De ce dispar monumentele din centrul istoric al Chişinăului?

Dispariţia monumentelor din centrul istoric al Chişinăului a devenit un fel de terorism: periodic, ba într-un loc ba în altul, au loc atentate cu buldozere. Opinia publică sare ca arsă - "Jos Chirtoacă!", apărătorii primarului sar şi ei ca arşi: "El nu poate face nimic, l-aţi ales - acum răbdaţi!" Primarul, dacă se va apuca în serios de această problemă o poate rezolva. Argumentul inactivităţii procuraturii şi a Inspecţiei de Stat în Construcţii nu ţine, nu poţi să îţi imaginezi că cineva poate demola ceva, chiar având toate actele de la instituţiile centrale dacă se opune primarul Sibiului. Ori funcţionarii PMC se spală mai mult pe mâini şi indică la lipsa de pârghii şi la faptul că ei au încercat dar nu a reacţionat procuratura şi bla bla bla...

Nici nu aceasta e problema, impotenţa organelor de stat e bine cunoscută, corupţia din justiţie oricum îi va scuti pe responsabili de răspundere, iar clădirea istorică nu va mai putea fi restabilită prin decizia oricărei judecăţi pe lumea asta. Orice ancadrament dat jos de ciocan nu mai poate fi readus, chiar dacă îl reconstruieşti în proporţii ideale - nu mai este un monument al trecutului.

Un lucru însă miră - care este raţionamentul datorită căruia agenţii economici chişinău(i)eni sunt atât de fanatici în lupta contra clădirilor vechi, oare nu au şi ei simţul frumosului, nu poartă respect faţă de trecut? Nu cred că sunt toţi aşa, ei chiar pricep şi beneficiile economice pe care le poate aduce pe termen lung conservarea şi restaurarea centrului istoric - au înmblat şi ei la Universitate. Dar raţionamentul venitului pe termen lung îi este străin afaceristului moldovean - în general celui din spaţiul post-socialist, el vrea acum, sau cel mult într-un an şi totul, şi cu profit de 1000% la investiţie! Iată de ce clădirile istorice cad jertvă etajelor, nu ar avea o problemă un oarecare Tahir - emigrant sirian, sau Anatoli Borisovici - fost deputat ca să restaureze frumuşel cele două etaje şi acoperişul, că bani au. Dar la ce bun, dacă pot să investesc ceva mai mult, să ridic acolo 6 etaje iar apoi să le vând la preţ care depăşeşte sinecostul de opt ori?! Iar acum calculăm - vindem 2 etaje la preţul de 1500 euro m.p. sau vindem cinci etaje la 1500 euro m.p.?

Răspunsul afaceristului moldovean este evident. Aşa monumentele istorice cad jertvă terorismului fundamentalist al religiei care crede în bani! Eu cred că anume aici ar fi putut să intervină Primăria - simplu (aici tag-uiţi: Modârcă şi Grozavu): în planul de urbanism al oraşului se indică cu o linie roşie centrul istoric, iar în Regulamentul de urbanism şi amenajare a teritoriului să scrie clar: aici nu se contruieşte mai mult de două etaje - basta! Se mai face o zonă de protecţie în care regulile nu sunt atât de dure şi cam asta. Direcţiei Arhitectură de la Primărie îi va lua cam două zile să elaboreze acest proiect, cam cincisprezece zile pentru avize la ministerele de resort - decizie a consiliului municipal - hotărâre de guvern - la un loc cel mult o lună! Dacă se vrea...

O altă modalitate ar fi ca în acelaşi plan general de dezvoltare a oraşului să fie scris că în centru nu se mai deschid clădiri cu oficii, bănci altele - asta pentru că nu mai scăpăm de ambuteiaje - vă imaginaţi câţi lucrărtori şi clienţi sunt la aceste instituţii? Acolo o să scrie că: "Iaca, oameni buni, undeva între Aeroport şi Porţile Oraşului, sau între Stăuceni şi Grătieşti, de marginea drumului Chişinău-Orhei, facem să avem şi noi un Manhattan ca-n New-York, sau un City ca-n Londra". Adică de acum încolo aici facem clădiri de zeci de etaje, aici avem mii de oficii, aici centre de conferinţe, aici hoteluri, aici sedii de comapanii mari, aici stadion, aici parcări, aici drumuri largi, aici centre comerciale (să nu trebuiască să mergi la marginea Ciocanei în timp ce te întorci de la lucru în Centru la Schinoasa) şi alte atribute ale unui oraş modern, dar pe lângă asta se angajează nişte "paţani de la piar" care în trei luni fac ca aceasta să fie - "kruta", şi fundamentaliştii religiei care crede în bani o să se arunce asupra noilor jertve.

De ce nu se face acest lucru dacă e atât de simplu? E şi mai simplu - adepţi ai religiei care crede în bani se găsesc şi la Primărie/Inspecţie de Stat în Construcţii! Dacă va continua procesul de desfigurare a arhitecturii şi rigorilor de urbanism în centrul istoric (ca exemplu străzile Bucureşti şi 31 august) - nu va mai rămâne nici măcar o zonă compactă în cazul căreia se poate de impus rigori de înălţime etc.. Ori în cazul acesta vor continua demolările, proprietarii care se simt cu musca pe căciulă vor fi darnici şi vor oferi "bonusuri" de zeci de mii de euro pentru autorizaţiile în construcţii - "viaţa va fi miere şi chişleac". Fără să exagerez cred că acum soarta centrului istoric a oraşului depinde de voinţa politică a primarului reales, care deja a şi demonstrat-o printr-o demisie şocantă a unui înalt funcţionar pentru că acesta a ... devenit pensionar.

P.S. Un singur lucru bucură: în timp ce ăsta şi cu ăsta se ghiontesc pe spatele voturilor noastre, multă lume tare de treabă de pe internet a găsit timp să scrie despre lucruri de suflet! Aceasta bucură nespus de mult: iată soluţia pentru oboseala de politică: ruşi şi molodveni, comunişti şi unionişti, bătrâni şi tineri - trebuie să găsim acele scopuri care sunt în stare să ne unească, de ce nu ar fi grija pentru păstrarea patrimoniului istoric comun?


(De)Conspirația lui Mark Tkaciuk

A.S. De a treia zi după primul tur al alegerilor am început să analizez o problemă, ieri seara eram gata să scriu ce cred și exact în acel moment am dat peste ce a sris Victor. Sunt de acord cu concluziile lui, dar mai am și multe argumente, elemente ale puzzle-ului și concluzii care pot să nu placă tuturor celor care nu cred în ”imixtiuni geopolitice” ale turului doi de alegeri a primarului de Chișinău, a celor care zic că nu mai vor să crediteze cu încredere alianța și pe Chirtoacă.

Mark Tkaciuk este un personaj inedit al politicii moldovenești, trezește cele mai variate comentarii și atitudini. Atitudinea mea personală față de acesta etse în primul rând respectul, pentru că oamenii deștepți, în primul rând, îi respect, abia apoi vine simpatia sau antipatia. Nu cred în existența oamenilor răi și buni, există oameni care au aceleași scopuri cu mine - aceștia pot fi categorisiți drept buni, există acei care luptă pentru obiective opuse, pe ei îi consider răi. Pentru mine Mark Tkaciuk e un om rău, nimic personal.

Cea mai tare lovitură a lui Tkaciuk a fost sabotarea Referendumului Constituțional din 2010. Toți analiștii și politicienii din AIE erau siguri în rezultatul pozitiv al Referendumului, unii deja se vedeau președinți, numai Tkaciuk era sigur că acesta nu va trece pragul necesar. Prin acțiunile sale PCRM nu a reușit să convingă foarte mulți alegători să stea acasă, au fost preponderent altele, totuși vre-o trei/patru la sută dintre alegători au fost convinși anume de îndemnul comuniștilor, ori anume atât le-a lipsit celor din AIE pentru validarea reformei constituționale. Atunci am înțeles un lucru: conul de umbră din care a ieșit ideologul PCRM și aparițiile sale slabe la TV nu au fost decât o manevră de amăgire, dorința de ane face să renunțăm la mitul cardianlului cenușiu. Dacă cineva nu ține minte, pot să vă amintesc că inițial PCRM a luat decizia să susțină Referendumul, abia apoi a venit boicotul, probabil s-a petrecut între timp un concurs de proiecte. Am mai înțeles atunci că Mark Evghenici face calculul electoral la nivel de câteva mii de voturi.

Anume de aceasta am atras așa atenție sporită numărului de voturi pe care le-a obținut candidatul PCRM și partidul în Chișinău în articolele de aici, cel pentru AllMoldova și în al treilea care va apărea tot pe AllMoldova. Mai ales m-au pus pe jar acele peste 7 mii de voturi pe care le-a obținut Igor Dodon mai mult decât PCRM, dacă ceva - anume acestea sunt voturile lui Dodon peste Chirtoacă, care a obținut mai multe voturi decât PCRM în consiliul municipal. Reieșind din rezultatele ultimelor scrutine în Chișinău, Mark Tkaciuk înțelegea foarte bine că orice candidat PCRM, chiar și Vladimir Voronin, care se va plafona la votanții partidului, nu are nici o șansă să câștige alegerile pentru funcția de primar al Chișinăului. Era strict necesar să fie mobilizat la maxim propriul electorat, totodată trebuiau convinse măcar câteva mii de alegători necomuniști să-l susțină pe Dodon. Soluția pe care mi se pare că a planficat-o Mark Tkaciuk pare să bată orice scenariu de conspirație, merită să nimerească în manualele de strategie politică și manipulare a maselor.

Dacă vrei să bați un oponent mai puternic, trebuie să-l faci să creadă că ești mai slab decât într-adevăr. Cea mai eficientă metodă este să-i dai de înțeles inamicului că în rândurile tale nu există unitate. Anume așa a procedat de foarte mult timp Mark Tkaciuk prin a lansa în zvonistică sau prin presa care papă totul, s-a remarcat în acest sens prin naivitate totală ziarul Moldavskie Vedomosti, dar și analiștii ”de dreapta”. Pentru a spori manipularea, partizanii lui Tkaciuk periodic, dar foarte neconvingător (intenționat) afișau chipurile totul e ok în PCRM (vă mai aduceți aminte de Napoleon la Austerlietz?). Un instrument de bază în toată lupta aceasta este Igor Dodon - pe la întâlniri cu politicieni din AIE, cu blogerii, diplomați străini acesta anunța deschis că ar fi două tabere în PCRM, iar el ar fi în relații tensionate cu ”gruparea Tkaciuk”, că se distanțează de mesajul războinic al PCRM, că nu îi agrează pe cei mai radicali comuniști, că se vede viitor conducător al formațiunii, că este pentru schimbarea denumirii și renunțarea la simbolurile comuniste, că este pentru Europa, că nu este susținut din interior, că a fost foarte greu să devină candidat, că dacă nu îl înaintau mergea independent, că se teme că va fi sabotat în campanie de partiznii lui Tkaciuk. În unele acțiuni publice el mergea să confirme această atitudine: nu semna declarații de jurământ să nu voteze pentru Lupu, aducea în ”echipa sa” oameni noi. În camapania electorală a excelat prin publicitate electorală în mass-media citită de electoratul de dreapta. Într-un cuvânt făcea totul încât să-i facă pe cât mai mulți să creadă în schimbarea de macaz. Iar, cum a scris Victor Ciobanu, pe unii i-a și convins, chiar și mai mult de cinci mii de alegători. Se pare că însăși calculatul premier Filat ar fi căzut, la un moment dat, în această capcană a comuniștilor care îl momeau cu funcția de președinte, acesta pornind în Chișinău o campanie care să ușureze victoria lui Dodon. Poate anume asupra acestor lucruri i-au indicat oficialii europeni premierului, determinându-l să-l retragă pe Victor Bodiu din cursă?

Nu zic, m-am prins și eu. Dar iată rezultatul alegerilor și tendidnțele printre tineri mi-au spulberat orice iluzii și m-au făcut să-mi aduc aminte de colegul meu de breaslă și de combinația pe care a aranjat-o la referendum (eu tot sunt arheolog). Anume acest scop l-au urmărit comuniștii, să ne facă pe noi tinerii să fim dezamăgiți de actuala guvernare, să nu mai venim la vot, să spunem ”Nu e diferență între actualii și foștii!” Și i-a ieșit! Dacă privim rezultatul alegerilor, ies la iveală minciunile lui Dodon, el nu numai că nu a fost sabotat pe inteior, s-a lucrat pentru el cu o deosebită dăruire, dacă ar fi fost sabotat, nu obținea cât partidul, pe naiba - toți acei care au votat PCRM au votat și pentru Dodon, putea fi și o păpușă, tot lua cât PCRM. Totodată manipularea a dat efecte - acele 2% care fac diferența, zeci de mii de tineri care nu au ieșit la vot pentru că ”m-am dezamăgit”. Trebuie de remarcat că și impotența actualei guvernări doar a turnat apă la moara manipulării de massă al lui Tkaciuk, cele trei obiective au fost atinse: electoratul propriu majoritar rusolingv a ieșit în proporții uluitoare la vot, vorbitorii de română, mai ales tinerii, au stat acasă, despre aceasta mai detailat în articolul care va ieși pe AllMoldova. S-au găsit câteva mii de alegători necomuniști care să voteze pentru Dodon, anume aceștia au asigurat diferența pentru candidatul comunist. Doar câteva mii de voturi nu i-au ajuns lui Tkaciuk să atingă obiectivul pus din primul tur, iar dimineața pe 6 scria că aproape câștigă, până atunci nu se remarca prin publicitate isterică pentru Dodon pe facebook. Suburbiile - acești oameni ne-au dat răgaz de două săptămâni să ne apreciem, să înțelegem ce se întâmplă de fapt.

Nici măcar acest scenariu n îl pot numi obiectiv final. Obiectivul PCRM este doar unul - să revină univoc la conducere, doar Vladimir Voronin și mai mult nimeni. În 2009, după aprilie, PCRM nu putea rămâne la putere nici sub o formă, ei fizic nu au atâția alegători pentru a asigura majoritatea în condițiile unei mobilizări totale a societății. Prea mulți au acumulat o energie de neoprit îndreptată împotriva regimului lui Voronin. Mark Tkaciuk a înțels că unica soluție este să permită ”degajarea tensiunii” tinerilor, să îi facă să se dezamăgească, să nu mai vină la alegeri - treptat se primește. Nu este de prisos să menționăm și aportul major al actualilor guvernanți. Totodată, comuniștii au început să își fidelizeze la maxim propriii alegători, mai ales alolingvii (numai găgăuzii le-au tras țeapă, acest popor este micuț dar are demnitate), asta e menirea acțiunilor stradale care cresc în pondere.

În calea distrugerii elanului tineresc, comuniștii mai au de eliminat principalul obstacol. Poate puțini au reținut momentul, dar când în seara de 7 aprilie 2009 cineva a urcat pe scena improvizată și a spus că Voronin și tot Guvernul trebuie să-și dea demisia, iar urmează să fie ales pe loc un conducător provizoriu al țării, zecile de mii de tineri au strigat numele lui Dorin Chirtoacă și au ridicat mâinile în sus unanim. Acest fenomen este mult mai periculos decât toți sacii cu bani și pragmatismul lui Vlad Filat, având un asemenia politician în opoziție nu vei scăpa vre-o dată de proteste și vei ceda în final. Dincolo de corupția în Primărie, incompetența unor funcționari liberali, frâna în persoana lui Mihai Ghimpu, care nu este înghițit de mulți, Chirtoacă este primarul care poate să fie chiar și la patru dimineața lucrând în biroul său, el luptă nu pur și simplu pentru putere, dar și pentru careva idealuri, iar așa politicieni sunt periculoși. Anume pentru înlăturarea acestui obstacol au mobilizat acum cei din PCRM toate resursele. Tkaciuk știe că perderea lui Chirtoacă înseamnă trecerea lui pe tușă, au decis să elimine cauza care a demarat în 2007 scoaterea lor de la guvernare, să demoralizeze generația 7 aprilie prin a le arăta că au pierdut totul pentru ce au luptat.

Nu știu ce îl face Dumitru Diacov să considere că PCRM nu va merge la anticipate în cazul victoriei lui Dodon la Chișinău, dar toate argumentele logice arată că anume în cazul perderii acestuia comuniștii se vor teme de anticipate. Vizionarul Diacov deja a arătat cât de profund analizează ceva în 2000, 2005 și 2009, a dat greș ”negreșit”. Comunștii, au perdut pe un cap alegerile locale de anul acesta, o eventuală perdere în Chișinău ar duce victoria AIE la scor de hockey. Victoria candidatului comunist, însă, îi va face învingători. Anume victoria de la referendum i-a făcut pe comuniști să lupte în noiembrie 2010. Cu două scrutine perdute la rând, al doilea cu o scădere de 10% pe țară, îi va ține pe cei din tabăra lui Voronin departe de alegeri, mai ales că vor pierde marea majoritate de resurse care le erau oferite de oamenii lor în primării, iar AIE va crește cu siguranță numărul secțiilor de vot peste hotare.

Lovitura în inima democraților - Chișinău, va da aer proaspăt și îndemn la luptă comuniștilor, doborârea celui mai urât și neînduplecat inamic - Dorin Chirtoacă, în luptă directă. Așa circumstanțe, îmbinate cu pasivitatea crescând a votanților de dreapta din țară aproape sigur îi va face pe comuniști să saboteze din nou alegerile președintelui, iar revenirea PCRM la putere în cazul unor noi alegeri ar fi reală, cel puțin în așa circumstanțe AIE, din nou, nu va acumula numărul necesar de mandate.

Acei care spun că alegerile primarului nu au nimic comun cu depășirea crizei politice și cursul pro-european al Molodovei, se pare, greșesc mult. Iar acelora care preferă să stea acasă pentru că au obosit să aleagă răul mai mic pot să le spun doar una: mie tot nu-mi plac Modârcă și Grozavu, nici de calitatea serviciilor primăriei nu sunt satisfăcut, mă doare soarta patrimoniului arhitectural, mă deranjează lipsă de viziune în dezvoltarea orașului - totuși pe balanță stă soarta democrației și parcursului nostru european. Nu exagerez, lăsați jelea și nu-i lăsați pe comuniști să revină la putere prin inacțiune - mergeți la vot!

P.S. Chiar dacă mi-am promis să nu mă mai implic în campaniile electorale, pentru că am vrut să văd situația cu ochii mei - am fost și eu zilele trecute pe la ușile oamenilor să vorbesc cu ei. Ce am văzut m-a speriat rău! Dacă în toamna lui 2010 cu mulți dintre vorbitorii de limbă rusă se mai putea de discutat indiferent de ce partid reprezinți, acum în proporție aproape de 100% nu vor nici măcar să audă de cineva în afară de comuniști. Aceasta în condițiile când, nici acțiunile de doi ani ai AIE, nici cele de patru ani ale lui Chirtoacă în calitate de primar nu i-au discreditat sau afectat într-un fel. În condițiile când nu s-a vorbit despre probleme identitare și istorie. Pentru acești oameni nu contează deloc argumentele despre faptul că Dodon și alții au furat, chiar recunosc că sunt conștienți de aceasta: ”Ei și ce?” Mă îngrozesc când îmi dau seama cât de speriați și manipulați au fost acești oameni de propaganda lui Tkaciuk! Josnică metodă, cel mai urât este că ar putea avea urmări nefaste anume pentru acești cetățeni, mă tem să gândesc la o izbucnire a mișcărilor extremiste.

P.P.S. Și pe ultima sută de metri propagandiștii comuniști încearcă să ne convingă că Dodon va reforma PCRM. Că Dodon va conlucra cu Guvernul Filat, numai pe Filat nu l-ați întrebat. Deși nu exclud că Vitalii Andrievskii de la ava.md chiar ar crede în așa ceva, acesta are titlu de looser emerit încă de prin 1988. Igor Dodon este sub controlul lui Voronin exact așa cum erau toți acei deputați comuniști care au fost lăsați să părăsească PCRM numai după ce au sabotat alegerea președintelui. Chiar dacă nu am dreptate, să văd mai întâi schimbări în PCRM-ul din opoziție, pentru că odată ajunși la putere nu se mai schimbă. Un caz nesemnificativ m-a făcut să mă încred în justețea celor pe care le-am scris: când am publicat pe facebook articolul în care scriam despre o eventuală înlăturare din fruntea PCRM a lui Voronin în cazul victoriei lui Dodon (lucru care ni l-a dat de înțeles chiar ultimul în cadrul off-line-ului cu blogerii, fiind conștient despre faptul că informația se va împrăștia), Mark Tkaciuk ”a dat like”, iată ce poate să-i placă unui om într-un articol care scrie că el și ”gruparea” sa va fi înlăturat de la putere în partid? Iar Igor Dodon într-adevăr, cum a apărut pe net, este un roboțel foarte bine programat!


Про это...

А.С. А вот давненько мне не приходилось писать на русском, а сегодня вот захотелось. Да ши? И отнюдь не желание обратиться к определенной публике принудило пистаь на русском, а просто желание придавить некоторые нахлынувшие эмоции, эмоции которых я, если честно, боюсь.

Про это последние дней этак десять пишут все. Конечно, всё банально - о выборах, а если быть еще точнее о выборе. Не возможно перечислить всех тех кто написал об его (выбора) отсутствии. Вот им и хочется ответить.

Год 1995-й, от помутнительного пэрэдайса который нам устроили совочные номенклатурщики в обличии аграриев, жил я с матерью в Одессе. Было более чем не легко. Родная страна оставила в уме ребенка воспоминания о светлом закате эры СССР, о беззаботном раннем детстве, о войне в Приднестровье, о полной разрухе и безыходности начала девяностых. Помимо этого, в довольно снобистской атмосфере раннекапиталистической Одессы, очень хотелось гордиться чем нибудь за страну уроженцев которой, мягко говоря, считали забавными простаками. И вот однажды поздней весной 95-ого я впервые попал в район знаменитой Аркадии. Какого же было мое удивление: прямо недалеко от пляжа, увидеть огромный пансионат на котором величествено виднелись буквы с именем родной страны - селф-истима прибавилось! А потом я увидал по соседству с улицей Посмитного наше консульство, опять лучик хорошего по отношению к родной стране. Чуть более четырех лет, не реже чем раз в месяц, с 8-ой станции Большого Фонтана, по нескольким улицам, а потом по Посмитного я ходил на море в Аркадию. Одесса прекрасный город!

Ужe потом, по возвращении в Молдову, я узнал что это замечательное здание в самом престижном раионе Одессы принадлежит нашему государству, от этого захотелось его увидеть снова. Последний раз я проходил мимо где-то в 2003-м. А сегодня я узнал что его продали, да еще как! Ничего против приватизации гос-имущества не имею, но даже одинадцатнлетний ребенок знал что одна сотка земли на Чубаевке, в трех километрах от, отнюдь, не самых престижных пляжей, в то время зашкаливала до 15 тыс долларов. Год шел 1997-ой.

Лето 2007-го, вместе с коллегами из Академии Наук и Национального Музея Археологии и Истории Молдовы, мы были на Юге, в селе Джюрджюлешть тщетно стараясь спасти из под лопат бульдозеров десятки археологических памятников которые просто подлежали сносу во время строительства железной дороги из Кахула до речного порта на Дунае (в общей сложности были стерты с лица земли 28 памятников в бозрасте от шести с половиной тысяч до пятисот лет, в том числе единсвенная сохранившаяся со времен Штефана чел Маре земляная крепость). В один из дней, когда мы пытались сохранить хоть что нибудь из деревянной конструкции внутри крепости конца пятнадцатого века около Джюрджюлешть, к нам подъехал инжинер строитель, зачем-то опоясанный пистолетом. Он доходчиво объяснил что мы зря пытаемся что-то сделать, все письма по инстанциям ничего не дадут, и это все потому, что решение принимаются на "самом верху". Это уже потом я узнал что работы ведутся фирмой Молд-Конструкт Маркет, а отчет Счетной Палаты показал неоправданные расходы на сумму в 40 миллионов лей. А еще, немного погорив с нами и чуточку раздобрев, инженер рассказал нам что всех разрушений могло и не быть. И это потому, что якобы существовало три предварительных проэкта, как минимум один из которых предусматривал проход железной дороги по второй терассе Прута, а никак по пойме, разрушая при этом экосистемму и следы нашей с вами истории. А стоил подобный проэкт процентов так на сорок дешевле, вот поэтому и был отвергнут в зародыше. Приходится вспоминать и лица людей через чьи дома и огороды прошла наша "дорога на Европу", как называл ее тогдашний премьер Тарлев. И помнится, помимо злости за разрушенные памятники, я тогда наверное впервые подумал: "А ведь я плачу двадцать процентов НДС за каждую купленнуя мелочь!" Тоже много позже я узнал что никакого конкурса проэктов официально проведено не было, ровно как и тендера который должен был определить фирму которая будет вести работы.

Весна 2009-го, разбитые здания в центре Кишинева, настоящие провокаторы беспорядков никому не нужны, здание Президентуры в котором пострадали всего первые два этажа да окна, подлежит подготовке к ген-ремонту, непонятно отчего загорелся Парламент который грабили около сотни отсидевшых малолеток, под безустальным присмотром нескольких тысяч полицейских разрбросаных по округе (это я сам видел, и никто меня не переубедит). В наше общежитие завалили сотрудники СИБ-а и МВД и просто похапали пару десятков человек о которых мы еще долго ничего не знали, а потом они вернулись в страшных побоях. Сам я не попал отнюдь не из-за того что не притронулся ни к одному камню (несмотря на это - искали), а потому что не был дома. Потом раза три меня останавливали для проверки прямо на улице, и спасало меня только то что отвечал я на русском, узколобые уроды почему-то сразу отставали, в их тупые головы не могло прийти и мысли о том что в списках "особо умных" подлежащих доставке на "разговор", могли попасть русскоязычные или просто хорошо знающие русский, а это о многом говорит! А еще я с неделю не спал дома, каждый день уверяя родственников что у меня все в порядке.

Это всего три момента. Приватизацию санатория "Молдова" курировал лично Игорь Додон, это случилось в его бытность вице-премьером ответственным за весь экономический сектор, а его "главный член комманды и мега-проффесионал Гречаная" была преьером. В результате государство, а это мы с вами, потеряло как минимуму миллиард леев (а реальная цена такой махины в самом престижном раионе Одессы в докризисное время 2008-го, без проблем перваливала за два миллиарда). А помимо денежных потерь, так поведя себя с этим прекрасным местом, мне лично крупно нагадили на немногие приятные воспоминания о чем-то хорошем хоть косвенно связанным с родной страной и тем тяжелым временем одновременно.

Сколько реально украдено при строительстве железной дороги на Джюрджюлешть узнать невозможно, по мимо тупо украденых денег, хорошо наварился родимый сынок бывшего президента. А ответственным за этот проэкт был тогдаший министр экономики Додон, да еще вице-премьер Гречаная. А помимо скатаных милионов, мне очень обидно за памятники, разрушенную эко-системму Нижнего Прута и за слёзы людей лишившихся имущества, проезда к своим полям да, и вовсе, крова над головой за ради чьей-то наживы.

Про события 2009-го вообще умолчу, обещание Гречаной нас всех по матерински расстрелять трудно забыть.


Я весьма далёк от того чтобы принимать важные решения основываясь на эмоциях, наоборот - за циничность и расчетливость принятия решений могу только сказать спасибо Макиавелли за знаменитый метод, а решение за кого надо голосовать или даже за кого агитировать важное. Но в этом конкретном случае сия парочка "проффесионалов" умудрилась своей деятельностью так нагадить в душу, что я лично для себя решил за оставшиеся пару дней сделать все чтоб эти ребята не принимали более решений как тратить мои деньги и, упаси Господи, как-нибудь влиять на дорогие мне вещи!

Кто-то может сказать что Додон не такой, он изменился, во всем виноват Воронин, вот придет Додон к власти и сместит Воронина.... Как говорил свою знаменитую фразу Cтaниславский - "НЕ ВЕРЮ!", вот увижу - тогда поверю.


П.С. Я отлично понимаю тех которые устали выбирать из двух зол меньшее, среди нынешних руководителей тоже еще те лентяи и ворюги. Но слишком уж у вас, дорогие умные разочаровавшиеся парни у девушки, короткая память, прочитайте еще раз что написано сверху, сравните еще раз, перестаньте задаваться и идите на выборы.

Chirtoacă - turul II - misiune imposibilă?

Foarte interesante reultatele alegerilor - muuuuult este de comentat şi de analizat, dar altă dată.

O singură concluzie primară - PCRM are un număr constant de alegători în Chişinău, pot fi învinşi doar cu prezenţa la vot înaltă (peste 60%).


Urmează turul doi al alegerilor primarului în capitală, Igor Dodon a acumulat aproximativ 169 mii de voturi, Dorin Chirtoacă - 163 mii, au mai rămas prin "paragini" cam 17 mii de voturi. Dintre acestea cam 10 mii se află în "puşculiţa" lui Valentina Buliga şi a lui Mihai Godea. Cam 2500 de voturi sunt ale candidaţilor de "stânga" (de fapt cei care adună votul alegătorilor vorbitori de limbă rusă), acestea pleacă în mod solemn la Dodon. Acei care au votat pentru Godea şi Buliga vor vota în proporţie absolută pentru Chirtoacă.

Acum înţelegem că matematica se va da la cam trei mii de voturi. Eeste evident că nu toţi acei care au votat pentru Godea sau Buliga îşi vor îndrepta voturile către Chirtoacă, cu atât mai puţin către Dodon - vor sta acasă. Aici mult depinde şi de decizia "NOBIL-ă" a "proprietarului" voturilor celor doi :) , depinde de mesajul de mobilizare din partea PD şi a lui Godea.

Totuşi aici trebuie să remarcăm un fenomen pe care încă acum o lună şi jumătate nu îl imagina nimeni - dacă vom compara rezultatele obţinute de candidaţii la fotoliul de primar şi votul pentru consiliul municipal, vom depista că există nu mai puţin de un procent al alegătorilor care au votat pentru PLDM sau PD la consiliu, dar pentru Dodon la funcţia de primar (!!!) - contează totuşi rozoviorul, blogul, off-line-urile, sigla mică colo-n colţ? Eu cred că aici a lucrat mitul profesionistului - pentru foarte puţini (maxim 2%) - dar a făcut diferenţa.

Tot ce are Dodon peste PCRM în Chişinău nu poate fi pus pe seama nostalgiilor, NIT-ului, ruşilor etc., este "meritul" AIE - după ce s-a strigat în august-septembrie 2009, Dodon ar fi trebuit să nu se vadă din procese scandalose despre delapidări şi corupţie, nimic nu a fost scos la suprafaţă.

Dar-uri.

Dar - matematica se complică din cauză că prezenţa la vot va scădea dramatic - studenţii vor pleca acasă sau în "orkăntrăvel", apropos - cam trei mii sunt deja plecaţi - asta+voturile acelor studenţi care vor să voteze dar nu pot fiindcă nimeni nu le-a oferit posibilitatea să-şi ia viza de reşedinţă fără să alerge pe drumuri (o au doar acei care stau la cămine - cam 17-19%)+vre-o 200 mii de oameni care locuiesc de ani buni în Chişinău, plătesc aici impozite, folosesc de serviciile primăriei dar nu au un loc de trai în Chişinău, deci - nici viză de reşedinţă - fiecare dintre acestea ar fi putut asigura o victorie zdrobitoare la alegeri oricărui candidat democrat, dar n-ai cu cine - chiar atât de greu este să fie deschise nişte birouri pentru înregistrarea temporară a populaţiei la Preturi, iar acolo să fie puse vize de reşedinţă pentru perioade de 1-2 ani?

Dar - revenim la prezenţa reală nu cea ipotetică: electoratul, în cea mai mare parte acel a lui Chirtoacă, va pleca la mare, la plajă,oriunde - vre-o zece mii iar au zburat. Orice scădere a prezenţei la vot sub 54% îi asigură victoria lui Igor Dodon din mers şi fără a creşte scorul la voturi.

Dar - un mesaj clar din partea AIE (aceasta înseamnă, în primul rând, să se întâlnească şi să facă măcar ceva! mie mi-ar place demisia lui Muruianu!), ai liderilor acesteea, ar putea să mobilizeze electoratul şi să-l aducă în număr mare la vot, să nu uităm şi de resursa administrativă (cu cine credeţi că au votat cei vre-o 10 mii de poliţişti din Chişinău?). Pe lângă aceasta un mesaj dur ar fi putut să scadă din numărul acelora care au votat pentru PLDM sau PD, dar pentru Dodon.


Ar mai fi mult "dar"-uri, dar - concluzii:


1. Igor DODON - este în situaţie privilegiată, speranţa sa este în scăderea activismului electoratului (mai ales în suburbii) şi în bălăceala din AIE, partea proastă pentru el constă în faptul că nu poate influenţa deja mult rezultatul, nu mai are pentru ce voturi lupta, voturi de la Ravnopravie, socialişti etc., vin şi fără asta, cele de la Buliga şi Godea sunt nesperate, el poate să lupte cam pentru 3 mii de voturi din bazinul PSD-PPCD-ŞAMD... În rest se va ruga lui Dumnezeu (la două biserici în aceeaşi dimineaţă :D )

2. Dorin CHIRTOACĂ - este în handicap clar: diferenţă de 6 mii de voturi faţă de contracandidat, plecarea studenţilor, concediile, marea şi marea nepăsare a alegătorilor şi liderilor AIE. Totodată are şi un avantaj pentru care Mourinho sau Sir Alex ar da orice când e minutul 90+ iar scorul 3:2 - balonul este la el, are posibilitatea să manevreze. Poate insista să apară vre-o două bombe despre fărădelegile săvârşite la Guvern de Dodon - de data asta cu dovezi şi urmări, să cheme în ajutor resursele administrative şi de partid a colegilor de alianţă, la urma urmei să aducă vre-o 500 de autocare de studenţi cu drept de vot din raioane în Chişinău în ziua votului. Are câmp de manevră şi la mesaj, dacă la Dodon va fi ceva de tipul "Poslednii boi - on trudnîi samîi!" adică "Vă mulţumesc pentru susţinere, ieşiţi în turul doi, CEC şi AIE au falsificat", atunci la Chirtoacă trebuie să fie "Velika Moldova, da otstupat' nekuda - pozadi - Kişinev" :D, adică "Este ultima redută în calea revenirii comuniştilor: împreună pentru salvarea primarului!" - imaginea de jertvă trebuie accentuată, caracterul apocaliptic al datei de 19 iunie trebuie să plutească exact cum a fost în ajunul lui 29 iulie.


P.S. Practic asistăm la reluarea celui de-al doilea meci din semifinala UEFA Champions League dintre Real şi Barca. *n ultima jumătate de oră Realul încearcă disperat să construiască, să deschidă jocul pentru că la un gol marcat şi joc pe contre putea răsturna 1:1 şi 0:2 de acasă. Pep Guardiola înţelege lucrul acesta şi le dă dispoziţie jucătorilor să omoare fotbalul - 30 minute de simulări, pase la 1,5 metri şi alte lucruri nedemne - dar foarte eficiente. Să vedem dacă Dodon va reuşi să calmeze mersul lucrurilor şi să repete performanţa Barcelonei.