Statul care mă plăteşte sau invers?

Din impozitele pe care le plătesc lunar achit salariul pe care îl primesc de la buget mie şi încă la doi care primesc cât mine. Anume aşa - fiind bugetar, cheltui la serviciul de bază cam 80% din timpul de muncă şi din efort. Petru aceasta iau un salariu net de aproape 1700 lei lunar.

(Nu mă plâng aici pe faptul că este un salariu mic şi nu poate primi atâta un conducător de instituţie cu 32 de angajaţi şi un patrimoniu de milioane nu de lei.)

Pentru că nu se poate de murit de foame când ai în spate cinci ani de facultate şi nu e trendy să mori de foame, mai lucrez pe unde apuc. Când şi cum îmi merge. Se pare că salariul brut (neimpozitat) s-a cam ridicat anul acesta pe la 9000 de lei pe lună. Dintre aceştia cam 30% îi papă de-odată statul sub formă de impozite şi taxe. Rămân cu vre-o şase mii şi ceva. Clar lucru că îi cheluiesc şi pe aceştia (Lazăr o spus că tre de stimulat consumul), statul papă direct de la mine 20% sub formă de TVA şi încă vreo 10% sub forma diferitor impozite. Încă vre-o 15% o zboară pe accize (:D). Adică din cheltuielile mele diurne statul înghite încă vre-o trei mii de lei.

În total statul mînâncă de la mine nu mai puţin de 5000 lei pe lună! Aceşti bani îi ajung să plătească salariul meu propriu şi încă două la fel! Iată aşa, un bugetar care nu vrea să moară de foame mai hrăneşte încă doi ca el (dar poate un 0,5 funcţionar mai mare)?

Bizară situaţie, totuşi nimic anormal din punct de vedere legal. De ce nu s-ar putea să fie proporţiile inverse (doi anagajaţi la privat asigură un salariat bugetar)? Cum se face posibil ca impozitele a 1,2 angajaţi (calculând efortul) să asigure cu salarii 3 anagajaţi?

Media reală de efort între cel ce lucrează la stat cam pe acolo e - la 0,2, nu mai mult. Respectiv 1,2 efort asigură finanţarea a 0,6 efort, fix cum trebuie. Iată de ce salariile sunt cum sunt, dacă bugetarii chiar ar munci ar primi salarii mai mari. Păcat! Că dacă ei ar lucra mai bine şi cei din sfera privată ar primi mai mult, mult mai mult!

p.s. Se cer aici nişte comentarii de la care mă voi abţine...

Soluția? Ascultați ce spune moșul!

Ghimpu a spus că Filat trebuie să vină Președinte de Parlament, lumea a spus că nu poate pentrucă nu este deputat, Ghimpu are dreptate. Filat trebuie să devină deputat. Cum? Prin alegeri anticipate. Nu există buni și răi în politicamoldovenească, acum toți sunt răi. Este nevoie de o resetare, pentru a depăși criza și a urni din loc reforma justiție, în ziua aegerilor trebuie organizat și referendum de adoptare a unei noi Constituții.

După paralamentare speakerul va rămâne Președinte interimar și se vor organiza alegeri prezidențiale directe. Apoi totul de la zero, Moldova are nevoie de un factor de stabilitate politică, un președinte ales direct și ”inamovibil” poate fi un pilon în jurul căruia se vor purta discuții despre formarea majorităților parlamentare și guvernamentale.

O fi o soluție bună? Sigur că nu este! Este clar că cea mai sănătoasă forma de organizare statală este cea parlamentară, păcat că nici clasa politică nici poporul nu sunt gata de așa ceva. Poate după alți 20 de ani.

Nu trebuie să deplângem decesul tentativei de a fi în rând cu europenii (să avem și noi o democrație parlamentară veritabilă), oricum dezmățul actual poate fi numit cel mult partocrație, nicidecum democrație.

Despre situația social-politică actuală în Republica Moldova

Dacă politicienii moldoveni dau dovadă de lipsă de imaginatie si denumesc astfel cam 30% dintre conferintele si declaratiile de presă, de ce am fi noi acei care trebuie să animăm cu denumiri originale câmpul politic?

Decizia Curtii Constitutionale era evidentă si nu putea fi altfel, mai mult – orice decizie chiar nu conta. Presedintele nu poate fi ales în Parlament din varii motive. Principalul motiv este faptul că Vlad Filat nu va accepta candidatura lui Marian Lupu. Comunistii nu vor risca alegerea lui Vlad Filat în functia de presedinte, nici acesta din urmă nu pare tentat de functia de sef de stat cu atributii foarte limitate în executiv, dar nici nu vrea să pună soarta Guvernului în mâinile lui Vlad Plahotniuc (un presedinte ales poate demite oricând Guvernul). În pozitie privilegiată poate apărea PDM în cazul demarării procedurii de alegere a lui Marian Lupu în functia de presedinte în Parlament la care nu ar participa deputatii liberal-democrati. Anume aceasta este cauza iesirii lui Mihai Godea cu anuntul despre acceptul epicilor trei comunisti să-l voteze pe Marian Lupu. În cazul esecului vina poate fi dată pe PLDM care va fi numit trădător în campania electorală.

În absolut orice conjunctură, alegerile anticipate par iminente. La fel de sigur este si faptul că rezultatul acestora nu va duce la depăsirea situatiei de criză. Chiar dacă partidele din AIE vor acumula împreună peste 61 de mandate, PLDM nu va vota pentru un presedinte controlat de către Vlad Plahotniuc, pe de altă parte Vlad Filat nu va accepta să detină functia de presedinte cu puteri limitate. Alianta PLDM/PCRM nu va putea apărea datorită opozitiei din partea tărilor vestice si nedorintei lui Vladimir Voronin de a se retrage din fruntea partidului.

Negocierile dintre AIE si PCRM au o singură miză strategică – cine va apărea vinovat în fata alegătorilor pentru demararea alegerilor anticipate.

Unica solutie viabilă este modificarea cadrului constitutional, modificare ce nu va putea fi operată în Parlament. Varianta diminuării numărului de voturi pentru alegerea presedintelui, sustinută de PD si PL, nu va fi acceptată de PCRM, nici de PLDM în conditiile păstrării atributiilor prezidentiale nefiresti pentru o tară parlamentară. PCRM, PL si PD nu vor sustine optiunea liberal-democratilor de a modifica procedura de alegere prin vot universal (cel mai probabil Vlad Filat va cere si o lărgire considerabilă a puterii prezidentiale în executiv). Aceasta pentru că nici unul din aceste partide nu are candidati în stare să câstige alegerile. Teoretic, acest scenariu ar putea fi acceptat de PL în cazul coborârii substantiale a cenzului de vârstă pentru candidatii la functia de presedinte (undeva pe la 33 ani :D). Oricum aceste scenarii, luând în calcul capacitatea de negociere a politicienilor de la Chisinău, sunt prea putin probabile.

Singura solutie care pare reală este modificarea Constitutiei prin referendum. Aici părerile actorilor politici sunt din nou împărtite. PL va insista pe aprobarea unei noi constitutii si va indica asupra programului de guvernare, dincolo de probleme identitare, până acum nu este clar ce fel de model de guvernare contine respectivul proiect, care vor fi atributiile unui presedinte ales de popor. PD se va opune alegerii presedintelui cu vot direct si va opta pentru simpla diminuare a pragului necesar alegerilor în Parlament. Comunistii vor relua practica sabotării referendumului, lucru care va pune din nou sub semnul întrebării rezultatul acestuia. PLDM va insista pe modificarea procedurii de alegere a presedintelui si transmiterea în competenta acestuia a unor atributii detinute actualmente de premier, Guvern si Parlament.

Unica solutie cu sanse mari de a fi acceptată de alegători este acea de modificare a procedurii si revenirea la votul direct. Optiunea cresterii competentelor prezidentiale, la fel, se bucură de o simpatie din partea populatiei care "s-a săturat si vrea gospodar în tara asta".

Câstigătorul unor eventuale alegeri prezidentiale este evident. În Republica Moldova sunt, la moment, doar trei politicieni "prezidentiabili". Au capacitate de a obtine un număr considerabil de voturi, carismă, capacitate de mobilizare a electoratului în jurul său, pot să înregistreze cresteri de raiting puternice. Acestia sunt Vladimir Voronin, Vlad Filat si Dorin Chirtoacă. Cum liderul comunist si primarul capitalei nu au dreptul să fie candidati, unica intrigă a unor eventuale alegeri este dacă va câstiga actualul premier încă din turul unu sau va fi nevoie de un tur doi. Anume din acest considerent PLDM se va pomeni într-un fel de opozitie fată de restul fortelor politice în problema modificării Constitutiei prin referendum.

Cât tine de boicotul din partea PCRM, acesta ar putea fi combătut numai prin numirea datei referendumului în ziua alegerilor parlamentare. Totusi, scenariul implică existenta unui consens între partidele din aliantă, iar pentru PD si PL va fi destul de periculos să se opună direct revenirii la forma de guvernare prezidentială. Aceasta va fi cu sigurantă principala temă electorală, iar opozitia deschisă fată de această optiune din partea PCRM, PL, PD ar putea duce la un rezultat neasteptat de mare pentru PLDM care ar putea obtine chiar si majoritatea parlamentară, învinuind concurentii în nedorinta de a rezolva criza politică. Un asfel de scenariu nu pare deloc favorabil pentru democratia din Moldova. Pe cât de european si cât de influentabil de liderii vestici nu ar fi Vlad Filat, o tară prezidentială cu un Parlament afiliat sefului statului nu este tocmai o premisă bună pentru democratia din orice tară est-europeană.