A.S. De a treia zi după primul tur al alegerilor am început să analizez o problemă, ieri seara eram gata să scriu ce cred și exact în acel moment am dat peste ce a sris Victor. Sunt de acord cu concluziile lui, dar mai am și multe argumente, elemente ale puzzle-ului și concluzii care pot să nu placă tuturor celor care nu cred în ”imixtiuni geopolitice” ale turului doi de alegeri a primarului de Chișinău, a celor care zic că nu mai vor să crediteze cu încredere alianța și pe Chirtoacă.
Mark Tkaciuk este un personaj inedit al politicii moldovenești, trezește cele mai variate comentarii și atitudini. Atitudinea mea personală față de acesta etse în primul rând respectul, pentru că oamenii deștepți, în primul rând, îi respect, abia apoi vine simpatia sau antipatia. Nu cred în existența oamenilor răi și buni, există oameni care au aceleași scopuri cu mine - aceștia pot fi categorisiți drept buni, există acei care luptă pentru obiective opuse, pe ei îi consider răi. Pentru mine Mark Tkaciuk e un om rău, nimic personal.
Cea mai tare lovitură a lui Tkaciuk a fost sabotarea Referendumului Constituțional din 2010. Toți analiștii și politicienii din AIE erau siguri în rezultatul pozitiv al Referendumului, unii deja se vedeau președinți, numai Tkaciuk era sigur că acesta nu va trece pragul necesar. Prin acțiunile sale PCRM nu a reușit să convingă foarte mulți alegători să stea acasă, au fost preponderent altele, totuși vre-o trei/patru la sută dintre alegători au fost convinși anume de îndemnul comuniștilor, ori anume atât le-a lipsit celor din AIE pentru validarea reformei constituționale. Atunci am înțeles un lucru: conul de umbră din care a ieșit ideologul PCRM și aparițiile sale slabe la TV nu au fost decât o manevră de amăgire, dorința de ane face să renunțăm la mitul cardianlului cenușiu. Dacă cineva nu ține minte, pot să vă amintesc că inițial PCRM a luat decizia să susțină Referendumul, abia apoi a venit boicotul, probabil s-a petrecut între timp un concurs de proiecte. Am mai înțeles atunci că Mark Evghenici face calculul electoral la nivel de câteva mii de voturi.
Anume de aceasta am atras așa atenție sporită numărului de voturi pe care le-a obținut candidatul PCRM și partidul în Chișinău în articolele de aici, cel pentru AllMoldova și în al treilea care va apărea tot pe AllMoldova. Mai ales m-au pus pe jar acele peste 7 mii de voturi pe care le-a obținut Igor Dodon mai mult decât PCRM, dacă ceva - anume acestea sunt voturile lui Dodon peste Chirtoacă, care a obținut mai multe voturi decât PCRM în consiliul municipal. Reieșind din rezultatele ultimelor scrutine în Chișinău, Mark Tkaciuk înțelegea foarte bine că orice candidat PCRM, chiar și Vladimir Voronin, care se va plafona la votanții partidului, nu are nici o șansă să câștige alegerile pentru funcția de primar al Chișinăului. Era strict necesar să fie mobilizat la maxim propriul electorat, totodată trebuiau convinse măcar câteva mii de alegători necomuniști să-l susțină pe Dodon. Soluția pe care mi se pare că a planficat-o Mark Tkaciuk pare să bată orice scenariu de conspirație, merită să nimerească în manualele de strategie politică și manipulare a maselor.
Dacă vrei să bați un oponent mai puternic, trebuie să-l faci să creadă că ești mai slab decât într-adevăr. Cea mai eficientă metodă este să-i dai de înțeles inamicului că în rândurile tale nu există unitate. Anume așa a procedat de foarte mult timp Mark Tkaciuk prin a lansa în zvonistică sau prin presa care papă totul, s-a remarcat în acest sens prin naivitate totală ziarul Moldavskie Vedomosti, dar și analiștii ”de dreapta”. Pentru a spori manipularea, partizanii lui Tkaciuk periodic, dar foarte neconvingător (intenționat) afișau chipurile totul e ok în PCRM (vă mai aduceți aminte de Napoleon la Austerlietz?). Un instrument de bază în toată lupta aceasta este Igor Dodon - pe la întâlniri cu politicieni din AIE, cu blogerii, diplomați străini acesta anunța deschis că ar fi două tabere în PCRM, iar el ar fi în relații tensionate cu ”gruparea Tkaciuk”, că se distanțează de mesajul războinic al PCRM, că nu îi agrează pe cei mai radicali comuniști, că se vede viitor conducător al formațiunii, că este pentru schimbarea denumirii și renunțarea la simbolurile comuniste, că este pentru Europa, că nu este susținut din interior, că a fost foarte greu să devină candidat, că dacă nu îl înaintau mergea independent, că se teme că va fi sabotat în campanie de partiznii lui Tkaciuk. În unele acțiuni publice el mergea să confirme această atitudine: nu semna declarații de jurământ să nu voteze pentru Lupu, aducea în ”echipa sa” oameni noi. În camapania electorală a excelat prin publicitate electorală în mass-media citită de electoratul de dreapta. Într-un cuvânt făcea totul încât să-i facă pe cât mai mulți să creadă în schimbarea de macaz. Iar, cum a scris Victor Ciobanu, pe unii i-a și convins, chiar și mai mult de cinci mii de alegători. Se pare că însăși calculatul premier Filat ar fi căzut, la un moment dat, în această capcană a comuniștilor care îl momeau cu funcția de președinte, acesta pornind în Chișinău o campanie care să ușureze victoria lui Dodon. Poate anume asupra acestor lucruri i-au indicat oficialii europeni premierului, determinându-l să-l retragă pe Victor Bodiu din cursă?
Nu zic, m-am prins și eu. Dar iată rezultatul alegerilor și tendidnțele printre tineri mi-au spulberat orice iluzii și m-au făcut să-mi aduc aminte de colegul meu de breaslă și de combinația pe care a aranjat-o la referendum (eu tot sunt arheolog). Anume acest scop l-au urmărit comuniștii, să ne facă pe noi tinerii să fim dezamăgiți de actuala guvernare, să nu mai venim la vot, să spunem ”Nu e diferență între actualii și foștii!” Și i-a ieșit! Dacă privim rezultatul alegerilor, ies la iveală minciunile lui Dodon, el nu numai că nu a fost sabotat pe inteior, s-a lucrat pentru el cu o deosebită dăruire, dacă ar fi fost sabotat, nu obținea cât partidul, pe naiba - toți acei care au votat PCRM au votat și pentru Dodon, putea fi și o păpușă, tot lua cât PCRM. Totodată manipularea a dat efecte - acele 2% care fac diferența, zeci de mii de tineri care nu au ieșit la vot pentru că ”m-am dezamăgit”. Trebuie de remarcat că și impotența actualei guvernări doar a turnat apă la moara manipulării de massă al lui Tkaciuk, cele trei obiective au fost atinse: electoratul propriu majoritar rusolingv a ieșit în proporții uluitoare la vot, vorbitorii de română, mai ales tinerii, au stat acasă, despre aceasta mai detailat în articolul care va ieși pe AllMoldova. S-au găsit câteva mii de alegători necomuniști care să voteze pentru Dodon, anume aceștia au asigurat diferența pentru candidatul comunist. Doar câteva mii de voturi nu i-au ajuns lui Tkaciuk să atingă obiectivul pus din primul tur, iar dimineața pe 6 scria că aproape câștigă, până atunci nu se remarca prin publicitate isterică pentru Dodon pe facebook. Suburbiile - acești oameni ne-au dat răgaz de două săptămâni să ne apreciem, să înțelegem ce se întâmplă de fapt.
Nici măcar acest scenariu n îl pot numi obiectiv final. Obiectivul PCRM este doar unul - să revină univoc la conducere, doar Vladimir Voronin și mai mult nimeni. În 2009, după aprilie, PCRM nu putea rămâne la putere nici sub o formă, ei fizic nu au atâția alegători pentru a asigura majoritatea în condițiile unei mobilizări totale a societății. Prea mulți au acumulat o energie de neoprit îndreptată împotriva regimului lui Voronin. Mark Tkaciuk a înțels că unica soluție este să permită ”degajarea tensiunii” tinerilor, să îi facă să se dezamăgească, să nu mai vină la alegeri - treptat se primește. Nu este de prisos să menționăm și aportul major al actualilor guvernanți. Totodată, comuniștii au început să își fidelizeze la maxim propriii alegători, mai ales alolingvii (numai găgăuzii le-au tras țeapă, acest popor este micuț dar are demnitate), asta e menirea acțiunilor stradale care cresc în pondere.
În calea distrugerii elanului tineresc, comuniștii mai au de eliminat principalul obstacol. Poate puțini au reținut momentul, dar când în seara de 7 aprilie 2009 cineva a urcat pe scena improvizată și a spus că Voronin și tot Guvernul trebuie să-și dea demisia, iar urmează să fie ales pe loc un conducător provizoriu al țării, zecile de mii de tineri au strigat numele lui Dorin Chirtoacă și au ridicat mâinile în sus unanim. Acest fenomen este mult mai periculos decât toți sacii cu bani și pragmatismul lui Vlad Filat, având un asemenia politician în opoziție nu vei scăpa vre-o dată de proteste și vei ceda în final. Dincolo de corupția în Primărie, incompetența unor funcționari liberali, frâna în persoana lui Mihai Ghimpu, care nu este înghițit de mulți, Chirtoacă este primarul care poate să fie chiar și la patru dimineața lucrând în biroul său, el luptă nu pur și simplu pentru putere, dar și pentru careva idealuri, iar așa politicieni sunt periculoși. Anume pentru înlăturarea acestui obstacol au mobilizat acum cei din PCRM toate resursele. Tkaciuk știe că perderea lui Chirtoacă înseamnă trecerea lui pe tușă, au decis să elimine cauza care a demarat în 2007 scoaterea lor de la guvernare, să demoralizeze generația 7 aprilie prin a le arăta că au pierdut totul pentru ce au luptat.
Nu știu ce îl face Dumitru Diacov să considere că PCRM nu va merge la anticipate în cazul victoriei lui Dodon la Chișinău, dar toate argumentele logice arată că anume în cazul perderii acestuia comuniștii se vor teme de anticipate. Vizionarul Diacov deja a arătat cât de profund analizează ceva în 2000, 2005 și 2009, a dat greș ”negreșit”. Comunștii, au perdut pe un cap alegerile locale de anul acesta, o eventuală perdere în Chișinău ar duce victoria AIE la scor de hockey. Victoria candidatului comunist, însă, îi va face învingători. Anume victoria de la referendum i-a făcut pe comuniști să lupte în noiembrie 2010. Cu două scrutine perdute la rând, al doilea cu o scădere de 10% pe țară, îi va ține pe cei din tabăra lui Voronin departe de alegeri, mai ales că vor pierde marea majoritate de resurse care le erau oferite de oamenii lor în primării, iar AIE va crește cu siguranță numărul secțiilor de vot peste hotare.
Lovitura în inima democraților - Chișinău, va da aer proaspăt și îndemn la luptă comuniștilor, doborârea celui mai urât și neînduplecat inamic - Dorin Chirtoacă, în luptă directă. Așa circumstanțe, îmbinate cu pasivitatea crescând a votanților de dreapta din țară aproape sigur îi va face pe comuniști să saboteze din nou alegerile președintelui, iar revenirea PCRM la putere în cazul unor noi alegeri ar fi reală, cel puțin în așa circumstanțe AIE, din nou, nu va acumula numărul necesar de mandate.
Acei care spun că alegerile primarului nu au nimic comun cu depășirea crizei politice și cursul pro-european al Molodovei, se pare, greșesc mult. Iar acelora care preferă să stea acasă pentru că au obosit să aleagă răul mai mic pot să le spun doar una: mie tot nu-mi plac Modârcă și Grozavu, nici de calitatea serviciilor primăriei nu sunt satisfăcut, mă doare soarta patrimoniului arhitectural, mă deranjează lipsă de viziune în dezvoltarea orașului - totuși pe balanță stă soarta democrației și parcursului nostru european. Nu exagerez, lăsați jelea și nu-i lăsați pe comuniști să revină la putere prin inacțiune - mergeți la vot!
P.S. Chiar dacă mi-am promis să nu mă mai implic în campaniile electorale, pentru că am vrut să văd situația cu ochii mei - am fost și eu zilele trecute pe la ușile oamenilor să vorbesc cu ei. Ce am văzut m-a speriat rău! Dacă în toamna lui 2010 cu mulți dintre vorbitorii de limbă rusă se mai putea de discutat indiferent de ce partid reprezinți, acum în proporție aproape de 100% nu vor nici măcar să audă de cineva în afară de comuniști. Aceasta în condițiile când, nici acțiunile de doi ani ai AIE, nici cele de patru ani ale lui Chirtoacă în calitate de primar nu i-au discreditat sau afectat într-un fel. În condițiile când nu s-a vorbit despre probleme identitare și istorie. Pentru acești oameni nu contează deloc argumentele despre faptul că Dodon și alții au furat, chiar recunosc că sunt conștienți de aceasta: ”Ei și ce?” Mă îngrozesc când îmi dau seama cât de speriați și manipulați au fost acești oameni de propaganda lui Tkaciuk! Josnică metodă, cel mai urât este că ar putea avea urmări nefaste anume pentru acești cetățeni, mă tem să gândesc la o izbucnire a mișcărilor extremiste.
P.P.S. Și pe ultima sută de metri propagandiștii comuniști încearcă să ne convingă că Dodon va reforma PCRM. Că Dodon va conlucra cu Guvernul Filat, numai pe Filat nu l-ați întrebat. Deși nu exclud că Vitalii Andrievskii de la ava.md chiar ar crede în așa ceva, acesta are titlu de looser emerit încă de prin 1988. Igor Dodon este sub controlul lui Voronin exact așa cum erau toți acei deputați comuniști care au fost lăsați să părăsească PCRM numai după ce au sabotat alegerea președintelui. Chiar dacă nu am dreptate, să văd mai întâi schimbări în PCRM-ul din opoziție, pentru că odată ajunși la putere nu se mai schimbă. Un caz nesemnificativ m-a făcut să mă încred în justețea celor pe care le-am scris: când am publicat pe facebook articolul în care scriam despre o eventuală înlăturare din fruntea PCRM a lui Voronin în cazul victoriei lui Dodon (lucru care ni l-a dat de înțeles chiar ultimul în cadrul off-line-ului cu blogerii, fiind conștient despre faptul că informația se va împrăștia), Mark Tkaciuk ”a dat like”, iată ce poate să-i placă unui om într-un articol care scrie că el și ”gruparea” sa va fi înlăturat de la putere în partid? Iar Igor Dodon într-adevăr, cum a apărut pe net, este un roboțel foarte bine programat!
Mark Tkaciuk este un personaj inedit al politicii moldovenești, trezește cele mai variate comentarii și atitudini. Atitudinea mea personală față de acesta etse în primul rând respectul, pentru că oamenii deștepți, în primul rând, îi respect, abia apoi vine simpatia sau antipatia. Nu cred în existența oamenilor răi și buni, există oameni care au aceleași scopuri cu mine - aceștia pot fi categorisiți drept buni, există acei care luptă pentru obiective opuse, pe ei îi consider răi. Pentru mine Mark Tkaciuk e un om rău, nimic personal.
Cea mai tare lovitură a lui Tkaciuk a fost sabotarea Referendumului Constituțional din 2010. Toți analiștii și politicienii din AIE erau siguri în rezultatul pozitiv al Referendumului, unii deja se vedeau președinți, numai Tkaciuk era sigur că acesta nu va trece pragul necesar. Prin acțiunile sale PCRM nu a reușit să convingă foarte mulți alegători să stea acasă, au fost preponderent altele, totuși vre-o trei/patru la sută dintre alegători au fost convinși anume de îndemnul comuniștilor, ori anume atât le-a lipsit celor din AIE pentru validarea reformei constituționale. Atunci am înțeles un lucru: conul de umbră din care a ieșit ideologul PCRM și aparițiile sale slabe la TV nu au fost decât o manevră de amăgire, dorința de ane face să renunțăm la mitul cardianlului cenușiu. Dacă cineva nu ține minte, pot să vă amintesc că inițial PCRM a luat decizia să susțină Referendumul, abia apoi a venit boicotul, probabil s-a petrecut între timp un concurs de proiecte. Am mai înțeles atunci că Mark Evghenici face calculul electoral la nivel de câteva mii de voturi.
Anume de aceasta am atras așa atenție sporită numărului de voturi pe care le-a obținut candidatul PCRM și partidul în Chișinău în articolele de aici, cel pentru AllMoldova și în al treilea care va apărea tot pe AllMoldova. Mai ales m-au pus pe jar acele peste 7 mii de voturi pe care le-a obținut Igor Dodon mai mult decât PCRM, dacă ceva - anume acestea sunt voturile lui Dodon peste Chirtoacă, care a obținut mai multe voturi decât PCRM în consiliul municipal. Reieșind din rezultatele ultimelor scrutine în Chișinău, Mark Tkaciuk înțelegea foarte bine că orice candidat PCRM, chiar și Vladimir Voronin, care se va plafona la votanții partidului, nu are nici o șansă să câștige alegerile pentru funcția de primar al Chișinăului. Era strict necesar să fie mobilizat la maxim propriul electorat, totodată trebuiau convinse măcar câteva mii de alegători necomuniști să-l susțină pe Dodon. Soluția pe care mi se pare că a planficat-o Mark Tkaciuk pare să bată orice scenariu de conspirație, merită să nimerească în manualele de strategie politică și manipulare a maselor.
Dacă vrei să bați un oponent mai puternic, trebuie să-l faci să creadă că ești mai slab decât într-adevăr. Cea mai eficientă metodă este să-i dai de înțeles inamicului că în rândurile tale nu există unitate. Anume așa a procedat de foarte mult timp Mark Tkaciuk prin a lansa în zvonistică sau prin presa care papă totul, s-a remarcat în acest sens prin naivitate totală ziarul Moldavskie Vedomosti, dar și analiștii ”de dreapta”. Pentru a spori manipularea, partizanii lui Tkaciuk periodic, dar foarte neconvingător (intenționat) afișau chipurile totul e ok în PCRM (vă mai aduceți aminte de Napoleon la Austerlietz?). Un instrument de bază în toată lupta aceasta este Igor Dodon - pe la întâlniri cu politicieni din AIE, cu blogerii, diplomați străini acesta anunța deschis că ar fi două tabere în PCRM, iar el ar fi în relații tensionate cu ”gruparea Tkaciuk”, că se distanțează de mesajul războinic al PCRM, că nu îi agrează pe cei mai radicali comuniști, că se vede viitor conducător al formațiunii, că este pentru schimbarea denumirii și renunțarea la simbolurile comuniste, că este pentru Europa, că nu este susținut din interior, că a fost foarte greu să devină candidat, că dacă nu îl înaintau mergea independent, că se teme că va fi sabotat în campanie de partiznii lui Tkaciuk. În unele acțiuni publice el mergea să confirme această atitudine: nu semna declarații de jurământ să nu voteze pentru Lupu, aducea în ”echipa sa” oameni noi. În camapania electorală a excelat prin publicitate electorală în mass-media citită de electoratul de dreapta. Într-un cuvânt făcea totul încât să-i facă pe cât mai mulți să creadă în schimbarea de macaz. Iar, cum a scris Victor Ciobanu, pe unii i-a și convins, chiar și mai mult de cinci mii de alegători. Se pare că însăși calculatul premier Filat ar fi căzut, la un moment dat, în această capcană a comuniștilor care îl momeau cu funcția de președinte, acesta pornind în Chișinău o campanie care să ușureze victoria lui Dodon. Poate anume asupra acestor lucruri i-au indicat oficialii europeni premierului, determinându-l să-l retragă pe Victor Bodiu din cursă?
Nu zic, m-am prins și eu. Dar iată rezultatul alegerilor și tendidnțele printre tineri mi-au spulberat orice iluzii și m-au făcut să-mi aduc aminte de colegul meu de breaslă și de combinația pe care a aranjat-o la referendum (eu tot sunt arheolog). Anume acest scop l-au urmărit comuniștii, să ne facă pe noi tinerii să fim dezamăgiți de actuala guvernare, să nu mai venim la vot, să spunem ”Nu e diferență între actualii și foștii!” Și i-a ieșit! Dacă privim rezultatul alegerilor, ies la iveală minciunile lui Dodon, el nu numai că nu a fost sabotat pe inteior, s-a lucrat pentru el cu o deosebită dăruire, dacă ar fi fost sabotat, nu obținea cât partidul, pe naiba - toți acei care au votat PCRM au votat și pentru Dodon, putea fi și o păpușă, tot lua cât PCRM. Totodată manipularea a dat efecte - acele 2% care fac diferența, zeci de mii de tineri care nu au ieșit la vot pentru că ”m-am dezamăgit”. Trebuie de remarcat că și impotența actualei guvernări doar a turnat apă la moara manipulării de massă al lui Tkaciuk, cele trei obiective au fost atinse: electoratul propriu majoritar rusolingv a ieșit în proporții uluitoare la vot, vorbitorii de română, mai ales tinerii, au stat acasă, despre aceasta mai detailat în articolul care va ieși pe AllMoldova. S-au găsit câteva mii de alegători necomuniști care să voteze pentru Dodon, anume aceștia au asigurat diferența pentru candidatul comunist. Doar câteva mii de voturi nu i-au ajuns lui Tkaciuk să atingă obiectivul pus din primul tur, iar dimineața pe 6 scria că aproape câștigă, până atunci nu se remarca prin publicitate isterică pentru Dodon pe facebook. Suburbiile - acești oameni ne-au dat răgaz de două săptămâni să ne apreciem, să înțelegem ce se întâmplă de fapt.
Nici măcar acest scenariu n îl pot numi obiectiv final. Obiectivul PCRM este doar unul - să revină univoc la conducere, doar Vladimir Voronin și mai mult nimeni. În 2009, după aprilie, PCRM nu putea rămâne la putere nici sub o formă, ei fizic nu au atâția alegători pentru a asigura majoritatea în condițiile unei mobilizări totale a societății. Prea mulți au acumulat o energie de neoprit îndreptată împotriva regimului lui Voronin. Mark Tkaciuk a înțels că unica soluție este să permită ”degajarea tensiunii” tinerilor, să îi facă să se dezamăgească, să nu mai vină la alegeri - treptat se primește. Nu este de prisos să menționăm și aportul major al actualilor guvernanți. Totodată, comuniștii au început să își fidelizeze la maxim propriii alegători, mai ales alolingvii (numai găgăuzii le-au tras țeapă, acest popor este micuț dar are demnitate), asta e menirea acțiunilor stradale care cresc în pondere.
În calea distrugerii elanului tineresc, comuniștii mai au de eliminat principalul obstacol. Poate puțini au reținut momentul, dar când în seara de 7 aprilie 2009 cineva a urcat pe scena improvizată și a spus că Voronin și tot Guvernul trebuie să-și dea demisia, iar urmează să fie ales pe loc un conducător provizoriu al țării, zecile de mii de tineri au strigat numele lui Dorin Chirtoacă și au ridicat mâinile în sus unanim. Acest fenomen este mult mai periculos decât toți sacii cu bani și pragmatismul lui Vlad Filat, având un asemenia politician în opoziție nu vei scăpa vre-o dată de proteste și vei ceda în final. Dincolo de corupția în Primărie, incompetența unor funcționari liberali, frâna în persoana lui Mihai Ghimpu, care nu este înghițit de mulți, Chirtoacă este primarul care poate să fie chiar și la patru dimineața lucrând în biroul său, el luptă nu pur și simplu pentru putere, dar și pentru careva idealuri, iar așa politicieni sunt periculoși. Anume pentru înlăturarea acestui obstacol au mobilizat acum cei din PCRM toate resursele. Tkaciuk știe că perderea lui Chirtoacă înseamnă trecerea lui pe tușă, au decis să elimine cauza care a demarat în 2007 scoaterea lor de la guvernare, să demoralizeze generația 7 aprilie prin a le arăta că au pierdut totul pentru ce au luptat.
Nu știu ce îl face Dumitru Diacov să considere că PCRM nu va merge la anticipate în cazul victoriei lui Dodon la Chișinău, dar toate argumentele logice arată că anume în cazul perderii acestuia comuniștii se vor teme de anticipate. Vizionarul Diacov deja a arătat cât de profund analizează ceva în 2000, 2005 și 2009, a dat greș ”negreșit”. Comunștii, au perdut pe un cap alegerile locale de anul acesta, o eventuală perdere în Chișinău ar duce victoria AIE la scor de hockey. Victoria candidatului comunist, însă, îi va face învingători. Anume victoria de la referendum i-a făcut pe comuniști să lupte în noiembrie 2010. Cu două scrutine perdute la rând, al doilea cu o scădere de 10% pe țară, îi va ține pe cei din tabăra lui Voronin departe de alegeri, mai ales că vor pierde marea majoritate de resurse care le erau oferite de oamenii lor în primării, iar AIE va crește cu siguranță numărul secțiilor de vot peste hotare.
Lovitura în inima democraților - Chișinău, va da aer proaspăt și îndemn la luptă comuniștilor, doborârea celui mai urât și neînduplecat inamic - Dorin Chirtoacă, în luptă directă. Așa circumstanțe, îmbinate cu pasivitatea crescând a votanților de dreapta din țară aproape sigur îi va face pe comuniști să saboteze din nou alegerile președintelui, iar revenirea PCRM la putere în cazul unor noi alegeri ar fi reală, cel puțin în așa circumstanțe AIE, din nou, nu va acumula numărul necesar de mandate.
Acei care spun că alegerile primarului nu au nimic comun cu depășirea crizei politice și cursul pro-european al Molodovei, se pare, greșesc mult. Iar acelora care preferă să stea acasă pentru că au obosit să aleagă răul mai mic pot să le spun doar una: mie tot nu-mi plac Modârcă și Grozavu, nici de calitatea serviciilor primăriei nu sunt satisfăcut, mă doare soarta patrimoniului arhitectural, mă deranjează lipsă de viziune în dezvoltarea orașului - totuși pe balanță stă soarta democrației și parcursului nostru european. Nu exagerez, lăsați jelea și nu-i lăsați pe comuniști să revină la putere prin inacțiune - mergeți la vot!
P.S. Chiar dacă mi-am promis să nu mă mai implic în campaniile electorale, pentru că am vrut să văd situația cu ochii mei - am fost și eu zilele trecute pe la ușile oamenilor să vorbesc cu ei. Ce am văzut m-a speriat rău! Dacă în toamna lui 2010 cu mulți dintre vorbitorii de limbă rusă se mai putea de discutat indiferent de ce partid reprezinți, acum în proporție aproape de 100% nu vor nici măcar să audă de cineva în afară de comuniști. Aceasta în condițiile când, nici acțiunile de doi ani ai AIE, nici cele de patru ani ale lui Chirtoacă în calitate de primar nu i-au discreditat sau afectat într-un fel. În condițiile când nu s-a vorbit despre probleme identitare și istorie. Pentru acești oameni nu contează deloc argumentele despre faptul că Dodon și alții au furat, chiar recunosc că sunt conștienți de aceasta: ”Ei și ce?” Mă îngrozesc când îmi dau seama cât de speriați și manipulați au fost acești oameni de propaganda lui Tkaciuk! Josnică metodă, cel mai urât este că ar putea avea urmări nefaste anume pentru acești cetățeni, mă tem să gândesc la o izbucnire a mișcărilor extremiste.
P.P.S. Și pe ultima sută de metri propagandiștii comuniști încearcă să ne convingă că Dodon va reforma PCRM. Că Dodon va conlucra cu Guvernul Filat, numai pe Filat nu l-ați întrebat. Deși nu exclud că Vitalii Andrievskii de la ava.md chiar ar crede în așa ceva, acesta are titlu de looser emerit încă de prin 1988. Igor Dodon este sub controlul lui Voronin exact așa cum erau toți acei deputați comuniști care au fost lăsați să părăsească PCRM numai după ce au sabotat alegerea președintelui. Chiar dacă nu am dreptate, să văd mai întâi schimbări în PCRM-ul din opoziție, pentru că odată ajunși la putere nu se mai schimbă. Un caz nesemnificativ m-a făcut să mă încred în justețea celor pe care le-am scris: când am publicat pe facebook articolul în care scriam despre o eventuală înlăturare din fruntea PCRM a lui Voronin în cazul victoriei lui Dodon (lucru care ni l-a dat de înțeles chiar ultimul în cadrul off-line-ului cu blogerii, fiind conștient despre faptul că informația se va împrăștia), Mark Tkaciuk ”a dat like”, iată ce poate să-i placă unui om într-un articol care scrie că el și ”gruparea” sa va fi înlăturat de la putere în partid? Iar Igor Dodon într-adevăr, cum a apărut pe net, este un roboțel foarte bine programat!
