De ce am decis să rămân în Moldova #23.

De fapt, este despre un pic altceva - despre cum nu am decis să plec.

Recunosc - în ultimul an am gândit aproape serios că poate ar fi mai simplu să plec. Iată te uiţi la alte ţări, înţelegi că poţi să faci aceleaşi lucruri care îţi plac acolo şi să fii remunerat decent! Mai ales când salariul pe care ţi-l plăteşte statul acoperă maxim 20% dintre necesităţi, iar muncă pentru acest stat îţi acoperă cam 80% din timpul disponibil. Mai ales când ajungi la 5 zile de la salariu şi nu mai ai nici bani de drum, nici de pâine, mai ales când ajungi la începutul noii luni şi treci pe patru-cinici zile la "beep-pachet" pentru că de unde să-ţi rămână 350 lei pentru abonamentul de telefon care-l cheltui în proporţie de 50% numai să te cerţi cu funcţionarii imbecili de la tot felul de instituţii de stat care nici griji nu-şi fac că sunt sunaţi de pe mobil la fix.

Dar mai ales atunci când vine un reprezentant de la acelaşi stat şi îşi şterge picioarele de munca nu că voluntară dar subvenţionată din propriii bani pe care ai făcuto jumătate de an! Iată în aşa momente sigur te gândeşti că "ducă-se totul naibii!" Atunci mă duc la bar şi îmi iau o bere de ultimii bani împrumutaţi şi mă enervez pe totul din jur. Mă duc acasă şi mă culc, mă trezesc a doua zi şi mai supărat şi înrăit, în această dimineaţă cel mai mare nenoroc este să fii un funcţionar boşorog şi să nimereşti să ai treabă cu mine!

În ţara asta cam totul este pe dos! Nimic nu se petrece cum ar fi normal. Dar straniu că nu am plecat. Nu că am decis definitiv să rămân, dar sigur nu am decis să plec. Şi tare des mă întreb de ce oare nu am decis să merg să trăiesc acolo unde pot trăi mai uşor?

Răspunsul meu este simplu - pentru că în momentul când m-am enervat şi merg să-mi beu acea bere întâlnesc pe alţii care sunt la fel de supăraţi şi beau bere. Ei doar au rămas, rămân şi eu, trebuie să recunosc că din când în când cineva dintre ei nu rezistă şi pleacă - şi mai rar cineva se întoarce, dar unul întors face cât trei plecaţi.

Eu am rămas pentru că mă întâlnesc cu Alex care poate e un pic visător dar veşnic optimist şi împarte acest optimism. Pentru că cea mai bună bere "nervoasă" este cu Victor care, spre deosebire de Alex, este tare pesimist şi împarte acest pesimist la fel de bine cum Alex optimismul, dar el tot nu a plecat.

Eu nu am plecat pentru că aici sunt prietenii mei, pentru că undeva în subconştient îmi place să mă trezesc a doua zi după berea nervoasă şi să merg să mai dau vre-o două ori cu capul de peretele sistemului birocratic de beton, chiar să văd cine va ceda primul, dar la mine fruntea e tare!

Hai cu mine şi-om da cu capul de perete, hai să nu plecăm din Moldova! Şi mă puteţi considera patetic dar eu în pizda măsii nu în zadar am urlat pe 7 aprilie 2009 în megafon în PMAN!

P.S. A, am uitat să zic de ce am decis totuşi să lucrez pentru acest stat care nu uită în fiecare zi să-şi şteargă picioarele de mine. Acest stat, mai întâi 5 ani cel sovietic, apoi 4 ani cel moldovenesc, apoi 4 ani cel ucrainean, apoi 10 ani din nou cel moldovenesc, mi-a plătit naşterea, mi-a plătit educaţia (chiar şi aşa slabă cum a fost), 23 ani în total. Eu am decis să-i întorc măcar a 4-a parte şi să lucrez în folos public 8 ani, 6 s-au dus.

P.P.S. Dar tu de ce ai decis să rămâi sau să pleci?

"Da aveţi wi-fi?" - în curând o întrebare inutilă.

Pentru că suntem dependenţi de internet, atunci când ajungem undeva şi ne aşezăm întrebăm de fiecare dată "Da wi-fi aveţi?". Vrem viteză bună, repede să încărcăm, repede să descărcăm. Degrabă nu va mai trebui să facem acest lucru. În Chişinău şi în alte locuri aglomerate Moldcell va pune la dispoziţia "web-vitezomanilor" acces pentru servicii 4G. Asta este acelaşi 3G numai că la viteza pe care o ai prin fibră! Acum deja se poate de venit la plăcutul Moldcell Cafe pentru a testa tehnologia care va revoluţiona transferul de date prin reţele mobile.

Merită de încercat, tehnologia impresionează. Tehnic este mai complicat şi mai scump cu mult decât 3G. Dar viteza oferită ne va face prezenţi la capacitate maximă on line oriunde în oraş. Prin târg merge vorba că deja zilele astea va fi lansarea comercială, eu aştept să văd preţul, se spune că va fi o surpiză plăcută!

Nu ştim noi să ne iubim artiştii!

Eu azi am scăpat lacrimi când am văzut imaginile de mai jos. Am mai spus cândva că nu ne-am învăţat încă să apreciem artiştii noştri atunci când pot aprecia şi ei aprecierile noastre. Azi preşedintele i-a decernat lui Gheorghe Urschi titlul de maestru al poporului. A fost doar o haină juridică a lucrului pe care poporul l-a făcut cu zeci de ani în urmă.




Eu pe maestrul Urschi îl ţin minte pe la şase ani când a venit la noi în sat cu un spectacol, era frumos - pe şes la marginea satului. Apoi deja pe la 11 ani vara, deja în casa de cultură.

Îl ţin minte pe maestrul Urschi la 5 aprilie 2009 când a venit la secţia de votare de la Telecentru unde eram observator. Cu o zi înainte toţi din secţie îmi spuneau că aici votează Mark Tkaciuk, despre Gheorghe Urschi nu mi-a zis nimeni. Maestrul Urschi a venit, a pus ştampila, s-a apropiat de urna de vot, şi-a făcut cruce, a aruncat buletinul în urnă şi a făcut cruce peste ea. Era în nişte papuci umblaţi de tot şi un sacou ros. Nu ştiu de ce, dar tare mi s-a aruncat în ochi acest lucru. Atunci mi-am dat seama că este cam uitat.

Apoi au fost tristele relatări în presă despre boala grea de care suferă Gheorghe Urschi. Este foarte trist că acest rege al umorului mi se asociază cu aceste lucruri de-a dreptul triste!

Eu vreau să-i mulţumesc domnului Preşedinte Timofti pentru că nu a lăsat întârzierea să devină fatală. Eu am văzut nu o singură dată cum stoluri de politruci şi scriitori de mână a treia îşi fac lobby prin tot felul de cunoştinţe să ajungă la nu şitu care interimar pentru a pupa vre-o medalie sau ordin. Iată că printre lobby-ul de tip "noi din 88 suntem împreună" a trecut şi lobby-ul bunului simţ.

P.S. Eu vreau să-l ţin minte pe maestrul Urschi aşa:




Eu aş vrea Gheorghe Urschi să se facă bine şi să filmeze ceva nou că are multe scenarii!

Eu când vorbesc la telefon vreau să mă simt om!

Iată de ce am dat pe net - Moldcell-ul creşte iar Orange descreşte, un pic creşte şi Unite-ul. Pe lângă fotbal şi politică, noi toţi ne pricepem la serviciile de telefonie mobilă şi internet mobil. Numai că nu ştiu cum se face că cei mai mulţi dintre moldovenii pricepuţi la toate celea stau pe Orange şi sparg un pumn de bani!? Deşi tendinţele contează - ele sunt bune, încet dar sigur numărul de abonaţi Moldcell creşte. Mai mult ca atât, până peste un an şi ceva, toate apelurile în afara reţelei vor costa cam la fel, iar ANRCETI a introdus portabilitatea numerelor. Adică, dacă nu îţi plac serviciile sau ai ofertă mai bună la alt operator, ai trecut şi îţi păstrezi numărul.

Iată de pe 1 mai va începe adevărata concurenţă de pe piaţa de telefonie şi internet mobile. Eu am câteva observaţii şi experienţe care mă dor şi contează. Am şi eu un contract la Unite, băieţii de acolo au fost capabili să genereze nişte oferte atractive - credite convenabile, telefoane ieftine, sunat gratis la fix ş.a. M-am prins şi eu, telefon modern şi ieftin, modem 3G cu trafic nelimitat cu doar 50 lei pe lună - super. Păcat că băieţii nu au fost capabili să genereze şi servicii ca pentru oameni - nu mai poţi şti cât costă să suni în afara reţelei, câţi bani ai pe cont, este imposibil să-ţi cumperi un pachet de trafic internet la telefon şi multe altele. Într-un cuvânt - niciodată, dar niciodată nu deveniţi abonat Unite!

Ce am păţit.
Mă duc eu într-un weekend la o mică săpătură arheologică. Fiind dependent de net, am luat telefonul Unite, modemul tot de la ei şi pe deal la Ţâpova. Pentru că deja ştiu că la ăştia nu mai ştii unde se duc banii - am pus pe cont 200 de lei. Pe drum scot lap-topul şi pentru că nu e loc în maşină dau şi eu nişte sahring de wi-fi direct de la telefon, un mail verificat, intrat pe Facebook şi gata. Am uitat să deconectez sharingul. Am ajuns pe dealul nostru, am conectat modemul, am fost surprins plăcut să văd că este acoperire. Cineva a atins modemul, acesta s-a deconectat iar lap-topul s-a conectat iar la telefon. Toată ziua ştiri, video, radio, muzică până noaptea. A doua zi vin acasă, încarc telefonul şi văd contul blocat, nu mă miră - faimoasa companie Moldtelecom m-a deprins cu faptul că nici nu ştii unde se pierd 200 lei. Dar, am intrat şi eu să văd ce naiba se întâmplă cu banii care îi pun pe cont şi cât costă de fapt serviciile lor. Eu multe am văzut dar aşa...

"Dvstr trebuie să achitaţi 780 lei pentru servicii internet mobil!" Eu am strâns barba de pe jos şi îi întreb:
"Dar cât se poate de intrat în minus la Dvstr?"
"Serviciile se deconectează la 0 lei dar nu se întrerupe până cât durează conexiunea."
"Adică dacă eu sun în Australia şi uit să pun receptorul iar acolo la fel şi telefoanele sunt conectate la încărcător - pot să plătesc şi miliarde de dolari?"
"Domnule, aşa sunt condiţiile la noi!"
Îi rog să-mi arăte aşa ceva în contract - evident nimic!

Peste o zi în sediul Moldcell -
"Vreau să-mi pun 3G la tabletă!"
Rămân surprins plăcut că preţul pentru trafic de la telefon şi prin modem este egal - 1Gb-80 lei, 5Gb-100 lei, 10 Gb-140 lei, plus modem cadou. Compar asta cu 50 lei pentru nelimitat la modem şi 1000 lei pe zi de la telefon şi mă crucesc.

"Dar ce se va întâmpla dacă se termină traficul, cât va fi pe 1Gb?"
"Gratuit dar la viteză mică! Puteţi cumpăra şi trafic suplimentar, fiecare Gb - 15 lei."
"Dar când se blochează contul?"
"La 0 până la -2lei."
 Gata de plecare.
"Domnule Valeriu, dvstr aţi cheltuit în mediu anul acesta 320 lei lunar, nu doriţi să vă transferaţi la un abonament mai profitabil?"
Drept rezultat am primit cu 20 lei peste abonamentul vechi în plus 20 minute naţionale şi 200 în reţea. Voi vorbi mai mult cu mai puţini bani.

Pentru că nu are servicii normale de informaţii prin SMS şi numere scurte - Moldtelecom mă sună să-mi zică să le achit datoria pe care am zis că nu am de gând să o plătesc. Moldcell îmi scrie că mă iubeşte. Eu îi cred, iubirea unei companii faţă de clienţii lor se manifestă prin respect.

Să ajuţi clientul să economisească bani este respect!
Să ai preţul pentru traficul inernet prin telefon şi prin modem egale este respect - pentru că şi costul şi tehnologia sunt 100% similare!

Atunci când numerele vor fi portabile, iar preţurile în afara reţelei egale - concurenţa se va da prin atitudine. Eu ştiu cine va avea de câştigat atunci!

Sursa imagine http://ru.scribd.com/doc/54061124/Telefonia-Mobila-in-Rep-Moldova

Grebla pe care calcă trenul.

S-a întâmplat din nou, aceeaşi porţiune de cale ferată (raionul Anenii Noi), cu noaptea-n cap un şofer grăbit să culeagă ai lui 5-7 lei în concurenţa cu cei din satul vecin nu cedează la roşu unui tren. Acum au murit deja patru oameni, patru ar fi la spital. Atunci au murit opt oameni. Acum, ca şi atunci, presa se va aprinde, pe reţele de socializare va fi mai mult de "Jios Şalaru!" chiar decât dacă s-ar scumpi biletele. A - desigur peste juma de oră toţi vor cere demisia şefului căilor ferate. La şedinţă de Guvern Filat o să-i tragă mîţa pe spinare ministrului transporturilor şi va întreba "unde-s barierele?!" pe care le-a cerut atât de insistent fix un an în urmă. Apoi emisiuni, reportaje cu "un sat întreg plânge", apoi va apărea o altă temă şi "câinii turbaţi" se vor arunca să muşte de acolo.

Nu aş scrie tot asta dacă nu m-ar enerva la culme tema dată. Fără să pătrundă în esenţa şi cauzele problemei toţi se dau cu părerea şi cer să zboare capuri. De parcă barierele instalate pe drumuri şi demisia şefului căii ferate poate rezolva prostia administratorilor de rute pentru pasageri care sunt deservite de şoferi, care sunt şi directori de firmă şi tehnicieni şi directori financiari. De parcă la Guvern nu s-ar şti că transportatorii lucrează la limita pierderilor, de aia fiecare leu contează.

În acelaşi timp mult aşteptatul şi discutatul Cod al Transporturilor s-a oprit nu ştiu pe unde. Acest cod vine să-i scoată din sistem pe toţi cei cu o maşină care omoară oameni pentru trei lei. Dar se pare că aceşti tovarăşi au un lobby mai bun la nivel înalt. Şi mai bun este lobby-ul celor care duc pasageri ilegal, fără nici măcar un act - acolo e totul clar, procurori, ofiţeri CCEC, judecători, polişişti stau în spate şi asigură scutirea de pedeapsă. Apropo, la noi dacă te prinde fără niciun act cu microbuzul plin de pasageri ilegali plăteşti vre-o 400 lei, dar oricum nu-i plăteşti că nu poate demosnstra nimeni că îi duci pe bani. Dacă ai toate actele bune dar nu ai dat un bilet - 20 000 lei amenda, al doilea 60 mii, la fiecare următorul încă 60 mii. Iar când situaţia a încercat să se schimbe în baza unei legi scrise de Ministerul Transportului şi aprobată de Guvern, s-au găsit deputaţi care au sabotat votarea. Concret - domnul Butmalai şi cu prietenul său Cimbriciuc. Ap iată tare mi-i frică să nu ajungă şi acest cod atât de necesar dar nedorit de mulţi, să aibă soarta amendamentelor de înăsprire a pedepselor pentru transport ilicit.

Între timp oamenii sunt omorâţi!
P.S. Tare mă tem că am dreptate.



Şocant - podul feroviar de la Sângera va fi închis cu aţă roşie

După anunţul că în faţa Kentford va fi construită o copie miniaturală a catedralei Sfânta Sofia din Istambul, Primăria Municipiului Chişinău a anunţat continuarea programului de creştere a atractivităţii turistice a oraşului. În acest scop, prin intermediul companiei de recruiting "From past the best LTD" din cadrul coroporaţiei "Who don't have historical truth, should buy it!" , a fost contractat Horace Jones direct din secolul XIX. Acesta urmează să proiecteze o copie mai mică a Tower Bridge în locul podului feroviar de la Sângera. 

Vice-primarul de ramură şi arhitectul şef al oraşului au declarat că efortul de transformare a Chişinăului în capitală a turismului european nu se va opri aici. Anul viitor, prin intermediul aceleiaşi companii va fi adus în Chişinău Apolodor din Damasc pentru a reproiecta podul de la Circ în copie mai mică a Podului lui Traian peste Dunăre. Primarul Dorin Chirtoacă este sigur că prin acest proiect va fi desăvârşit efortul de înlocuire a falselor valori istorice sub formă de tramă stradală medievală prin adevărate adevăruri istorice. 

Centrul istoric povestit celor mici II.

Am scris mai demult un articol în care am descifrat problema. Zilele astea a devenit foarte actuală situaţia transportului public, eu o privesc şi din perspectiva aglomeraţiilor şi ambuteiajelor de pe străzile oraşului, mai ales în Centru. În Chişinău sunt circa 1865 microbuze pe rute de pasageri. Acestea, dacă sunt încărcate în limitele legale, au o capacitate totală comună de 46625 pasageri şi ocupă o suprafaţă totală din carosabil de un metru/pasager, adică 46625 m.p. Pentru a transporta acelaşi numă r de pasageri ar fi nevoie de cam 445 troleibuze sau 490 autobuze, acestea ar ocupa 28800 m.p. sau 24500 m.p. din carosabil. Diferenţa de 18-22 mii m.p. înseamnă cam întegul carosabil al străzilor Puşkin, Bănulescu-Bodoni şi Eminescu - principalele străzi "cu probleme" din Centru.

Nu e panacee, dar sunt sigur că înlocuirea microbuzelor cu autobuze şi troleibuze ar reduce mult din ambuteiaje. 490 autobuze în stare satisfăcătoare ar costa cam 110 mln lei. Adică cam într-un an, ei hai trei ani, acestea se pot răscumpăra. 

Concluzia e simplă - trebuie introduse rute de microbuz noi care să asigure transportul pasagerilor de la periferii spre străzile centrale, iar pe arterele rutiere principale trebuie suplimentat numărul de troleibuze şi autobuze. 
Imagini de pe http://bloguvern.md/.

P.S. Din 2007 şi până în 2011 capacitatea totală a transportuluii public a crescut doar cu circa 1500 locuri iar suprafaţa ocupată de transport cu peste 3000 m.p. Cu aşa ritm sigur vom scăpa de ambuteiaje. 

Matematica rutieră.


Un troleibus nou a costat Primăria ceva mai puţin de 128 mii euro (circa 2 mln lei). Ieri RTEC a obţinut un venit cu peste 600 mii lei mai mult decât în zile obişnuite. Facem un calcul simplu, dar nu uităm şi marjele. Dacă ne aducem aminte că ieri au ieşit la muncă şoferii de pe mai multe rute foarte importante de microbus, atunci putem presupune cu uşurinţă că lipsa "rutierelor" ar aduce în medie cam 600 mii lei pe zi mai mult pe tot parcursul anului, chiar dacă vara e mai puţin.

Într-un an ar ieşi aproape 220 mln lei. Adică se pot procura pe banii ăştia cam 110 troleibuse sau 140 autobuse. Cu aşa indicatori de venituri generate în cadrul unui plan de afaceri orice bancă comercială ar oferi credite Primăriei. Şi nu este necesar să duci tratative infinite cu BERD-ul, şi să aştepţi doi ani până vin troleibusele la Chişinău. Se suplineşte până la 100% din necesar parcul de transport municipal, creditul se întoarce în 2-3 ani, banca are profit, Chişinăul transport civilizat şi mai puţine ambuteiaje. Zonele periferice unde nu merge transportul municipal se deservesc în continuare de microbuse, fără a se permite accesul pe străzi aglomerate. 

Tariful este stabilit de Primărie, concursul pentru deservirea rutelor este liber, condiţiile dure. Se deschide acces pentru companii noi. Gata.

P.S. Eu tot merg la 18:30 la protest la Primărie.

Bujăt.

Ieri dimineaţa Ministerul Finanţelor a publicat proiectul Legii Bugetului 2013 pe site, cu data de vineri. Azi Guvernul îl va aproba. Iată câteva "curiozităţi" din acest proiect.

Venituri planificate. Iată structura lor:

Mică explicaţie - Bugetul de Stat al Republicii Moldova este format în proporţie de 69% din Taxa pentru valoare adăugată şi din accize. Acestea sunt de fiecarea dată incluse în preţul produselor şi serviciilor finale, adică sunt achitate de către consumatorul final. Adică sunt impozitele săracilor. Încă 11% sunt granturi - mulţumesc Europa! Impozitele "bogaţilor", adică cele pe venituri, constituie numai 4% din veniturile bugetului, culmea este că nici acestea nu sunt plătite în cea mai mare parte de anteprenori ci de cei care îşi vând imobile, maşini etc..

Iată aşa şi trăim, dincolo de impozitele şi taxele care ne sunt incasate din salarii sau le plătesc angajatorii noştri. Din ce cheltuim mai umplem 70% din buget. Nu ar fi o problemă dacă nu ar fi...

Eu numai vreau să ştiu unde în această structură se regăsesc impozitele celor care importă marfă ieftină şi o vând scump incasând profituri de sute de procente? Sau unde sunt impozitele pieţii centrale din Chişinău care procură noaptea en gros ceapa cu 5 lei şi mi-o vinde ziua cu 8? Sau unde sunt contribuţiile patentarilor care vând pe 30 decembrie kilogramul de mandarine cu 18 lei, iar pe 31 deja cu 30? Trist este că 80% din buget se umple fără contribuţia organelor "responsabile", adică FISC-ul şi vama, aceste 80% vin automat. În general, cele două "instituţii" aduc real numai vreo 10% din venituri.

Concluzie - avem un stat care parazitează pe munca noastră, avem o clasă de bişniţari care încasează profituri enorme şi nu achită impozite, şi nu vă mai miraţi de atâtea maşini luxoase în stradă. A, da - aliansul este deosebit de jos, iar la discrepanţa săraci/bogaţi o să întecem probabil şi India. 

P.S. Dacă vreţi să vă enervaţi citiţi capitolul "structura de cheltuieli"!

P.P.S. Să nu fie vorbă, AŞM a mai primit 20 mln în plus (acum au 384), iar întreaga sferă a culturii a primit 146 mln lei. Investim în inovare şi dezvoltare.

Europa nu mai e la modă!

Premierul se arată nemulţumit că lumea nu ştie despre beneficiile finanţărilor externe. Unii experţi din societatea civilă sunt îngrijoraţi de pierderea interesului publicului pentru integrarea europeană în favoarea aşa numitei integrări euro-asiatice. Sondajele de opinie îi fac şi pe oficiali şi pe experţi să strângă din umeri. Situaţiile când 60% dintre cetăţeni îşi doresc integrare europeană şi tot 60% vor cu Rusia se repetă de ani buni. Cifrele absolute se mai schimbă doar că împreună sunt peste 100%, ani la rând.

Discuţiile se reduc la erori metodologice, la "specificul moldovenesc", vina (aşa cum se întâmplă de obicei) este dată pe jurnalişti şi insituţiile media. Încrederea că anume presa trebuie să "educe" dragostea nemărginită faţă de idea integrării europene pleacă... eu chiar nu înţeleg de unde pleacă! Tot ce înţeleg eu din rezultatul multiplelor sondaje este că majoritatea absolută a populaţiei nu vrea să mai fie condusă de clasa politică de la Chişinău. Pe lângă aceasta mai avem şi vre-o 20% din populaţie care e gata să accepte ori laie ori bălaie numai să vină cineva de afară să ia decizii majore în acest stat. Oamenii sunt gata să accepte fie pe Putin fie pe Baroso cu Merkel numai să nu-şi mai ştie soarta încredinţată politicienilor moldoveni. 

Un singur lucru este cert - populaţia Republicii Moldova vrea integrare. Restul sunt detalii (unele foarte importante). Pornind de la cererea socială, politicienii şi "societatea civilă" vin cu oferte alternative. Licitaţia publică cu titlu "Eu cu cine votez" are două oferte - "Ciubota capitalistă" şi "Mâna Moscovei". După ce a fost anunţat de actuala guvenare cursul "consecvent şi ireversibil" spre Uniunea Europeană (urmat de o muncă enormă care nu fost însă prezentată şi explicată oamenilor) iar ţarul preşedintele Rusiei a servit o gogoaşă informaţională sub forma unui articol de program strategic în "Izvestia" (demn de cele mai bune tradiţii ale propagandei staliniste), în Republica Moldova a pornit ceea ce se cheamă război de marketing.
Majoritatea covârşitoare a celor care gândesc pragmatic şi nu sub influenţa emoţiilor sau frustrărilor au rămas adepţi ai direcţiei europene. Totuşi, chiar dacă marea majoritate a populaţiei doreşte integrare (de fapt nu doreşte să fie condusă de la Chişinău), prea puţini sunt acei care analizează profund care ar fi opţiunea corectă. Exact aşa cum 90% dintre noi mergem să alegem un produs din piaţă nu după caracteristicile sale tehnice şi calitative dar sub impresia publicităţii, cetăţenii Republicii Moldova îşi fac alegerea geo-politică în baza reclamei servite de cei cointeresaţi. 

Gazul ieftin, "criza europeană", "ordinea de fier", "valorile" ortodoxe, condimentate cu imagini feerice date de televiziunile ruseşti care continuă să domine spaţiul mediatic de la noi (cât face numai faptul că Putin este mai popular în Moldova decât în Rusia!) - sunt nişte repere foarte bune pentru o campanie de marketing. Reacţia responsabililor din Guvern şi Parlament sub formă de pliante, conferinţe, emisiuni TV plicitisitoare şi foarte mult spam verbal debitat de aşa numiţii analişti nu fac decât să obosească oamenii. 

Mulţi ani în urmă Al Ries şi Jack Trout au scris o carte pe care o pot înţelege şi copiii mici, "Marketing Warfare" îi zice. Tare bine le-ar prinde celor care se tot plâng că idea integrării europene scade din popularitate. Principala concluzie a cărţii este că în războailele de marketing, ca şi în orice alt război, cel mai important este să ai o strategie pe care o urmezi strict. Până în acest moment nici Ministerul de Externe, nici Guvernul, nici Aliansul, nici domnul Dirk Schubell nu au dat dovadă că ar avea măcar tactică în această privinţă nu tocmai strategie. 

Şi nu e cazul să ne mirăm că vizita celei mai influente femei din lume a strâns mai puţină atenţie decât vizita patriarhului rus. Nu e de mirare că opţiunea europeană scade lună de lună în preferinţe, iar referendumul lui Şelin şi compania nu va mai putea fi oprit mult timp prin intervenţiile lui Iurie Ciocan, a preşedintelui Timofti sau de simpla prostie a menţionatului proprietar de "patrii" care pur şi simplu a furat banii pentru semnături. Dodon, Voronin sau Formuzal pot şi să nu fure banii...

Tu ştii cum vii la Gustar?

Receta bunului mod de petrecere a week-end-ului următor:

 - se ia una bucată gaşcă de prieteni şi se merge la Tucano după bilete fie le luaţi direct la punctul de acces spre platoul festivalului;
- dacă ai nevoie de transport, afli tot aici cum faci rost;
- sâmbătă de dimineaţă porneşti spre Orheiul Vechi;
- recomandarea este să ajungi până la 12:00, apoi urmează excursii, bucate tradiţionale, expoziţii şi muulte multe altele, mai pe scurt - citiţi şi voi;

Şi desigur - muzică bună într-un loc cu totul deosebit, savuraţi!

Re-ferendu.md

"Dar vorba e eu alegător, eu apropoitar, pentru cine votez?" Definiţia dată de Caragiale nivelului de cultură politică românească rămîne valabilă indiferent de secol or stat în care locuiesc urmaşii Romei. "Jos Băsescu!", "Jos Chirtoacă!", "Jos Aliansu!", "Za mama Rosiia!" - ţipă slogane politicienii şi îi cheamă pe cetăţenii turmentaţi la urne să-şi exprime "cel mai democratic drept". 

Nu o fi rău el să ne expunem ca în Agora ateniană, doar că Socraţii şi Epicurii au fost uitaţi pentru Po(a)nte şi Dodoni. Iar sub masca dorului de vot popular stă doar conjunctura politică de moment şi dorinţa de a căpăta mai mult capital politic. Referendumul s-a transformat din instrument de supremă decizie populară în instrument de aducere a unor personaje impotente pe altă cale în prim plan. În cazul referendumului de suspendare a preşedintelui şi a plebiscitului pentru aderarea la efemera alianţă ruso-kazaho-belarusă nişte tipi cu pretenţii de politicieni se joacă deja cu focul. Poziţia geopolitică a statului, imaginea lui externă, alegerea ce este bun şi ce e rău pentru economie - astea nu le dai să decidă prostimea. Gloata de cetăţeni turmentaţi de impozitarea cu 5% a pensiei sau factura pentru încălzire nu e tocmai potrivită să aleagă între pastila amară a cererii de trezire la realitate servită de Merkel şi bombonica oferită sub învelitoarea GazProm a lui Putin.

Cum să aleagă preşedintele, câţi deputaţi să fie în Parlament - poftiţi la referendum, dar unde e bine şi unde nu, asta să decidă elitele. Aşa că propunerea de a sta acasă şi de a-şi umple burta încălzită de soarele de iulie este cât se poate de bună, nu de alta dar cei care cred că România nu poate fi transformată într-un fel de Belarus exagerează în optimism.

Să vedeţi cum va explica ambasadorul român că vor fi nici 30% alegători în RM comparativ cu prezidenţialele din 2009. Nu de alta dar PD-L şi prietenii lor locali nu au mai făcut liste nominale şi nu au pus la dispoziţie autocare.



Georgia – mon amour!


A.S. Se vede cu ochiul liber  - fosta „republică-soră” are încă foarte multe probleme, dar are şi realizări care trebuie luate la ochi. Prima şi cea mai mare realizare este aplicarea modelului american de înţelegere a statului  - statul este un actor independent care întreţine relaţii contracuale cu cetăţeanul plătitotor de impozite şi taxe, iar accentul este deplasat de pe impozite pe taxe, taxele sunt achitate neforţat pentru servicii concrete acordate de către prestatorul - statul consumatorului - cetăţeanul. Cât sunt mai eficiente, ieftine şi comode serviciile de stat (publice) cu atât mai mult se simte satisfăcut cetăţeanul care angajează prestatorul de servicii în bază de consurs public o dată la patru ani.

Mintea deschisă este la mare preţ în Georgia, începând cu sisteme de servicii publice (gen educaţie, securitate) şi terminând cu urbanism şi chiar mici soluţii arhitecturale – mare accent se pune pe creativitate. În afară de aceasta – statul, fiind cel mai activ, inovativ şi (din această cauză) bogat agent economic din Georgia îşi permite să angajeze cei mai de calitate oameni, punând în dificultate mare alţi agenţi economici, calitatea resurselor umane din sfera privată lasă mult de dorit.
Dar statul georgian nu uită că în afară de securitate, medicină şi infrastructură, angajatorii îi cer şi studii de calitate, know-how prezent pe piaţă. Şi compania statul georgian satisface solicitare pieţii – printre Hiltonuri, Sheratonuri şi Trump-tower-uri pe malul litoralului de lux din Batumi creşte o universitate, guest-lectorii pentru universităţi vin din toată lumea la salarii bune, profesorii şcolari au salarii mult peste media pe economie, cunoaşterea limbii engleze este ridicată la nivel de politică naţională. Iar asta în condiţiile când rata şomajului rămâne mare, puterea de cumpărare a populaţiei rămâne scăzută, rata sărăciei generale e mare. La 300 metri de Sheraton vei vedea deja sărăcie lucie, dar statul georgian nu se joacă, el construieşte drumuri şi pune iluminaţie stradală printre case semi-jerpelite, dar nu vine să împartă ajutoare sociale să nu moară de frig propietarul unei căsuţe cu inconfundabile elemente de modern est-mediteranian de la început de secol XIX, dar la preţ mult mai mic, prestatorul de servicii statul georgian triplează averea acelui sărman djighit prin creşterea costului acelei căsuţe, iar venirea turcului/chinezului/arabului cu punga groasă şi oferta profitabilă e doar o chestiune de puţin timp.
Angajaţii statului georgian nu fură, pentru că ar fi la fel de straniu cum s-ar admite furtul la nivelul unei companii private. Ministerele sunt la fel cum departamentele unei mari companii din vest – sunt în concurenţă pentru cine va aduce mai multă plus-valoare. La nivel de consiliu de administraţie (conducere politică de vârf) există o sincronizare perfectă, iar neadmiterea delapidărilor e filosofie de management, la fel ca şi creşterea veniturilor prin eficientizarea costurilor. 
Statul georgian este şi un agent care îşi asumă riscuri şi soluţii curajoase: intră fără vize chiar şi chinezii, terenul se vinde chiar şi chinezilor. Atragerea de capital mare străin se face printr-o schemă la cât de fină tot atât de eficientă – utilizarea imaginii de prieten al SUA pentru a aduce marile branduri din vest şi renunţarea la prejudecăţi pentru atragerea capitalului mare din est. 
Multe ar mai fi de spus, deşi imaginea în roz trebuie diluată prin câteva nuanţe de gri – nu am văzut nici un super-market decent. Efectiv – în magazine nu prea găseşti „mărfuri de larg consum” de calitate înaltă, se simte că funcţionează un protecţionism nesănătos şi agresiv la schemele de importuri. Paradoxal - într-o ţară deschisă regional – ieşire la mare, graniţă comună cu Turcia. Produsele alimentare sunt fie locale (mare amjoritate neprocesate) fie ucraineşti nu de cea mai înaltă clasă, hainele sunt de calitate joasă.

Soluţii smart în economie şi servicii publice.
O să aduc numai câteva soluţii pe care le aplică cu succes statul georgian.

Palatele justiţiei – nu au nici un fel de treabă cu judecata – sunt centre poli-funcţionale de prestare a serviciilor publice. Marchelii şi vladimirii locali s-au dus drept la păscut oile şi computerizarea datelor perosnale şi a tot felul de evidenţe s-a produs fulgerător (pe bani americani evident). Într-un singur punct poţi obţine practic orice fiţuică de la buletin la titlu cadastral, înregistrezi contracte, firme etc., totul repede şi fără dovezi pe hârtie, ieftin, componenta de corupţie este exclusă, la care mai adaugi profitul statului prin reducerea costurilor. Economiseşti banii, timpul, nervii – мечта! Drept rezultat e o plăcere pentru străini să investească acolo unde odată trecut pe 4-5 ore ai uitat că înseamnă birocraţie.

Au făcut un fel de centru dedicat înregistrării operaţiunilor cu automobile la mâna a doua, de la devamare şi înregistrarea contractului de cumpărare la ieşrea cu numere noi subsuori maxim 2 ore, iarăşi ieftin, rapid, fără corupţie. Drept rezultat alături a apărut cea mai mare piaţă de maşini la mâna a doua din regiune -  peste 30% din Caucazul de Sud, Turcia de Nord-Est, maşini aduse prin porturile din Poti şi Batumi şi vândute/înregistrate aici ajung în Asia Centrală, Iran. Un simpu complex de servicii concentrate şi eficiente de stat a făcut ca în 2011 (fără a produce un bold) al doilea articol ca valoare de export să devină automobilele!
Aeroportul Batumi - pentru a creşte numărul de pasageri procesaţi, georgienii au eliminat regimul de vize pentru turci şi au permis utilizarea acestuia în calitate de aeoport intern al Turciei. Drept rezultat turcii care merg din vestul şi centru ţării în est vin cu avionul la Batumi iar mai departe trec cu autocarul spre graniţa prin vama care se tece în 15 minute (evident). Aeroport profitabil, modern, cu număr mare de pasageri.

Centrul istoric al capitalei Tbilisi (aici e alt articol unde va fi mult foto) 
(Degresiune lirică – anul trecut oraşele Chişinău şi Tbilisi au devenit înfrăţite, tare aş vrea ca domnul Primar Chirtoacă să-i trimită colegului Ugulava la schimb de experienţă pe 1-2 luni pe domnul vice-primar Grozavu, întreaga direcţie de arhitectură şi cea juridică de la Primărie, iar în locul lor să vină omologii din capitala georgiană. În primele 2 săptămâni ar merge cam toţi pe ani buni de puşcărie pentru crime împotriva parimoniului istoric şi om scăpa de ei). 
Un cartier întreg, poate un kilometru, pe bani municipali (numai 20 mln dolari!) este restaurat: clădiri consolidate, faţade renovate, iluminat public, carosabil şi zone pietonale – totul după normele UNESCO, cu soluţii ieftine dar eficiente. Meşterii încă scot schelele, montează pavajul şi întind cablul, iar întregul parter, stradelele pietonale se transformă în magazine, cafenele, terase, agenţii turistice ş.a.. Este evident că fluxul financiar lunar în acest loc va atinge suma investiţiei publice în decursul unui singur semestru şi asta în viitorul apropiat. Costul fondului imobiliar în această zonă a cresut peste noapte cu siguranţă mai mult decât costul investiţiei de la primărie – soluţii smart.

Tot ce face statul georgian este orientat spre dezvoltare durabilă, fiecare lari investit este fezabil. Dezvoltarea a ceea ce se cheamă infrastructură pentru afaceri şi se întâlneşte în Moldova numai pe paginile strategiilor guvernamentale a devenit un fel de religie. Hai să învăţăm de la ei.

P.S. De ce nu este posibil aşa şi în Moldova? Fără glume de data aceasta - aliansul e de vină. Reformele radicale au devenit posibile numai datorită unei voinţe politice de fier, într-un stat unde funcţiile de procuror general şi şefia la curtea de justiţie se partajează conform "algoritmului" revizuire paradigmei de rol al statului nu este posibilă. Atunci când câştigătorii tenderului naţional "Alegeri 20.." vor spune sincer că statul încetează să fie tătic pentru toţi hoţii şi lenoşii dar va gestiona banii publici în scopul dezvoltării durabile şi nu pentru a aduce partidului x sau y voturi uşoare vom trăi mai bine. Între timp pot să spun sincer că dacă aleg să nu mai rezist în Moldova, emigrez în Georgia, ţara în care mintea şi creativitatea sunt cel mai preţuit resurs e pe placul meu.

Pecunia non olet

A spus Vespasian si a introdus taxa pentru utilizarea veceurilor publice. Pecunia non olet - a spus un afacerist moldovean si a inceput sa faca cvas in conditii sanitare fix ca in cele mai rapanoase cloace din urbea eterna de prin perioada Imperiului. Pecunia non olet au spus edilii capitalei latinilor de est din secolul XXI si au bagat impozit pe rahatul de caine. Pecunia non olet este un fel de leitmotiv a tot ce se petrece in orasul nostru drag.

Modul de a face afaceri, de a administra Res Publicae, modul de gandire a potentatilor vremii noastre ma face sa cred ca celebra fraza este un fel de in nominae pater et filii... iar religia in care acesti oameni cred sunt banii, iar cat mai multi ai atat de mai sigur vei nimeri in raiul pecunistilor, ma intreb numai daca nu cumva acolo se aduna tot mirosul de la banii care se zice ca nu miroase?

Eu vara nu dorm! (ca lumea)

Eu am nişte datorii tare mari acumulate la scris pe blog, mai am tare mult de lucru, puţin timp şi încă un singur dor!

După multe tentative a avut loc - festivalul bloggerilor care sunt oameni normali în viaţa reală (în realitate ei arată altfel) s-a desfăşurat cu suportul oamenilor buni de la Moldcell (care în genere sunt bravo şi susţin mai tot ce se petrece frumos la Orheiul Vechi), a - festivalul a fost la Orheiul Vechi. Pentru că este cel mai frumos loc din Moldova şi niciun fel de discuţii! Cei de la Vitanta au fost furnizorii de voie bună şi de lichid pentru stingerea cuptorului încins. Prietenii (cu ei mai bine să fii prieten) de la Deprtamentul Instituţii Penitenciare ne-au asigurat cu nişte corturi şi cu saci de dormit de cea mai înaltă calitate. Voie bună, distracţii, primblări, cel mai frumos cer cu stele din această parte a Căii Lacteee, socializare, lucru constructiv, dezbateri, mâncărică bună ca la ţară, pere care cad, cântece la chitară până spre dimineaţa, rug! O - despre rug!

Cel mai frumos rug din lume!

Oameni tineri, frumoşi, deschişi la minte, am descoperit mai mulţi pe care nu i-am ştiut, i-am descoperit pe bune pe unii care credeam că-i cunosc. 

Tot bine şi frumos dar iată cu somnul am obţinut o problemă, eu vara nu dorm ca lumea (am nu ştiu câte zile de când am dormit haotic, puţin, în poziţii neanatomice) - acum îmi este somn permanent şi nu face bine la muncă. Mai am datorii să scriu despre vizita în Georgia şi despre cea la Bucureşti, normal. 

Mai departe coloana sonoră a Cuptorului Blosferic:


P.S. Iată aşa nişte oameni care gândesc liber - de la Che la cântecul pe versurile lui Grigore Vieru în minunata interpretare a domnului ambasador Guzun.

De ce Saakaşvili nu e primar în Chişinău?

Eu nu vreau să explic nimic. Nici nu vă dau poze cu avionul care a adus delegaţia guvernului condusă de preimierul Filat la Tbilisi. Strict câteva concluzii. Primarul de Chişinău sigur minte când spune că l-ar fi admirat pe preşedintele georgian, iar înfrăţirea celor două capitale e un nonsens evident. Altfel cum se poate ca un oraş care are puţină publicitate, care stă în locaţii care ar fi mai urâte decât dacă nu ar fi pe ele un panou, cu drumuri care nu se repară la nesfârşit ci se întreţin, cu lipsă de ambuteiaje, cu un centru istoric în care prinzi pe bune de la medievalul est-mediteranean post-bizantin la Tiflisul secoleleor 17-18 şi perioada rusă. Un centru frumos, cu multe probleme, dar care se restaurează prin proiecte municipale mari, toate monumentele se văd, sunt iluminate, modernul din Tbilisi nu e kitch dar se integrează contrastând în pozitiv clădirile istorice. E foarte comfortabil în stradă. Chiar şi casele din a doua jumătate a secolului trecut nu sunt sure şi urâte (cu rare excepţii), toate au culori, culorile nu sunt folosite pentru a papagaliza construcţia ci pentru a-i da viaţă şi căldură. Oamenii care trăiesc şi crează un aşa fel de oraş se respectă. Jumate din centru e şantier arheologic, toţi se pricep şi se mândresc cu proiectele de cercetare şi restaurare a patrimoniului istoric construit şi arheologic.

Am vorbit cu nişte funcţionari, ei încep lucrul la 11, îl termină nu la 5 sau 6 dar când se termină lucrul. Aici nu sunt obsedaţi de frecventarea biroului. Aici nu e raiul pe pământ, sunt multe probleme, dar acele lucruri care ne afectează şi ne fac viaţa proastă în Moldova aici sunt cu totul altfel. 

Acum despre vizită: azi abia am venit, din avion am desprins cel mai tare un lucru important - domnul ministru al drumurilor Anatol Şalaru este foaaarte supărat pe Grigore Petrenco şi pe toţi comuniştii, nu exclud că aşa de tare încât cineva va avea să răspundă prin judecată pentru cum a fost construită calea ferată Cahul-Giurgiuleşti. De la comunicarea neformală cu membrii guvernului pot să concluzionez că aceştia au o mare problemă în a comunica mai des între ei, iar aşa fel de vizite sun foarte bune pentru Moldova, aşa miniştrii şi primul-ministru reuşesc să-şi sincronizeze mai des agenedele, să mai vorbească. 

Apropo: iaca teasing - cum credeţi ce-i asta şi ce a stat la baza apariţiei situaţiei din această poză şi de ce este foarte important pentru vizita lui Filat în Georgia?


P.S. Saakaşvili nu va putea veni în fruntea unui oraş/stat cetăţenii căruia nu au învăţat să se respecte pe ei însuşi mai sus decât orice altceva. La ei a influenţat şi specificul etnic. În ţara în care 20 de pasageri de microbus strigă "Da şi eşti şeal mai diştept?!" la un alt 21-lea care a decis să îi ceară socoteală unui şofer nesimţit care nu i-a dat tichet de călătorie ne merităm deocamdată conducătorii.

Ministerul transporturilor şi drumurilor la raport.

A.S. Ministrul Şalaru, după mai multe tentative a acceptat să se vadă cu bloggerii. Acum că mulţi se aşteptau că nu va accepta, că nu va face faţă, acei care se aşteptau nici nu au venit. Din păcate.

1. Despre drumuri.
Sursa imagine: geoportal.md

Marcat este drumul pe care îl parcurg zilnic, drum fără care toată munca mea nu are nici un rost. Drumurile acestea din cauza nepăsării în 2010 - primăvară erau paragină. În iulie-august, de la Ivancea până în faţa biroului meu se va face reparţie şi tot carosabilul va fi acoperit cu bitum, fix ca-n Europa. La 1 noiembrie firma italiană Today este obligată să dea în exploatare după reparaţie capitală drumul Romăneşti-Sărătenii Vechi, altfel pentru fiecare zi de întârziere se vor aplica amenzi de zeci de mii de euro conform contractului. Până în sfârşitul lui octombrie 2013, firma austriacă Strabach trebuie să repare drumul de la Cricova până la Romăneşti. Acestea nu sunt promisiuni ci lucrări cu fonduri alocate, contracte încheiate şi lucări care deja se fac. 

Aş putea eu să mă plâng la acest capitol? Din anul viitor turiştii vor avea nu numai "la ce" să vină dar şi "pe ce".

2. Despre transporturi (publice)

Aici e mizerie. Toţi ştiu şi ministrul a recunoscut. Nu are rost să dezbatem totul. Clar este că presiunea din partea proprietarilor de rute, şoferi etc. este enormă. O redresare în domeniu se anunţă prin noul cod al transporturilor la care s-a lucrat din 2010 la Minister. Cert este că va fi obţinut cu sânge, prea mulţi riscă să-şi piardă afacerile din nimic. Ministru s-a arătat dispus chiar să deschidă piaţa pentru străini, aceasta va omorî sistemul acutal. A dat de înţeles că numai la aluzia despre aşa ceva s-a stârnit furtună. A fost de acord că acum câteva mii de oameni cointeresaţi ţin ostatici milioane.

3. Despre ministru

Este un comunicator iscusit, la nivel personal. A fugit de toate întrebările incomode, dar nu prin a se eschiva - a creat situaţia potrivită şi a răspuns aşa cum îi convine lui mai bine fără să fie întrebat. Păcat numai că abilitatea de comunicare a ministrului nu acoperă gaura enormă în capacitatea de comnunicare pe care o are ministerul. 

P.S. Tare bine ar fi ca oameni care nu au habar şi irosesc timpul pe întrebări care au fost prezentate mii de ori în toată presa să stea acasă altădată. Cred că Eugen va fi de acord cu mine. 

Centrul istoric povestit celor mici.

A.S. Am vrut să scriu "celor proşti" dar, mă rog - unii de pe la primărie au devenit atât de irascibili că s-or supăra.

De ce nu este bine să se păstreze numai "faţadele" clădirilor istorice şi nu este bine să avem construcţii mari în centrul istoric al Chişinăului? Voi răspunde la această întrebare aşa încât să înţeleagă şi cei "responsabili" de la primăria capitalei.

Partea istorică a Chişinăului, ca şi oricărui alt oraş mai vechi de 120 ani, a fost proiectată şi construită în perioada când Karl Benz încă nu inventase că oricare cetăţean care a achitat impozitele şi are afaceri curate poate să-şi permită achiziţionarea unui Bentley, C-class sau X8 pe care să-l etlaeze pe stradă, în faţa biroului sau a restaurantului. Pe timpul lui Bernardazzi trăsurile erau aduse în curte iar străzile erau suficient de largi pentru ca cei 100 mii de locuitori să poată nestingherit circula cu trăsurile, căruţele, tramvaiul tras de cai, călare sau pe jos (da ca aliansu!). 

Nu suntem noi cu stea în frunte, oraşe vechi de peste două mii de ani au fost proiectate şi construite sub oblăduirea marilor gânditori şi împăraţi ai antichităţii dar funcţionează şi în ziua de azi. Ce s-a întâmplat în acele oraşe, idiferent că este vorba de palatele şi templele din Roma sau întinderile de necuprins cu case mici cu curte şi unul-două etaje din Damasc, Cairo sau Montevideo? Nu de la mare dragoste pentru trecutul istoric dar din interesul politic şi suportul simbolic pe care îl aduce grija faţă de trecut şi nu din dorinţa de a păstra cu orice scop patrimoniul ci din faptul că e mai comod să proiectezi un oraş modern, adaptat, cu infrastructură corespunzătare timpului undeva în altă parte, potentaţii secolului douăzeci au decis să nu demoleze centrele istorice vechi. 

Iar pentru că mintea umană este inventivă şi caută peste tot profit, urbaniştii inteligenţi au decis să transforme înapoierea unor zone urbane într-o sursă de creştere economică. Oraşul modern este un organism cu mult mai deosebit decât ce era acum 100 de ani. Un locuitor al Chişinăului de pe timpul primarului Karl Şmidt avea ocazia oricând să vadă o vacă în stradă, chişinăuianul de pe timpul primarului Chirtoacă are ocazia zilnic să vadă numai boi la televizor. Gălăgia, discomfortul şi viteza obositoare sunt părţi obligatorii a vieţii urbane moderne. Iar omul este un organism care vrea să se simtă bine prin relaxare, vrea linişte, comfort, frumuseţe, socializare fără zgomot ş.a.m.d. Adică orăşeanul secolului XXI vrea în calitate de distracţie şi relaxare tot ce avea orăşeanul secolului XIX "by default".

Oamenii deştepţi din toată lumea au inventat o sursă de venituri enorme prin a nu face nimic. Spre deosebire de centrele comerciale, hotelurile luxoase, centrele de agrement, oazele de comfort şi frumuseţe sunt construite prin a nu face nimic. Trebuie numai să nu faci nimic care să le poată distruge pentru că ele au fost construite cu sute de ani în urmă.

Toată problema este în faptul că în Chişinău până acum nu s-a înţeles care este problema şi care este cauza ei.

Două mostre: (imagini de pe geoportal.md)
Strada 31 august, între str. Nicolae Iorga şi Petru Movilă pe parcursul întregii zile devine circulabilă doar pe o singură bandă, în rest (în 2-3 rânduri) partea laterală dar şi carosabilă este dedicată drept parcare pentru automobile.



Strada Tighina la Intersecţie cu Mitropolit Varlaam, ambuteiajul de transport public urban şi interurban apare din cauza autobuselor parcate la intersecţie. Pot urma zeci de exemple când beneficiul a câteva persoane parcate incomodează mii de oameni, duce la întârzieri, pierderi enorme (300 000 oameni x 30 minute întârziere zilnic x 25 lei/ora de muncă conform salariului mediu pe economie - 3 milioane 750 mii lei zilnic, şi asta la un calcul tare aproximativ spre diminuare).  

Primarul se plânge pe lipsa locurilor de parcare fără să înţeleagă că, de fapt, problema nu constă în lipsa ci în necesitatea locurilor de parcare. Câte parcări supraetajate nu ai face (până acum niciuna) locuri tot nu vor fi suficiente atâta timp cât numărul celor care vin cu maşina în centru creşte mai repede. Atâta timp cât fostele case de locuit, preconizate pentru cel mult 2 familii cu 2 automobile se vor transofrma în construcţii de zece etaje cu birouri pentru 150 persoane fiecare cu automobil, locuri de parcare nu vor ajunge. Şeful de la arhitectură ştie foarte bine că 900 metri patraţi de birouri necesită şi altele 1200 metri de parcare. La un bloc de birouri cu suprafaţa de 6 ari trebui şi alţi 12 de parcare.

Iată aşa procesul de demolare şi desfigurare a caselor mici din centru va duce în nu mai mult de 5 ani la transformarea centrului capitalei "europene" într-un ambuteiaj fără capăt prin care nu se va circula deloc, pierderile zilnice vor ajunge la 50 milioane de lei pe zi şi va fi numai bine.

Sunt şi soluţii concrete despre cum se poate de redresat situaţia dar asta data viitoare că o să spuneţi că e tare lungă postarea şi nu vreţi să citiţi.

P.S. Aruncaţi, vă rog, în comentarii linkuri cu poze cu blocaje cauzate de lipsa parcărilor.

Encefalograma educaţiei moldoveneşti: Bacul la istorie!

Am scris azi un articol semi-pamflet care a acumulat mai mult de 700 de vizualizări în mai puţin de două ore. Evident că aşa ceva se poate obţine numai dacă publici răspunsul la cel mai bine cotat subiect la bacalaureat. Recunosc - a fost o provocare. Am vrut să vă demonstrez ceva. Statistici:
La ora 11:00 erau deacuma peste 500. 

Evident: lumea caută pe google, peste 90% sunt vizitatori care au venit prin căutarea de pe google, indiferent că e .com, .ro sau .ru. S-ar părea că elevii au intrat de pe telefoane, nu mai cred să stea cu lap-topul. 

Denumiarea şi tag-urile puse corect şi hop. Dar nu e chiar aşa...

Vedem după browser că nici 10% dintre vizitatori nu au intrat de pe dispozitive mobile.

Exact acelaşi lucru ni-l afişează sistemele de operare utilizate de către vizitatori.

Concluzia, articolul (apropo dacă-l citeşti şi ai măcar urme de IQ prin cap, pornind de la el poţi scrie eseul cu punctaj maxim) a devenit o sursă de inspiraţie nu pentru elevii din clasele unde se susţine BAC-ul, dar pentru acei care pregăteau copiuţe, anume ei stau în faţa calculatoarelor cu Windows, anume ei au Chrome, Opera şi Firefox. Cine sunt aceştia? În proporţie absolută profii de istorie. 

Trist, nici profii nu sunt în stare să susţină bacul. Nu în zadar m-am luat de examenul de istorie, îmi este mai aproape şi am anumite frustrări. Nu am luat zece la bacul la Istoria Românilor numai pentru că am scris singur cele mai punctate subiecte (personalitatea lui Dimitrie Cantemir - locul doi la concursul naţional la această temă în clasa 11, şi eseul despre politica externă a lui Ştefan cel Mare - locul doi la concursul naţional dedicat vieţii şi activităţii lui Ştefan în clasa 12). Eu nu am copiat din cărţuliile de la Civitas subiectele, eu le-am scris singur pentru că le cunoşteam la un nivel mult mai înalt decât era redat acolo. Verificatorul mi-a scăzut mecanic din punctaj pentru că nu era "ca-n carte".

Dintre colegii mei de facultate (să nu se supere), au mers să lucreze profi de istorie în licee, în marea lor majoritate, cei mai slabi, toţi copiatorii profesionişti au ajuns să înveţe copii. Este evident că acei profi care sunt mai vechi nu sunt cu nimic mai buni. Sunt sigur că dacă aşezi profesorii de istorie din toată ţara să susţină acum bacul, va fi mare circ, dacă ia măcar 20% note peste 7 va fi bine. Dintre cei care susţin în zilele acestea examene de stat la facultăţile de istorie nu ar avea note mai mari de 7 nici 30%, iar dacă nu le dai să copieze vre-o 30% pică examenul. 

Într-un sistem de învăţământ unde proful de liceu are nevoie de google pentru a scrie un eseu de BAC (măcar să se uite într-o carte) e ceva putred! Domnul Ghicov ar fi cazul să facă ocolul pieţii centrale cu cenuşă pe cap. Curricula este defectă, nu oferă nici cunoştinţe, nici aptitudini. La Ministerul Educaţiei se cere o coasă de vară şi aici nu mă refer la ministru ci la toţi cei care stau acolo de zeci de ani şi educă blegi!

Basarabia în cadrul relațiilor ruso-turce din secolul XIX

Stimaţi copilaşi, dacă aveţi un telefon ca lumea, intraţi deodată aici http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboaiele_ruso-turce.

Până una alta, vedeţi să nu uitaţi că toate relaţiile ruso-turce s-au redus în 200 ani la războaie. În secolul 19, au fost 5 războaie:
  • Războiul Ruso-Turc (1806–1812), Kutuzov îi boţeşte zdravăn pe turci şi vrea să anexeze la Rusia cel puţin toată Moldova, dar obţine doar Basarabia - numai să nu uitaţi că acest proces simplu istoric, unul absolut comun, de care îi durea drept în cot pe "sărmanii ţărani" basarabeni, se cheamă RAPT MIŞELESC ÎMPOTRIVA VOINŢEI POPORULUI ŞI AL LUI DUMNEZEU! De fapt obţinea el Kutuzov şi toată Moldova numai că deja îi ardea pe ruşi la tălpişoare tovarăşul Bonaparte şi nu le era de negocieri, dar asta mai bine să nu scrieţi, mai bine scrieţi că numai INSISTENŢA ŞI IMPLICAREA CHIBZUITĂ A BOIERIMII LOCALE ŞI SPRIJINUL MARILOR PUTERI DIN VEST A FĂCUT POSIBILĂ SALVAREA MĂCAR A UNEI PĂRŢI DIN CORPUL ŢĂRII MARELUI ŞTEFAN! Iar soarta dură a făcut ca acea pace sângeroasă să fie semnată anume la Bucureşti!
  • Războiul Ruso-Turc (1828–1829), victorie pentru ruși, cu războiul ăsta ai noştrri nu au prea avut treabă numai că la începutul lui tare multă armată rusă s-a concentrat în sudul Basarabiei şi crăpau tot nutreţul, vinul şi mâncărica ţăranilor, iar Gheorghe şi Ion dădeau dislike pe action-ul grupului Russian Army acum 184 ani near Giurgiuleşti! Iar ca rezultat al războiului până-n 1856 ruşii au ţinut ocupată şi Moldova cu Muntenia, ne-am simţit mai uniţi, ce mai!
  • Războiul Ruso-Turc (1853–1856) (parte a Războiului Crimeii), victorie pentru turci, victorie pentru turci asta pe wikipedia scrie, ca şi orice război normal dus de două state între ele în sec. 19 (de exemplu Rusia şi Turcia), acesta s-a terminat cu victoria Angliei. Ca şi de data precedentă, ţăranii nu au dat like peste activitatea grupului Russian Army, apoi de bine chipurile a fost sfârşitul războiului, prin Tratatul de la Paris, Moldova a recuperat sudul Basarabiei, Ion şi Gheorghe liked ownership status change, acum 156 ani near Giurgiuleşti. Apoi mebrii grupurilor Russian Army şi Russian Administration au încetat să mai dea chekin la Bucureşti şi Iaşi, iată vouă şi rezultatele. Mai daţi pe link, mai citiţi amănunte, pe wikipedia bine scrie.
  • Războiul Ruso-Turc din 1877-1878, victorie pentru români și ruși, aici neapărat să scrieţi că A FOST O MARE VICTORIE A ARMEI ROMÂNEŞTI ÎMPOTRIVA TURCILOR ŞI PENTRU OBŢINEREA INDEPENDENŢEI. Victorie zdrobitoare care s-a soldat cu întoacrere sudului Basrabiei către ruşi în schimbul Dobrogei, un schimb profitabil al principelui Carol, numai să nu scrieţi despre asta, să scrieţi că asta ruşii mişeleşte au abuzat şi nu s-au răsplătit corect pentru susţinerea românească în războiul contra Porţii Otomane!

Concluzii - băgaţi cât mai multă jale, chemări plângăcioase la restabilirea adevărului istoric şi a demnităţii naţionale, scăpaţi o lacrimă mare de absolvent pe lucrare, tremuraţi mâna, să vadă verificatorul cât de plin de sânge este sufletul tânărului cetăţean pentru soarta nedreptăţită a Basarabiei. Şi dacă vreţi ca punctajul să rupă rezultatele lui Pasha Parfeni la Eurovision, băgaţi şi o "dreptatea şi adevărul trebie să fie restabilite IAR BASARABIA VA REVENI CU SIGURANŢĂ LA SÂNUL ŢĂRII MAME"!  - verificatorul deamu-i sub masă în convulsii patriotico-extatice, chiar dacă n-ai scris nimic, un şase al ai, notele patriotice tot timpul au "kănăit" la istorie.

P.S. pentru eventuale întrebări celor de la CCCEC sau Ministerul Educaţiei, eu nu fac nimic ilegal, doar copii nu au cum să intri în timpul examenului pe net, iar tema făcută publică probabil este un fals :D Să muriţi voi, cei ce faceţi curricula şcolară!


Chişinău - miros de tei!

Eu nu ştiu voi de unde şi cum, dar eu sunt chişinăuian! Eu am fost conceput şi născut în capitala Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti, era aşa un fel de ţară în '85-'86!

Nu ştiu cum pentru alţii, dar pentru mine Chişinăul nu este oraşul marşrutnicelor, pmanului şi politicului. Pentru mine Chişinăul nu este oraşul glodului, gunoiului şi a gopnicilor - pentru mine Chişinăul este oraşul mirosului de tei! Este acel oraş, da - profund provincial, dar al parcurilor, studenţilor şi a Grădinei Zoologice! Da, acel "zooparc" împreună cu Circul, cel mai frumos Circ pe care l-am văzut în viaţă (!) , mi-au marcat copilăria! Dar -  acest  miros de tei!

Eu nu ştiu unde s-a născut cel care se consideră primar al acestui oraş, dar eu m-am născut la Chişinău! Mulţi ani, alte locuri, dragostea care va trăi veşnic faţă de un alt oraş, acel ce a fost născut oraş, care se scaldă în valurile mării şi miroase a  legume moldoveneşti pregătite sub inconfundabilul grai, parcă magic, pe care nimeni nu înderăzneşte să-l numească altfel decât odessit, al Palmirei sudice, au educat altfel de percepţie. Oraş, parcă un sat mai mare (oricum aşa îi zic toţi fără să pătrundă de unde vine), pe care la revenire (doar opteşpe ani) îl cunoşteam şi nu. Simţeam eu că e altfel, dar parcă eram depare de dânsul. Hop - trebuia să-l privesc mai aproape...

Nu ştiu cine şi-n ce coloni... i s-a născut, dar pentru mine Chişinăul e oraşul (atenţie - ORAŞUL) primelor descoperiri, oraşul studenţiei, aici am crescut pe bune, este oraşul unei mari şi, eivdent, neîndeplinite iubiri, aici m-am fript, am ars-o, am prins speranţe şi am decis să cobor pe pământ.

Nu ştiu şi mă doare în cot cum voi, dar eu nu ştiu de ce iubesc acest miros de tei! Naibii toate satele Moldovei, în ele nu miroase aşa a tei! În ele nu miroase a studenţia mea, a proteste, a dragoste, a greşeli.

Nici gopnicii de la Ciocana, nici marşrutnicii din 110, nici funcţionarii de la primăria "capitalei", nici măcar propriile sentimente nu mă pot convinge că acesta nu este oraşul meu! E casa mea -  de la Ceucari la Schinoasa şi de la Sculeni la Băcioi - este oraşul în care eu m-am născut şi, mai ales, m-am inventat singur pe mine, şi puteţi să mă consideraţi sentimental şi patetic!

Despre turismul moldovenesc

Am fost la Publika TV azi să vorbim despre turism


Tot ce am spus e o continuare a lungi gândiri mai vechi. Am şi concluziile gata, doar le mai ţin pentru încă o săptămână, eu sunt sigur că în Moldova turismul poate să izbutească.

Poll în comentarii:

Ce credeţi că trebuie/se poate de făcut pentru a dezvolta turismul din Moldova?

Ieri am fost la bere!

Am fost ieri la cel mai frumos off-line din lume - off-line cu Berea Chişinău nefiltrată! Piva-i bună! Beţi bere şi nu vă uitaţi pe jos, acolo şede Aliansu!

Guvernul a raportat cheltuirea banilor externi. 1 #presa

Guvernul a iniţiat o prezentare de două zile în care să explice jurnaliştilor cum, cât, de unde, unde, cine, pentru cine, ce folos etc. s-au cheltuit banii oferiţi Republicii Moldova sub formă de granturi şi credite. Bună intenţie, menită să stopeze tot felul de manipulări şi opinii eronate în mass media şi, respectiv, în societate. 

De bucurie, consulul nostru de la Frankfurt s-a îmbătat şi a fost prins la volan!

Deşi este un event pentru jurnalişti, eu, Alex (asta care-i fluturaş da nu producător de cartofi :D), Eugen, Dana, Daniela şi Gav am "căzut pe coadă", mie chiar îmi este foarte util să mai învăţ de unde şi cum se poate de luat bani pentru tot felul de proiecte. Dar pe rând.

Multe date, multe chestii de povestit şi apreciat. Dar mai întâi de rău, nu de organizatori, de beneficiari.

Presa prezentă la eveniment este "kakbă" formată din cei responsabili la diferite agenţii, portaluri, ziare, radio, tv de economie. Doamne fereşte! Să nu par eu subiectiv, intraţi şi vedeţi câteva sesiuni de întrebări/răspunsuri. Jurnaliştii "economici" sunt în marea lor majoritate mai "jos decât aliansu" (sunt şi câteva excepţii foarte fericite). Nu mai zic că nu au nici cea mai vagă imagine despre ce şi cum e cu asistenţa externă, unii nu au nici cel mai mic habar de economie, îi numeri pe degetele unei mâini pe acei care se pricep la ce se vorbeşte, pe aceeaşi mână îi socoţi pe cei cărora le pasă despre ce se vorbeşte. Întrebări feerice în "baba dusea style", nici o pregătire prealabilă, sau "cunoştinţe aprofundate ale detaliilor" prin a prinde o mică informaţie de la speaker şi a da repede-repede o căutare pe google. 

Trist, cum să avem o societate informată, participativă şi educată cu aşa presă? Presa este o putere în stat şi trebuie să-şi asume nişte responsabilităţi, cei care sunt la evenimentul organizat de Cancelaria de stat nu se isprăvesc cu această responsabilitate. Cer scuze dacă am supărat pe cineva, cei care au suficientă minte se vor autoexclude din cei criticaţi, cei care se supără bine fac - la voi mă refeream.


Despre restul mai târziu.

La stânga FeMeI, la dreapta FMI şi ecouri de la offLazăr.

A.S. 
Eu practic să nu scriu relatări ci impresii şi concluzii de la off-line-uri. Întâlnirea cu vice-premierul Lazăr nu e o excepţie. Nu în zadar am aşteptat mai bine de 10 zile. Ministrul Economiei a început relatările sale, dealtfel foarte interesante şi ample, despre negocierile cu FMI. Eu nu sunt economist, dar cum se zice "жизнь заставила". În general cred că acest post va fi lung, prea multe simt şi vreau să expun la tema "părerea mea despre adâncimea cavităţii anale în care pică liber bugetul public.md". 

Carevasăzică ceea ce trebuia de recunoscut, pentru că era demonstrat demult. Cu acumulările la buget e jale, a recunoscut acest lucru şi dnul ministru, şi premierul. Pentru mine nu era cazul, o simt pe propria piele de prin toamna lui 2010. Simplu, oamenii care lucrează în sfera bugetară numai dacă sunt limitaţi au nevoie de rapoartele ministerului de finanţe. Eu îmi sunt propriul şi cel mai bun barometru al acumulărilor bugetare. Simplu, în primăvara-vara 2010, salariile erau achitate la data de 2-4, începând cu toamna 2010 - 3-5, acum se ajunge şi la data de 8-9 a lunii câteodată. Mai departe, achitările pe investiţii, achiziţii şi servicii ale instituţiilor publice se efectuau în cel mult zece zile, acum ajung să depăşească des o lună. Este clar oricărui om ce are idee de raporturile venituri-cheltuieli în orice entitate economică, de la cel mai prăpădit SRL la bugetul de stat - plăţile întârzie atunci când nu sunt suficiente venituri.

Mai departe mai vesel, la etapa aceasta, Guvernul a aprobat o serie de decizii (cea cu maşinile vechi etc.) care au drept scop acoperirea cu orice preţ a găurilor bugetare. E clar şi faptul că donatorii externi nu mai dau bani cu orice preţ, ca la finalul lui 2009. Toată lumea e supărată pe FMI, nu pe ei ar trebui să fim supăraţi, pe Guvernul care a negociat cu ei. Cei de la FMI nu impun reducerea cheltuielilor, mai jos voi scrie despre ce anume se va petrece, ei acceptă să dea bani numai celor care îi pot întoarce. Dacă un Guvern arată că poate creşte veniturile, nu va primi un răspuns negativ de la FMI. Guvernanţii ne asigură că problemele vin din circumstanţele externe (criza euro, scăderea exporturilor, scăderea puterii de cumpărare a populaţiei, bla-bla-bla).  SERIOS? 

Eu, dar şi cei de afară mai avem şi alţi indicatori al potenţialului de acumulări la buget. Iată cum eu să cred că a scăzut comerţul intern când ritmul de creştere a ambuteiajelor de maşini luxoase în Capitală creşte mai ceva ca raitingul comuniştilor iarna? Dacă se plătesc mai puţine impozite, înseamnă că scad şi veniturile afaceriştilor, nu e aşa? Altfel eu - un biet istoric - nu înţeleg de unde se iau impozitele şi taxele? Parcă atunci când au apărut acum 5 mii de ani în Orient aşa era.

Apu dară cum? Îmi asum să deschid nişte "ceva" din ce a spus dnul ministru Lazăr. Anume legat de finanţările externe. A spus că donatorii nu prea mai sunt exaltaţi de idea să împrumute o ţară care are un potenţial real enorm de creştere, spre deosebire de ţările realmente sărace. Moldova nu este săracă, statul moldovenesc este sărac. 

Am citit dăunăzi pe Facebook cum un cetăţean american stabilit de ceva timp în Moldova a scris ceva de genul "Numai ce am văzut pe străzile din Chişinău un Bentley, mi-am dat seama că este foarte bine că impozitele contribuabililor americani merg la reparaţia drumurilor în această ţară - păcat să se distrugă aşa un automobil!" - cea mai bună diagnoză şi analiză la capitolul "daţi-ne bani că suntem săraci". 

Bani sunt! Firmacii care raportează scăderea vânzărilor cumpără Bentley-uri şi Mercedessuri de ultimul model. "Liderii agricoli" care raportează scăderea veniturilor şi producţiei, chiar dacă a fost renovat considerabil a parcul tehnic, se plâng de nesimţirea bancherilor care nu le dau credite ieftine, dar se bat de la geep-uri şi out-lander-uri prin salonurile auto. Ce naiba? Poate impozitele sunt prea mici? Nu - chiar au crescut!

Problema este că şi acumulări bugetare şi venituri care ar urma să fie impozitate sunt, şi sunt multe! 

Ce se întâmplă cu acumulările bugetare?

Vă mai aduceţi aminte cum Dodon îl "tortura" pe Veceslav Negruţă să afle cum de au crescut exporturile dar acumulările de taxe vamale nu? Apoi iată - sursa de finanţare a sport-car-rilor, villelor, achiziţionării de partide etc.. Nu mai e demult secret că în Moldova cel mai profitabil bussines este recuperarea de TVA de la stat.

 Schema
Importăm 10 kilograme roşii cu un leu kilul, plătim doi lei TVA, investim trei lei, facem din ei pastă de tomate, o exportăm cu 500 lei, primim înapoi 100 lei. E puţin exagerat dar realitatea e şi mai dură pentru că aceasta e cale legală. De fapt, plătim la orice vamă mită, vameşii semnează că am fi importat 1000 tone de orice cu 10 lei kilu, apoi plătim mită la altă vamă (poate şi la aceeaşi) şi scriem că am exportat 1000 tone de acelaşi orice cu "bantik" cu 100 lei kilu. Recuperăm TVA. Tot! Aşa, pe scurt, lucrează schema de sărăcire a statului. 

Schema nrl doi.

Sunt agricultor, produc 10 000 tone de cereale anual, scriu că am produs doar 2000, oricum nimeni nu mă poate controla, plătesc impozite şi taxe de pe 2 mii. Restul 8000 le duc lui cumătru la ferma lui de 10 000 capete, care scrie că are 500, sau le dau lui finu la fabrica de vin. Carnea sau spirtul le duc în Ucraina prin Transnistria sau le dau la "patentarii" de la Piaţa Centrală. Economisesc din taxele şi impozitele pe 8000 tone de cereale. 
Schema aceasta e atât de simplă încât cred că am descriso integral. A, mai nu am uitat, schema implică achitare de mită inspectorului fiscal şi celor de la "Sanepid".

Nu se poate de oprit? Se poate! Soluţia demisiei dnilor Platon, Baliţchi, Roibu, Negruţă, Lazăr etc. nu e o soluţie în sine, nu va soluţiona problemele.

Mai sunt şi altele. De ce nu sunt oprite? Bună întrebare! 

Până a spune cum văd eu rezolvarea problemei, să vedem ce soluţie au găsit guvernanţii.

Disciplină bugetară "по молдавски"

Întraţi de citiţi, dacă ştiţi să citiţi, ce a propus Ministerul Finanţelor. Dincolo de reducerea revizuirea modului şi cuantumului locurilor bugetare din instituţiile de învăţământ. Asta Aliansul care a venit la putere prin voturile, şi nu numai, a tineretului. Fiţi atenţi la articolul IV, se propune excluderea indemnizaţiei (şi aşa ridicol de mici) la naşterea copilului. Dap dacă faceţi sex neprotejat. Nu mai spun că puteţi la un "search" pe google să vedeţi cum se întreceau partidele din actuala conducere la promisiuni pe acest capitol. 

Articolul V- tare interesant. Autorităţile publice locale primesc dreptul să se împrumute de la Bănci, asta dacă întorci datoria până la finele anului, teoretic e OK, ar trebui să dea APL-urilor posibilitatea de a împrumuta pentru dezvoltare, în fapt - calitatea dezastruoasă a pregătirii cadrelor din raioane va conduce la cazuri de sechestrare în masă a bunurilor publice de către bănci. A apărut şi o chestiune extraordinar de bună - la solicitarea primăriilor, Ministerul Finanţelor poate plasa banii liberi din bugetele locale în depozitele Băncii Naţionale care sunt destul de profitabile. Numai că aşa termen ca "fonduri libere" nu este cunoscut niciunui primar în ţara asta. 

Dar cel mai interesant e punctul unu din acelaşi articol - primăriile rămân fără 20% din acumulările pentru impozitul pe venit, de la 50% rămân doar cu 30%. Sincer - citiţi această lege, foarte interesant!

Mai departe mai vesel - vine austeritatea în stil greco-român(esc) - rămânem fără indemnizaţii la creşterea copilului până la 3 ani!!!, fără indemnizaţii pe deces şi altele. 


Mult prea aşteptată modificare a sistemului de salarii pentru funcţionarii publici se amână cu 3 ani! Ура, товарищи!

Fără avizul Ministerului Finanţelor nu se va putea stabili bugetul asigurărilor sociale obligatorii - CUUUUUUUM? Doar acestea sunt fixate prin lege şi nu se negociază?


În schimb se intervine serios în operativitatea lucrului Ministerului Finanţelor în gestionarea sistemului de plăţi şi venituri, angajaţii responsabili vor lucra peste program - MULŢUMESC!


Se înăspresc dur pedepsele pentru nerespectarea disciplinei bugetare şi încălcările/infracţiunile în domeniu - demult era cazul numai că... - despre numai că mai jos.



Creşterea salariilor militarilor, poliţiştilor, securiştilor etc. se amână până în 2015 - normal aşa. 



Mai sunt acolo chestii interesante pentru angajaţii sectorului public. Dar cireaşa de pe tort este articolul III care prevede modificări la Legea nr.847-XIII din 24 mai 1996 privind sistemul bugetar şi procesul bugetar:

Punctul unu - în primul rând, Guvernul va achita datoriile externe, apoi salariile, restul cheltuielilor publice le va decide Ministerul Finanţelor după bunul plac.

Nu se permite creşterea peste măsura stabilită la început de an a datoriilor instituţiilor publice - e de bine!

Mai departe - Strauss Khan ar fi scăpat o lacrimă - dacă acumulările sunt sub prognoza de la începutul anului, Ministerul Finanţelor poate decide excluderea unor cheltuieli publice, eu nu mai întreb cum un minister poate să decidă modificarea unei legi aprobate de Parlament, dar numai vreau să întreb cum vor fi stabiliţi cei care rămân fără unele finanţări- despre asta mai jos.

Aţi obosit să citiţi? Asculatţi un cântec
    
Da Ministerul Finanţelor nu a obosit să scrie!

Conducătorii de instituţii publice vor purta răspundere materială pentru formarea de datorii - bine, iar politicienii care numesc agramaţii în funcţii vor purta oare răspundere materială?


Caz din viaţă.
Iată pe mine în mod deosebit mă interesează faza cu reducerea de cheltuieli publice. Un caz aşa, am zmuls noi cu mare greu (mint - nu a fost chiar atât de greu :)) nişte bani de la Guvern pentru a face un proiect tehnic să construim apeduct şi canalizare la Orheiul Vechi. Nu de alta - se dezvoltă turismul, iar "удобства во дворе" şi scurgerea impurităţilor în Răut nu sunt de bine. Iaca a fost pe la început de martie publicat bugetul şi ni-au zis să pregătim caiet de saricini să facem concurs. Birocraţie, rugăminţi pe la specialişti, iar birocraţie, regândire, atent - să fie totul scris bine, să nu lăsăm loc de interpretări, să iasă un proiect calitativ - pe la sfârşit de martie am terminat caietul de sarcini, tema de proiectare şi le dau Ministerului Culturii. Colegii de la minister au ajutat, repede-repede - perfectăm actele la Agenţia pentru Achiziţii Publice. Cei de la Achiziţii, bravo lor, examinează repede, vin cu nişte observaţii foarte bune, rectificăm totul - anunţăm licitaţie publică cu publicare în Monitorul Oficial Pentru Achiziţii.

Excurs poetic:

Am uitat să vă descriu încă o metodă deosebit de eficientă de îmbogăţire în ţara asta - îţi faci o firmă de nu contează ce şi participi la licitaţii publice, dai "otkaturi", mitueşti decidenţii şi cei care deţin informaţii, dar mai bine să fii tu însăţi decident sau deţinător de informaţii secrete şi firma să "o scrii" pe vre-o mătuşă. Şi ai ale tale procente stabile de venit, mai ales că în aşa cazuri nimeni nu prea o să se ia de calitatea lucrărilor, serviciilor sau mărfurilor prestate. 

Flash-back.

Apoi iată pentru că afaceristul moldovean abonat la bugetul de stat nu se aruncă să participe la licitaţii unde lucrurile se petrec corect şi transparent, iar calitatea este cerută la sânge de către comandatar, prima licitaţie a picat din lipsă de oferte suficiente. Aşa, încet-încet am ajuns noi la a doua licitaţie şi la sfârşitul lunii aprilie.

Eram fericit să remarc interesul ofertanţilor care mă telefonau zilnic să le explic detalii din caietul de saricini, le accentuam de fiecare dată să atragă atenţie la faptul că sunt obligaţi să ne prezinte calificarea la nivel - experienţă, specialişti, şi de fiecare dată "aveţi grijă că este o zonă protejată şi trebuie să aveţi specialişti şi fonduri prevăzute pentru expertiza de mediu şi cea de patrimoniu - arheologic şi arhitectural" - "Bun, am înţeles!".

Vine ziua licitaţiei, tocmai şase oferte. Huuuuu, în final, avem din ce alege! Ei, doi au zburat pe loc pentru că nu au îndeplinit condiţiile elementare, unul al patrulea voia să facă proiectare fără măcar un arhitect - avea în schimb o armată de ingineri, cum ar face inginerii proiectele de construcţii, nu ştiu, în fine. 

Au rămas trei acceptabili după toate criteriile, am ales pe cei cu oferta mai ieftină şi mai calitativă şi ne-am făcut cruce. Am dat raportul la Achiziţii şi ne-am pregătit să ne apucăm de treabă. Ce-i drept peste o zi a apărut tipul cu armata de ingineri şi a înaintat pretenţia că el ar fi avut cea mai ieftină ofertă şi vrea să fie câştigător. I-a umflat capul responsabilului pe achiziţii de la Minister, apoi a trecut la mine. I-am explicat că nu-i pot îngrădi dreptul legal să înainteze contestaţii dar să fie sigur că nu a întrunit mai multe condiţii scrise în caietul de sarcini pe care l-a avut la dispoziţie. 

Totul ar fi un caz banal dacă nu mi-ar fi stat mie interesant cum naiba a aflat tipul despre mărimile celorlalte oferte înainte de a primi o copie a proceselor verbale? 

Nu mă iau să acuz pe cineva, dar tipul clar are ceea ce se cheamă "insider"-i. Dincolo de asta, i-am explicat odată în plus că nu putea fi acceptat spre concurs pentru că nu a avut nici arheologi, nici arhitecţi, nici specialist pe mediu în echipă, nici nu a prevăzut bani pentru aşa ceva. La care omul mi-a explicat că el trebuia să câştige pentru că el e din Orhei şi lucrează în toată zona (WTF?) şi că "voi acolo ce faceţi proiectare sau cultură?" Am văzut că n-ai cu cine. Dar am mai pierdut o lună.

Acuma, eu vreau să ştiu: dacă nu va câştiga firma "cui trebuie" eu voi fi purtat prin contestaţii până ni se va retrage finanţarea de "cine trebuie" pentru că "deficitul bugetar a depăşit indicii prevăzuţi"?

No more comments.

Şi o poză de aici
P.S. Situaţia descrisă e tristă. Care ar fi soluţia? Este.

Atât ministrul Lazăr, cât şi premierul, dar şi mulţi alţi funcţionari înalţi se tot jeluie pe lipsa de voinţă politică, pe alians, pe faptul că-i încurcă nu ştiu cine. Ok, eu nu vă cred.

Demisiile nu sunt o soluţie în sine, avem suficient de mulţi conducători buni. Atât miniştrii finanţelor (deşi de el nu pot spune sigur pentru că nu l-am văzut live), economiei, educaţiei, TIC, şefii de la Fisc şi Vamă, au suficiente capacităţi pentru a opera reforme dure dar corecte. E lipsă totală de voinţă politică.

Soluţia - Filat, Plahotniuc şi (dacă l-or chema) Ghimpu se adună şi stabilesc că "De azi înainte nu se va fura!"  "Furaţi de aici şi până aici, mai mult nu se poate!" Se pot percepe taxe, se poate de limitat contrabanda, se poate de redus corupţia. Important este cei din fisc, vamă, poliţie, procuratură, judecătorii, CCCEC, judecătorii să se împarte cu noi cu impozitele şi taxele noastre. 

Acum, dacă voi credeţi că eu nu susţin propunerile Ministerului Finanţelor - greşiţi, sunt de acord, altfel va veni armaghedeţul economiei moldoveneşti, e o soluţie, pe termen scurt, astupă borţile - pe termen mediu va fi din nou şi mai rău. Avem nevoie de o minimă manifestare de voinţă politică, măcar o singură dată!
  
Poll în comentarii:


Credeţi că e timpul de făcut bagajele din.md?