Ieri am fost la bere!

Am fost ieri la cel mai frumos off-line din lume - off-line cu Berea Chişinău nefiltrată! Piva-i bună! Beţi bere şi nu vă uitaţi pe jos, acolo şede Aliansu!

Guvernul a raportat cheltuirea banilor externi. 1 #presa

Guvernul a iniţiat o prezentare de două zile în care să explice jurnaliştilor cum, cât, de unde, unde, cine, pentru cine, ce folos etc. s-au cheltuit banii oferiţi Republicii Moldova sub formă de granturi şi credite. Bună intenţie, menită să stopeze tot felul de manipulări şi opinii eronate în mass media şi, respectiv, în societate. 

De bucurie, consulul nostru de la Frankfurt s-a îmbătat şi a fost prins la volan!

Deşi este un event pentru jurnalişti, eu, Alex (asta care-i fluturaş da nu producător de cartofi :D), Eugen, Dana, Daniela şi Gav am "căzut pe coadă", mie chiar îmi este foarte util să mai învăţ de unde şi cum se poate de luat bani pentru tot felul de proiecte. Dar pe rând.

Multe date, multe chestii de povestit şi apreciat. Dar mai întâi de rău, nu de organizatori, de beneficiari.

Presa prezentă la eveniment este "kakbă" formată din cei responsabili la diferite agenţii, portaluri, ziare, radio, tv de economie. Doamne fereşte! Să nu par eu subiectiv, intraţi şi vedeţi câteva sesiuni de întrebări/răspunsuri. Jurnaliştii "economici" sunt în marea lor majoritate mai "jos decât aliansu" (sunt şi câteva excepţii foarte fericite). Nu mai zic că nu au nici cea mai vagă imagine despre ce şi cum e cu asistenţa externă, unii nu au nici cel mai mic habar de economie, îi numeri pe degetele unei mâini pe acei care se pricep la ce se vorbeşte, pe aceeaşi mână îi socoţi pe cei cărora le pasă despre ce se vorbeşte. Întrebări feerice în "baba dusea style", nici o pregătire prealabilă, sau "cunoştinţe aprofundate ale detaliilor" prin a prinde o mică informaţie de la speaker şi a da repede-repede o căutare pe google. 

Trist, cum să avem o societate informată, participativă şi educată cu aşa presă? Presa este o putere în stat şi trebuie să-şi asume nişte responsabilităţi, cei care sunt la evenimentul organizat de Cancelaria de stat nu se isprăvesc cu această responsabilitate. Cer scuze dacă am supărat pe cineva, cei care au suficientă minte se vor autoexclude din cei criticaţi, cei care se supără bine fac - la voi mă refeream.

Despre restul mai târziu.

La stânga FeMeI, la dreapta FMI şi ecouri de la offLazăr.

A.S. 

Eu practic să nu scriu relatări ci impresii şi concluzii de la off-line-uri. Întâlnirea cu vice-premierul Lazăr nu e o excepţie. Nu în zadar am aşteptat mai bine de 10 zile. Ministrul Economiei a început relatările sale, dealtfel foarte interesante şi ample, despre negocierile cu FMI. Eu nu sunt economist, dar cum se zice "жизнь заставила". În general cred că acest post va fi lung, prea multe simt şi vreau să expun la tema "părerea mea despre adâncimea cavităţii anale în care pică liber bugetul public.md". 

Carevasăzică ceea ce trebuia de recunoscut, pentru că era demonstrat demult. Cu acumulările la buget e jale, a recunoscut acest lucru şi dnul ministru, şi premierul. Pentru mine nu era cazul, o simt pe propria piele de prin toamna lui 2010. Simplu, oamenii care lucrează în sfera bugetară numai dacă sunt limitaţi au nevoie de rapoartele ministerului de finanţe. Eu îmi sunt propriul şi cel mai bun barometru al acumulărilor bugetare. Simplu, în primăvara-vara 2010, salariile erau achitate la data de 2-4, începând cu toamna 2010 - 3-5, acum se ajunge şi la data de 8-9 a lunii câteodată. Mai departe, achitările pe investiţii, achiziţii şi servicii ale instituţiilor publice se efectuau în cel mult zece zile, acum ajung să depăşească des o lună. Este clar oricărui om ce are idee de raporturile venituri-cheltuieli în orice entitate economică, de la cel mai prăpădit SRL la bugetul de stat - plăţile întârzie atunci când nu sunt suficiente venituri.

Mai departe mai vesel, la etapa aceasta, Guvernul a aprobat o serie de decizii (cea cu maşinile vechi etc.) care au drept scop acoperirea cu orice preţ a găurilor bugetare. E clar şi faptul că donatorii externi nu mai dau bani cu orice preţ, ca la finalul lui 2009. Toată lumea e supărată pe FMI, nu pe ei ar trebui să fim supăraţi, pe Guvernul care a negociat cu ei. Cei de la FMI nu impun reducerea cheltuielilor, mai jos voi scrie despre ce anume se va petrece, ei acceptă să dea bani numai celor care îi pot întoarce. Dacă un Guvern arată că poate creşte veniturile, nu va primi un răspuns negativ de la FMI. Guvernanţii ne asigură că problemele vin din circumstanţele externe (criza euro, scăderea exporturilor, scăderea puterii de cumpărare a populaţiei, bla-bla-bla).  SERIOS? 

Eu, dar şi cei de afară mai avem şi alţi indicatori al potenţialului de acumulări la buget. Iată cum eu să cred că a scăzut comerţul intern când ritmul de creştere a ambuteiajelor de maşini luxoase în Capitală creşte mai ceva ca raitingul comuniştilor iarna? Dacă se plătesc mai puţine impozite, înseamnă că scad şi veniturile afaceriştilor, nu e aşa? Altfel eu - un biet istoric - nu înţeleg de unde se iau impozitele şi taxele? Parcă atunci când au apărut acum 5 mii de ani în Orient aşa era.

Apu dară cum? Îmi asum să deschid nişte "ceva" din ce a spus dnul ministru Lazăr. Anume legat de finanţările externe. A spus că donatorii nu prea mai sunt exaltaţi de idea să împrumute o ţară care are un potenţial real enorm de creştere, spre deosebire de ţările realmente sărace. Moldova nu este săracă, statul moldovenesc este sărac. 

Am citit dăunăzi pe Facebook cum un cetăţean american stabilit de ceva timp în Moldova a scris ceva de genul "Numai ce am văzut pe străzile din Chişinău un Bentley, mi-am dat seama că este foarte bine că impozitele contribuabililor americani merg la reparaţia drumurilor în această ţară - păcat să se distrugă aşa un automobil!" - cea mai bună diagnoză şi analiză la capitolul "daţi-ne bani că suntem săraci". 

Bani sunt! Firmacii care raportează scăderea vânzărilor cumpără Bentley-uri şi Mercedessuri de ultimul model. "Liderii agricoli" care raportează scăderea veniturilor şi producţiei, chiar dacă a fost renovat considerabil a parcul tehnic, se plâng de nesimţirea bancherilor care nu le dau credite ieftine, dar se bat de la geep-uri şi out-lander-uri prin salonurile auto. Ce naiba? Poate impozitele sunt prea mici? Nu - chiar au crescut!

Problema este că şi acumulări bugetare şi venituri care ar urma să fie impozitate sunt, şi sunt multe! 

Ce se întâmplă cu acumulările bugetare?

Vă mai aduceţi aminte cum Dodon îl "tortura" pe Veceslav Negruţă să afle cum de au crescut exporturile dar acumulările de taxe vamale nu? Apoi iată - sursa de finanţare a sport-car-rilor, villelor, achiziţionării de partide etc.. Nu mai e demult secret că în Moldova cel mai profitabil bussines este recuperarea de TVA de la stat.

 Schema

Importăm 10 kilograme roşii cu un leu kilul, plătim doi lei TVA, investim trei lei, facem din ei pastă de tomate, o exportăm cu 500 lei, primim înapoi 100 lei. E puţin exagerat dar realitatea e şi mai dură pentru că aceasta e cale legală. De fapt, plătim la orice vamă mită, vameşii semnează că am fi importat 1000 tone de orice cu 10 lei kilu, apoi plătim mită la altă vamă (poate şi la aceeaşi) şi scriem că am exportat 1000 tone de acelaşi orice cu "bantik" cu 100 lei kilu. Recuperăm TVA. Tot! Aşa, pe scurt, lucrează schema de sărăcire a statului. 

Schema nrl doi.

Sunt agricultor, produc 10 000 tone de cereale anual, scriu că am produs doar 2000, oricum nimeni nu mă poate controla, plătesc impozite şi taxe de pe 2 mii. Restul 8000 le duc lui cumătru la ferma lui de 10 000 capete, care scrie că are 500, sau le dau lui finu la fabrica de vin. Carnea sau spirtul le duc în Ucraina prin Transnistria sau le dau la "patentarii" de la Piaţa Centrală. Economisesc din taxele şi impozitele pe 8000 tone de cereale. 

Schema aceasta e atât de simplă încât cred că am descriso integral. A, mai nu am uitat, schema implică achitare de mită inspectorului fiscal şi celor de la "Sanepid".

Nu se poate de oprit? Se poate! Soluţia demisiei dnilor Platon, Baliţchi, Roibu, Negruţă, Lazăr etc. nu e o soluţie în sine, nu va soluţiona problemele.

Mai sunt şi altele. De ce nu sunt oprite? Bună întrebare! 

Până a spune cum văd eu rezolvarea problemei, să vedem ce soluţie au găsit guvernanţii.

Disciplină bugetară "по молдавски"

Întraţi de citiţi, dacă ştiţi să citiţi, ce a propus Ministerul Finanţelor. Dincolo de reducerea revizuirea modului şi cuantumului locurilor bugetare din instituţiile de învăţământ. Asta Aliansul care a venit la putere prin voturile, şi nu numai, a tineretului. Fiţi atenţi la articolul IV, se propune excluderea indemnizaţiei (şi aşa ridicol de mici) la naşterea copilului. Dap dacă faceţi sex neprotejat. Nu mai spun că puteţi la un "search" pe google să vedeţi cum se întreceau partidele din actuala conducere la promisiuni pe acest capitol. 

Articolul V- tare interesant. Autorităţile publice locale primesc dreptul să se împrumute de la Bănci, asta dacă întorci datoria până la finele anului, teoretic e OK, ar trebui să dea APL-urilor posibilitatea de a împrumuta pentru dezvoltare, în fapt - calitatea dezastruoasă a pregătirii cadrelor din raioane va conduce la cazuri de sechestrare în masă a bunurilor publice de către bănci. A apărut şi o chestiune extraordinar de bună - la solicitarea primăriilor, Ministerul Finanţelor poate plasa banii liberi din bugetele locale în depozitele Băncii Naţionale care sunt destul de profitabile. Numai că aşa termen ca "fonduri libere" nu este cunoscut niciunui primar în ţara asta. 

Dar cel mai interesant e punctul unu din acelaşi articol - primăriile rămân fără 20% din acumulările pentru impozitul pe venit, de la 50% rămân doar cu 30%. Sincer - citiţi această lege, foarte interesant!

Mai departe mai vesel - vine austeritatea în stil greco-român(esc) - rămânem fără indemnizaţii la creşterea copilului până la 3 ani!!!, fără indemnizaţii pe deces şi altele. 

Mult prea aşteptată modificare a sistemului de salarii pentru funcţionarii publici se amână cu 3 ani! Ура, товарищи!

Fără avizul Ministerului Finanţelor nu se va putea stabili bugetul asigurărilor sociale obligatorii - CUUUUUUUM? Doar acestea sunt fixate prin lege şi nu se negociază?

În schimb se intervine serios în operativitatea lucrului Ministerului Finanţelor în gestionarea sistemului de plăţi şi venituri, angajaţii responsabili vor lucra peste program - MULŢUMESC!

Se înăspresc dur pedepsele pentru nerespectarea disciplinei bugetare şi încălcările/infracţiunile în domeniu - demult era cazul numai că... - despre numai că mai jos.

Creşterea salariilor militarilor, poliţiştilor, securiştilor etc. se amână până în 2015 - normal aşa. 

Mai sunt acolo chestii interesante pentru angajaţii sectorului public. Dar cireaşa de pe tort este articolul III care prevede modificări la Legea nr.847-XIII din 24 mai 1996 privind sistemul bugetar şi procesul bugetar:

Punctul unu - în primul rând, Guvernul va achita datoriile externe, apoi salariile, restul cheltuielilor publice le va decide Ministerul Finanţelor după bunul plac.

Nu se permite creşterea peste măsura stabilită la început de an a datoriilor instituţiilor publice - e de bine!

Mai departe - Strauss Khan ar fi scăpat o lacrimă - dacă acumulările sunt sub prognoza de la începutul anului, Ministerul Finanţelor poate decide excluderea unor cheltuieli publice, eu nu mai întreb cum un minister poate să decidă modificarea unei legi aprobate de Parlament, dar numai vreau să întreb cum vor fi stabiliţi cei care rămân fără unele finanţări- despre asta mai jos.

Aţi obosit să citiţi? Asculatţi un cântec
    
Da Ministerul Finanţelor nu a obosit să scrie!

Conducătorii de instituţii publice vor purta răspundere materială pentru formarea de datorii - bine, iar politicienii care numesc agramaţii în funcţii vor purta oare răspundere materială?

Caz din viaţă.

Iată pe mine în mod deosebit mă interesează faza cu reducerea de cheltuieli publice. Un caz aşa, am zmuls noi cu mare greu (mint - nu a fost chiar atât de greu :)) nişte bani de la Guvern pentru a face un proiect tehnic să construim apeduct şi canalizare la Orheiul Vechi. Nu de alta - se dezvoltă turismul, iar "удобства во дворе" şi scurgerea impurităţilor în Răut nu sunt de bine. Iaca a fost pe la început de martie publicat bugetul şi ni-au zis să pregătim caiet de saricini să facem concurs. Birocraţie, rugăminţi pe la specialişti, iar birocraţie, regândire, atent - să fie totul scris bine, să nu lăsăm loc de interpretări, să iasă un proiect calitativ - pe la sfârşit de martie am terminat caietul de sarcini, tema de proiectare şi le dau Ministerului Culturii. Colegii de la minister au ajutat, repede-repede - perfectăm actele la Agenţia pentru Achiziţii Publice. Cei de la Achiziţii, bravo lor, examinează repede, vin cu nişte observaţii foarte bune, rectificăm totul - anunţăm licitaţie publică cu publicare în Monitorul Oficial Pentru Achiziţii.

Excurs poetic:

Am uitat să vă descriu încă o metodă deosebit de eficientă de îmbogăţire în ţara asta - îţi faci o firmă de nu contează ce şi participi la licitaţii publice, dai "otkaturi", mitueşti decidenţii şi cei care deţin informaţii, dar mai bine să fii tu însăţi decident sau deţinător de informaţii secrete şi firma să "o scrii" pe vre-o mătuşă. Şi ai ale tale procente stabile de venit, mai ales că în aşa cazuri nimeni nu prea o să se ia de calitatea lucrărilor, serviciilor sau mărfurilor prestate. 

Flash-back.

Apoi iată pentru că afaceristul moldovean abonat la bugetul de stat nu se aruncă să participe la licitaţii unde lucrurile se petrec corect şi transparent, iar calitatea este cerută la sânge de către comandatar, prima licitaţie a picat din lipsă de oferte suficiente. Aşa, încet-încet am ajuns noi la a doua licitaţie şi la sfârşitul lunii aprilie.

Eram fericit să remarc interesul ofertanţilor care mă telefonau zilnic să le explic detalii din caietul de saricini, le accentuam de fiecare dată să atragă atenţie la faptul că sunt obligaţi să ne prezinte calificarea la nivel - experienţă, specialişti, şi de fiecare dată "aveţi grijă că este o zonă protejată şi trebuie să aveţi specialişti şi fonduri prevăzute pentru expertiza de mediu şi cea de patrimoniu - arheologic şi arhitectural" - "Bun, am înţeles!".

Vine ziua licitaţiei, tocmai şase oferte. Huuuuu, în final, avem din ce alege! Ei, doi au zburat pe loc pentru că nu au îndeplinit condiţiile elementare, unul al patrulea voia să facă proiectare fără măcar un arhitect - avea în schimb o armată de ingineri, cum ar face inginerii proiectele de construcţii, nu ştiu, în fine. 

Au rămas trei acceptabili după toate criteriile, am ales pe cei cu oferta mai ieftină şi mai calitativă şi ne-am făcut cruce. Am dat raportul la Achiziţii şi ne-am pregătit să ne apucăm de treabă. Ce-i drept peste o zi a apărut tipul cu armata de ingineri şi a înaintat pretenţia că el ar fi avut cea mai ieftină ofertă şi vrea să fie câştigător. I-a umflat capul responsabilului pe achiziţii de la Minister, apoi a trecut la mine. I-am explicat că nu-i pot îngrădi dreptul legal să înainteze contestaţii dar să fie sigur că nu a întrunit mai multe condiţii scrise în caietul de sarcini pe care l-a avut la dispoziţie. 

Totul ar fi un caz banal dacă nu mi-ar fi stat mie interesant cum naiba a aflat tipul despre mărimile celorlalte oferte înainte de a primi o copie a proceselor verbale? 

Nu mă iau să acuz pe cineva, dar tipul clar are ceea ce se cheamă "insider"-i. Dincolo de asta, i-am explicat odată în plus că nu putea fi acceptat spre concurs pentru că nu a avut nici arheologi, nici arhitecţi, nici specialist pe mediu în echipă, nici nu a prevăzut bani pentru aşa ceva. La care omul mi-a explicat că el trebuia să câştige pentru că el e din Orhei şi lucrează în toată zona (WTF?) şi că "voi acolo ce faceţi proiectare sau cultură?" Am văzut că n-ai cu cine. Dar am mai pierdut o lună.

Acuma, eu vreau să ştiu: dacă nu va câştiga firma "cui trebuie" eu voi fi purtat prin contestaţii până ni se va retrage finanţarea de "cine trebuie" pentru că "deficitul bugetar a depăşit indicii prevăzuţi"?

No more comments.

Şi o poză de aici. 

P.S. Situaţia descrisă e tristă. Care ar fi soluţia? Este.

Atât ministrul Lazăr, cât şi premierul, dar şi mulţi alţi funcţionari înalţi se tot jeluie pe lipsa de voinţă politică, pe alians, pe faptul că-i încurcă nu ştiu cine. Ok, eu nu vă cred.

Demisiile nu sunt o soluţie în sine, avem suficient de mulţi conducători buni. Atât miniştrii finanţelor (deşi de el nu pot spune sigur pentru că nu l-am văzut live), economiei, educaţiei, TIC, şefii de la Fisc şi Vamă, au suficiente capacităţi pentru a opera reforme dure dar corecte. E lipsă totală de voinţă politică.

Soluţia - Filat, Plahotniuc şi (dacă l-or chema) Ghimpu se adună şi stabilesc că "De azi înainte nu se va fura!"  "Furaţi de aici şi până aici, mai mult nu se poate!" Se pot percepe taxe, se poate de limitat contrabanda, se poate de redus corupţia. Important este cei din fisc, vamă, poliţie, procuratură, judecătorii, CCCEC, judecătorii să se împarte cu noi cu impozitele şi taxele noastre. 

Acum, dacă voi credeţi că eu nu susţin propunerile Ministerului Finanţelor - greşiţi, sunt de acord, altfel va veni armaghedeţul economiei moldoveneşti, e o soluţie, pe termen scurt, astupă borţile - pe termen mediu va fi din nou şi mai rău. Avem nevoie de o minimă manifestare de voinţă politică, măcar o singură dată!

  

Poll în comentarii:

Credeţi că e timpul de făcut bagajele din.md?

Orheiul Vechi - de mâine cu plată!

Mâine, 18 mai - este ziua internaţională a muzeelor. În această zi specială, Guvernul, după multă insistenţă, mai ales din partea autorului acestor rânduri :D, va aproba nişte modificări cardinale la modul în care sunt prestate serviciile de către muzeele naţionale. Cele mai multe modificări vor atinge, mai ales, Rezervaţia cultural-naturală "Orheiul Vechi". 

În primul rând va fi insitutită plata pentru acces pe teritoriul Rezervaţiei, va fi instituită o taxă de parcare, se termină gratuitatea pentru spoturi publicitare, clipuri muzicale şi alte artificii televizate. Aceasta înseamnă că şi calitatea serviciilor va creşte, va fi mai curat, personal mai mult şi mai pregătit, proiecte de dezvoltare şi evenimente interesante mai multe. Pentru noi e o gură de aer. Pentru că şi cultura costă bani. Vă invităm la Orheiul Vechi.

Poftim de citiţi modificările . 

Sondaj în comentarii, sunteţi gata să achitaţi 10 lei pentru a vizita Orheiul Vechi? 

P.S. Mulţumim guvernului pentru cadou de ziua profesională!

Moldova 20-20=0

Iaca toată lumea e supărată rău pe deputaţi. Eu tot, dar mă şi bucur, în loc de funcţii/principio-valori/preşedinte, aleşii poporului s-au certat pe o strategie de dezvoltare a ţării pe termen mediu! Nakaneţta!

Dacă serios, eu tot cred că strategia 2020 ar putea fi mai plină. În general - problema e atât de complexă încât e greu să spui că cineva nu are 100% dreptate sau invers. Mai jos scriu ce cred eu.

Moldova 2020 nu este o strategie în sine. Cum înţeleg eu, pe scurt, o strategie. Identificăm problema/problemele, alegem care este/sunt cele mai importante (nu poţi să faci totodată, se pulverizează eforturile şi resursele şi nu iese niciun domeniu cu efecte), stabileşti care sunt obiectivele pe care vreai să le atingi în x timp, de dorit să fie nişte obiective cuantificate. Apoi analizezi profund totă situaţia, construieşti planul de activităţi pentru a atinge rezultatele dorite. Calculezi toate cheltuielile pe fiecare etapă, iai în calcul posibile riscuri şi evoluţii neprevăzute, stabileşti scenariile alternative şi începi să lucrezi. 

Strategia MD 2020 e doar o primă etapă dintr-o strategie, au fost stabilite doar problemele, s-au analizat, au fost stabilite rezultatele spre care se tinde peste opt ani. 

Partea bună

Strategia are părţi bune. Bun este faptul că este un document care nu va fi trecut la maculatură şi nerespectat dacă se schimbă guvernarea. E un bun argument atunci când ceri finanţări externe sau faci priorităţile pentru bugetul de stat. Este sinceră - spune clar că nu ne putem permite să dăm banii cu "ţârâita" peste tot, trebuie să avem domenii clar prioritare. La nivel de filosofie documentul e conceput corect.

Partea proastă

Moldova 2020 nu este un document strategic, mai curând sunt nişte obiective de dezvoltare pe termen mediu. Răspunde la întrebarea "Ce vrem să obţinem?" dar nu spune "Ce trebuie să facem?" pentru a obţine acest ceva. Probabil, va urma, după obţinerea înaltei binecuvântări a Parlamentului, elaborarea de strategie (plan de acţiuni) pe fiecare domeniu. Eu cred că era cazul să se facă împreună. Dar aici e loc de discuţie. 

La conţinut

Domeniile care au fost alese sunt într-adevăr cele mai importante, probleme sistemice pe care se poate concentra statul pentru a le lichida. Doar una - "Finanţe: accesibile şi ieftine" e, părerea mea, inutilă, nu va reuşi statul să schimbe lucrurile în sfera bancară prin intervenţiile sale. Nici nu este sănătos. 

Şi ultima, cea mai importantă după părerea mea, scăpare. Lipseşte totalmente componenta de viziune pentru Dezvoltare regională. Mare, foarte mare, greşeală. Moldova vrea să reducă cheltuielile publice, să crească nivelul calităţii vieţii oamenilor, să aibă agricultură performantă, să aibă locuri de muncă acolo unde locuiesc moldovenii, dar nu vrea să aibă o viziune de dezvoltare pe termen mediu pentru regiunile ţării (în special cele rurale). 

Ce ar conţine o astfel de componentă?

1. Obiectivele cu privire la numărul de unităţi administrativ-teritoriale, cu tot cu numărul de angajaţi ai APL-urilor.

2. Moldova nu poate să-şi permită atâtea localităţi. Asigurarea condiţiilor normale de trai (infrastructură) pentru un locuitor rural e de 5-6 ori mai scumpă decât în cazul unui orăşean. Procesul de dispariţie a satelor mici e unul firesc care se desfăşoară stihiinic şi dureros. Dacă Guvernul ar prelua controlul asupra acestui proces (început multe mii de ani în urmă în Orientul Apropiat) care constă în trecerea locuitorilor de la sat la oraş şi dispărut din discursul politicienilor şi economiştilor  (se numeşte Urbanizare), acesta ar deveni mai puţin dureros, mai eficient, rezultatele pozitive ar fi amplificate. 

Beneficii.

1. Concentrarea forţei de muncă în oraşe - investiţiile vin acolo unde este forţă de muncă.

2. Reducerea numărului de angajaţi în agricultură va genera tehnologizarea producţiei şi consolidarea terenurilor, eficienţa în agricultură ar creşte substanţial. 

3. Vor fi reduse substanţial cheltuielile pentru infrastructură, drumuri, canalizare, reţele, gazificare, gestionarea deşeurilor etc. (pentru 1000 oameni în sat costă cât pentru 20000 în oraş). 

Ar mai fi şi altele, aici ar fi şi componenta de turism, şi parcurile indistriale, şi calitatea educaţiei/medicinei, mai puţini poliţişti şi tot aşa mai departe. Ar putea fi oprită creşterea necontrolabilă a populaţiei Chişinăului şi degradarea oraşelor mici. Lista poate continua muuuult.

Care ar fi indicii de rezultate.

1. Până în 2020 Moldova trebuie să aibă x număr sate mici, maedii, mari, x număr oraşe, x procent populaţie rurală şi urbană, x număr angajaţi în sectorul public în APL-uri şi servicii desconcentrate. 

2. Rata de populaţie implicată în agricultură - x procente.

3. x procente rata de acces la servicii publice şi infrastructură calitative.

Asta e părerea mea, voi cum vreţi. Acum că au sărit ONG-urile de mediu şi s-a răsculat CNP-ul şi PL-ul, strategia MD 2020 va avea o soartă grea, tare mă tem că până va fi aprobată va fi cazul să se scrie una pentru 2030. Unii politicinei nu înţeleg că jumătate de an este peste 7% din şapte ani, iar întârzierea acţiunilor face imposibilă atingerea unor obiective la termenul stabilit. 

Cum de împăcat Aliansul?

După ce a fost ales Preşedintele se părea că nimic nu mai poate sta în faţa libertăţii, democraţiei şi bunăstării în Republica Moldova. Iaca - iaca, pornesc reformele, Integrare Europeană, creştere economică, locuri de muncă, moldovenii fericiţi leapădă Moscova şi Italia şi se întorc acsă pentru că n-are cine să lucreze aici. 

Numai că mai este un obstacol în calea echilibrului paradisiac al guvernării - PL-ul a rămas fără funcţii! Liberalii cer respectarea Sfântului Acord, măcar pe jumătate - vor să obţină funcţia de prim-vicepreşedinte al Parlamentului, alfel nu se va putea liberaliza nici regimul de vize, comerţ liber ioc, gaz ieftin nu-i, nici smântână, nici chişleac! Marian Lupu nu vrea să cedeze funcţia lui Vlad Plahotniuc şi, sfidând logica termenului de "prim", propune să avem doi şi ambii să fie primii. 

Eu văd o soluţie care să îi împace pe toţi. Vlad Plahotniuc să treacă la PL (ce contează care partid să-l reformezi?) şi toată lumea va fi fericită. PL-ul va avea prim-viceprim, iar Plahotniuc funcţie. 

И как заживем!

"Хозяин заводов, газет, пароходов."

"Мистер Твистер,

Бывший министр,

Мистер Твистер,

Делец и банкир,

Владелец заводов,

Газет, пароходов,

Решил на досуге

Объехать мир."

Şi s-a întâlnit cu bloggerii. Special am scris doar impresii generale, am aşteptat să văd ce au scris şi alţii. Sincer să fiu mă aşteptam la o schimbare radicală a unghiului sub care va fi privit Vlad Plahotniuc pe paginile personale, dar nici chiar aşa. Cam mulţi s-au îmbătat cu apă rece. Toate părerile exprimate sunt corecte, la sigur. Dar ele sunt corecte pentru că fiecare are dreptul la ele. 

Eu aş vrea să mai punctez câte ceva care mi-a părut important.

Trustul media.

Nu a fost deloc uşor să nu-l dea pe mâna propagandei lui Mark Tkaciuk în 2008-2009, raţionamente economice directe - făcând propagandă NIT-oidală risca să piardă din audienţe, dar nu aceasta e cea mai importantă, la care e mai importantă voi reveni.

Eficienţa resurselor media este cam la zero, este PrimeTV care aduce profituri mari, restul se hrănesc din asta. Iar raţionamentul de a deţine control asupra presei nu este nici cel financiar direct, nici în scopuri de a face exces de propagandă politică, deşi toate instituţiile media afiliate lui Plahotniuc favorizează vădit PD-ul, nu se exagerează. Presa mai curând este acel scut+bâtă care âţi conferă un fel de imunitate, toţi ştiu că "dacă ceva" resursul mediatic poate fi repede trecut pe picior de război propagandistic.

Plahotniuc şi/vs comuniştii

Aşa şi nu a putut explica cum a ajuns să intre în anturajul lui Voronin şi a încercat să impună percepţia că nu ar fi fost ei chiar atât de apropiaţi, cam în stilul pe care îl practică şi liderul comunist. Lumea care a făcut afaceri şi a muncit prin structurile de stat care au intrat în sfera intereselor/atribuţiilor lui Plahotniuc ştie foarte bine că acesta era "de-ai casei" la Preşedenţie oricând era cazul. Cât priveşte contribuţia lui la detronarea lui Voronin, eu cred doar în argumentul economic. Nu minte poate omul când spune că i-ar plăcea să vadă o ţară mai prosperă, mai modernă, oamenii să trăiască mai bine, toţi ar vrea. Dar tot mai presus de orice integritatea afacerilor (nu aşa cum o percepe Andrei Fornea), recunoaşterea propriei puteri, dar şi sănătatea familiei (asta chiar a fost sincer).

Da Plahotniuc era bine pus la Voronin, nu că era cu ochi frumoşi şi forţă de convingere nemaipomenită. Amintiţi-vă situaţia din primul şi al doilea Guvern Tarlev - marea majoritate de miniştri nişte oameni adunaţi de unde vrei, lipsiţi de cunoştinţe şi capacităţi. Aici apare un "haiduc" care poate să fie super-eficient, ia o companie pe burtă şi o ridică în scurt timp la cei mai înalţi indici de performaţă, pentru el nu există uşi închise, alege foarte eficient oamenii, în fine, pentru un tip ca Voronin nu conta ce face ăsta, el doar ştia că poţi să dai pe mâna lui orice întreprindere de stat şi ea va începe să aducă bani la puşculiţa familiei şi la bugetul de stat. 

Pentru astfel de servicii omul de afaceri primea facilităţi substanţiale în propriul business, privatizări, nu mai avea nici un fel de piedici şi tot aşa. Ar părea că nu mai ai ce să vrei de la viaţă afacerist fiind. Aceasta ar fi părerea unui oarecare, dar iată un miliardar, om cu ambiţii personale şi, cel mai probabil, foarte neiertător, nu credea aşa. 

De prin 2006, Voronin a deviat cu totul în felul care conducea ţara. "Alde biznăsmănii" erau chemaţi "la kovior" şi li se cerea finanţarea la tot felul de proiecte populiste din seria caselor de cultură şi grădiniţelor în sate cu doi bătrâni în cruce, fără drum şi fără reţele. Apoi a fost epopeea de multe miliarde de lei a mănăstirilor - doar un exemplu. Voronin nu mai distingea limita între averea privată şi ce poate el să cheltuiască chiar preşedinte fiind. Unora le-ar putea părea că nu e o problemă, atâta timp cât ai toate uşile deschise şi prin corupţie poţi rupe de la stat contracte de milioane. Se pare că Plahotniuc a simţit direcţia "po nakatnoi" a lui Voronin şi a priceput că tipul, dacă rămâne la putere, poate într-o bună zi să-i ceară tot ce are, sau, pur şi simplu să-i ia ce doreşte.

O fi având pe timpul comuniştilor şi venituri şi putere mai multă, numai că nici un om teafăr nu ar vrea să depindă de cuvântul unui tip senil cu devieri de comportament. Dincolo de asta, undeva din adâncurile copilăriei sofisticate, omul are ambiţii personale. Pentru Vlad Plahotniuc nu e suficinet să ştie el şi încă un grup relativ restrâns despre puterea sa, el vrea lumea să ştie, să vorbească, să invidieze, să ceară ajutor - moldovean clasic, ce să zici. Dar la Voronin nu puteau fi doi, nici măcar 1,1 nu puteau fi.

Respectiv, Vlad Plahotniuc a avut de câştigat din plecarea comuniştilor:

1. A câştigat pentru că nu îl mai paşte pericolul să piardă toate afacerile.

2. A obţinut perspectiva de a deveni o persoană publică, votabilă (vezi mai mult aici).

Am văzut la multă lume comentarii la întrebarea cu Tkaciuk, reacţie artificială - părerea mea, oamenii ăştia doi se respectă şi se tem unul de celălalt, Tkaciuk ar fi câştigat, dar atunci când deciziile finale sunt luate de Voronin  porneşti la luptă ca în bancul cela cu Chuck Norris şi Ursul.

Plahotniuc şi PD-ul

Despre reforme în partide aud în Moldova prima dată! Serios - daţi-mi un exemplu? Arătaţi măcar un lider de partid care iese şi recunoaşte că el, de fapt, conduce ceva întreu un SRL şi o sectă, foarte atent a recunoscut-o doar Vlad Filat, dar PLDM are alt tip de probleme (mai mult de imagine decât de organizare), e mai tânăr şi e bine organizat.  

Modelul din business aplicat în partid. Eu nu cred că există modele de management organizaţional separate pentru afaceri, instituţii de stat, partide politice, secte religioase etc.. După mine sunt doar două pentru toate - eficiente şi ba. Dacă îi va reuşi acest model lui Plahotniuc în PD, nu ştiu. Partidul a recunoscut că a acumulat foarte multe probleme şi lacune pe parcursul anilor - bravo! L-a numit drept responsabil pentru reformă pe cel mai eficient manager din ţară - bravo! Şi pe omul care a condus partidul toţi anii aceştia cât s-a cotilit în criză  - !?

Pe Dumitru Diacov de când îl ţin minte îl considerau pe ducă din politica mare, el de fiecare dată a ieşit câştigător, a revenit, a căzut în picioare şi tot sus este. Să vedem dacă îi va reuşi lui Plahotniuc să-l învingă pe cel mai şmecher şi iscusit "vulpoi bătrân" din politica moldovenească. 

P.S. Plahotniuc managerul

Poate nu mulţi au remarcat, dar eu cred că merită notat. Despre calităţile manageriale ale lui Plahotniuc ştiu toţi, e super-eficient. Angajaţii clubului DRIVE, tremurau, la propriu, sub privirea şefului. O biată chelneriţă mai nu a pierdut cunoştinţa când şi-a dat seama că mai nu a trecut prin faţa şefului pentru a se apropia de o masă, apoi a luat-o ameţită printr-o junglă de flori ca să înconjoare. 

Eu nu sunt adeptul unui asemenia stil de a conduce, probabil de asta nu voi ajunge niciodată miliardar. Cât ţine de apliacrea unui astfel de mod de a conduce asupra întregii ţări - eu încă mă gândesc. Poate nu e o varinată rea, tare mă tem că moldoveanului poţi "să-i faci numai cu de-a sila", încă nu am ajuns la o concluzie finală.

Cât ţine de implicarea biznesmanilor în politica mare, în Rusia se termină aşa cum voi arăta tot printr-un pasaj din Samuil Marshak, să vedem cum se va termina la noi.

"Взявши
Под мышку
Дочь
И мартышку,
Мчится
Вприпрыжку
По «Англетер»
Мистер Твистер,
Бывший министр,
Мистер Твистер,
Миллионер."

(De/Re)Mitizarea lui Vlad Plahotniuc

A.S. Nu voi transcrie conţinutul discuţiilor, doar impresii şi concluzii.

1. Vlad Plahotniuc a devenit un politician public, a învăţat să comunice în public. Bloggerii sunt poate cei mai agresivi şi incomozi interlocutori, spun şi întreabă ce şi cum le place. S-a descurcat de minune, i-a jucat pe degete pe oponenţii declaraţi, are strategie de comunicare în public, a învăţat nişte NLP, nişte procedee, a crescut mult la capitolul dat. Bravo echipei de PR.

2. Nu am aflat nimic nou, doar nişte confirmări despre zvonuri şi lucruri pe care lumea care ştie le ştie.

3. A mai şi scăpat câte o minciunică, cel puţin eu am remarcat câte ceva. Normal - un om care a creat un holding de afaceri atât de mare, are atâta influenţă nu poate altfel, dar cine nu are schelete în dulap?

4. Îl percepe pe Vlad Filat ca şi concurentul nr. 1 - evident. 

5. Este un jucător. Un "copil mare" - face totul cu suflet şi pasiune, se hazardează, exact cum o fac copiii în jocurile lor.

6. A înţeles rostul oamenilor în orice domeniu, fie afaceri, fie organizarea unui partid. A înţeles cum trebuie să fie un partid politic şi nu se teme (UNICUL!) să recunoască problemele din interiorul propriului partid. A promis să asigure calitate prin calitatea resursei umane, să vedem. PD-ul într-adevăr este varză la capitoul organizare şi resurse umane, tineri nu au deloc. 

7. Strategia de comunicare pe care a adoptat-o mi se prezintă aşa: spulberarea mitului actual despre Plahotniuc şi consolidarea unui nou mit. Lucrurile necunoscute, semi-ascunse, periculoase i-au atras dintotdeauna pe oameni.

8. Au dreptate cei care spun că este cel mai sofisticat politician din Moldova. Eu am avut ocazia să-i văd şi să vorbesc, cu toţi, dar absolut toţi care contează în politica din Moldova, ăsta e cel mai greu de descusut.