Iei una bucată bancă normală, te înţelegi cu "cine trebu", îţi dă câteva miliarde credite pe gaj fictiv, din cauza gajului ficitiv creditul devine neperformant. Fiind neperformant, nu mai trebuie să-l întorci. Banca nimereşte în picaj liber dar vine statul (Parlamentul) şi o susţine cu câteva sute de milioane pentru recapitalizare. Banca devine absolut stabilă. Pe urmă statul (Guvernul) decide să emită acţinui suplimentare şi tot el decide să nu le cumpere. Iar tu, pe banii luaţi din creditele pe care nu trebuie să le întorci iei şi cumperi toate acţiunile noi şi deţii încă 23,3% din acţiuni. Iar cât ţine de creditele vechi - acum poţi să gajezi chiar acţiunile băncii. Uite aşa dacă te înţelegi "cu cine trebu" poţi cumperi o bancă pe banii băncii.
Importnat este să nu zică nimeni nimic. Ca să se facă că nu văd nimic, trebuie şi tu să te faci că nu vezi ceva.
Schema doi - scurt pe doi.
Pentru că te-ai făcut că nu vezi ceva, ai la dispoziţie următoarea mişcare. Iei una bucată aeroport cu rezultate economice foarte bune şi îl dai pe gratis la nişte paţani din Daghestan, pe 50 ani. Gata - scurt pe doi. 230 mln euro investiţi înseamnă în cel mai bun caz 100, banii ăştia se recuperează în cel mult 10 ani, pe urmă alde gareacie gornîe parni o să mulgă moldovenii de bani. Şi nu-l întrebaţi pe Lazăr, el este "nepriciom".
Aşa că ne vedem la Vilnius.
Şi una generică...
