Centrul istoric povestit celor mici II.

Am scris mai demult un articol în care am descifrat problema. Zilele astea a devenit foarte actuală situaţia transportului public, eu o privesc şi din perspectiva aglomeraţiilor şi ambuteiajelor de pe străzile oraşului, mai ales în Centru. În Chişinău sunt circa 1865 microbuze pe rute de pasageri. Acestea, dacă sunt încărcate în limitele legale, au o capacitate totală comună de 46625 pasageri şi ocupă o suprafaţă totală din carosabil de un metru/pasager, adică 46625 m.p. Pentru a transporta acelaşi numă r de pasageri ar fi nevoie de cam 445 troleibuze sau 490 autobuze, acestea ar ocupa 28800 m.p. sau 24500 m.p. din carosabil. Diferenţa de 18-22 mii m.p. înseamnă cam întegul carosabil al străzilor Puşkin, Bănulescu-Bodoni şi Eminescu - principalele străzi "cu probleme" din Centru.

Nu e panacee, dar sunt sigur că înlocuirea microbuzelor cu autobuze şi troleibuze ar reduce mult din ambuteiaje. 490 autobuze în stare satisfăcătoare ar costa cam 110 mln lei. Adică cam într-un an, ei hai trei ani, acestea se pot răscumpăra. 

Concluzia e simplă - trebuie introduse rute de microbuz noi care să asigure transportul pasagerilor de la periferii spre străzile centrale, iar pe arterele rutiere principale trebuie suplimentat numărul de troleibuze şi autobuze. 
Imagini de pe http://bloguvern.md/.

P.S. Din 2007 şi până în 2011 capacitatea totală a transportuluii public a crescut doar cu circa 1500 locuri iar suprafaţa ocupată de transport cu peste 3000 m.p. Cu aşa ritm sigur vom scăpa de ambuteiaje. 

Matematica rutieră.


Un troleibus nou a costat Primăria ceva mai puţin de 128 mii euro (circa 2 mln lei). Ieri RTEC a obţinut un venit cu peste 600 mii lei mai mult decât în zile obişnuite. Facem un calcul simplu, dar nu uităm şi marjele. Dacă ne aducem aminte că ieri au ieşit la muncă şoferii de pe mai multe rute foarte importante de microbus, atunci putem presupune cu uşurinţă că lipsa "rutierelor" ar aduce în medie cam 600 mii lei pe zi mai mult pe tot parcursul anului, chiar dacă vara e mai puţin.

Într-un an ar ieşi aproape 220 mln lei. Adică se pot procura pe banii ăştia cam 110 troleibuse sau 140 autobuse. Cu aşa indicatori de venituri generate în cadrul unui plan de afaceri orice bancă comercială ar oferi credite Primăriei. Şi nu este necesar să duci tratative infinite cu BERD-ul, şi să aştepţi doi ani până vin troleibusele la Chişinău. Se suplineşte până la 100% din necesar parcul de transport municipal, creditul se întoarce în 2-3 ani, banca are profit, Chişinăul transport civilizat şi mai puţine ambuteiaje. Zonele periferice unde nu merge transportul municipal se deservesc în continuare de microbuse, fără a se permite accesul pe străzi aglomerate. 

Tariful este stabilit de Primărie, concursul pentru deservirea rutelor este liber, condiţiile dure. Se deschide acces pentru companii noi. Gata.

P.S. Eu tot merg la 18:30 la protest la Primărie.

Bujăt.

Ieri dimineaţa Ministerul Finanţelor a publicat proiectul Legii Bugetului 2013 pe site, cu data de vineri. Azi Guvernul îl va aproba. Iată câteva "curiozităţi" din acest proiect.

Venituri planificate. Iată structura lor:

Mică explicaţie - Bugetul de Stat al Republicii Moldova este format în proporţie de 69% din Taxa pentru valoare adăugată şi din accize. Acestea sunt de fiecarea dată incluse în preţul produselor şi serviciilor finale, adică sunt achitate de către consumatorul final. Adică sunt impozitele săracilor. Încă 11% sunt granturi - mulţumesc Europa! Impozitele "bogaţilor", adică cele pe venituri, constituie numai 4% din veniturile bugetului, culmea este că nici acestea nu sunt plătite în cea mai mare parte de anteprenori ci de cei care îşi vând imobile, maşini etc..

Iată aşa şi trăim, dincolo de impozitele şi taxele care ne sunt incasate din salarii sau le plătesc angajatorii noştri. Din ce cheltuim mai umplem 70% din buget. Nu ar fi o problemă dacă nu ar fi...

Eu numai vreau să ştiu unde în această structură se regăsesc impozitele celor care importă marfă ieftină şi o vând scump incasând profituri de sute de procente? Sau unde sunt impozitele pieţii centrale din Chişinău care procură noaptea en gros ceapa cu 5 lei şi mi-o vinde ziua cu 8? Sau unde sunt contribuţiile patentarilor care vând pe 30 decembrie kilogramul de mandarine cu 18 lei, iar pe 31 deja cu 30? Trist este că 80% din buget se umple fără contribuţia organelor "responsabile", adică FISC-ul şi vama, aceste 80% vin automat. În general, cele două "instituţii" aduc real numai vreo 10% din venituri.

Concluzie - avem un stat care parazitează pe munca noastră, avem o clasă de bişniţari care încasează profituri enorme şi nu achită impozite, şi nu vă mai miraţi de atâtea maşini luxoase în stradă. A, da - aliansul este deosebit de jos, iar la discrepanţa săraci/bogaţi o să întecem probabil şi India. 

P.S. Dacă vreţi să vă enervaţi citiţi capitolul "structura de cheltuieli"!

P.P.S. Să nu fie vorbă, AŞM a mai primit 20 mln în plus (acum au 384), iar întreaga sferă a culturii a primit 146 mln lei. Investim în inovare şi dezvoltare.

Europa nu mai e la modă!

Premierul se arată nemulţumit că lumea nu ştie despre beneficiile finanţărilor externe. Unii experţi din societatea civilă sunt îngrijoraţi de pierderea interesului publicului pentru integrarea europeană în favoarea aşa numitei integrări euro-asiatice. Sondajele de opinie îi fac şi pe oficiali şi pe experţi să strângă din umeri. Situaţiile când 60% dintre cetăţeni îşi doresc integrare europeană şi tot 60% vor cu Rusia se repetă de ani buni. Cifrele absolute se mai schimbă doar că împreună sunt peste 100%, ani la rând.

Discuţiile se reduc la erori metodologice, la "specificul moldovenesc", vina (aşa cum se întâmplă de obicei) este dată pe jurnalişti şi insituţiile media. Încrederea că anume presa trebuie să "educe" dragostea nemărginită faţă de idea integrării europene pleacă... eu chiar nu înţeleg de unde pleacă! Tot ce înţeleg eu din rezultatul multiplelor sondaje este că majoritatea absolută a populaţiei nu vrea să mai fie condusă de clasa politică de la Chişinău. Pe lângă aceasta mai avem şi vre-o 20% din populaţie care e gata să accepte ori laie ori bălaie numai să vină cineva de afară să ia decizii majore în acest stat. Oamenii sunt gata să accepte fie pe Putin fie pe Baroso cu Merkel numai să nu-şi mai ştie soarta încredinţată politicienilor moldoveni. 

Un singur lucru este cert - populaţia Republicii Moldova vrea integrare. Restul sunt detalii (unele foarte importante). Pornind de la cererea socială, politicienii şi "societatea civilă" vin cu oferte alternative. Licitaţia publică cu titlu "Eu cu cine votez" are două oferte - "Ciubota capitalistă" şi "Mâna Moscovei". După ce a fost anunţat de actuala guvenare cursul "consecvent şi ireversibil" spre Uniunea Europeană (urmat de o muncă enormă care nu fost însă prezentată şi explicată oamenilor) iar ţarul preşedintele Rusiei a servit o gogoaşă informaţională sub forma unui articol de program strategic în "Izvestia" (demn de cele mai bune tradiţii ale propagandei staliniste), în Republica Moldova a pornit ceea ce se cheamă război de marketing.
Majoritatea covârşitoare a celor care gândesc pragmatic şi nu sub influenţa emoţiilor sau frustrărilor au rămas adepţi ai direcţiei europene. Totuşi, chiar dacă marea majoritate a populaţiei doreşte integrare (de fapt nu doreşte să fie condusă de la Chişinău), prea puţini sunt acei care analizează profund care ar fi opţiunea corectă. Exact aşa cum 90% dintre noi mergem să alegem un produs din piaţă nu după caracteristicile sale tehnice şi calitative dar sub impresia publicităţii, cetăţenii Republicii Moldova îşi fac alegerea geo-politică în baza reclamei servite de cei cointeresaţi. 

Gazul ieftin, "criza europeană", "ordinea de fier", "valorile" ortodoxe, condimentate cu imagini feerice date de televiziunile ruseşti care continuă să domine spaţiul mediatic de la noi (cât face numai faptul că Putin este mai popular în Moldova decât în Rusia!) - sunt nişte repere foarte bune pentru o campanie de marketing. Reacţia responsabililor din Guvern şi Parlament sub formă de pliante, conferinţe, emisiuni TV plicitisitoare şi foarte mult spam verbal debitat de aşa numiţii analişti nu fac decât să obosească oamenii. 

Mulţi ani în urmă Al Ries şi Jack Trout au scris o carte pe care o pot înţelege şi copiii mici, "Marketing Warfare" îi zice. Tare bine le-ar prinde celor care se tot plâng că idea integrării europene scade din popularitate. Principala concluzie a cărţii este că în războailele de marketing, ca şi în orice alt război, cel mai important este să ai o strategie pe care o urmezi strict. Până în acest moment nici Ministerul de Externe, nici Guvernul, nici Aliansul, nici domnul Dirk Schubell nu au dat dovadă că ar avea măcar tactică în această privinţă nu tocmai strategie. 

Şi nu e cazul să ne mirăm că vizita celei mai influente femei din lume a strâns mai puţină atenţie decât vizita patriarhului rus. Nu e de mirare că opţiunea europeană scade lună de lună în preferinţe, iar referendumul lui Şelin şi compania nu va mai putea fi oprit mult timp prin intervenţiile lui Iurie Ciocan, a preşedintelui Timofti sau de simpla prostie a menţionatului proprietar de "patrii" care pur şi simplu a furat banii pentru semnături. Dodon, Voronin sau Formuzal pot şi să nu fure banii...