Ecouri baltice la Tiraspol?


Site-urile şi agenţiile de ştiri din întreaga lume au făcut astăzi mare agitaţie în jurul protestelor masive care s-au desfăşurat la Kaliningrad şi în alte oraşe ruseşti. Ce semnificaţie pentru Republica Moldova ar putea avea situaţia creată în Rusia şi în enclava de pe ţărmul baltic în particular.

Protestele de astăzi sunt o confirmare a faptului că spiritul de insatisfacţie şi potenţial de protest în societatea rusă a crescut, pe lângă nemulţumirile cauzate de încălcările frecvente a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, faţă de politica externă agresivă şi alte tendinţe dictatoriale ale regimului condus de către premierul Putin, un aport esenţial în creşterea activismului cetăţenilor l-a adus criza economică. Creşterea ratei şomajului, a întreprinderilor falimentare, a preţurilor a trezit un real val de acţiuni de protest pe care Rusia nu le-a văzut de pe timpul lui Elţin. Nu întâmplător cel mai expresiv nemulţămirea s-a manifestat în enclava vestică, acest fapt a scos în evidenţă o serie de probleme legate de regiunea Kaliningrad.


Cea mai evidentă problemă este că Rusia nu mai pote întreţine funcţionarea normală a regiunii, cuprinse din toate părţile de statele UE în care nivelul de trai este mult mai înalt. Izolaţionismul rusesc de la Kaliningrad cost bugetul rus mulţi bani: pentru a contracara tendinţele separatiste şi exodul populaţiei în ţările UE, Federaţia Rusă trebuie să menţină nivelul de trai al populaţiei la un nivel decent. Pe la începutul anilor 2000 Kaliningrad era considerat o regiune foarte prosperă datorită injecţiilor masiva de bani de la buget. Extinderea UE şi criza economică au pus Rusia într-o situaţie foarte grea în ce priveşte asigurarea regiunii.

La modul sigur, enclava vestică are o importanţă strategică prea mare pentru a putea fi părăsită de către Kremlin. Totuşi, ce ar spune plătitorii de impozite ruşi dacă ar afla că pe banii lor este menţinută funcţionalitate unor regiuni separatiste care nici nu le sunt parte componentă: Osetia, Abhazia, Transnistria, ce ar spune cetăţenii de rând dacă ar afla că scumpirile şi reducrile de salarii ar putea fi mai mici dacă guvernul lui Putin ar renunţa la menţinerea artificială a unor conflicte militare?

La sigur - acest lucru îi deranjează şi pe strategii ruşi, ei înţeleg caracterul falimentar pentru economie al ideii de menţinere a unor enclave la distanţe mari. Situaţia regiunii Kaliningrad, la sigur va fi luată drept ptetext în crearea unei strategii noi pentru Transnistria, la care, cel mai probabil, se lucrează acum la Moscova. Faptul că Transnistria aduce Rusiei numai cheltuieli enorme şi perspectiva unui nou Kaliningrad pentru Kremlin este puţin favorabilă devine din ce în ce mai evident.

Foto: nr2.ru

O generaţie ruptă de Nistru


Reflecţii pe marginea problemei transnistrene

S-a realizat: a fost dat start procesului de demarcare a sectorului estic de frontieră moldo-ucraineană! Ministrul ucrainean a vorbit într-o română impecabilă, el fiind originar din sudul Basarabiei.
Despre semnificaţiile acestui eveniment şi perspectivele evoluţiei problemei transnistrene vreau să scriu câteva gânduri, despre situaţia actuală, despre variantele de viitor care sunt vehiculate şi despre oamenii care locuiesc pe ambele maluri ale Nistrului.

Românii în întregime, dar şi mai mult moldovenii, au ce au cu râurile! Ba Prutul, ba Nistrul devin factori care rup familii, crează vămi, pun în dificultate circulaţia de oameni, informaţii, valori şi bunuri materiale. Alta e problema că, de fiecare dată, pe acei români, ucraineni, ruşi, evrei şi alţii care locuiau satele şi urbele de pe malurile celor două: Porata şi Tyras! Deloc întâmplător: fiecare ruptură nouă era hotărâtă şi în capitala unui stat poporul căuia nici nu ne este vecin! Conflictul millitar din anul 1992, început încă de la mijlocul anilor '80 prin capurile specialiştilor din KGB-ul sovietic: Transnistria, la fel ca şi Găgăuzia, conflictul pe baze lingvistice din oraşele Moldovei, la fel ca şi conflictele din Caucaz şi Asia Centrală, cu unele tentative similare în Ţările Baltice şi Ucraina - au constituit parte componentă a strategiei de menţinere a acestor regiuni în zona de influenţă a Kremlinului. Noi - cetăţenii Republicii Moldova de pe ambele maluri ale Nistrului suntem victime ale unor provocări deosebit de cinice, atît!

Nu mai scriu azi despre trecut, sunt istoric, de aia urăsc istoria! Voi vorbi despre actualitate şi apoi despre viitor!


Despre actualitate.

"Cepul" discuţiilor în jurul problemei transnistrene a fost dat anul trecut chiar în plină campanie electorală, cu ocazia împlinirii a 17 ani de la declanşarea conflictului militar. Tot atunci, prin intermediul lui Dorin Chirtoacă a fost formulat principiul în baza căruia se poate obţine un careva rezultat în soluţionarea conflictului: Moldova trebuie să devină un stat atractiv pentru cetăţenii de pe malul stâng, prin edificarea statului de drept, creşterea nivelului calităţii vieţii, adică prin eradicarea sărăciei şi integrarea europeană vom putea atrage de partea Chişinăului cetăţenii din Transnistria. După 8 ani de pas bătut pe loc, necesitatea creării unei strategii noi în domeniu era evidentă, cea enunţată de către tânărul primar a capitalei a fost acceptată drept cea mai eficientă, era evident, nu a fost reinventarea bicicletei, a fost preluată şi de alţi concurenţi din fosta opoziţie, acum este la baza strategiei actualei conduceri: paralel cu integrarea europenă şi creşterea nivelului de trai, cetăţenii din raioanele de est vor dori să locuiască în RM.

Bun, dar ce riscuri implică aceasta? Care sunt activităţile paralele? Printre activităţile paralele sunt: creşterea gradului de integrare a mediului de afaceri da pe cele două maluri, nclusiv achitarea impozitelor din partea companiilor transnistrene la bugetul RM, sporirea susţinerii din partea Ucrainei, internaţionalizarea cât mai activă a conflictului, implicarea Rusiei în negocieri directe şi sincere. Unul dintre scopurile RM este de a arăta cetăţenilor din Transnistria că "statul" lui Smirnov este ineficient, anume în acest sens se încearcă impunerea controlului asupra activităţilor economice externe a firmelor transnistrene. Atunci când graniţa va fi demarcată, nimeni nu va putea exporta ceva în Ucraina fără permisiunea Chişinăului, pentru a avea "firman" de la Guvern trebuie să achiţi în contul acelui Guvern impozite! Reiese de aici că regimul lui Smirnov va deveni o obuză pentru mediul de afaceri de la Tiraspol, acestora le va fi mai util să fie în componenţa RM, profitând de întreaga gamă de priorităţi în relaţiile comerciale externe cu Ucraina şi UE, fără a fi supuşi pericolului impozitării duble!

Numai că este aici un "DAR": nu ştie nimeni care este cota parte a familiei Smirnov în economia transnistreană? Nici lui Smirnov nu i-ar conveni să-şi păstreze regimul? Eu cred că soluţia cea mai "onorabilă" pentru Smirnov în dorinţa de a păstra în bugetul propriu impozitele venite de la agenţii economici transnistreni ar fi acceptarea statutului de autonomie cu privilegii largi, aceasta ar implica cedări enorme în favoarea Chişinăului şi renunţarea la retorica aberantă despre "independenţă"! Aceasta ar însemna instituirea controlului efectiv al autorităţilor moldovene în stânga Nistrului. Iată de ce eu consider că procesul demarat este o victorie importantă a Chişinăului în faţa separatismului.


Cadoul pe care ni-l face Ucraina.

Demararea procesului de demarcare a graniţei de est dintre Ucraina şi Moldova a fost tratată confuz la Tiraspol, Smirnov a avut tupeul să afirme că întreg procesul se derulează în urma înţelegerilor pa care le-a avut în urma vizitei de la Kiev care a efectuato la finele lu decembrie. De fapt liderul transnistrean a fost invitat şi pus în faţa faptului împlinit! Liderii transnistreni au avut tupeul să afirme chiar că sunt parte a acestui proces, nu ştiu de ce, însă acest proces se realizeză doar între Ucraina şi Republica Moldova. Este o victorie a diplomaţiei moldoveneşti, acceptul Kievului de a pune în mâna Chişinăului un as reprezintă un exemplu bun de profit politic de pe urma intereselor ucraineşti în relaţiile cu Uniunea Europenă şi SUA.

Iniţial evenimentul era planificat la un nivel şi mai important: cu participarea preşedinţilor celor două ţări, totuşi contează mai mult efectele. Cu toate că la Kiev nu va mai fi un preşedinte care este gata să răspundă tutror mesajelor SUA şi UE, în relaţia cu RM guvernarea care se va instala după alegeri în Ucraina va fi orientată să ia în consideraţie părerea celor două forţe mai mult decât cea a Rusiei. Din păcate, guvernarea lui Voronin nu a ştiut să valorifice din 2005 încoace situaţia prielnică de la Kiev. Acum Ucraina este dispusă să pună Tiraspolul în faţa unui blocaj atât pe hartă cât şi în cadrul formatului 5+2, argumentul că aceasta ar putea afecta relaţia Ucrainei cu Rusia pare să nu mai fie actual.


Perspective de reglementare şi contextul geopolitic.

Recent analistul Vitalii Kulik a indicat patru căi posibile de evoluţie a conflictului transnistrean, drept concluzie esenţială aş nota irealismul unei potenţiale absorbţii a Transnistriei de către Ucraina, soluţie pe care încearcă să o împingă unii formatori de opinie (propagandă) ruşi. Statul vecin nu are interesul să înglobeze regiunea separatistă a Republicii Moldova, ar însemna prea mari pericole pe plan intern: separatismul în Crimea şi alte regiuni cu locuitori preponderent vorbitori de rusă, realţii proaste cu Uniunea Europenă şi SUA, izolarea din partea structurilor inernaţionale ş.a. Rusia cheltuie anual sute de milioane de euro pentru a menţine funcţionalitatea Transnistriei, spre deosebire de Osetia de Sud, Federaţia Rusă nu dispune de frontieră comună cu RM, aceasta include cheltuieli enorme pentru susţinerea contingentului militar şi acordarea de suport economic. Republica Moldova suportă perderi mai mici din cauza conflictului transnistrean comparativ cu Rusia.

Era sferelor de influenţă bazate pe prezenţa militară a dispărut începând cu finele anilor '70 a secolului trecut, Federaţia Rusă a înţeles că lupta internaţională se duce pe plan economic. Cheltuielile enorme pentru menţinerea conflictelor în Caucaz are drept finalitate încercarea de a zădărnici nişte proiecte foarte importante în domeniul energetic care sunt în stare să scadă rolul Rusiei pe plan european. Transnistria nu oferă asemenia perspective, oferă doar iritarea din partea UE şi SUA, cheltuieli enorme de la buget şi cam atât. Perspectiva independenţei Transnistriei şi a încadrării acesteia în Federaţia Rusă ar însemna doar cheltuieli şi mai mari, pe care Rusia nu şi le poate permite, realţii şi mai proaste pe plan internaţional şi creşterea curentului anti-rus în Ucraina. Drept urmare, cel mai util pentru Kremlin ar fi menţinerea de status-quo, dar aceasta implică cheltuieli în continuu, acestea ar trebui să crească şi mai mult în cazul care Chişinăul şi Kievul vor impune transferul de impozite la bugetul RM.

Cât de fantastic nu ar părea, dar unica soluţie reală a conflictului transnistrean este reintegrarea ţării prin revenirea zonei de est în calitate de autonomie sau nu numaidecât. Acest lucru va implica "europenizarea conflictului", adică un program larg de acţiuni de reintegrare cu susţinere financiară internaţională. La momentul actual, Rusia este total debusolată de activismul părţii moldovene şi a factorilor europeni, americani şi ucraineni în soluţionarea conflictului. Bunăvoinţa Kievului este dictată, cel mai probabil, de necesitatea unor relaţii bune cu fiananţatorii internaţionali (FMI, SUA, UE).

Mişcările diplomaţiei ruse: vizita vice-ministrului, readucerea în memorie a practicilor cu interzicerea importului de mărfuri, etc. arată că Moscova este în căutarea unei strategii pe viitor în legătură cu Transnistria. Diplomaţii ruşi sunt puşi într-o situaţie dificilă deoarece evoluţiile actuale implică relaţiile bilaterale moldo-ucrainene, or Rusia a recunoscut integritatea RM! De fapt, Rusia hotărăşte cât mai întinde cu cheltuielile pentru menţinerea zonei de conflict şi cum să câştige cât mai mult de pe urma retragerii trupelor şi susţinerii oferite lui Smirnov, adică ce beneficii să ceară de la SUA, UE, RM.


Despre oameni.

Anul acesta un mare număr de tineri care s-au născut într-o Moldovă dezintegrată vor atinge majoratul, mulţi dintre aceştia nu mai au percepţia Republicii Moldova ca Patrie, ei sunt rodul propagandei de tip kgb-ist care funcţionează în stânga Nistrului. Strategia de a construi o Moldovă atractivă pentru transnistreni înseamnă nu altceva decât faptul că oamenii de rând, reprezentanţii mediului de afaceri trebuie să se opună deschis regimului şi armatei de ocupaţie şi să ceară reîntregirea ţării. Cum facem cu aceşti oameni? Câte vieţi va costa debarcarea lui Smirnov? Cum va proceda Rusia în cazul în care cetăţenii transnistreni nu vor mai dori prezenţa armatei străine pe teritoriul său? Cum vom eradica efectele propagandei ruseşti? Cum să facem pentru a nu repeta greşelile trecutului? Cum e să privim liniştiţi cum oamenii din satele de peste Nistru vor trăi şi mai greu numai din cauză că Chişinăul va impune restricţii economice şi va cere ca impozitele să fie achitate la bugetul de stat, având scopuri nobile drept finalitate? Cum ne învăţăm să călcăm pe inimă şi să mergem înainte, consolândune cu gândul că efectul pe termen lung va fi benefic? Conflictul transnistrea gândit de nişte genii ai răului ne va crea încă multe dureri de suflet.

Mă ţin de promisiune: vizita lui Băsescu!

Chiar a fost peste aşteptările mele în ceea ce priveşte multe domenii. Chiar în domeniul care-l consider cel mai important prestaţia a fost peste aşteptările mele, adică mult peste nimic!

La Bucureşti, dar şi la Chişinău, au învăţat bine din greşelile de la zorii anilor '90! Chit că actualul preşedinte interimar a Republicii Moldova a trăit zi-cu-zi toată perioada de la constituirea mişcării de renaştere naţionale şi până la celebra trădare supremă a lui Roşca. Este prea trecut prin viaţă, prea implicat sufleteşte Ghimpu pentru a permite să-i fie furată din nou victoria consolidării relaţiei fireşti dintre românii de pe cele două maluri de "râu de 50 metri" - cum ar spune Constantin Cheianu. Poate pentru prima dată după realegere, l-am văzut pe Băsescu sincer, la maxim de sincer cât poate fi.

Acu să le apuc pe rând:
1. Nu sunt un admirator de-a lui Băsescu, chiar a făcut o grămadă de daune românilor din România, deşi după realegere, nu şi în cazul renumirii lui Boc, pare să fie un tip mai simpatic decât înainte.
2. Sinceritatea părţii române s-a manifestat chiar în componenţa delegaţiei, cu excepţia lui Boc, toţi granzii PD-L de la guvernare (Videanu, Berceanu, Udrea, Blaga, senatorul Badea, Tomac care a devenit peste noapte şef şi mai mare) - o "declaraţie" explicită de intenţii serioase de a răspunde iniţiativei Chişinăului de a relansa nişte relaţii foarte bune dar bazate pe interese reale mai mult decât pe emoţii.
3. La punctul ăsta citiţi-l mai întâi pe Cheianu, apoi zic: Băsescu a venit să-şi ceară scuze de la românii din Republica Moldova pentru 20 ani de inacţiune sau imitaţie de acţiuni reale. O să-mi sară poate unii în cap că "locuri la studii", că "scriitorii", că "cultură" - FLEACURI! Iată 100 mln, alte 130 din fonduri europene ce trebuie gestionate în comun, căi ferate, gazoducte, linii de energie electrică, poduri şi drumuri şi încă multe altele - iată asta se vede: "oameni serioşi"! Nu că aş fi eu atât de mercantil, dar am apucat să învăţ că nimic nu-i apropie pe fraţi mai mult decât brânza comună!
4. Despre ceea ce doream să aud cel mai mult: în cadrul interviului acordat pentru ProTV, preşedintele român a vorbit şi despre susţinerea care va fi acordată de către România în procesul de Integrare Europeană a RM. Ce m-a agitat atât de mult? De data aceasta Băsescu nu doar a vorbit dar a şi dat de înţeles că înţelege ce înseamnă această susţinere! Au sunat clar: norme şi practici europene, implimentare, ajutor, transmite... Având în spate proiectele majore deja pornite, am tentaţia să consider că s-ar putea chiar să obţinem acest ajutor!

Impresii:
Chiar am îngheţat, spre amiază s-a oprit ninsoarea şi s-a răcit mult, nu am vrut să-i dau flori lui Băsescu, mă gândeam că mai bine le dau lui Ghimpu, dar aşa s-a primit. Pentru a nu încălca protocolul şi să mai provoc vre-un scandal i-am dat flori lui Băsescu.

Impresii din România: chiar acum ascultam şi o emisiune de la una dintre televiziunile de ştiri din România, o tanti destul de obeză pentru a fi formator de opinie publică în domeniul politic îşi lucrează toţi galbenii primiţi de la domul Felix, trece prin presa de azi, sigur că a fost reabilitat şi subiectul - Republica Moldova, aud de unul, pare-se Ciutacu, că vezi că e criză dar Băse dă bani la "străini", că ce naiba ne trebuie nouă?! Deodată-mi aduc aminte de discuţii nesfârşite cu prietenii din România, aceleaşi concluzii: mai mulţi basarabeni percep că sunt români decît români care-i percep drept români! A sunat cu un mod aproape imperativ în legătură cu Republica Moldova: matuşka Rusie, Siberia etc.. Faptul că presa de la Bucureşti nu pricepe o boabă în ce se petrece în Republica Moldova, aceasta am văzut în aprilie, dar chiar aşa?! Acum mi-aduc aminte cum spun mulţi: "adevărul trebuie spus oamenilor din Moldova şi ei vor înţelege că sunt români!", sigur că vor înţelege, deja înţeleg mulţi, întrebarea mea este: Cine le va spune despre asta românilor din România? Dar, gata cu emoţiile deocamdată!

Printr-o singură lovitură, Băsescu vrea să rupă Republica Moldova de la conexiunea sistemică cu estul şi să o conecteze la România, deci - Europa, conexiunea prin căi de comunicaţie şi transport, cu un rol special - transportul de resurse energetice. E ceva despre care am auzit doar de la Dorin Chirtoacă în campania electorală, chiar nu mă gândeam că pot fi realizate atât de repede. Nu vreau să dau hrană unor discuţii, dar îmi pare că vizita actuală şi toate proiectele derulate îl au ca unul dintre ctitori pe primarul de Chişinău! Un viitor pas ar fi lansarea unui nou bloc la centrala nucleară de la Cernavodă, asta ar asigura o reală independenţă energetică a RM, una comparabilă cu restul Europei.

Am şi o impresie mai puţin bună! E bine că oamenii îşi exprimă sincer emoţiile şi părerile,e rău când oamenii poartă ochelari de cal! Există în Republica Moldova o sumedenie de oameni care doresc din tot sufletul unirea cu România, au tot dreptul! Dar atunci când există un număr şi mai mare de oameni care nu doresc aceasta, fie că au fost bine intoxicaţi de propaganda bolşevică sau cea voronistă, fie din alte motive, nu e deloc în folosul adepţilor unirii să acţioneze dur, cea de-a doua categorie se distanţează şi mai mult de la prima! Aceşti oameni ar fi cazul să înveţe de la Mihai Ghimpu. Unii vor spune că de ce să ne ascundem, suntem sinceri! Eu pot să răspund: cu sinceritatea voastră şi veţi rămâne!

Unirea românilor o percep ca una spirituală, într-un spaţiu cultural, informaţional, economic, etc. comun! Iar cei care doresc numaidecât o unire într-un singur spaţiu politic îmi provoacă multe întrebări! Printr-o conjunctură fericită de circumstanţe, procesul de Integrare Europeană a RM coincide prin excelenţă cu apropiere de România. Nu vreau să creadă cineva că ceva de genul "nu mai vorbim despre unirea cu România deoarece ne integrăm în UE" este o tentativă de a unge ochii unioştilor şi anti-unioniştilor, asta e calea corectă pentru a împăca capra şi varza! Ambele grupări din societatea moldovenească se pot regăsi într-o asemenia formulă. Şi încă ceva, se crează de multe ori impresia că există unii pretinşi "patrioţi" care toarnă intens apă la moara comuniştilor prin acţiuni de extremă! Tare pute a KGB de la unii: de extremă dreaptă, pretinşi mari frontişti în trecut şi alţii! Foarte mult au dăunat aceştia celora care şi-au asumat misiunea pe care am descriso mai sus: "de a explica moldovenilor că sunt români"! - acestea nu au fost emoţii ci o analiză la calm.

Puţine emoţii: sunt român, doresc să fiu integrat în comunitatea românească, să fiu în acelaşi spaţiu economic, cultural, să aleg liber unde să învăţ la Chişinău sau la Iaşi, să văd aceleaşi ştiri şi să nu stau trei ore în vamă. Unde este guvernul şi parlamentul? Nu mă deranjează absolut deloc dacă vor fi două, perspectiva integrării cu clasa politică de la Bucureşti nu mă bucură, nu-mi trebuie nici Iliescu, nici Geoană, nici Udrea, nici Mazăre, nu vreau pe unul ca Boc şef de Guvern, o fi poate bun pentru noi şi Băsescu, dar ca preşedinte al României, nu l-aş alege niciodată că preşedinte a ţării în care trăiesc! Mă simt mult mai comod cu Ghimpu şi cu Filat, primarul nostru îmi pare mult mai teafăr decât cel din Bucureşti, cu toate minusurile ei, clasa politică din Moldova e mai sănătoasă! Vreau unire între oameni, în sufletele oamenilor nu unire între politicieni şi mari afacerişti!

Vizita s-a petrecut destul de bine, s-a terminat în Chişinău, las-să vadă şi Cahulul ce înseamnă drumuri blocate!


Pe scurt: despre vizita lui Băsescu.

Am îngheţat mult zilele astea, miercuri voi îngheţa şi mai mult! Am "onorifica misiune" de a participa la unele "activităţi de protocol" în cadrul vizitei preşedintelui român.

Ce aştept eu de la vizita aceasta?

Eu aştept ambuteiaje enorme şi să îngheţ bine!

Ce aşteaptă Republica Moldova?

Preşedintele României vine cu un întreg alai: toată floarea PDL-ului în frunte cu Udrea şi Videanu! Este o pretenţie serioasă de a manifesta intenţii deosebit de serioase în iniţierea unor proiecte concrete pe toate domeniile: economie, turism, infrastructură şi dezvoltare regională, nu mai vorbesc de Integrare Europeană! Totuşi, intenţii la nivel declarativ din partea lui Băsescu am avut deja cinci ani la rând! Acum este timpul oportun de a trece la acţiuni. La modul cel mai sigur, prima poziţie în colaboare trebuie să o ocupe rolul de avocat pe care şi l-a asumat România în procesul de Integrare Europeană a Republicii Moldova.

Ce ar reprezenta acest rol? Părerea mea - 10% susţinere politică pe plan extern şi 90% ajutor instituţional în domeniul transmiterii normelor şi practicilor europene!

Care va fi rezultatul vizitei? Eu voi îngheţa vre-o oră-două, Băsescu va negocia cu Ghimpu căile de susţinere a parcursului european a ţării noastre. Tudor Darie nu se va întâlni cu Băse, măcar că a vrut! De ce? Pentru că îi loh şi a vândut unimedia lui Vântu! Eu mă voi întâlni cu Băse, măcar că nu am vrut! De ce? Aşa s-a primit!

Primul post. Şi, din start, despre alegeri!

Slavă domnului nu despre ale noastre - despre cele din Ucraina!

Până a vorbi despre doamna cu gâţă şi tipul cu "multe clase", chiar înainte de a spune despre "co-naţionalul" nostru, care nu are treabă cu românii, cu atât mai puţin cu moldovenii, voi zăbovi să scriu de ce am făcut blog. De ce? Pentru că am vrut şi gata!

Acu le luăm pe rând! Prima - nu aveml a Chişinău oameni să priceapă în politica ucraineană! Nici comentatorii politici, nici chiar experţii în politică externă, cu atât mai puţin politicienii nu par a se descurca mult în realităţile mult zbuciumate de la Kiev! Şi, dacă celor de la conducerea Moldovei le este de iertat asemenia lipsuri în abilităţi, atunci celelalte categorii dezamăgesc! Pentru cineva care tinde să pătrundă mai departe de impresii esenţa procesului politic din ţara vecină, vânzoleala din jurul alegerilor prezidenţiale din Ucraina care a început în presa de la noi şi din România par cel puţin stranii! Pornim de la operativitatea prezentării datelor: trec cam două-trei zile până "ştirile fierbinţi" ajung să pătrundă peste graniţe, în zilele alegerilor jurnal.md, portal care anunţa festiv că a dat un pumn de bani şi a trimis reporteri în Ucraina, a dat la 10 dimineaţa datele despre numărarea a 95% din voturi, în timp ce erau numărate abia 81%, ştirea (evident eronată) a stat până în seară!
Asta ar fi fost suficient, dar stai că la noi lumea "se dă cu părerea"! Au excelat cine vrei la pronosticuri şi analize, cu rarele sclipiri de percepere a situaţiei venite din partea lui Petru Bogatu se cam termină stocul de informaţii utile venite către consumatorul de informaţii cu caracter politic din RM. Ce s-a afişat în România nici nu comentez - provoacă dezgust faţă de profesia de jurnalist în sfera politicului!
Acum pe rând:
1. Despre Tighipko - pe Tighipko îl doare în cot de România şi mai ales de Moldova! Tema relaţiilor cu România şi Moldova nu a ocupat un loc important în campania electorală, cu atât mai puţin în cea a lui Tighipko! Omul, care este destul de progresiv, a vorbit 99% despre economie, anume din acest considerent a obţinut 13%! Şi "13% bazându-se pe o platformă anti-românească" e o prostie debitată de vre-un Roncea pe la Bucureşti şi băgată de Darie pe Unimedia. Acu "Iulea" (aşa o mângîie şi adepţii şi oponenţii,) i-a propus lui Tighipko funcţia de şef de guvern în schimbul susţinerii în turul doi de scrutin. Ce a făcut Tighipko? A procedat corect - a anunţat că nu va susţine pe niciunul dintre candidaţi, apoi a mai făcut publicitate proiectului său politic "Ucraina puternică", a anunţat că va candida la funcţie de primar de Kiev (despre primarul de acolo voi scrie obligatoriu ceva :)), că se pregăteşte de localele din mai şi de parlamentare. A ajuns să fie mai mediatizat decât cei di candidaţi rămaşi în cursă! Ca orice politician inteligent, Tighipko a procedat corect - acum a spulberat toate zvonurile precum că ar fi un "candidat tehnic", dacă faci mâine alegeri ar acumula cam peste 15%, şi-a asigurat un electorat stabil, are şanse mari, chiar prima şansă, de a deveni primar de Kiev (oraş cu în jur de 5 mln locuitori), poate controla o fracţiune foarte puternică în Rada Supremă (Parlamentul Ucrainei), într-un cuvânt - are şanse mari să aintre la putere!
2. Despre EL - el este Ianukovici, controversatul candidat din partea oligarhilor estului - veşnicul looser! Aşa şi va rămâne looser! De ce? Explic mai jos. Ăsta, aşteaptă să câştige! Are şanse enorme: se bizuie pe absenteismul în zona de vest şi centru a ţării, pe efectele nocive ale crizei, de care sunt învinovăţite toate ramurile actualei puteri, mai dă cu cumpăratul voturilor (aşa fac cam toţi, cel puţin ambii candidaţi rămaşi în cursă), plus speră că alegătorii lui Tighipko şi Iaţeniuk nu vor veni la vot! Are susţinerea clară a alegătorilor comunişti (cca 3%), plus încă vre-o 15% dintre cei a lui Tighipko, nu face mişcări brusce şi, dacă nu vom asista la răsturnări de situaţie, el va deveni preşedinte. Ucraina se află în pericolul de a se pomeni cu un preşedinte agramat! (În comparaţie cu el, ex-preşedintele Voronin e intelectual!)
3. Iaţeniuk - un politician tânăr dar lipsit de baftă, a fost jertva PR-ului negru din partea tuturor candidaţilor, a purtat şi eticheta de "candidat tehnic" dar s-a spălat de ea atunci când a dat dovadă de consecutivitate şi a chemat alegătorii să nu-i susţină pe cei doi trecuţi în turul doi! A lansat şi el un proiect propriu "Frontul schimbărilor" - unul reformator, dacă se va reaxa pe idea Integrării Europene, tânărul liberal are şanse să acumuleze un capital politic impunător - până la 15% în eventualitatea unor alegeri parlamentare la toamnă. Forţa politică condusă de tânărul reformist ar putea constitui, împreună cu Tighipko, o reală alternativă clasei politice eşuate de la Kiev.
4. EA - doamna de fier a politicii din spaţiul post-sovietic! Timoşenko a nimerit într-o situaţie deosebit de grea: alegătorii nu o consideră o alternativă "pericolului Ianukovici", pe plan economic s-a compromis prin guvernarea ineficientă şi reforme rămase pe hârtie, alegătorii patriotici din vest nu o mai acceptă, tinerii reformatori şi fostul (aproape fostul) preşedinte nu au susţinut-o... Unicul argument valabil este "votaţi cu mine, altfel vine Ianukovici"! Sigur că vom asista la tentative de răsturnare de situaţie în următoarele zile, este cunoscută capacitatea Iuliei Timoşenko de a oferi lovituri de imagine. Totuşi şansele doamnei cu gâţă de a accede la funcţia de şef de stat e minimă.

Scenarii post-electorale:
În primul rând - Ucraina este o ţară semi-parlamentară, preşedintele are cam aceleaşi atribuţii ca la noi, fără o susţinere largă în Parlament devine u arlechin politic cum a fost Iuşcenko trei ani la rând! Bătălia reală pentru putere se dă la alegerile parlamentare, miza prezidenţialelor este exagerată!
sunt două de bază: 1. Ianukovici devine preşedinte şi dizolvă Parlamentul, la alegeri conjunctura va fi în favoarea creării unei coaliţii Timoşenko-Iuşcenko-Iaţeniuk-Tighipko, Ianukovici rămâne preşedinte formal şi va fi "înghiţit" cu timpul la fel ca şi Iuşcenko! 2. Ianukovici devine preşedinte şi crează o coaliţie largă cu Blocul Iuliei Timoşenko, aceasta păstrând funcţia de premier şi ţinândul pe Inukovici în şah perpetuu. În acest caz la următoarele alegeri parlamentare, ambele partide vor fi spulberate de către forţele reformatoare (Tighipko şi Iaţeniuk). Acest scenariu apre mai plauzibil.
există şi variante rezrvă: 1. Timoşenko devine preşedinte, crează o coaliţie largă în Parlament fără participarea lui Ianukovici. Candidaturi la funcţia de premier ar fi mai multe: cineva din BIuT (acelaşi Turcinov), Tighipko, Iuşcenko, alţii...
Oricare ar fi conjunctura, Ianukovici nu are şanse să obţină "o domnie liniştită" pentru cinci ani!


Impresii personale: vreau să piardă agramatul cela bădăran! Vreau să câştige Iulia pentru că merită! Merită o doamnă ca ea! Deşi toţi prietenii mei din Ucraina m-ar omorî pentru asta - dacă aş trăi acolo nu aş fi votat-o nicicând!


Impactul pentru Republica Moldova:
Acesta şi a fost rostul acestui articol lung şi plictisitor! Mă rupe de nu mai pot când îi aud pe "pricepuţii" de la noi când spun că "pentru noi e mai bine să iasă Timoşenko" - pe naiba! Fantasmele că e mai pro-Europa etc. sunt iluzii false! Iulia Vladimirovna are mai multă susţinere din parte lui Putin decât Ianukovici! E lucru bine cunoscut! Trenul Republicii Moldova în alegerile de la Kiev a plecat odată cu actualul preşedinte Iuşcenko şi tinerii reformatori! O susţinere clară în problema transnistreană şi alte chestii nu vom vedea cel puţin până când Timoşenko nu s-a certa iar cu Putin, iar aceasta va avea loc abia după crearea unei noi coliţii pro-europene în Parlamentul de la Kiev!