Wiki liki!

Pentru că am fost acuzat de tendinţe spre teorii conspiraţioniste, sofism şi fantezie deosebit de bogată, în subiectul 10 mln pe Le Monde şi The Guardian, nu mă voi justifica, dar voi face un apel la logică!

Pretext pentru flash back: îmi aduc cum se plângea în rândurile unui studiu acum vre-o tei ani un coleg de breaslă cu mult mai în vârstă, cu renume mondial (da în Moldova sunt cercetători cu renume internaţional) că, vezi Doamne, în facultăţile care pregătesc arheologi nu sunt predate ore de logică a cercetării arheologice, m-a mirat nespus pe atunci acest lucru aruncat de omul care la o vârstă nu foarte fragedă nu s-a ostenit să ştudieze supra-sofisticate metode combinatorii matematice, teoria matematică, etnografie aplicativă, modelul de delimitare ale arhetipului în textul scris, arta plastică preistorică ş.a. chestii deosebit de complicate. Necătând la aceste artificii ştiinţifice, studiul monumental a fost făcut praf de către mai mulţi colegi mai tineri şi mai vârstncic, chiar şi au am găsit sumedenie de neconvenienţe şi elemente nesemnificative, la prima vedere, introduse subiectiv, acestea însă au denaturat rezultatul până l-au făcut invers unei cercetări cu aceleaşi date dar mecanizate, adică logice, nu subiective.

Flash back: Omul aşa de mult crede într-un lucru încât îl face să corespundă realităţiilor, acestea din urmă fiind arnate într-un asemenea mod şi sub aşa unghi încât să dea rezultatul dorit. Da iaca vine logica şi nu lasă loc gol din toate chestiuţele astea - aşa că fac apel la logică.

Am sugerat că publicarea aşa numitor scrisori legate de Moldova în două dintre cele mai influente ziare europene nu are nici o logică, pur şi simplu nu interesează pe nimeni în contextul vârtejului de scandaluri cu adevărat relevante consumatorilor de acolo. Logic, nu? Mai departe, noi ştim doar că acest presupus material a apărut pe paginile web ale celor două publicaţii, aproape sigur, acest material nu a mers sub tipar, adică către realii cititori ai ziarelor date. Logic, nu? Acuma apare întrebarea, logică - nu? - la ce bun au foast publicate aceste două materiale? Apare un răspuns (logic, nu?): pentru a fi preluate de ştiriştii moldoveni cu grifele "veridic" şi "important" (adică din presa mare occidentală)!

Nu pretind al adevărul în ultimă instanţă, dar plecaţi de la premisele logice: nimeni nu are dovada originii textului dintre cele transmise la redacţia Le Monde şi the Guardian, nimeni nu ştie dacă a fost asta publicat în ziar, nimeni nu poate nega că se poate de cumpărat o publicaţie la comandă (mai ales numai pe un site) cu legături nu foarte sofisticate în vest.

Concluzii? Masa de dezinfomare pe toate canalele de informaţii din ultima săptămână are drept menire să influenţeze rezulatele şi tonul negocierilor, scenariile ostentative de coaliţie PLDM şi PCRM, alianţa fără Ghimpu în funcţie, Sturza preşedinte sau premier (poate ambele?) - apropos, dacă îl readuce cineva pe Sturza la Guvern, îl votez toată viaţa - toate aceste scenarii evident umflate sau chiar născocite au menirea de a testa nervii liderilor politici de la Chişinău.


Care-i treaba cu scrisoarea?


Eu cu discuţia asta parcă nu aveam nimic, şi ştirea asta am trecut-o azi in pauza de masă aşa fără mari impresii. Nici nu am observat că sursa iniţială este aici, chiar speram că un portal de ştiri de la noi (măcar unu!) s-a apucat să dea din prima sursă, adică a răscolit printre 251.000 de documente şi au găsit ceva! De asta (şi vă daţi seama cât de straşnice vremuri trăim), nu m-a impresionat ştirea am zis ceva de genul "şi ce nou?" şi m-am interesat de vreme. Am zis "ce bine că am făcut acoperişul!" şi gata! Apoi a ieşit Tkaciuk, Lazăr ş a. şi se agită: hm! ;) Mă rog! Ce au de făcut!

Şi abia seara am găsit asta şi m-a pus pe gânduri! Întradevăr, la ce bun The Guardian şi Le Monde să publice ştiri despre Moldova, dacă tot de pe wilileaks aflăm că ia uiti ce se face în Europa, iar pe francezi ia uiti şi i-ar interesa mai degrabă, dar, din păcate, îi interesează asta.

Şapoi mai departe, cum scrie aici, de ce să credem că nu ar putea minţi Lupu, sau că Voronin minte, sau că Tkaciuk nu crede ceea ce spune iar Filat minte pur şi simplu, aşa s-a primit? Da vezi că pe Tkacik l-a prins Ion cu mâţa subsuoară! De ce o zis că nu a propus bani, de ce nu admite că Lupu io zis lui Chaudry minciuni? Chaudry nu are pentru ce minte până nu o da comandă Departamentul de Stat, dar în acest caz minte Departamentul nu ambasadorul, dar ambasadorul e tip ok - eu l-am cunoscut. Ei dar aici e clar, nici Tkaciuk nu se încumetă să nege poziţia oficială a SUA, aceasta ar suna "Aista-i pragon şi prpovocare!"

Acuma ce-mi pare mie important, la ce bun are necoie Jhon de prin Lockerbery sau Jean de prin Saint-ex-Loire să citească despre Voronin şi Lupu şi despre klizmele pe care i le-au pus lui acesta la Moscova? Nici un rezon, nu? Dar, două dintre cele vre-o 10 ziare mondiale cu renume publică povestea asta, se întreabă Ion de ce după alegeri? Răspunsul este clar "pentru că e după alegeri"! Ştirea nu era pentru mine sau Ion, cu atât mai puţin pentr Jean şi Jhon, era pentru Vlazi, Mariani, mihai, Marci, Vologhi ş.a.. Este o comandă dată într-un joc foarte fin şi dur, lipsit de scurpule, dealtfel cine are posibilităţile financiare şi îi convine ştirea? Corect - PD! De ce? Păi arată că Lupu nu trădează, dar Voronin va accepta orice îi va dicta de data aceasta Plahotniuk, că uşa e deschisă ş.a. Cert este că putem vorbi cu mare probabilitate de o ţidulă falsă, dar şi de faptul că luptele de culisă au depăşit orice limite şi se joacă tare cu toate metodele pentru a detemina care Vlad şi care ţâţă va mulge la ţara asta.


Concluzii: propun să-i fugărim pe toţi boţanii din televizor şi să punem acolo băieţi deştepţi dealde Ion, cu spirit de observaţie şi logică prezentă în cap nu acasă la mama!

sursa imagine: reprogrammingthemind.co.uk

"Science Function" - ştiinţa de a fi funcţionar.


A. S. Doare! Aceasta doare!


Pentru că sunt şi eu funcţionar public, de nivel nu foarte jos, pentru că primesc un salariu uluitor, pentru că vreau să mai acumulez din experienţă zisă europeană, dar să mai şi fac un salariu în plus - m-am angajat să lucrez într-un proiect pe bani UE. Totul e bine, cu proiectul, oamenii deschişi la minte de la Primărie au ştiut să câştige nişte bani pentru a face viaţa unui număr anumit de cetăţeni mai bună - se poate dacă se vrea. Acuma eu, nefiind foarte iscusit în ale managementului de tip european, fac ce pot face, sunt cercetător (vin din ştiinţă de care nu mai prea am timp şi inspiraţie), adică colectez informaţii necesare şi le sistematizez. Nu voi fi minciunos, nu prea mă isprăvesc bine, asta pentru că am puţin timp şi partea leului o ia funcţia de bază. Dar povestea nu este despre mine, este despre colegii mei - funcţionarii.

Pornesc eu deci în pelerinaj prin instituţiile publice muncipale şi de nivelul sectorului Centru a Capitalei, cele mai diferite - Pretură, sănătate, economie, comerţ etc.. Forma de prezentare standartizată, aştept o oră-două pe sub uşa biroului şefulu (dar mai mult a vice-şefului), intru, explic cine sunt, ce doresc, ce fel de informaţie solicit. Acuma cel mai interesant - toţi (dar absolut toţi, cu excepţia câtorva oameni mai de treabă de la Pretură), spun că informaţia nu este secretă, că ei sunt o instituţie publică şi totul e OK, DAR!!! - EI CER O ADRESARE OFICIALĂ DIN PARTEA CONDUCĂTORULUI PROIECTULUI, PENTRU A PUTEA ELIBERA INFORMAŢIA!

Acuma stau eu şi gândesc - 1. Informaţia nu este secretă; 2. Adică poate să vină orice cetăţean să o ceară!; 3. Dacă fac scrisoare oficială şi o trec la avizare prin Primărie mai trec câteva zile în plus; 4. Şi dacă e informaţie publică - de ce trebuie adresare oficială?

Partea tristă e că o atare situaţie este peste tot! Funcţionarul are nevoie de "dispoziţie de sus" pentru a-şi mişca fundul de pe scaun şi a se apropia de dulapul cu arhiva/registrul - deci omul aflat în "FUNCŢIE PUBLICĂ", adică "ÎN SLUJBA CETĂŢEANULUI" îşi îndeplineşte obligaţiunile legale doar la dispoziţia şefului - el habar nu are că şeful lui suntem noi - cetăţenii, că salariul îi este achitat de cetăţeni - nu de şeful său, că el trebuie să intre în pământ de ruşine că nu dispune de informaţia asta în format electronic, că site-ul instituţiei pe care o conduce este folosit în calitate de vitrină pentru fotografia sa şi a subalternilor şi nu pentru a asigura transparenţa activităţii sale şi pentru a expune informaţiile cu interes public!

Ei - asta este! Asta este ştiinţa de a fi funcţionar, ştiinţa de a nu sluji cetăţenii, de a procura maşini, vile, costume, ceasuri scumpe din salariul de 2 mii lei! Mecanismul de stat (sistemul de funcţionari) este principalul inamic al acestui stat, pentru că statul sunt cetăţenii acetuia. Până când nu vom avea un serviciu public modern, computerizat şi funcţional? Până când vom tolera să fim conduşi de cei care se află în slujba noastră? Până când îi vom plăti pe acei care ne fac rău în loc să ne ajute?


Se mai schimbă ceva?
Este o şansă - la 28 noiembrie, sau poate nu mai este...


P.S. Nu vreau să spun că actualii guvernanţi s-au înghesuit la eradicat nesimţirea din sistemul public, sau în lupta cu corupţia, sau în pedepsirea atrocităţilor fostului regim, mai ales nu toţi! Şi totuşi nu sunt Filat sau GHimpu cu Lupu vinovaţi pentru faptul că primind voturile a sute de mii de voturi nu au putut împinge carul din loc, acesta fiind ţinut de un singur persoanj pe care nu l-a ales nimeni - tovarişiu Muruianu de la Curtea Supremă a Justiţiei, presa noatră de trei bani nu a ştiut să scoată la iveală adevăratul rol al acestui tip - dar la decizia lui au fost judecate nedrept cazuri uluitoare, crime care au fost dovedite chiar şi-n presă! Aici e vina noastră - atâta timp cât funcţionăraşii mărunţi nu sunt taxaţi de miori şi mioriţe (pardon - cetăţeni), un atare "şîşkă" nu se va teme de nimic! Iar dacă situaţia s-ar schimba - atunci nu va mai trebui Parlamentul sau Consiliul Superior al Magistraturii să-l demită pe Muruianu - acesta va fugi singur, la fel şi alţi funcţionari corupţi care fac rău poporului!

Aşa că - DESCHIDEŢI LUA-VAR DRACU GURA ŞI CEREŢI-VĂ DREPTURILE, NU ŞMIORCĂIŢI CĂ E CORUPŢIE DAR IEŞIŢI ŞI PREZENTAŢI DOVEZI! TAXAŢI FIECARE JIGODIE, CARE SUGE DIN BUGET, PENTRU ÎNCĂLCAREA LEGII - VOI ÎI CONDUCEŢI PE EI, NU EI PE VOI!

sursa imagine Infoprim.md

Tu nu treci pragul electoral (VII)

A.S. Demult nu am scris, multe gânduri nu au nimerit pe acesată pagină! Şi totuşi...


Stimate alegător, tu nu treci pragul electoral!

Sunt un funcţionar public! Da acest termen mă caracterizează, da mi-i ruşine pentru sentimentele pe care le simţiţi la auzul acestui termen! Da - am un salariu mic (100 euro lunar)! Nu - nu fur (nici nu prea am ce)! Da - nu-mi place ţara în care trăiesc! Nu - eu iubesc PATRIA mea! Da - ştiu că sunt doar un idealist! Nu - nu sunt deloc ideal, nu-mi iese toate lucrurile aşa cum vreau, am făcut şi fac o sumedenie de greşeli, dar fac ceva!

Iar tu? Tu - ce faci? Tu nu greşeşti pentru că nu poţi să îţi asumi o responsabilitate! Tu - mergi la vot, pui ştampila, dar pentru cine votezi? Adevărul este că majoritatea votează pentru cei care trec pragul electoral, dar odată cu deputaţii nu acced în Parlament şi alegătorii! Tu nu eşti reprezentat în Parlament, tu nu treci pragul!

Eu sunt tânăr, parcă nu sunt prost - sunt sărac, aş fi putut să lucrez în privat şi să-mi fac un salariu frumuşel! Dar nu plm - că noi suntem patrioţi, că noi trebuie să schimbăm această lume, noi trebuie să facem viaţa mai bună - fii serios, sistemul e prea putred - acest dialog intern l-am purtat de nenumărate ori. Şi totuşi, mă trezesc dimineaţa, fug la microbus, apoi la autobusul interurban (că nu am maşină de serviciu) şi încerc iar să fac viaţa mai curată! Iar greşesc, ceva iese bine, mai pipăi cucuii ce au ieşit de la lupta cu peretele sistemului putred şi merg mai departe. Urlu zi-de-zi de ciuda faptului că ideile bune care pot aduce rezultate aşa cum am citit în cărţile de management în timp real, în indici calitativi şi cantitativi reali sunt omorâte de sistemul Cretin creat din colegii mei - funcţionari publici, colegi pe care îi urăsc în marea lor majoritate!

Şi tu? Tu mergi şi votezi naiba ştie ce! Unul care te minte, te fură, te bagă la puşcărie, te trimite la muncă peste hotare, te condamnă la sărăcie - tu nu treci în Parlament, ori vrei să spui că pentru asta votezi?!

"Cam tinerel :D", trecerea la "tu" după trei fraze, ":)", "fii serios", "eşti încă tânăr - nu înţelegi" - cam cu asta mă lovesc aproape zilnic, şi totuşi merg mai departe în căutare de noi cucuie şi nu mă bucur atunci când sparg cu fruntea vre-o breşă micuţă în zidul sistemului.

Tu - gândeşte cu cine votezi! Poate nimereşti şi tu în Parlament! Poate aduci pe cineva care măcar să dorească să schimbe ceva! Măcar să dorească... de învăţat s-a învăţa!


P.S. Tu, stimate alegător nu treci pragul electoral, eu - nici atât, colegii mei funcţionari - da!

P.P.S. Nu că m-a rupt să mă prind în acestă horă de postări la temă, dar chiar geme!



Mulţumesc pentru inspiraţia acelor care au scris aceasta: 1, 2, 3, 3a, 4, 5, 6.

Despre Teleleviziune, sau "Cine și pe cine are?"

Ultimele ”evenimente” di sfera TV-ului moldav nu pot să nu mă fac să las totul și, necătând la toată oboseala să arunc câteva fraze aici. Am mai scris despre ”lupta pentru mințile moldovenilor” și investițiile mari în mass-media care nu sunt în stare să fie sustenabile. Acum însă bogații din afară care au băgat bani grei în Publika și Jurnal au luat țeapă de la ... Vlad Plahotniuk! Da, anume așa, cu o audiență gata de peste 40% (spre deosebire de Jurnal), cu știri evident tendențioase, dar de această dată în favoarea AIE (în perioada electorală va fi sigur - PD și nu prea cred să fie PLDM, așa cum s-a văzut foarte repede la Publika), plus profesionalism (iarăși spre deosebire de Publika), plus venituri de nu mai puțin de 35% din piața publicitară de la noi (asta spre deosebire de toate celelalte canale TV luate la un loc). Una le unește clar pe toate - dorința de a desființa PCRM ca forță politică, insistența asupra promovării limbii române, axarea excesivă pe politic în cadrul emisiunilor de știri și analitice. Le deosebește însă mult sursa de finanțare și scopul pe termeni scurți. Dacă Publika nu se sfiește de a mai face niște propagandă aidoma unor dulăi bine plătiți (aici mă tem că poate fi nu doar o comparație agresivă!), cunoscătorii dedesubturilor politicumului moldovenesc nu se miră că obiectul lustruirii (lingerii) de imagine terfelită de lipsa unor acțiuni clare în reformarea poliției, justiției, populism, aroganță, scandaluri legate de vamă și obsorbția de comuniști etc., etc. - nu, ghiciți voi cine să fie!

Acuma Jurnal, par aberante afirmațiile despre cotele parte aparținând lui Filat și apropiaților acestuia în cadrul Trustului, altfel acesta ar fi portavocea prin care să curgă tot glodul în capul lui Chirtoacă. Pare a fi totuși reală teoria capitalului extern, deși pare foarte interesantă lui Ion Sturza cu respectivul trust mediatic (aceasta e doar o ipoteză). Postul TV este vădit partizan PL-ului, sursa acestei simpatii ar putea găsi mai multe explicații, una însă e cert - nu e acea financiară, adică nu stă nici Ghimpu și nici Șalaru sau încă cineva dintre liderii liberali în spatele respectivei surse mass-media. Mai curând am putea admite preferința politică a finanțatorilor dar, mai ales, a managerilor și echipei.

Cât ține de trustul TV deținut de către cinicul afacerist Plahotniuc (a propos: ați remarcat cât de mult încearcă să se asemene cu Sturza?), aici lucrurile sunt clare. Afaceristul pornit din cercurile apropiate administrației Iliescu 2 s-a dovedit a fi un fel de gogoașa al mediului politico-economic româno-moldav. A reușit să fie mult mai isteț decât alți afaceriști din jurul guvernării Năstase (baronii pesediști și alții) și a pus controlul asupra unor investiții majore promovate sub egida conducerii superioare a României în Republica Moldova, a găsit puncte comune de interes cu comuniștii (cacofonia e iontenționată ca de obicei), acum nu ascunde bucuria de a se debarasa de ultimii, chiar a descis se contribuie definitiv la demolarea acestora prin a arunca în luptă o armă poitico-propagandistică imbatabilă în condițiile actuale din țară - cea mai vizionată și crezută televiziune. Cea mai dură lovitură acum o suportă interesele ruse în Moldova, nu pare să existe argumente care l-ar impune pe Plahotniuc să promoveze interesele Rusiei, în schimb, cetățenii moldoveni acum, la același post care îi cântă osanale lui Putin vor auzi despre faptul că sunt români! Cea mai tare chestie aici e că Prime aduce și venituri substanțiale, asta înseamnă afacere - îmbini utilul cu plăcutul!

Acum poate părea secundară această temă, totuși nu este luat în calcul rolul mass-mediei, mai bine zis a proprietarilor acesteia înperioadele electorale. În Ucraina magnații media sunt mai influenți decât liderii de partide, deținând funcții de neînchipuit - șeful securității, fost ministru de externe, înalți funcționari în administrația președintelui, membri ai Consiliului Audiovizualului sau a Consiliului Suprem de Justiție. Ei decid înclinarea balanței electorale. Alegerile anticipate vor arăta clar forța mass-mediei noi din Moldova, iar Vlad Plahotniuc poate fi înscris deja acum printre cei mai influenți cetățeni din Moldova.

Întrebarea este dacă vom mai răbda acest iureș informațional care s-a rupt peste noi, dacă nu - atunci se vor ”băga pe gât”, așa cum o face Publika de la bun început.


Medvedev, Ianukovici şi Transnistria.


Articoul apărut recent în publicaţia rusească "Nezavisimaja Gazeta" a făcut mare zarvă la Chişinău, au fost lansate cele mai diferite supoziţii pe marginea acesteia. Interesantă dezbaterea la JurnalTv, dincolo de necunoaşterea crasă a realităţilor din Ucraina şi bolmojeala care adie a incompetenţă în domeniul geopolitic, invitatul economist a reuşit să aducă cifre grăitoare, nu şi o discuţie asupra urmărilor economice pentru Ucraina şi Republica Moldova pe care le-ar avea o posibilă ridicare a restricţiei de circulaţie pentru mărfuri fără acte de rigoare emise de către Chişinăul oficial. Analistul pe probleme de securitate Vlad Lupan, confirmând necesitatea delimitării între specialişti şi invitaţi întâmplători, a dat dovadă de o mai bună cunoaştere a situaţiei, punând sub semnul întrebării posibilitatea ridicării restricţiilor menite să asigure legalitatea pe porţiunea de Est a graniţei moldo-ucrainene. Drept argument, experul a adus riscurile exagerate pentru Ucraina şi reputaţia de ziar de scandal pe care a acumulato în ultimii ani "NG", ajungând la concluzia că nu vom avea parte de o sfidare a graniţei de stat a Republicii Moldova.

Totuşi, mai întâi în presa ucraineană (aceata chiar este o presă scrisă demnă de tot respectul, propagandiştiil Tănase şi Conţiu ar trebui să înveţe de la ziarele ucrainene!), apoi şi din surse oficiale ruse, aflăm că subiectul transnistrean va fi pe agenda întrunirii ruso-ucrainene la nivel înalt. Care totuşi va fi subiectul acestor declaraţii comune? Este sau nu posibilă "trădarea" din partea noii administraţii de la Kiev? Va obţine sau nu Smirnov noi pârghii de control asupra agenţilor economici din Transnistria? Va suferi Republica Moldova o nouă înfrângere usturătoare în lupta pentru reintegrarea ţării? S-o luăm de la capăt...

Conform spuselor pomenitei "gazăte" ruseşti, Ucraina ar urma să ridice aşa numita blocadă economică impusă Transnistriei. De fapt, aşa cum a explicat foarte clar şi Vlad Lupan, nu este vorba despre blocadă ci despre respectarea legii la frontiera moldo-ucraineană, aceasta fiind asigurată de misiunea EUBAM. Panica iscată la Chişinău are drept temei o simplă manipulare: "А в Кишиневе опасаются, что итогом встречи станет открытие украинской границы для приднестровских грузов, фактически означающее снятие экономической блокады Приднестровья со стороны Молдавии" (Iar la Chişinău se tem că drept rezultat al întâlnirii va fi deschiderea frontierei ucraineşti pentru mărfurile transnistrene, însemnând de fapt ridicarea blocadei economice a Transnistriei din partea Moldovei)- asta scriu jurnaliştii ruşi. Cine a spus asta la Chişinău, pe ce se bazează acest fapt? Nmic nu este suportat de dovezi! Explicaţia o găsim în acelaşi articol mai jos: asta speră regimul de la Tiraspol, asta crede unul dintre bandiţii (deputaţii) din partidul lui Ianukovici, aceasta er corespunde planurilor lui Ianukovici de eliminare a misiunii EUBAM, etc..

Uite aşa printr-o manipulare ieftină, opinia publică de la Chişinău a fost amăgită şi trimisă pe o pistă eronată de discuţie. Reieşind din activitatea de până acum a noului preşedinte ucrainean, acesta este imprevizibil, totuşi încă nu a dat dovadă de ipocrizie totală şi dorinţă nesăbuită de aşi ruina definitiv propria ţară, cel puţin în timpul imediat următor! Ucraina este foarte aproape de a ajunge la liberalizarea regimului de vize şi un acord de liber scimb cu UE. Or, securitatea graniţelor este un punct principial, dacă nu principal, în cele două dimensiuni ale negocierii bilaterale. O decizie în vederea sfidării angajamentelor internaţionale şi accesului necontrolat de mărfuri şi persoane din Transnistria ar pune o cruce mare şi grea pe toate eforturile de apropiere între Ucraina şi UE. Mai mult decât atât, ar fi afectate condiţiile în baza cărora se efectuează astăzi circulaţia de cetăţeni şi comerţul dintre Ucraina şi UE. Exportul ucrainean către ţările UE este de cca 10 mlrd dolari anual! Pare foarte puţin probabil să pună Ianukovici sub pericol o asemenia piaţă de desfacere (cca 25% din exportul total) de dragul plăcerii lui Putin.

Dincolo de aceasta declaraţia totuşi va avea loc, printre subiectelee atinse vor fi trupele "de menţinere a păcii", coordonarea poziţiilor în cadrul formatului de negociere "5+2", apelul la părţile implicate în conflict pentru a nu întreprinde acţiuni unilaterale, etc.. Ce vrea să însemne aceasta? Ianukovici va susţine întru totul poziţia Moscovei în problema transnistreană, totuşi legalizarea contrabandei transnistrene este puţin probabilă. Noua putere de la Kiev este gata să vândă Republica Moldova pentru o tonă de gaz rusesc!


Concluzii şi frustrări: Voronin este un bou! Da! Având un aliat puternic în persoana lui Iuşcenco la Kiev, Moldova ar fi putut impune întreprinderile transnistrene să plătească impozite la bugetul său, în asemenia condiţii debarcarea lui Smirnov ar rămâne o problemă de ordinul lunilor care putea fi realizată de elita economică transnistreană. Oricum condiţiile geopolitice ale reglementării transnistrene devin şi mai puţin favorabile Republicii Moldova. Ofensiva rusă în spaţiul post-sovietic duce şi mai aproape de gândul necesităţii unui curs extern clar definit pro-NATO şi de integrare în Uniunea Europeană. Iar politicienii care continuă să stea cu acelaşi fund în două luntri ar putea să ajungă cu acelaşi fund în două chestii diferite!

Hai la cursuri - gratis!

Grupul de Iniţiativă "Pentru Instruire Europeană" în colaborare cu Ministerul Tineretului şi Sportului şi Universitatea de Stat din Moldova anunţă deschiderea concursului pentru selectarea participanţilor la programul de cursuri de instruire "Uniunea Europeană în 24 ore". Cursurile se desfăşoară în cadrul proiectului Cursuri de Instruire „Uniunea europeană în 24 ore”.

Scopul instruirii este încetăţenirea practicii de transfer al capacităţilor administrative, normelor şi practicilor bunei administrări din UE către Republica Moldova, participanţii vor obţine cunoştinţe net superioare despre Uniunea Europeană, vor deveni mai competitivi în accesarea fondurilor europene.


Cursurile vor fi desfăşurate în perioada 10-24 mai 2010, durata fiecărui seminar - 2 ore astronomice, cu începere de la orele 17:00. Trainerii formatori sunt specialişti în studii europene.


Programul cursurilor:

10-11 mai – Istoria ideii europene şi baza legală a UE (2 cursuri)

- evoluţia organismelor de cooperare între statele europene -

12-13 mai – Drept instituţional comunitar (2 cursuri)

- relaţii instituţionale şi interguvernamentale

14-15 mai – Procesul decizional al UE (2 cursuri)

-actorii implicaţi şi procedurile legale

17 mai – Politici publice europene: introducere (1 curs)

-definirea unei politici publice -

18-19 mai – Dezvoltare regională şi fonduri structurale (2 cursuri)

- Obiectivele regionale – fondurile europene – programele operaţionale

20-21 mai – Mecanismele politicii europene de vecinătate (2 cursuri)

- cazul Republicii Moldova

22 mai – Documentare U.E. (1 curs)

- resurse instituţionale şi webliografice de aprofundare a studiilor europene

24 mai – Conferinţă de bilanţ


Pot participa tinerii între 18 şi 30 ani, dosarele de aplicare vor conţine un CV şi o scisoare de motivare a participării la cursuri. Selectarea participanţilor va fi realizată de către o comisie mixtă formată din reprezentanţii G.I. "pentru Instruire Europeană", MTS şi USM.

Dosarele vor fi transmise în formă electronică la adresa electronică euroinstruire@gmail.com


Informaţii suplimentare la tel. 068072989; 079837134 - Valeriu Paşa (coordonator proiect)



Generaţia mea - "Copii Cernobîlului". Partea 1: "Copii Cernobîlului - generaţia lui 7 aprilie".


#Adevărul despre 7 aprilie.

Intro. Din câte îmi amintesc, iar eu ţin minte bine şi nu am tendinţa de a exagera careva proprii merite sau contribuţii, sintagma "Adevărul despre 7 aprilie" a apărut prima oară într-un improvizat buletin informativ pe care l-am realizat pe la finele lui aprilie-începutul lui mai 2009 împreună cu un grup de colegi de la OTPL. Era un material de propagandă anti-comunist unde am excelat şi eu cu două articole, unul nu mai ţin minte despre ce şi unul numit "Miliardul pentru Olejka" - o mică investigaţie despre cum se spălau banii pentru reparaţia celor două clădiri devastate. Deja peste două zile după ieşirea de sub "tipar" a buletinului auzeam la Vocea Basarabiei un nene de la ţară care zicea că "eu ţin în mână un buletin cu adevărul despre 7 aprilie" şi ceva de genul "pe Voronin trebu' dus la Siberia" - "Are efect" - am gândit eu atunci...

Povestea e despre altceva... Deja în două-trei săptămâni toţi cui nu-i era lene utilizau sintagma "adevărul despre 7 aprilie" în cele mai deosebite scopuri, mii de pagini, sute de ore de filme şi emisiuni TV sau radio au fost epuizate în căutarea vinovaţilor şi eroilor din 6-8 aprilie.

Povestea este despre altceva... Eu vreau să vorbim despre alt "Adevăr despre 7 aprilie", despre impactul pe care l-au avut acele zile, despre 7 aprilie ca fenomen social, despre impactul acestuia asupra vieţii noastre de apoi, despre rolul acestuia în istoria viitoare a Republicii Moldova. Voi încerca să determin de ce anume 7 aprilie ne-a marcat într-atât ca să devină o dată emblematică în viaţa unei întregi generaţii.

Intenţionat am aşteptat să se aşeze puţin val-vârtejul din jurul marcării a un an de la evenimentele post-electorale din aprilie 2009, chiar nu doresc să mai discutăm doar în câmpul politic şi juridic a celor întâmplate, chiar cred că putem să transferăm discuţia şi în câmpul de valori civilizaţionale, umane, societale...


va urma...

Generaţia mea - "Copii Cernobîlului". Partea 1: "Copii Cernobîlului - generaţia lui 7 aprilie".


#PMAN

19 martie 2010, Chişinău, scările din faţa Guvernului, dimineaţă


Stau în faţa uşei de la clădirea Guvernului, fumez lângă tomberonul special amplasat, mă răscolesc amintiri. Uite acolo este o cutie de metal cu careva acareturi electrice, pe ia stam căţăraţi pe 7 după amiază, jos, lângă tufele celea, am luat masa, am scos ultimii bani şi s-a dus Ianuş după mâncare, pe drum tot felul de oameni străini i-au mai dat bani, noi tot am împărţit cu oameni absolut necunoscuţi. Cam acu un an în timpul campaniei electorale dădeam adevărate prezentări teatrale numite flash-mob pe aici, cel mai bine îl ţin minte pe acela în care le dădeam cadouri sugestive foştilor minitri, un gen de adio, nu ştiam noi că va fi 7 aprilie. Atunci i-am dat lui Papuc un pachet cu fasole - foarte sugestiv, "Asta trebu s'fii idea lui Ghimpu" - a aruncat Oleg Brega care lucra cameraman la Jurnal, a ghicit.

Acu un an urlam să zboare toţi din Guvern, era bastionul inamicului la 7 aprilie, acum... Sun pe cineva ş iîl rog să comande un permis pentru mine, intru liber, atunci doream să dau pe toţi afară de aici, acum vin eu... să fiu angajat, cine ar fi putea gândi pe 7?

Simbolic loc piaţa asta, aici se fac toate, aici se scrie istoria ţării, aici suntem noi. La 1988-1989, eram micuţi, generaţia celor născuţi sub semnul Cernobîlului, aici era generaţia lui '89, copii ai Zastoiului, noi suntem copiii Perestroikăi - generaţia lui 7 aprilie.

va urma...

Generaţia mea - "Copii Cernobîlului". Partea 1: "Copii Cernobîlului - generaţia lui 7 aprilie".


Autobuzul la Trebujeni.

16 martie, dimineaţa, orele 9.00, Gara Auto Orhei.

Niţel îngheţat, dar cu sufletul încălzit de veşti bune, cu "Radio Noroc" în căşti (altceva nu prea prinde, iar dacă prinde nu e prea "ascultabil"), cobor pe celebrele scări de acces în gara oraşului Orhei. Acesta fascinează prin aerul său de provincie, lucru care nu o să-l vezi la Bălţi, de exemplu.
Fac o tură pe peroanele gării şi cum nu am identificat niciun autocar util, mă apropii de uşa gării şi intru. Mă uit în jur şi întreb de o tanti care trebăluia: "Nu vă supăraţi, unde pot şi eu găsi un ghişeu cu informaţii?" "Ha?" "Khî..." - tuşesc respectuos şi întreb într-un limbaj mai accesibil: "Unde-i dispecerul?" "Aaa, dap' afară!" Ies pe uşă şi fac stânga, mă apropii de un ghişeu dotat cu o gaură rotundă cu diametrul de vre-o 10 cm, completat de o imitaţie a unei uşiţe ce acoperea jumătatea de jos. În spatele sticlei organice roase de timp şi de acţiunea factorului antropic se întrevăd două doamne: una mai tânără, alta prin preajma vârstei climaxului avansat. "Nu vă supăraţi..." "...da eu îi zîşem, da el şi vre sî asculte!?" "Cer scuze, pot să aflu când va fi primul autobuz la Trebujeni?" "Unde? La Trebujeni?" (Aici mi-am adus aminte de Sergiu Popovici, care, orheian fiind (chiar din oraş - aşa e nevoit să precizeze de fiecare dată când îl întreabă cineva de unde este) se enervează la maxim de fiece dată când mă întreabă ceva şi eu răspund în acelaşi mod - "Ce-ai spus? Ore, luni?") "Da, la Trebujeni." - răspund apăsat. "Apuuuuu... la 10:40 porneşte de lângă magazinul "Moldova", asta acolo sus lângă scări." "Dar mai devreme nu e nimic?" "Nu, este la 12:00."
Resemnat, îngheţat ceva mai binişor, mă deplasez spre aceleaşi celebre scări, le urc şi mă plasez vis-a-vis de sus-numitul magazin, încercând să-mi expun suprafaţa maxim posibilă a corpului razelor călduţe ale soarelui. Privesc la ceasul de la telefon, au mai rămas o "oră şi ceva", ceva urmând să însemne cam 30 minute, să fi ştiut eu!

Fiind resemnat cu faptul că radiaţia solară nu este în stare să mă încălzească, am început să urmăresc ce se întâmplă în jurul meu: pe deja "crestomaticile" scări îşi desfăşura activitatea antreprenorială un bărbat mult mai îngheţat decât mine, de etnie romă (anume aşa trebuie să fie scris şi spus într-o societate sănătoasă) .Omul a dat start forfotei pascale prin a vinde... aţi ghicit - boia de ouă! :) Ce-i drept nu se prea bucura de succes afacerea respectivă.
Mai trecea cineva pe drum, am remarcat un automobil de lux ce nu se încadra în peisajul urban respectiv, dar avea numere de Orhei. Am decis să nu-mi nenorocesc definitiv dimineaţa şi să beau o cafea cu lapte. Am cercetat ofertele publicitare de pe faţada magazinului "Moldova", şi întrucât n-am reuşit să găsesc careva indicii ale prezenţei vreunui bar sau a vreunei cafenele, am aruncat ochii în jur: materiale de construcţii, "Юля афца" etc.. Decid revenirea în spaţiul patriarhal al gării. Calc pe sus pomenitele scări...

Cu câteva trepte mai jos de vânzătorul nenorocit, stătea o femeie tânără (între 24 şi 30 ani) cu un copil mic, de doar câteva luni, cerşind. Am gândit că nu e tocmai bună democraţia, dacă nu ar avea drepturi exclusive asupra copilului îi dădeam şi vre-un an de puşcărie, căci nu merită asemenea oameni să fie părinţi... buzele copilaşului erau vinete de frig, abia m-am abţinut!

Pătrund într-o încăpere numită "bar", posibil, dar anturajul interior mi-a trezit dubii serioase: două personaje de gen feminin şi vârstă indescifrabilă, pe tejghea se aflau câteva farfurii cu cotlete, peşte uscat şi un produs dubios de origine animală. "Cer scuze, pot să comand o cafea cu lapte?" "Da, de care?" Am trecut prin minte mai multe îmbinări posibile şi aplicând metoda excluderii prezenţei cafelei naturale, am spus: "Trei în unu aveţi?" "Da, acuş." Între timp am mai aruncat cu privirea în jur, rezultatul a fost: "Da-aaa, se poate în pahar de plastic, că vreau să ies afară, pe peron." "Da noi de altele nu avem." La aşa răspuns nu se aştepta nici logica mea încrucişată! Ies la peron, bag "RFI" - ediţia de ştiri în română, Băse iar se ceartă cu liberalii şi cu psd-iştii.

Ies afară, soarele devine ceva mai puternic, beau cafeaua "Petrovskaia Sloboda", revin pe direcţia scărilor, pe lângă cerşetoarea nemiloasă şi vânzătorul de boia, urc pe sub copacii de pe marginea străzii.E ora 10 deja, mă gândesc poate o veni autocarul pe la 10:20. Atenţia mi-o atrage o tanti...
"Am să scriu despre asta pe blog"- am gândit eu. O doamnă de peste 55 ani vindea seminţe prăjite, un lucru banal, dar altceva mi-a atras atenţia: răsărita se vindea "ca pâinea caldă", nu că la Orhei se înghit mai multe produse oleaginoase decât în restul ţării, nu. Faza consta în poziţia strategică care o alesese doamna - pe diagonală drept în ea se opintea drumul de la piaţă. Adică, venind de la piaţă, omul cam 150 metri o vede pe ea şi sacul cu seminţe, trece drumul şi peste 50 metri intră la gară unde are de aşteptat autobuzul. Tactica de marketing era genială, în 5 minute am numărat 7 cumpărători, afacerea mergea strună! O fi făcut tanti vre-o facultate de merchandiser sau pr-manager? Nu cred.

Am aşteptat în continuare o oră şi ceva, "ceva" însemnând încă o oră şi patruzeci de minute.
Enervat, merg iar la ghişeu: "Nu vă supăraţi, dar autobuzul nu vine deja de o oră!" "Aa, dapu' el poate să nu meargă în fiecare zi."Acum am înţeles de ce ghişeul are doar o bortă şi aceea astupată! Dacă erau două, o gâtuiam! Furios, sun la destinaţie: "Alo, nu vă supăraţi eu vin până la cotitură la Ivancea, puteţi să mă luaţi? Bine, vă sun."

În 20 minute eram pe traseul Peresecina-Orhei, la cotitura spre Ivancea, în 40 minute eram la Butuceni...


va urma...

Generaţia mea - "Copii Cernobîlului".

trailer: Generaţia mea - "Copiii Cernobîlului"

Da, noi suntem diferiţi, da - noi suntem cei care au făcut facultate doar trei ani, dar şcoala tocmai 12, da - tot noi am fost acei care am strigat "Jos comuniştii", noi suntem cei care găsesc prieteni pe Facebook, noi suntem cei care locuim adesea în internet, nu avem bani de pâine, dar discutăm despre fluxurile financiare din lume - aceştia suntem noi! Tot noi suntem cei care mai ţin minte şi îngheţatele şi grădiniţele sovietice, tot noi ţinem minte relatările despre războiul pe Nistru, tot noi suntem primii care au mers la şcoală conştientizând, acei dintre noi care conştientizau măcar ceva, că trăim într-un stat nou - independent. Tot noi suntem cei care facem facultăţi prestigioase pentru a munci în calitate de chelneri şi constructori în ţară sau peste hotare...

E greu de închipuit că aşa ceva este posibil de îmbinat într-o viaţă scurtă...

Mâine, pe la 10:20 dimineaţa, fac 24, parcă e mult - pentru mine şi cei mai mici ca mine, şi totodată foarte puţin, pentru mine şi cei mai în vârstă. Sunt mândru că fac parte din acea generaţie '86, căci anume noi suntem cei care am apucat doar foarte puţin din URSS, ţinem minte ceva din procesul de prăbuşire al acesteia, am asistat la haosul post-sovietic şi la ce a urmat, noi suntem generaţia schimbării, nu doar cei din '86, şi cei din '87 şi din '88 şi din '89. Noi suntem cei care ne năşteam sub ecoul exploziei de la Cernobîl, rosteam primele fraze sub răsunetul mişcărilor stradale, am mers la şcoală sub ecoul Războiului Transnistrean, majoratul l-am apucat din nou în comunism, facultatea am terminat-o cu speranţa schimbării, iar masterul îl terminăm deja în democraţie.

Noi suntem cei care acum un an speram să fie mai bine peste un an, am realizat ce am vrut, iar acum spunem că atunci trăiam mai bine - mai frumos, mai sincer! Noi suntem copiii Cernobîlului!


P.S. Acesta este preambulul pentru o serie de postări pe care le voi scrie în timpul apropiat.

Despre UE şi Transnistria.


De ceva timp se tot vorbeşte în presă despre suspendarea de către Uniunea Europeană a restricţiilor privind circulaţia pe teritoriul său a liderilor regimului separatist de la Tiraspol. La prima vedere, este o favoare făcută Republicii Moldova de către partenerii europeni, în vederea revigorării eficienţei procesului de negocieri. Dincolo de aceasta, consider că semnificaţia acestui eveniment este mult mai înaltă, fiind privită din perspectiva activizării rolului Uniunii Europene în politica internaţională în calitate de actor individual şi nu de un ansamblu de ţări care acţionează pe mână proprie. Am atras deja atenţia la beneficiile pe care le-ar putea aduce Chişinăului ridicarea problemei utilizării de către Rusia a contingentului militar din Transnistria drept bază pentru serviciile de spionaj, totuşi autorităţile moldoveneşti nu au reacţionat nici într-un fel la scandalul ruso-ucrainean.

Pare straniu, totuşi, deşi o explicaţie oficială nu a fost făcută, pot să-mi imaginez că decizia în această privinţă nu a fost adoptată numai la Chişinău. Am tentaţia să consider că reglementarea cazului transnistrean a intrat şi pe agenda UE, comunitatea europeană devenind o parte mult mai activă şi mult mai implicată în acest proces. Faptul dat face parte dintr-o gamă largă de activităţi de politică externă promovate de Uniunea Europenă în zona estică, dar nu numai, a graniţelor sale. Specificul fenomenului constă în elaborarea unei agende comune, unitare, având drept exponent individual UE şi nu unul sau mai multe state-membre. Este o poziţie promovată în stilul clasic al tradiţiei diplomatice europene: echilibrat, calculat, subtil şi eficient.

Stabilizarea situaţiei din statele de la periferia răsăriteană a UE constituie unul dintre imperativele necesare pentru securitatea ţărilor de la graniţa de est: Bulgaria, România, Slovacia, Polonia, Ţările Baltice - instabilitatea socială, sărăcia, conflictele generează migraţia, criminalitatea, destabilizarea contactelor economice etc.. Securitatea regională a devenit una dintre priorităţile politicii externe a UE. Bruxelles-ul s-a impus ca un actor mult mai activ decât SUA în Balcani, fapt care a condus la depăşirea treptată a efectelor conflictelor din fosta Iugoslavie, acum rolul UE în Europa de Est este, cel puţin, comparabil cu cel al SUA.

Putem doar să ne închipuim beneficiile enorme pe care are să le obţină Republica Moldova de pe urma participării Uniunii Europene la soluţionarea diferendului transnistrean, inclusiv prin influenţa exercitată asupra Ucrainei. Încorporarea Moldovei în sistemul de securitate regională al UE pare o perspectivă cu adevărat bună.

De ce ne iubeşte Europa?

Scopul acestui articol (toată lumea le zice postări pe blog, eu, venind din mediul academic, numesc orice efort intelectual aruncat pe o sursă scrisă - articol) este de a contura o explicaţie caracterului deosebit de deschis pe care l-a dobândit relaţia dintre Republica Moldova şi partenerii ei vestici.

După instalarea la Chişinău a puterii noii alianţe de guvernare, vectorul politicii externe al acesteia a devenit unul deosebit de activ, dar totuşi unilateral în accente - destinaţiile Bruxelles, Washington, Bucureşti, dar şi multe alte capitale ale statelor membre UE sunt mult mai des utilizate decât Moscova şi chiar Kiev. Nu numai Chişinăul, fiind obligat prin însăşidenumirea alianţei de guvernământ, dar şi partenerii vestici au fost şi rămân deosebit de receptivi la measjul colaboraţionist al Republicii Moldova. Şi nu este pur şi simplu o bunăvoinţă cauzată de dorinţa de a susţine democratizarea statului, aducerea poporului RM la porţile şi, dacă se poate, în antreul Uniunii Europene.

Eu consider că poziţia preferenţială a Republicii Moldova în relaţiile cu partenerii vestici are un pretext mai curând politic şi emoţional, scopul susţinerii Chişinăului la o scară mult prea accelerată decât ar fi cazul în condiţii normale nu este atât politic sau economic, nici măcar geo-strategic, eu aş numi acest scop unul politico-simbolic.

Democratizarea spaţiului post-sovietic a intrat între priorităţile SUA şi aliaţilor săi încă înainte de destrămarea fostei URSS, după 1991, prin intermediul diferitor fundaţii sau prin injecţii financiare directe, SUA şi alte state au încercat să asigure o dezvoltare pe calea liberalizării economiei şi democratizării societăţii, asigurând un control asupra guvernelor acestor state. Strategia care i-a avut drept arhitecţi pe unii dintre cei mai iscusiţi reprezentanţi ai establishment-ului american precum Zbigniew Brzezinski, George Soros, Henry Kissinger ş.a., interesul firesc al SUA şi statelor vestice era în asigurarea unor democraţii durabile în regiune, fapt care ar favoriza dezvoltarea investiţiilor care urmau să vină din partea reprezentanţilor afacerilor mari.

Totuşi strategia a eşuat, la finele anilor '90 - începutul anilor 2000, întegul spaţiul ex-sovietic, cu excepţia firească a balticilor, a revenit în dictaturi mai profunde decât în URSS-ul anilor '70-80. Chiar şi Ucraina sub mandatul al doilea al preşedintelui Kucima a asistat la devieri masive de la normele democratice. Acestea, ca de obicei în arealul post-sovietic, erau reprezentate de sfidări la activitatea presei, justiţiei şi opoziţiei. Republica Moldova anului 2001 este preluată de o guvernare autoritară a PCRM-ului, adică a lui Voronin. În Rusia, după 10 ani de democraţie relativă, a fost instaurată o guvernare autoritară, denumităîntre timp putinism.

Pentru a relansa situaţia, la începutul anilor 2000, noua administraţie a preşedintelui Bush jr. a adoptat o strategie nouă cunoscută drept tehnologia "revoluţiilor oranj". Acesasta a fost testată cu succes în Serbia, apoi aplicată în Georgia şi Ucraina, la fel cu succes, apoi a urmat Kirghizia, cu succes relativ. Cu timpul, statele post-sovietice cu regim autoritar, cu susţinerea masivă a Rusiei au reuşit să elaboreze tehnologii de zădărnicire a unor asemenia "operaţiuni", acest fenomen s-a derulat cu succes în ţările cu regimuri mai dure, unde SUA nu avea influienţă masivă - Armenia, Kazahstan, Belarus, Azerbaijan - reprimarea tentativelor de răsturnare a guvernelor a fost mai mult sau mai puţin cruntă în diverse ţări, de la desfiinţarea electorală a opoziţiei prin manipulare în mass-media şi acţiunile forţelor speciale - Kazahstan, până la înecarea în sânge a revoltelor cauzate de falsificarea alegerilor - Armenia.

Acest fenomen, dar şi eşecul pe termen lung a obiectivelor revoluţiilor în Ucraina şi Georgia, în primul caz alianţa oranj s-a rupt şi, deşi instituţiile democratice au fost menţinute, interesele economice vestice nu au reuşit să pătrundă pe piaţa investiţională, nu au fost făcuţi paşi semnificativi şi-n apropierea faţă de NATO şi UE, cazul al doilea poate fi calificat drept dezastru - deşi interesele financiare străine se bucură de o protecţie deosebită, incapacitatea de a evita conflictul cu Rusia, atacul instituţiilor democratice - presă şi liberă exprimare, răfuiala cu oponenţii, presiunile asupra opoziţiei - l-au plasat pe Saakaşvili cam tot acolo unde a fost predecesorul său. Toate acestea au împins SUA să renunţe la tactica "revoluţiilor oranj" în spaţiul post-sovietic.

Republica Moldova a ocupat o poziţie specifică în acest context. Deşi erau în confruntare dură cu Federaţia Rusă, în 2005 comuniştii moldoveni nu se bucurau de sprijinul american. Cu toate că erau contra lui Putin, cei din gaşca ex-preşedintelui nu erau pe placul administraţiei de la Washington. Favoritul Casei Albe la Chişinău la acea vreme era Iurie Roşca. În preajma alegerilor parlamentare liderul creştin-democraţilor, dar şi membri activi ai Noii Generaţii nu ascundeau că pregătesc mişcări masive de stradă, erau deja pregătite resursele necesare, se vorbeşte despre alocarea din partea SUA a peste 15 mln. dolari pentru revoluţie oranj la Chişinău.

Situaţia post-electorală a determinat o modificare a scenariului. Lider al opoziţiei a devenit nu Roşca ci Urechean, atunci guvernul SUA a înţeles că provocarea unor alegeri anticipate va putea duce la un rezultat şi mai bun pentru liderul AMN, care ducea o politică explicit pro-rusă. În faţa acestui pericol, statele vestice au mers la negocieri cu Voronin şi au obţinut promisiunea acestuia să fie "băiat de treabă", Roşca a rămas cu milioanele în buzunar, Voronin preşedinte. Diacov şi alţii au votat pentru că erau supăraţi pe Urechean care nu împărţea cu ei cotleta din dotarea financiară a BMD-ului.

Între 2005 şi 2009 pe flancul estic al Europei intră în plină forţă un nou actor puternic - UE, aceasta îşi doreşte un alt tip de relaţii cu vecinii, unul mult mai inteligent şi atent decât acela american. Totuşi efortul europeano-american de a democratiza regiunea prezentau o perspectivă sumbră. Dintre toate statele care urmau să intre în Parteneriatul Estic, doar Ucraina mai putea fi denumită stat democratic.

La 7 aprilie 2009 tinerii din Chişinău au explodat împotriva regimului Voronin, statele din UE şi SUA nu au avut careva implicaţii, asta deaorece au abandonat demult strategia revoluţiilor oranj, nu acelaşi lucru îl pot spune despre desfăşurarea "antirevoluţiei oranj" cu implicarea reprezentanţilor regimului Voronin şi a forţelor speciale ruse. Necătând la reacţiile dure ale cancelariilor vestice după maltratările protestatarilor, niciun stat nu a oferit susţinere directă opoziţiei în nevotarea Zinaidei Greceanîi. Mai mult - reprezentantul UE în RM, dar şi ambasadorii statelor UE, repreznentanţii Comisiei Europene - toţi condamnau acţiunile regimului dar continuau să insiste pe lângă liderii celor trei partide din opoziţie să voteze pentru candidatul PCRM. Doar România a luat o poziţie mult mai dură faţă de Voronin.

Cele trei partide au rezistat, au provocat alegeri anticipate, au reuşit să creeze o conjunctură politică nouă şi au venit la guvernare. Aici toată lumea va spune că e cazul să spun şi despre Lupu. Părerea mea - proiectul "PD - reloaded" este unul conceput în afară, probabil germano-francez. Voronin, necătând la caracterul său autoritar anti-democratic a fost doborât de la putere.

Cuiva poate să îi pară că am uitat cu ce am început articolul. Nu e aşa, simplu - am dorit să desfăşor şirul logic. La lansarea Parteneriatului Estic, UE s-a pomenit într-o situaţie complicată, statele implicate sunt sub dictaturi exponenţii cărora nu sunt cointeresaţi în democratizare şi apropiere de UE, îi interesează doar banii UE. Ucraina este prea mare şi prea dezbinată pentru a putea constitui subiectul care va genera succese semnificative pe calea "europenizării". Pentru a crea o premisă în atragerea statelor ex-sovietice SUA, dar mai ales UE, au nevoie de o "poveste de succes" în regiune. Republica Moldova a devenit primul stat dintre cele post-sovietice în care un regim autoritar este debarcat în urma alegerilor libere şi nu a unei lovituri de stat, mişcări de stradă etc. (dacă nu greşesc, este primul asemenia exemplu în istorie) - deja o poveste frumoasă.

Republica Moldova este un stat mic, puternic conectat la sistemul economic UE, este mult mai uşor să oferi condiţii privilegiate Moldovei şi să asiguri o creştere economică concomitentă acea "democratizare", fapt care va atrage prin exemplul pozitiv şi alte ţări din regiune.

Iată care este miza partenerilor euro-atlantici în relaţia cu Republica Moldova.


P.S. Unele informaţii le deţin din surse proprii şi nu e numaidecât să fie veridice.

De ce Pavel Turcu?


De ce a câştigat Pavel Turcu concursul pentru cei cu şansă în plus de a accede în semifinala naţională Eurovision? Pentru că este un fenomen simbolic. Simbolic pentru "gândim altfel", pentru "da poate nu e chiar aşa?", simbolic pentru cei care nu doresc să gândească şi să trăiască după clişee şi vor să se rupă de prejudecăţi! Pavel Turcu a câştigat pentru că este un fel de "Jos comuniştii" din creierul nostru. Pavel Turcu în calitate de fenomen s-a născut pe 7 aprilie, el este plodul gândirii libere.

De ce Lenuţa Burghilă şi Nelly Ciobanu este bine iar Pavel Turcu, la fel ca alte explozii din "popor" - Pavel Stratan, Planeta Moldova, Grăieşte Moldoveneşte şi altele care au depăşit ca impact social toate julele şi toţi danii din Moldova - sunt rău? Acest fenomen înseamnă că modul de gândire sovietic - unul canonic, dogmatic, bazat pe limite, începe să dispară din Republica Moldova. Aceşti oameni care i-au băgat la toţi dracii pe Gorgoz cu ai lui au fost tot aceia care nu au crezut ce le zicea NIT şi Mu1, aceştia sunt primii lăstari ai unei societăţi liber gânditoare.

Moldova se trezeşte, fraţilor!

Geopolitica cu iz de mămăligă.

Mare forfotă la Chişinău în jurul amplasării elementelor scutului antirachetă american pe teritoriul României. Voronin şi gaşca sa sunt ridicoli la maxim: au abordat limbajul lemnos care i-a definit în anii '90, de fapt, este acela preluat din perioada "Războiului rece". Replici ce put a aluzii la "imperialismul american" şi "revanşismul românesc" sunt total depăşite la ziua de azi. Cel mai ridicol este să-l auzi pe Tkaciuk vorbind despre faptul că acest fapt va afecta stabilitatea regională şi va tergiversa rezolvarea problemei transnistrene, parcă-i om deştept şi înţelege mai bine decât mulţi dintre politicienii moldoveni cât de aberantă este o asemenia poziţie. Ca de obicei în ultimul timp, cel mai ridicol este Lupu, a avut tupeul să declare într-o română ştiinţifică despre faptul că "nu e bine că nu s-a consultat partea română şi cu Chişinăul", limbajul exclusiv electoral a lui Lupu devine ridicol. În goana după voturile "moldovenilor politici", echipa de PR a PD-ului (că nu vă gândiţi la faptul că ar fi Lupu în stare să spună ceva din capul său?) uită că partidul se află la guvernare şi ar trebui să fie mai echilibrat. Mie mi-ar plăcea să ştiu ce ar zice Lupu dacă Ghimpu şi Filat s-ar consulta cu Bucureştiul sau Kievul în probleme strategice care ţin exclusiv de relaţiile moldo-americane?

Dar, Dumnezeu cu dânşii, cu comuniştii actuali şi foşti, se întreabă cum influenţează asupra Republicii Moldova amplasarea scutului antirachetă în România. Pozitiv. România a devenit peste noapte aliatul nr. 1 a SUA în Europa de Est, de aici şi susţinerea internaţională pe care o va primi Bucureştiul pe toate dimensiunile, inclusiv integrarea mai forţată a Republicii Moldova în spaţiul european. Republica Moldova trece treptat în afara zonei de influenţă ruseşti. Pe lângă susţinerea americană, România nu riscă să devină ţinta politicii ostile a Rusiei. Şeful Gazpromului a spus clar că Soth Stream ar fi bine să treacă prin România, rusul trişează, de fapt. Condiţiile geologice şi de relief a Mării Negre sunt de asemenia natură încât gazoductul rusesc nu poate să treacă decât prin România! Iar în condiţiile când Băsescu dă clar de încţeles că este pro Nabucco, ruşii trebuie să se facă mari prieteni cu şeful de la Cotroceni.

Card blanche-ul american a făcut Bucureştiul mai încrezător în aspiraţiile sale de a rupe Basarabia de sub dominaţie rusească. Acum a început adevăratul război ruso-român! Da-da, anume război, războiul pentru minţile moldovenilor! Influenţa mediei ruseşti, a nu fi confundată cu media de limbă rusă, şi-a făcut efectul nociv pe tot parcursul independenţei. A trebuit să aibă loc 7 aprilie ca Primul canal al Televiziunii ruse să fie detronat de pe locul 1 al preferinţelor moldovenilor! Putin este cu mult mai popular decât Lupu în RM, NATO şi SUA sunt percepute drept state ostile, toate acestea sunt rezultate ale influenţei mediatice ruseşti. Nu întâmplător, Băsescu, prin intermediul prietenului său Vântu (cine crede că ăştia doi nu sunt mână-n-mână să-şi dea o palmă poate aşa revin cu picioarele pe pământ) au intrat dur pe toate dimensiunile presei din Republica Moldova, la fel vin investiţii şi pe filieră europeană (probabil germană). În cel mult doi ani piaţa mediatică din RM nu va mai fi un resurs rusesc de creare a opiniei publice.

Apare întrebarea firească - de ce cedează benevol Rusia? Rusia nu cedează benevol, ea nu mai are bani şi are prea multe probleme mai importante, mai ales interne, pentru a menţine artificial tensiunile din Moldova. Soarta Moldovei, aici sunt total de acord cu Petru Bogatu, s-a decis la vizita lui Obama la Moscova. Preţul a fost renunţarea SUA la atragerea totală a Ucrinei în zona sa de influenţă, implicit - în NATO. Aceasta nici într-un caz nu înseamnă că Ucraina va fi înghiţită iar de Rusia.

Ce ţine descut. Ştiu că acum voi dormi mai sigur noaptea. Mentalitatea potrivit căreia totul ce se întâmplă undeva nu poate să ne afecteze este una deficitară, suntem parte al unei reţele de securitate mondiale, ar fi cazul să şi contribuim la ea, dar să înţelegem că lucrurile se pot schimba în orice moment şi noi putem deveni din spaţiu neutru - ţintă, fără să fim vinovaţi.


Gazoductul Nabucco. Proiect european de întărire a securităţii energetice.


Foto: salvatiromania.files.wordpress.com şi europalibera.org

Vreu şi eu să fiu citat la Procuratură!


Anul trecut, tot cam pe vremea asta, Diacov ţipa în Parlament că vrea să-i fie şi lui intentate vre-o două dosare, credea că aşa va fi arătat mai des la TV. Eu nu vreu să mă arăte nimeni la TV, nici să mă asculte la radio, vreau doar să scriu despre ceva care mă enervează la disperare!


A mai urmat şi azi o serie de "audieri la Procuratuara Generală", au trecut Tănase cu Banari şi cu Dabija, au spus că o să-i cheme şi pe Chirtoacă cu Filat, da pe Ghimpu nu. Eu m-am şi gândit că poate este pe undeva prin legi careva chestii că Preşedintele, chiar şi interimar nu poate fi în calitatea de martor... şi numai văd: "pentru că nu apare în materialele filmate". Eu am .... of, nici nu ştiu cum să exprim sentimentul că dacă o să spun că am ahuit vor zice toţi că "iaka şi blog decent era da so paşlit cu tătu", din această cauză spun că m-a mirat mult acest fapt. Nu de alta, da parcă nu eram căzut de pe lună pe 7 aprilie când Ghimpu, împreună cu Chirtoacă, Filat, Urechean, care mai erau pe acolo au venit pe la amiază şi au adus toată mulţimea în PMAN, cerându-le să oprească orice violenţă! (Ce folos oarecum "păţanii spiciali" au atras cea mai mare parte înapoi în mai puţin de o oră - da asta-i altă treabă).

Mai mult, eram alături în acele momente, ţin minte bine: "un megafon ţineam pe umăr şi ţipam cât puteam în microfon să plece toţi şi să lase în pace săracu Parlament". Dar uite ghinion: toată lumea a văzut, cei de la organele speciale nu! Şi so creadă cine vrea numai nu eu că acolo nu erau sis-iştii moldoveni să filmeze! Mutrele celea au îmblat pe urma noastră toată campania electorală şi ne filmau la orice pas. Dar uite că nu au băieţii cadre cu Ghimpu, uite aşa s-a primit.

Oi iob....... s-au scumpit ţigările! Dacă se scumpeşte şi cafeaua mă mut în Cuba s-fac revoluţie!

Ei, mă rog, da oare au cerut bravii noştri investigatori materialele filmate de jurnalişti şi amatori, chiar dacă au primit ceva, cine naiba s-a uitat la ele? Chiar sunteţi într-atâta de tâmpiţi să credeţi că le-a citit analizat cineva? Eu unul, de fapt nu sunt nici pe aproape unul, cred că de ceva timp asistăm la un circ veritabil! Foarte just se mira Oleg Cernei, cum naiba a ajuns din bănuit martor? La fel şi restul, în fiecare zi vine câte un VIP din politica moldovenească şi tot bagă mărturii. Buuuun! Efectul?

Ce pot spune Filat, Urechean, Banari, Cernei şi alţii despre 7 aprilieîn calitate de martori, pentru că trebuie să spună doar ce eu văzut sau auzit atunci, nu? Ce, în afară de ceea ce au declarat în presă? Şi ce, mă rog, interes din ei dacă au văzut 30 mii de oameni ce făceau ăştia? Mai mult: ce dracu o fi văzut Dabija, care şedea cu nasul înmicrofon şi a fugit cum s-a lăsat seara, aşa să nu fi putu vedea eu, care mai căscam ochii şi prin părţi, mai şi făceam încercări idioate de a-i retrage pe cei care stăteau seara în faţa Parlamentului arzând, până nu am priceput că aici "treaba pute a sfeclă". Ce au văzut pe 7 aprilie vip-urile politicii moldoveneşti, mai ales că aceşti au lipsit majoriatea cea mai mare parte a zilei, şi nu au văzut 30 000 de protestatari.

Parcă nu are cum să fi putut ei vedea ceva în plus, atunci de ce nu mă cheamă şi pe mine? Pe alte zeci de mii de tineri? Parcă eşti la premiile Oscar în miniatură când intră şi iese politicienii în clădirea Porcuraturii. Pentru ce? Vreţi să ungeţi ochii lumii? Cine-i prost să creadă că mărturiile cuiva dintre politicieni pot contribui la elucidarea adevărului. Cei vinovaţi nu vor spune nimic, cei nevinovaţi nu ştiu nimic! De asta mă enervez de caliatea lucrului Procura
turii.

Oi bl...ea, mi-am adus aminte de Procuratură! Jigodia de Zubco îi corupt ca toată lumea! Mi-a fost şi profesor - emana tocmai de cinstit ce arăta! Pe timpul cela 2005, se simţea deja foarte ok cu comuniştii la putere. Acum: toată lumea ştie că funcţia de procuror i-a revenit lui AMN, se pare că Urechean a vândut-o la fel cum vindea funcţii şi licenţe la Primărie! Aşa-că să ştiţi "şi şî cum"! Asta nu înseamnă că Urechean conduce cu Procuratura, la fel cum Ghimpu nu conduce cu BNM, dar responsabilitatea politică pentru aceste instituţii o poartă anume partidul respectiv.

"Adevărul de 7 aprilie" sintagma dată am inventat-o cu nişte colegi pe la două săptămâni după proteste, făceam un buletin informativ pentru a mai diminua din fluxul de rahat mediatic dat de consorţiumul de presă a lui Tkaciuk. Nu ştiu, sau a fost atât de potrivită, sau atât de evidentă că a apărut independent în alte capuri, dar anume formula dată a intrat în graiul moldovenilor - "adevărul despre 7 aprilie". Nu voi da ipoteza mea despre ce a fost, poate apoi, altădată, voi spune ce vreu să ştiu despre evenimentele din perioada 6-8 aprilie şi apoi, mai bine zis ce nu vreau să ştiu!

Liderii actualei guvernări cunosc adevărul dat - simplu, un Preşedinte de ţară, cât de interimar nu ar fi el, are dreptul să cheme şeful sis-ului şi să-i zică "Spune!" şi el va spune, la fel un ministru la Interne sau Justiţie au suficiente pârghii să afle "chestii". Dar au dreptate şi atunci când spun "Verdictul îl va da judecata!" Atunci eu zic că nu mă interesează ancheta pe care o duce procurorul de buzunar a lui Voronin, exact acel care făcea dosar cu "Kill Roshku n-na!" Oarecum, măcar să dea un "adevăr" pe care să nu-mi fie ruşine să-l consider atare.

În timpul de la proteste, de pe bloguri şi din filmuleţe la telefonul mobil am aflat mai mult decât de la toate structurile responsabile. Acuma, domnule Zubco, mă interesează nu ce crede Dabija şi Chirtoacă despre 7 aprilie, mă interesează cine sunt tipii "intelighenţi" din pozele de sus? Şi încă unde sund televizoarele din poza de jos?

Foto: unimedia.md şi photopuchok.com

P.S.: Azi primul ministru s-a înfoiet mult când a aflat că ân ţara asta mai există decizii care încearcă să fie făcute fără el. Nu că ar avea el dorinţa de a controla totul, deşi o are, nu că pentru binele poporului - Doamne, fereşte, prosta dacă nu iese că ai făcut tu nu poţi să te piareşti cu realizarea în cauză, dar această chestie a devenit scopul unic prioritar a şefului Guvernului. Aşa de tare s-a luat cu piaritul că, se pare, a dat în bară dur la demarcarea graniţei cu Ucraina şi nici nu spune la nime, la urmă, cred-că o să dea vina pe Popov sau pe cineva micuţ. Un prim ministru care nu are educaţia să spună poporului lucruri integre nu minciuni (iar adevărul parţial e minciună) are şanse să enerveze rău alegătorii, mai ales că s-au scumpit ţigările şi toţi îs "na vzvode".

Ucraina - reload...


Au fost anunţate rezultatele exit-polls în Ucraina, deşi au fost date imediat, că şi în Romania, aceastea reprezintă date mai timpurii decat acealea finale, mai mult - datele numărării voturilor vor fi diferite de cele ale sondajelor, aşa cum o arată esperienţa primului tur. Aceatea vor reprezenta o diferenţă de cel mult 3% în favoarea lui Ianukovici. Timoşenko şi adepţii săi nu vor recunoaşte legitimitatea alegerilor şi au o sumă enormă de argumente în acest sens: modificarea legii privind alegerea preşedintelui chiar în ajun, atacul asupra combinatului la care se tipăresc buletinele de vot, neregulile în ziua votării şi multe altele, au dreptul moral.

De ce îl au? Pentru că fraudează: cumpără, sperie, introduc buletine etc. toţi cei doi candidaţi, deci ambii înţeleg că nu au legitimitatea deplină. Timoşenko are susţinerea celei mai active păţi a electoratului: tineri, intelectuali etc., aceştia, probabil, vor sta deja maine pe "Maidan" cerand alegeri repetate pe care doamna de fier a politicii ucrainene le va caştiga mobilizand pe toţi cei care nu au votat de data asta, la sigur - va fi nevoită să adopte o ritorică mai dură în privinţa Rusiei. Nu sunt încrezut că vor fi alegeri repetate, dar, fie Ianukovici îi oferă lui Timoşenko postul de prim-ministru, pe care acasta nu numaidecat îl va accepta, şi o va păstra la carma reală a statului, fie vom asista la alegeri parlamentare noi în mai-iunie, aceasta înseamnă o pierdere izbitoare a lui Ianukovici şi instaurarea unei coaliţii pro-europene mari: Timoşenko - Tighipko - Iaţeniuk - Iuşcenko, iar Partidul Regiunilor va trece în opoziţie.

Aşa sau altfel, mai devreme ori mai tarziu, Timoşenko va veni la conducerea Ucrainei! Pentru Republica Moldova? Nu înseamnă nimic, dar nu doresc să avem o ţară vecină cu un preşedinte tampit şi scos din "blatneacu" din străzile Doneţkului! Nu doresc ca copii ţării vecine să aibă plasat în şcoli portretul unui criminal cu două dosare dovedite şi sute de dosare clasate!


Pronostic? Acesta e abia începutul! Timoșenko va lupta pană la urmă. Va fi foarte fierbinte săptămanile viitoare în Ucraina.

Cine cenzurează ştirile Unimedia?

Acu vre-o jumătate de an am întâlnit pe Internet o poză fenomenală unde erau prezentaţi Vasile Botnaru, Oxana Iuteş, Angela Gonţa şi alţi jurnalişti de vază din Moldova, pe lângă aceasta era scris: "Ei scriu ştirile Unimedia". Se făcea aluzie la faptul că redacţia portalului numit prelua ştiri din diverse surse şi le plasa pe site şi nu "producea" ştiri. Cum ştim deja cine "produce", de fapt, noutăţile de pe unimedia.md, Ar fi interesant să cunoaştem şi cine cenzurează aceste ştiri. În perioada guvernării comuniste portalul numit avea mari probleme din cauza intervenţiei reprezntanţilor SIS şi MAI, a fost bruiat etc.. S-ar părea că, odată cu căderea PCRM, ar fi cazul să dispară şi orice gen de cenzură politică ep unimedia, se părea că acest site va deveni adevărat paradis de obiectivitate şi libertate! Astăzi, încă o dată, am trăit nefericirea să cunosc că nu e aşa!

Pe la amiază am văzut pe Facebook un link plasat de Oleg Ciubotaru, eu şi încă 14 oameni am dat like, apoi au apărut şi discuţii aprinse (20 comentarii). Linkul era unul ce făcea legătură cu blogul "Curat murdar SRL", de fapt, un articol ce continua o discuţie iniţiată de Andrei Benimeţkii pe marginea materialelor obţinute de către jurnalista Publika TV, Victoria Kriukova. Mi-a părut foarte interesant subiectul şi l-am citit, şi mai mult mi-a plăcut apelul dat la finele articolului de pe www.curatmurdarsrl.com: "Pot numai să mă întreb, cât mai au postul TV cu cel mai mare număr de vizitatori pe site-ul lor, portalul de ştiri nr.1 din moldova, etc… să ne hrănească cu violuri şi creste despicate de topoare?"

Aici se face aluzie la ProTv Chişinău care nu ezită în fiece săptămână să anunţe telespectatorii că "şi săptămâna aceasta, protv.md a fost cel mai vizitat din Moldova, deşi oţi ştiu că cel mai vizitat e google! Iar portalul pomenit.. corect - unimedia, care ne dă de priceput chiar din start că "e cel mai tare, frate!". Cei de la Unimedia au preluat articolul dat şi l-au plasat la secţia "blogosfera", aşa cum fac de fiecare dată când apar articole simpatice pe bloguri. Uite că au plasat totul în afară de pasajul inserat mai sus! Mă întreb acu: oare poate fi critic şi echidistant cineva care renunţă să publice critici la prpria adresă?!

No ofense, băieţi, dar nu pentru asta aţi suportat represiile regimului!

P.S. Fraţilor, am o idee bună de colaj la articol dar sunt în Bucureşti şi nu am photoshop şi nu-l pot face, cine mă ajută? Daţi o mână de ajutor unui biet om!

Rata lui Turcan şi pusca lui Resetnicov


Dacă aţi mai citit vre-o dată ce am scris oriunde pe net, cunoaşteţi că scriu peste tot cu diacritice, chiar am o obsesie pentru aceste componente ale limbii române! Atunci - de ce am scris fără? Ştiţi, diacriticile se aseamănă cu nişte litere simple dar cu dinţi! Cele două subiecte pe care le dezbat: "chemarea la duel" a lui Voronin de către Ţurcan şi afirmaţiile lui Reşetnicov precum că ar fi existat tentative de asasinare a aceluiaşi Voronin sunt dovadă că ambele forţe politice pe care le reprezintă cei doi nu au dinţi!
Ţurcan a priceput că MU-ul lui nu va acumula voturi prin simpla migraţie a comuniştilor la el, unicul loc unde poate pescui votul e PCRM. Şi, cum votanţii PCRM sunt la 90% votanţii personali a lui Voronin, că nu crede cineva că sunt din cei care îl votează pe Petrenco, Ţurcan doreşte să facă transfer direct de imagine de la Voronin la el. Aceasta ar avea loc dacă Ţurcan l-ar "rade" pe Nicolaici în confruntare directă.

Pe de altă parte, PCRM, tot pricepe că unicul care le poate aduce voturi e Voronin, de aia l-au scos în ultimul timp de la naftalină, de aia încearcă nepot-so Artur să-l victimizeze. Atît mu cât şi ham-hamul comunist nu pot acumula voturi prin platforme constructive, merg doar pe critica distructivă. Aşadar sunt impotenţi din punct de vedere politic, la vârsta lor nu o exclud şi pe cea de alt fel, adică nu pot construi nimic, doar rag şi latră, iar coaliţia de guvernare acumulează realizări între timp! Chiar acţiunile nepopulare sunt dovadă de voinţă (potenţă) politică!

"Câinii latră"... vacile rag..."iar caravana trece!"

Şocant: Transnistria bază pentru spionii ruşi!

Pe 27 ianuarie, colaboratorii Serviciului de Securitate din Ucraina au reţinut un grup de spioni a FSB-ului rus, aceştia urmau să primească informaţii secrete de la un cetăţean ucrainean. Ulterior s-a stabilit că aceştia erau escortaţi de un ofiţer din cadrul grupului de menţinere a păcii din Transnistria. Războiul mediatic pe marginea acestui caz între serviciile secrete rus şi ucrainean deja e în toi. Cazul are posibilitatea să devină unul din cele mai mari sondaje de spionaj în spaţiul post-sovietic. În context electoral poate fi considerat un cadou din partea lui Iuşcenco pentru Timoşenko.

Ce e important pentru RM, este faptul că spionii ruşi utilizează ca bază grupul de armată din Transnistria, menirea acestuia este de a "menţine pacea". În ochii comunităţii internaţionale operaţiunea de menţinere a păcii a fost compromisă grav! Acum Chişinăul are tot dreptul să facă tam-tam în jurul prezenţei militare ruse în Transnistria, Ucraina la sigur va deveni şi mai dură faţă de regimul de la Tiraspol.

Este o conjunctură cât se poate de bună pentru Moldova, dacă guvernanţii noştri nu o vor putea utiliza, vai şi amar de capul lor! Pronostic: în maxim 5 ani, Transnistria va reveni în componenţa Moldovei!

Vizita premierului la Kiev

Ieri pe după amiază străzile care intersectează str. Bucureşti au fost blocate timp de minute bune, nu puteai nici măcar să traversezi strada. Apoi din direcţia străzii Alecsandri şi-a făcut apariţia un Jeep al poliţiei urmat de un altul cu numere de înmatriculare RM G 002, urmat de un BMW al servicilui Pază de Stat. "Vine Filat de la Kiev" - am priceput eu. Ce nu mi-a plăcut din start este faptul că de pe la Anul Nou tot observ că se practică blocarea străzilor pe parcursul persoanelor de stat, nu - dacă e vorba de delegaţii oficiale - poftim, dar de girofare urlând şi poliţişti blocând străzi m-am cam dezvăţat, nu ţin minte aşa tam-tam de pe timpul lui Tarlev, Voronin şi Greceanîi obişnuiau să treacă puţin mai neobservaţi, mai pe ocolite.

Bravul democrat Lupu, la fel avea asemenia obiceiuri pur "social-democrate de stânga" în perioada cât a fost în fruntea Parlamentului! Apoi m-am gândit că nu o fi atât de rău şi că ar fi bine să circule şi Ghimpu aşa, poate în aşa mod nu ar mai apărea pe neprins de veste că de sub pământ când nu îl aşteaptă nimeni. Apoi zic să-i dăm un escort şi primarului, dar nu - escort nu, să fie blocate străzile să circule mai uşor să-i poată prinde pe toţi funcţionarii corupţi! Se vede că mare plăcere îi face să-i dea afară, dar tot îi par puţini.


Realizările vizitei la Kiev

Printre rezultatele viziteila Kiev: 1. Semnarea acordului de parteneriat în domeniul politicilor de tineret; 2. Reconfirmarea acordurilor pe problema proprietăţilor RM pe teritoriul Ucrainei; 3.Acordul preliminar privind livrarea energiei electrice din Ucraina; 4. Promisiunea de a înlătura orice restricţii la circulaţia persoanelor şi mărfurilor; 5. Finita la Palanca - cam astea sunt subiectele pe care le-a "mozolit" presa.

Eu aş adăuga încă ceva: premierul ucrainean a accentuat importanţa şi pentru Ucraina a demarcării frontierei pe segmentul transnistrean, a dat de înţeles că până la finele lunii va fi gata. Graba este explicată prin cerinţele înaintate de Comisia Europeană în cadrul negocierilor privind semnarea Tratatului de Asociere a Ucrainei cu UE. Plus aş remarca şi iniţiativa premierului moldovean de a pune în discuţie situaţia diasporelor din ambele state.

Ce înseamnă astea pentru noi?
1. Drumul de la Palanca este proprietatea Ucrainei şi punct, aici trebuie să-i mulţumim lui Voronin că este Voronin şi este "mai prost ca probca" în ce ţine de diplomaţie şi drept internaţional! În schimbul renunţării la pretenţiile pentru sectorul de drum, Ucraina a renunţat la pretenţiile pentru averea RM pe teritoriul său.

2. Va creşte rolul importului de energie electrică din Ucraina, aceasta va diminua dependenţa de Centrala Electro-Termică Moldovenească, deci - de Smirnov!

3. Demarcarea sectorului estic a graniţei moldo-ucrainene se va realiza până la finele acestei luni, Smirnov poate da cu pumnii în propria faţă!

4. Între echipele guvernamentale de la Kiev şi Chişinău s-a creat o adevărată prietenie, Filat cu Leancă şi Poroşenko, ca nişte basarabeni adevăraţi, parcă sunt fraţi de cruce! Filat se uită cu nişte ochi la Timoşenko parcă vrea să-i spună: "lasă fată-hăi treaba asta cu Ianukovici şi hai cu mine la Chişinău că-i facem praf pe toţi acolo!", poţi să înţelegi un bărba t la 40 care se întâlneşte cu personajul recunoscut de curând cel mai frumos lider de ţară din lume, eu aş mai adăuga şi unul din cei mai periculoşi dacă îl ai ca oponent!

Ce nu mi-a plăcut

Deşi s-au discutat probleme de colaborare în domenii care au conducători direcţi în Guvernul Republicii Moldova: tineret - există minister, importul de energie electrică - ANRE, reprezentanţii acestor instituţii nu au fost incluşi în componenţa delegaţiei. Domnul premier ar fi cazul să înţeleagă că un guvern de coaliţie nu înseamnă miniştri de la multe partide şi realizări numai de la unul, asemenia comportament care durează practic de la investirea Guvernului poate afecta irecuperabil AIE.

Presa despre vizită

În ajunul vizitei delegaţiei moldoveneşti la Kiev s-a vehiculat că ar fi vorba de un punct din campania electorală a actualului premier ucrainean. Pentru a vedea dacă a fost sau nu aşa am analizat ce a scris şi arătat presa ucraineană despre acest eveniment. Iată ce am găsit, am analizat doar câteva dintre cele mai importante surse de informare în masă:

Cel mai vizionat canal TV - Inter a scris doar despre faptul că "Premierul Filat vine la Kiev şi va discuta....", şi că "Premierul Timoşenko a remarcat importanţa demarcării graniţei pentru relaţiile cu UE ca un pas necesar pentru a începe o nouă etapă în negocierea regimului fără vizepentru cetăţenii ucraineni";

O altă sursă deosebit deimportantă emisiunea TSN a canalului 1+1, a dat o amplă analiză despre beneficiile comune din importul de energie electrică din Ucraina spre Moldova.

Cea mai importantă agenţie de ştiri UNIAN a prezentat fugitiv cele mai importante momente ale vizitei sub formă deosebit de laconică, o frază gen "Ucraina şi Moldova au semnat un acord de parteneriat în domeniul tineretului", cinci ştiri din peste 200, dintre care peste 50 au beneficiat de articole ample.

Niciunul dintre ziarele importante nu au scris, cel puţin deocamdată, despre vizita de ieri.

Concluzii: vizita premierului moldovean nu a intrat nici în top 20 a evenimentelor ucrainene de ieri, mult mai importante au fost: disputele din Rada Supremă, nedorinţa lui Ianukovici de a participa la dezbateri, meciul următor a echipei Şahtar Doneţk. Astfel, vizita lui Filat la Kiev nu a constituit un punct din campania electorală a Iuliei Timoşenko. Totuşi, reieşind din euforia presei de la Chişinău, această vizită a constituit încă un punct dintr-o campanie electorală, dar nu în Ucraina ci în Moldova, campania electorală a lui Vlad Filat care a început chiar în ziua investirii acestuia în funcţia de premier. Apariţia aproape omniprezentă şi promovarea agresivă a imaginii premierului moldovean în presă sunt semne clare a unei campanii electorale în plină desfăşurare!

Dacă e bine sau nu? Bine că poate omul, are bani şi dorinţă, mai rău de alţii care dorm! Între timp campania electorală din Ucraina s-a precipitat definitiv, voi posta azi un comentariu despre ultimile evoluţii.

Foto: pldm.md şi mae.kiev.ro