De ce nu este bine să se păstreze numai "faţadele" clădirilor istorice şi nu este bine să avem construcţii mari în centrul istoric al Chişinăului? Voi răspunde la această întrebare aşa încât să înţeleagă şi cei "responsabili" de la primăria capitalei.
Partea istorică a Chişinăului, ca şi oricărui alt oraş mai vechi de 120 ani, a fost proiectată şi construită în perioada când Karl Benz încă nu inventase că oricare cetăţean care a achitat impozitele şi are afaceri curate poate să-şi permită achiziţionarea unui Bentley, C-class sau X8 pe care să-l etlaeze pe stradă, în faţa biroului sau a restaurantului. Pe timpul lui Bernardazzi trăsurile erau aduse în curte iar străzile erau suficient de largi pentru ca cei 100 mii de locuitori să poată nestingherit circula cu trăsurile, căruţele, tramvaiul tras de cai, călare sau pe jos (da ca aliansu!).
Nu suntem noi cu stea în frunte, oraşe vechi de peste două mii de ani au fost proiectate şi construite sub oblăduirea marilor gânditori şi împăraţi ai antichităţii dar funcţionează şi în ziua de azi. Ce s-a întâmplat în acele oraşe, idiferent că este vorba de palatele şi templele din Roma sau întinderile de necuprins cu case mici cu curte şi unul-două etaje din Damasc, Cairo sau Montevideo? Nu de la mare dragoste pentru trecutul istoric dar din interesul politic şi suportul simbolic pe care îl aduce grija faţă de trecut şi nu din dorinţa de a păstra cu orice scop patrimoniul ci din faptul că e mai comod să proiectezi un oraş modern, adaptat, cu infrastructură corespunzătare timpului undeva în altă parte, potentaţii secolului douăzeci au decis să nu demoleze centrele istorice vechi.
Iar pentru că mintea umană este inventivă şi caută peste tot profit, urbaniştii inteligenţi au decis să transforme înapoierea unor zone urbane într-o sursă de creştere economică. Oraşul modern este un organism cu mult mai deosebit decât ce era acum 100 de ani. Un locuitor al Chişinăului de pe timpul primarului Karl Şmidt avea ocazia oricând să vadă o vacă în stradă, chişinăuianul de pe timpul primarului Chirtoacă are ocazia zilnic să vadă numai boi la televizor. Gălăgia, discomfortul şi viteza obositoare sunt părţi obligatorii a vieţii urbane moderne. Iar omul este un organism care vrea să se simtă bine prin relaxare, vrea linişte, comfort, frumuseţe, socializare fără zgomot ş.a.m.d. Adică orăşeanul secolului XXI vrea în calitate de distracţie şi relaxare tot ce avea orăşeanul secolului XIX "by default".
Oamenii deştepţi din toată lumea au inventat o sursă de venituri enorme prin a nu face nimic. Spre deosebire de centrele comerciale, hotelurile luxoase, centrele de agrement, oazele de comfort şi frumuseţe sunt construite prin a nu face nimic. Trebuie numai să nu faci nimic care să le poată distruge pentru că ele au fost construite cu sute de ani în urmă.
Toată problema este în faptul că în Chişinău până acum nu s-a înţeles care este problema şi care este cauza ei.
Două mostre: (imagini de pe geoportal.md)
Strada Tighina la Intersecţie cu Mitropolit Varlaam, ambuteiajul de transport public urban şi interurban apare din cauza autobuselor parcate la intersecţie. Pot urma zeci de exemple când beneficiul a câteva persoane parcate incomodează mii de oameni, duce la întârzieri, pierderi enorme (300 000 oameni x 30 minute întârziere zilnic x 25 lei/ora de muncă conform salariului mediu pe economie - 3 milioane 750 mii lei zilnic, şi asta la un calcul tare aproximativ spre diminuare).
Primarul se plânge pe lipsa locurilor de parcare fără să înţeleagă că, de fapt, problema nu constă în lipsa ci în necesitatea locurilor de parcare. Câte parcări supraetajate nu ai face (până acum niciuna) locuri tot nu vor fi suficiente atâta timp cât numărul celor care vin cu maşina în centru creşte mai repede. Atâta timp cât fostele case de locuit, preconizate pentru cel mult 2 familii cu 2 automobile se vor transofrma în construcţii de zece etaje cu birouri pentru 150 persoane fiecare cu automobil, locuri de parcare nu vor ajunge. Şeful de la arhitectură ştie foarte bine că 900 metri patraţi de birouri necesită şi altele 1200 metri de parcare. La un bloc de birouri cu suprafaţa de 6 ari trebui şi alţi 12 de parcare.
Iată aşa procesul de demolare şi desfigurare a caselor mici din centru va duce în nu mai mult de 5 ani la transformarea centrului capitalei "europene" într-un ambuteiaj fără capăt prin care nu se va circula deloc, pierderile zilnice vor ajunge la 50 milioane de lei pe zi şi va fi numai bine.
Sunt şi soluţii concrete despre cum se poate de redresat situaţia dar asta data viitoare că o să spuneţi că e tare lungă postarea şi nu vreţi să citiţi.
P.S. Aruncaţi, vă rog, în comentarii linkuri cu poze cu blocaje cauzate de lipsa parcărilor.
