugen cu Dima care le-au ajutat! A directorului de la CFM şi a ministrului Şalaru, a oamenilor minunaţi de la Remar. 

Eu tare sper că ministerul transporturilor va avea cândva oameni cpabili să îi asigure o imagine măcar pe măsura lucrurilor bune care se fac!

P. S. Urmează partea a doua: de bine! cu multe multe poze şi lucrurile mari şi frumoase pe care le-am văzut şi discutat. 

P.P.S. Apropo, cei care cred că renovarea trenurilor s-ar putea face în Moldova sunt pur şi simplu ridicoli. Atâta tehnologie şi "know how" ca la fabrica de la Paşcani nu se găseşte în toată industria RM cu tot cu AŞM!

Odă capitalei europene!

Acum aproape 190 de ani, un tip un pic cam smolit de viţă nobilă dar rău de gură şi de pană, poposea contrar voinţei proprii la Chişinău. Era într-un fel de autosuspendare din boema peterburgiană a la primul sfert de secol XIX. Puţini ştiu, dar pe lângă talentul de poet, mai avea şi darul prevestirii. Acest muşteriu cu favoriţi a prezis acum aproape două secole că în primăria capitalei basarabene se va instala Dorin Chirtoacă. Iată ce-i scria într-o epistolă prietenului Filipp Wiegell:
 "Проклятый город Кишинёв!
Тебя бранить язык устанет.
Когда-нибудь на грешный кров
Твоих запачканных домов
Небесный гром, конечно, грянет,
И — не найду твоих следов!
Падут, погибнут, пламенея,
И пестрый дом Варфоломея,
И лавки грязные жидов:
Так, если верить Моисею,
Погиб несчастливый Содом.
Но с этим милым городком
Я Кишинев равнять не смею,
Я слишком с библией знаком
И к лести вовсе не привычен.
Содом, ты знаешь, был отличен
Не только вежливым грехом,
Но просвещением, пирами,
Гостеприимными домами
И красотой нестрогих дев!
Как жаль, что ранними громами
Его сразил Еговы гнев!
В блистательном разврате света,
Хранимый богом человек
И член верховного совета,
Провел бы я смиренно век
В Париже ветхого завета!
Но в Кишиневе, знаешь сам,
Нельзя найти ни милых дам,
Ни сводни, ни книгопродавца.
Жалею о твоей судьбе!
Не знаю, придут ли к тебе
Под вечер милых три красавца;
Однако ж кое-как, мой друг,
Лишь только будет мне досуг,
Явлюся я перед тобою;
Тебе служить я буду рад —
Стихами, прозой, всей душою,
Но, Вигель,— пощади мой зад!"

Aşa scria Puşkin despre Chişinăul de la începutul secolului XXI, nu are cum să fie despre cel din XIX, nu se poate să nu se fi schimbat nimic în două secole!

Off-line cu Filat

Postare fără: Transnistria, ambasadori şi foarte puţină vânătoare.

Prima impresie - dorinţă totuşi este, dar a crescut mult în ultimul an doza de lehamite şi resemnare pe care o manifestă premierul la multe capitole. Ar vrea să facă mult mai multe dar nu prea are cu cine.

Eu unul am obosit deja să văd cum membrii alianţei dau vina unii pe alţii pentru toate nereuşitele şi problemele, dar chiar şi premierul a recunoscut că aceasta e ocupaţia de bază - vinovăţia lui "Filea" sau "Plaha" se regăseşte în orice se întâmplă rău sau bun în ţara noastră.

Despre partid - premierul a recunoscut că PLDM are mari probleme pe interior, relaxarea şi complacerea liderilor locali va da bătăi mari de cap partidului la următoarele parlamentare. Filat speră că următorul scrutin va fi o triere a rândurilor partidului, mai ales în rândul liderilor locali. Eu cred că dacă lucrurile vor continua aşa, trierea va fi făcută din opoziţie.

Despre reforma administrativă - cel mai probabil va fi exact după parlamentarele din 2014, astfel încât alegerile locale din 2015 să fie deja în formulă nouă. Este împotriva alegerii directe a şefilor de raioane, dar dacă revenim la unităţi mai mari - da. Categoric împotriva alegerii directe a deputaţilor, chiar şi mixt. Constituţie nouă nu vom avea în actualul legislativ (cel puţin aşa am desprins eu), în cel mai bun caz se va clarifica procedura de alegere a Preşedintelui.

Cât ţine de dezvoltarea regională şi reforma structurală a economiei - nimic, am desprins, ca şi de la alţi lideri ai acestei coaliţii - lipsă totală de viziune şi dorinţă de realizare. În actuala legislatură - nu.
Deşi mai sunt exemple de implicare - parcă se recunoaşte că nu avem o convergenţă în programele de dezvoltare - mediu, transport, drumuri, dezvoltare regională - că se repetă proiectele ş.a.m.d., dar aliansul e de vină că nu iese mai bine. Eu am spus că instituţiile nu comunică între ele, premierul a recunoscut, a promis că se lucrează în acest sens. A spus că anume aici ar fi util acel corp de control, deja aşteptăm apariţia lui.

Eu tare am vrut să aflu ce a făcut premierul în Qatar - nu am aflat. În general procentul întrebărilor la care s-a răspuns prin eschivări a fost bine peste 40. Cu patenta iar prin jur - că o să fie scoasă din comerţ, că se trece treptat la ÎI dar nu se ştie când. Nu se vrea, iată nu ajunge voinţă politică pentru a curma furatul din buget şi din buzunarul contribuabilului.

Despre investiţii - se lucrează manual acum prin negocieri directe cu potenţiali investitori, de "doing bussines" tot aliansul se face vinovat, aici tind să-i dau dreptate fără însă a uita că politicile fiscale ies de la Ministerul Finanţelor care răspunde şi de calitatea prestaţiilor FISC-ului şi a vămii - care facilitează piaţa neagră şi contrabanda. Argumentul precum că şi cetăţenii sunt vinovaţi că dau mită şi nu plătesc impozite nu ţine, ar fi bine să renunţe la el. Nici presiunea FMI-ului nu mai ţine, negocierile cu FMI ţin de calitatea negociatorilor şi nu poţi fi mai bun în negocierile cu o instituţie care vine şi îţi spune care e situaţia la tine în economie, şi ei chiar ştiu mai bine decât ai noştri ce se întâmplă - iar asta e trist!

Mi-a plăcut că a recunoscut mai multe probleme de care se fuge - că, de fapt, nu mai avem forţă de muncă în ţară, că educaţia e la pământ. Apropo:

un P.S. despre educaţie - am impresia că în 2 ani vom avea reforme adevărate doar în învăţământul vocaţional, (păcat că nu am apucat să vorbim şi despre ştiinţă!), sunt sigur că toată "reforma" sănătăţii se va reducere la dotarea spitalelor şi reorganizarea lor, corupţia cum a fost aşa va rămâne, iar nesimţirea şi nepăsarea medicilor pentru sănătatea şi viaţa pacienţilor vor putea fi reduse numai cu ajutorul unei bancnote în buzunar.

Despre cum bloggerii au furat Crăciunul!

Mai întâi vizionaţi acest video!


Un blogger - Sergiu Mocanu a ieşit şi a spus în public că ar fi avut loc un omor accidental tăinuit de poliţie şi procuratură pentru că ucigaşul ar fi fost procurorul general. Presa bucuroasă că nu va mai trebui să scrie despre curcani homofagi s-a aruncat să  prezinte cele trei informaţii în cruce din toate unghiurile. Nu chiar toată presa, cei afiliaţi partidului democrat au luat apă în gură, mai greu le-a fost marelui editorialist şi marelui redactor cu reputaţie cristalină. Nu cred că au primit indicaţii, dar în lipsa acestora instinctele şi dorinţa de a primi salariu la timp i-a dus prin străchini. 

Ieri şi azi alţi bloggeri s-au tot dat cu părerea şi au prezentat "informaţii exclusive" numite în jargonul profesional "sliv". Au apărut chiar şi întregi compendii de sistematizare.

Acum exemplul care m-a rupt cel mai tare  - Caz de jurnalism moldovenesc: 

Această istorie ar fi putut avea loc doar în perioada magicilor sărbători de iarnă. Acea perioadă când deputaţii schiază prin munţi şi nu au timp să-şi împartă pumni şi înjurături, când şi cei mai bravi analişti nu vin la emisiuni că şed prin beciuri, magica perioadă de vid mediatic.

Un oarecare portal "epresa.md" a creat un precedent bun de învăţat la facultate, a luat una bucată postare pe blog scrisă de Corneliu Gandrabur în pauza dintre partidele de schi cu scopul, cel mai probabil, "să nu tac". Subiectul articolului - "Mocanu acţionează la comanda lui Filat", argument - "Atunci când Filat îl ataca pe Plahotniuc în 2011 folosea aceleaşi cuvinte şi argumente" - convingător! 

Orice om normal l-ar sfătui pe Cornel să aibă grijă să nu se mai pălească cu capu de gheaţă, dar alde jurnaliştii au preluat cu cea mai mare plăcere.
Apoi alde epresa au luat alt trolling calificat semnat de Luchianiuc cu scopul "eu je-s Luchianiuc şi nu pot să nu scriu nimic" unde "apropierea" dintre Filat şi Mocanu este argumentată prin faptul că "Mocanu urmăreşte metodele de PR al lui Filat şi a apărut pe tribuna.md" şi nu a apărut oricând dar anume acum "când mai multe articole despre pldm-işti şi oameni apropiaţi" au apărtu pe acel site. 

Alde rebeata au adăugat că "iaca tribuna-i a lui Filat şi acolo tăman şi articol despre Cimbriuc, Juravschi şi despre Voniţchi" iar argumentul final şi irefutabil al tandemului "Filat-Mocanu" a fost dat probabil prin faptul că tot acum pe tribuna a apărut un articol despre Anatolie Golea care (atenţie!!!)  - este naşul lui Volniţchi!".

Mi-ar fi în cot de ce au făcut alde epresa şi alţii de nivelul lor, dar iată faptul că tâmpenia asta a fost luată şi publicată integral ca bună de publika e trist. La fel de trist este că de trei zile agenda publică din această ţară este făcută de bloggeri care scriu fără pic de responsabilitate totul ce le trece prin cap şi instituţiile de presă preiau ce le este comod. Decât aşa, mai bine deja ştiri de pe youtube şi altele răsuflate făcute copy/paste de afară. 

După Pavel Turcu, asta e următoarea, data viitoare când o fi vid informaţional propun să alegem un subiect aşa ca măcar să ajungem în presa internaţională - un trolling de cel mai înalt level!

P.S. Este vorba despre moarte unui om totuşi, tare bine ar fi să închidă toţi gurile în semn de prezenţă a sovestei. Eu nu vreau demisia procurorului general din această cauză. Eu aş vrea să fie demis procurorul pentru că instituţia condusă de el lucrează prost. Eu aş vrea să fie demis procurorul pentru că îşi permite să meargă la vânătoare cu judecători, oameni de afaceri - nu vă aduce a corupţie asta? Nu ştiu de ce nimănui nu i-a apărut întrebarea "Dar ce căutau  - procurorul general, doi judecător importanţi şi afacerişti împreună la vânătoare?" La fel cum nimieni nu se mai miră la noi când doi procurori sunt prinşi cu doi biznesmani cu prostituate în acelaşi apartament. Vă imaginaţi să presupunem în Franţa - procurorul să fie văzut împreună cu preşedintele curţii de apel din Paris la o petrecere privată? Ap iaca.