De ale gazului...

A.S. În afară de verdictul Curţii Constituţionale, care chiar nu contează şi nu putea să influenţeze în orice mod cursul lucrurilor în Moldova, fapt pentru care chiar nu îmi pot da seama de importanţa care i s-a oferit în contextul existenţei unor evenimente cu adevărat importante - atacurile raider, declaraţia lui Voronin care a spus sincer că vom avea din nou alegeri (deci vom avea), ultima temă de actualitate, căreia i s-a oferit cea mai puţină atenţie, fiind mult mai importantă pentru viaţa noatră de mâine decât toate alegerile şi declaraţiile, problema determinând dacă vom avea sau nu ce să mâncăm peste un an - scumpirea gazului!

Că GazProm ne scumpeşte gazul ştim de mult timp, am mai scris despre lipsa de viziune în domeniu a autorităţilor şi opţiunile care ar conduce la o soluţie a situaţiei în favoarea noastră. Uite că se pare să avem câteva raze de speranţe, iar măcar unii din conducătorii ţării şi-au dat seama că Statul trebuie să promoveze soluţii inteligente în economie. S-a apucat de lucru grupul pentru planificare strategică în domeniu de pe lângă Guvern, intenţia bună - om vedea rezultatul. Mai mare speranţă, însă au au generat câteva declaraţii de ale premierului moldovean în presa străină (voi remarca faptul că "presa" de la Chişinău nu a prea dat nimic la temă, nu este de mirare pentru că în presa de la noi lucrează în proporţie absolută nişte agramaţi şi avem un singur jurnalist care se pricepe la economie şi poate să scrie pentru alţii despre asta, înţelegând rostul evenimentelor Ion Preaşcă de la Adevărul, alţii nu-s). La Bucureşti Filat a anunţat intenţia ţării noastre de a participa la AGRI, apoi, pentru Komersant Ucraina, premierul a spus despre posibila participare a ţării noastre la proiectul de construcţie a terminalului de relichifiere a gazului azer, poate chiar cu investiţii

Discuţiile au pornit la momentul când încep negosierile cu Rusia în privinţa gazului, sigur că vor fi utilizate ca armă psihologică, după modelul ucrainean. Dincolo de aceasta, poate cea mai importantă etapă urmează să fie negosierile preconizate dintre Filat şi preşedintele azer Aliev la Summit-ul PE din Polonia.


Ce ar putea face real Republica Moldova? 

Sunt câteva opţiuni:

1. Cea mai simplă opţiune ar fi ca să obţinem un contract de livrare a gazului prin intermediul terminalelor care vor fi construite la Constanţa şi în Ucraina, ar fi mai ieftin decât de la GazProm. Acest scenariu are mai multe minusuri, cel mai important este acel al siguranţei - este suficientă o nouă fluctuaţie bruscă în relaţiile dintre Chişinău şi Kiev sau Bucureşti şi ne trezim cu conducta goală. Nici Ucraina, nici România nu ar avea careva raţionamente economice să împartă cu Moldova gazul ieftin din Azerbaijan. Strategia de milogire cu mâna întinsă şi argumentul că "de suntem fraţi, vecini... atâtea ne leagă..." şi alte din acelaşi arsenal nu pot şi nu trebuie să fie utilizate de un stat ce se respectă, trebuie să devenim parteneri, nu fraţi săraci, trebuie să producem plus-valoare.

2. Moldova poate să participe cu investiţie la proiectele din România sau Ucraina. Proiectul din Ucraina se ridică la un cost de 2 mlrd euro, proiectul AGRI se va ridica până la 5 mlrd euro. 1,5 mlrd euro investi în ambele proiecte ar asigura ţării noastre accesul la gazul care va fi livrat prin noile terminale. 

Aici îmi voi permite o mică remarcă: scumpirea gazului până la sfârşitul anului va genera acumulări de datorii şi o nouă creştere a preţurilor la toate produsele, situaţie pe care contribuabilii nu o vor suporta, uităm de orice fel de creştere economică sau de salarii. Pentru a nu admite un şoc economic, Guvernul are nevoie de nu mai puţin de 150 mln dolari anual timp de trei ani pentru a compensa preţul crescut la gaze şi a nu admite pauperizarea totală a populaţiei, stoparea creşterii economice, escaladarea tensiunilor sociale ş.a. Aceste surse ar putea fi luate numai din exterior sub un program de reducere drastică a cheltuielilor pentru resurse energetice. 

Pentru a investi în proiectele de construcţie a terminalelor LNG, Moldova ar avea nevoie de alte 1,5 mlrd euro, bani care pot fi luaţi numai de afară sub proiecte serioase de reducere a cheltuielilor. Probabil ar fi timpul să se ajungă la compromis cu partenerii vecini pentru participare la proiectele pornite, să se contracteze un credit mare pentru o perioadă de cel puţin cincisprezece ani cu perioadă de graţie de 3 ani, să se creeze un fond de stabilizare a efectelor creşterii preţurilor la gazul rusesc (cca 300 mln euro), încă cca 1,5 mlrd euro ar fi o participaţie simţitoare în dezvoltarea proiectelor româneşti sau ucrainene. Conectarea la surse alternative de livrare a gazului vor stabiliza preţurile în zona a cca 200 dolari per mia de m3 (în condiţiile "umplerii" conductelor caspice cu az turkmen), economiile RM se pot ridica la 185 mln euro anual, adică întregul împrumut va fi fezabil.

3. Ultima opţiune a Republicii Moldova este să acţioneze inteligent, să devină motorul colaborării în sfera energetică la Nordul Mării Negre. Guvernul poate iniţia un proiect de colaborare multilaterală cu România, Ucraina, Georgia şi Azerbaijan în vederea desfăşurării de preoiecte comune în sfera reducerii dependenţei de gazul rusesc. Legăturile tradiţionale ar putea scoate Chişinăul în poziţie de motor al acestei colaborări, dealtfel una foarte necesară dar greu de realizat în condiţille relaţiilor nu tocmai bune şi concurenţei active în regiune între România şi Ucraina. Poziţia de "lider" în cadrul Parteneriatului Estic, ar justifica o astfel de iniţiativă din partea Chişinăului. Existenţa unei coordonări şi abordări comune din partea ţărilor regiunii în problema energetică ar favoriza atragerea de importanţi parteneri de afară - Comisia Europeană, marile companii energetici, marii furnizori etc.. Cert este una - o integrare mai activă pe probleme energetice la Marea Neagră este vitală pentru ţările regiunii. De ce nu ar apărea o "Uniune energetică a Mării Negre".


În concluzie se poate de spus că problema preţului la gaz este cea mai importantă acum pentru Moldova, prea puţin probabil este să poată economia noastră suporta un nou val de scumpiri fără efecte fatale în sfera socială, Guvernul trebuie să acţioneze imediat. Politicienilor le-a venit timpul să se măsoare în cine are viziuni mai lungi, nu în ceea ce s-au deprins ei în doi ani... la limbă mă refeream.

Acum guvernanţii noştri ar trebui să facă cărare bătută pe la BEI, BERD, FMI - oricine dă bani, acum e momentul, mâine va fi târziu.

P.S. Primele raze de speranţe au şi apărut, să vedem ce va urma. Apropos - am spus că la următoarele alegeri nu voi mai vota pe bază de emoţii, voi alege pe cei care dau dovadă că au viziune şi ştiu să conducă ţara. Dacă arată unul că ştie să rezolve problema preţului la gaz, are votul meu. 

P.P.S. Cum scriam, zilele astea are loc la Doha Forumul Mondial pe problemele gazului lichefiat, a mers cineva din Moldova?

Apropos - aproape tot articolul l-am scris de la smart-phone, tare interesantă experienţă!

17-18 ani - PROSTII FRUMOASE!

A.S. Este foarte frumos în nopţile cu lună plină la Butuceni - lumina se refleactă de la stâncile şi gardurile albe, de la apa Răutului, se pare că încă de la ceva, dar nu-mi dau seama ce, iar afară devine foarte luminos, parcă e zăpadă. Atmosfera predispune la meditaţii filosofice şi la stare de pace în case şi în suflet.

Pe când aveam 13 ani, circumstanţele m-au împins spre a decide să devin unicul care ia decizii importante pentru mine, atunci mă convingeam singur pe mine că, deşi voi face multe prostii, aşa va fi mai bine într-un final. A funcţionat foarte bine.

La 17 eram deja omul care se consideră foarte matur, priceput în toate celea, gata să dea sfaturi de viaţă oricui. Atunci la 17-18 ani m-am format într-un fel de persoană, eram foarte romantic, bătăios, ambiţios şi alte chestii, dar mă mândream de faptul că mă pot pune la încercare singur pe mine - aveam curajul să fac prostii frumoase. Încă de pe atunci am observat că aceste acţiuni au un efect pozitiv asupra sexului opus, însă doar pe termen scurt, în final oricum totul se duce naibii din motive greu de înţeles, şi totuşi eu eram nespus de mândru că puteam să fac aşa ceva.

Pe la 21-22 am înţeles că nu merge chestia asta cu "băiat de treabă" dacă vrei să faci măcar ceva, am pus mâna pe Machiavelli şi m-am apucat de o nouă etapă de autoeducare prin practicarea intensă a genurilor de activitate mai puţin bisericeşti care presupun interacţionarea intensă cu alţi indivizi ai rasei umane. A început să se primească, oportunismul calculat şi orientarea pe interese de termen lung au început să ia locul treptat aşa numitelor "valori omeneşti", am ajuns să nu fac nimic fără de folos şi m-am învăţat să am răbdare. Spre deosebire de vârsa când aveam 18 ani şi credeam că le pricep pe toate, am început să înţeleg oamenii şi să fiu conţtient de propriile limite.

Merge destul de bine, se primesc foarte multe lucruri, mă opresc periodic şi-mi pun gândurile pe poliţe, dar am sesizat la un anumit moment că ceva nu e bine şi e nevoie de o auto-evaluare mai complexă, am început să mă tem că pierd nişte trăsături ale mele la care ţineam foarte mult.

În ultimul timp s-au petrecut multe lucruri care m-au ajutat să-mi încerc caracterul şi să-mi revăd viziunile. Din nou am revenit la teoria conform căreia nu poate unui om să-i meargă bine în carieră şi în viaţa personală, din nou nu iese peste tot în baza simplului calcul logic, perfect aplicabil în cele mai complicate situaţii de alt gen. Am ajuns să calc peste pragul psihologic când trebuie să faci rău conştient unor oameni sărmani pentru a asigura un bine comun mai mare, am ajuns să nu mă sfiesc atunci când sunt nevoit să fac unii oameni foarte apropiaţi să sufere fără motiv doar pentru faptul că vreau să-i ajut să se simtă mai bine în general, am ajuns să nu am emoţii de orice fel atunci când e pus la bătaie un proiect important. Am apucat ce înseamnă să devii personaj oribil, din singurul motiv că vrei să asiguri ca alţi doi oameni să se împace foarte bine, chiar dacă la baza înţelegerii iniţiale dintre dânşii va sta dorinţa de a se uni împotriva mea.

După toată această experienţă deloc plăcută, au mai urmat ceva evenimente interesante, m-am simţit ciudat când am atins vârsta pe care o poţi măsura în secole (chiar şi în sferturi), din nou mă simt foarte singur fiind înconjurat de foarte multă lume, foarte des nu îmi ajunge inspiraţie şi argumentare, Steve Jobs a plecat de la Apple (exemplul acesta m-a făcut să gândesc mult la limitele fiinţei umane), am început să tratez doar cu ironie lucruri pe care majoritatea le consideră grave, am început să mă tem de omul în care mă transform şi mi-a stat foarte dor de ce făceam cândva - la 17-18 ani.

De mult timp mă gândeam să mai fac prostii frumoase, nu îmi ajungea voinţă, uite că a trecut, mai pot. Acum m-am liniştit şi am pus din nou gândurile pe poliţe, m-am adaptat bine la viaţa din jur, dar văd că am reuşit să păstrez şi din acele trăsături care te fac om, risc acum să zic că m-am maturizat, nu cred că mă voi mai schimba mult pe viitor, cred acum că este timpul să faclucrurile acelea care vor rămâne în urma noastră. Nu de alta - dar sunt conştient că destul de curând voi deveni retard şi nu voi mai fi capabil să creez o valoare adăugată.

P.S. urmăresc mulţi prieteni de 17-18 ani, nu pot să nu mă bucur când îi văd foarte abili şi mult mai bine pregătiţi de viaţă decât eram eu, mă bucură că a rămas un fenomen care nu se schimbă cu evoluţia tehnicilor educaţionale - ei abia acum învaţă să facă prostii frumoase - deci nu vor pierde tinereţea.

Fuji way! (postare despre politică)


A.S. Pentră că mai nu am uitat parola la blog iaca scriu.

Aşa am decis eu - să fug pe o lună de oraş, de realităţile care se schimbă zi de zi, de paradă, de atacuri raider, de fabrica Nataliei Morari şi profunzimea Lorenei Bogza. Aţi priceput - de politică.

Rezultate: mie mi-i drept în cot dacă va fi sau nu ales preşedintele toamna asta, dacă vor fi sau nu alegeri anticipate, de wikileaks, de mafie şi de reforma justiţiei, nu că aş fi devenit cetăţean politic pasiv şi social-iresponsabil, deloc. Am apucat să înţeleg în serile când stai şi te uiţi la stele (acolo stelele chiar se văd spre deosebire de Chişinău) că sunt lucruri care sunt pentru fiecare în parte mult mai importante decât politicul. Am apreciat că sunt prieteni, sunt discuţii interesante cu oameni plăcuţi, sunt experienţe noi de învăţat, sunt petreceri, este serviciu, nu e neapărat să alergi atâta, sunt proiecte frumoase de făcut şi de pornit, contacte de stabilit, există şi alt fel de relaţii între oameni decât cele politice sau altele deprinse de noi, mai este şi o dragoste de trăit, indiferent de cum o fi ea, există viaţă în afara perimetrului străzilor Mateevici, Cosmonauţilor, Creangă şi Tighina (cam pe aici stau toate instituţiile de Stat).

În această scurtă lună nu am privit nici-o emisiune la Publika sau altu, nu am privit nici o conferinţă de presă pe privesc.eu (nici măcar cea la care am participat), în schimb am comunicat cu foarte multă lume care "a fiert" ori continuă în ceea ce chemăm viaţă politică, interesant dar nici o noutate - boring! În schimb am făcut lucruri frumoase, am pus bazele unor proiecte mai frumoase pe viitor, am învăţat să văd lucrurile din alte unghiuri. Cred că am mai crescut.

Acum mă simt gata să reiau proiectele pe care le-am gândit mai demult, să le continuu pe cele vechi, am şi un izvor nou de inspiraţie şi răbdare (dar nu vi-l spun).

Asta e receta, fugiţi, uăi oameni buni, dacă v-aţi săturat de politică, dacă vreţi să nu mai depindă dacă merită sau nu să începi a face ceva în dependenţă de alegerea preşedintelui, dacă vreţi să nu vă afecteze atacurile de raideri.


P.S. Scurt despre politic, Lupu nu va fi preşedinte pentru că nu merită şi nici măcar Plahotniuc nu-l vrea, lui Filat nu-i trebuie să fie preşedinte cap n-are cine rămâne "să guverneze o ţară", comuniştii nu pot să se întoarcă la putere sub nici o formă. Varianta unui preşedinte independent politic este cea mai ok, varianta preşedinte "de formă" este inacceptabilă fiindcă va "duce în şos" moldovenii deprinşi cu tătuc, trebuie o persoană responsabilă dar greu de influenţat.