A doua: Despre elementele constituante ale sistemului: cultura elitară şi cea de masse, despre elementele marginale ale unui sistem/mecanism.
Societatea umană, fiind un mecanism viu, are o mulţime de întruchipări, cultura oamenilor poate fi definită prin orice fel de relaţii: civilizaţia actuală globalizată, un trib descoperit recent prin Amazoania, statul Republica Moldova, o civilizaţie demult dispărută, poliţia rutieră a raionului Edineţ, corporaţia Google, totalitatea user-ilor reţelei Facebook - toate acestea sunt sisteme de relaţii între indivizi, anume relaţiile între oameni le-au făcut să devină entităţi socio-culturale - mecanisme.
Sisitemele respective există numai în rezultatul participării tuturor acelor care sunt implicaţi, totuşi, doar aportul unei mici părţi din componenţi, sau anumite acţiuni/abilităţi ale acestora le fac să fie entităţi distincte. Părerea mea este că orice mecanism social are o totalitate de caracteristici care pot fi definite drept cultură (ar fi una dintre cele mai largi accepţiuni a termenului). Există o majoritate clară de caracteristici ale culturii pe care le găsim în cadrul unor sisteme culturale distincte geografic, cronologic, tipologic.
Poliţiştii din Chikago anilor '20, brokerii de la bursele de valori din toate timpurile, oamenii de Neanderthal, preşedinţii SUA, koreenii de nord, cerşetorii din vechiul Babilon, utilizatorii twitter, actorii teatrului Bol'shoj - toţi aceşti oameni au mâncat, dormit, făcut dragoste, băut, s-au născut şi au murit, totuşi aceasta nu îi poate face membri ai aceluiaşi sistem. Definiţia unui sistem o dau anume acele caracteristici puţine care sunt în stare să facă deosebirea dintre două sau mai multe asemenia entităţi. Elemente definitorii ale unui sistem sunt anume acelea fără care nu putem să ni le închipuim, acelea care le dau personalitate.
Spre exemplu - civilizaţia umană globalizată în care trăim nu poate fi definită prin faptul că peste 60% din populaţia globului practică activităţi legate de producerea hranei, în scimb nu putem să ne imaginăm viaţa actuală fără: IT specialişti, ingineri de nave cosmice, PR-manageri, finanţişti, ziarişti, bloggeri, top-manageri, free-lancer-i de tot felul - ori aceştia dacă ar atinge ponderea de 1% din populaţia globului, dar anume ei crează faţa societăţii în care trăim. Evoluţia a făcut astfel încât definirea unei societăţi să devină imposibilă fără a descrie chiar indivizi în parte. Imaginaţi-vă că vreţi să descrieţi lumea la începutul lui 2011 şi nu îi pomeniţi pe Steve Jobbs, Mark Zukerberg, Osamah ben Laden, Julian Assange, Umberto Eco, Dan Brown, Hillary Clinton şi lista poate continua la nesfârşit.
Acest fenomen prefer să îl numesc componentă elitară a culturii unui sistem. Purtătorii acestei componente sunt acei indivizi care posedă cunoştinţe şi aptitudini care definsec specificul sistemului, totalitatea de componente care sunt comune diverselor sisteme, sunt atemporale şi general-umane pot fi numite copmonente ale culturii de masse: producearea hranei, utilizarea produselor rezultate din activitatea purtătorilor culturii elitare, roaderea pantalonilor la birou în aşteptarea vârstei de pensionare, sexualitatea, mersul la Biserică, culesul pomuşoarelor în mezolitic, vânătoarea în paleolitic, jocul în NFS în era informaţională - toate acestea reprezintă componente ale culturii de masse.
Un simplu exerciţiu: încercaţi să definiţi societatea Republicii Moldova la data de azi. Eliminaţi funcţionarii corupţi şi incompetenţi, scoateţi din discurs politicienii aroganţi, nu vorbiţi deloc despre jurnalişti incompetenţi şi vânduţi, nu pomeniţi despre existenţa intoleranţei, nu spuneţi nimic despre monopolişti - cum credeţi veţi putea defini Republica Moldova de azi pe înţelesul unui observator neiniţiat?
Fenomenul socio-cultural care a existat pe teritoriul nostru mai bine de 5000 de ani în urmă, despre care am mai povestit, avea şi el anumite elemente ale culturii care pot fi delimitate pornind de la descoperirile arheologice. Aceleaşi două componente constituante: cultura de elită şi acea de masse. Pornind de la metodele de interpretare folosite în arheologie, putem concluziona drept purtători ai culturii elitare în cadrul comunităţilor culturii Cucuteni pe acei indivizi care deţineau informaţii şi abilităţi prestigioase, acestea le confereau rolul de lideri sociali, dar, în acelaşi timp, marcau specificul sistemului. Concomitent cu oamenii culturii Cucuteni - la nord, est, sud şi vest, în condiţii naturale destul de apropiate (uneori chiar pe aceleaşi teritorii) locuiau comunităţi monumentele, modul de viaţă (mecanismele de funcţionare a sistemelor) cărora se deosebeau radical de acelea ale purtătorilor culturii Cucuteni. Sistemul creat de milenii în sânul culturii Cucuteni a creat o elită de oameni care deţineau secretele producerii ceramicii după tehnologii foarte complexe (procedura de selectare, spălare, preparare şi modelare a lutului lua un timp foarte lung şi necesita cunoştinţe şi experienţă mare), vasele şi figurinele de lut erau arse în cuptoare care, odată dispărute la sfârşitul culturii, au fost readuse la este de Carpaţi abia de către romani peste două mii de ani. Pe lângă cunoştinţe tehnice, aceşti oameni erau iniţiaţi în sfera spirituală, producţia lor era pictată cu simboluri multiple, fiecare compoziţie având o anumită sintaxă semantică.
La fel erau cei care posedau măiestria construcţiei caselor cu etaj, acei care prelucrau metalul, produceau obiecte de înaltă calitate din piatră sau corn - importanţa acestor cunoştinţe este demonstrată prin caracterul divin atribuit acestor activităţi, ori în cadrul acetora au fost atestate numeroase urme de ritualuri religioase. Din rândurile acestor persoane, dar poate şi suplimentar exista elita religioasă. Personajele numite nu constituiau mai mult de 1-2% dintre populaţie, ateliere de producţia au fost găsite rar, marea majoritate a locuinţelor sunt foarte asemănătoare între le şi nu conţini urme a producţiei sofisticate. Este firesc că marea majoritate a populaţiei era implicată în activităţi ale ciclului agricol: creşterea plantelor, cules, creşterea de vite mari cornute. Totuşi, cea mai mare parte dintre informaţiile care ne permit definirea sistemului culturii Cucuteni a fost rezulat al activităţii unui mic număr de purtători ai culturii de elită. Interesant este că în arheologie putem tratata drept elemente de cultură elitară sau de masse chiar obiecte descoperite: un vas pictat, o locuinţă cu etaj, un produs din metal - sunt elemente ale culturii elitare, un vas rudimentar produs şi ars în condiţii casnice, un bordei - sunt elemente ale culturii de masse.
Pe lângă componetele acestea de bază, în cadrul culturii Cucuteni pot fi definite unele elemente care nu pot fi atribuite nici uneia dintre categorii. Fiind o civilizaţie agricolă, activând după un sistem bine pus la punct, oamenii culturii Cucuteni erau destul de paşnici, armele, până la venirea etapei târzii, sunt destul de rare, cu siguranţă luptătorii au existat din totdeauna, ei nu erau simpli agricultori, din câte se vede din datele arheologice şi din paralele etnografice - aceştia, cel mai probabil erau acei bărbaţi care practicau vânătoarea şi păstoritul (a oilor şi caprelor), fiind sedentari, datorită ocupaţiei de bază care era agicultura, sistemul culturii Cucuteni nu prea încadra persoanele care practicau deplasări la distanţe mari. În afară de păstori şi vânători, aici pot fi încadraţi şi comercianţii. Pe cale arheologică a fost atestat schimbul la distanţe cu adevărat impresionante pentru mileniile cinci-patru înainte de era noastră. Acum nu putem face o delimitare clară între comercianţii, păstorii, vânătorii şi luptătorii acelor vremuri, cert este că anume aceştea nu se prea încadrau sistemului culturii Cucuteni, deşi, cu siguranţă se încdarau foarte bine în cadrul comunităţilor, aceste elemente nu pot fi considerate a fi din cultura de masse deoarece prevăd anumite abilităţi extraordinare, dar nici nu participă la definirea sistemică.
Aceste componente pot fi numite elemente marginale ale unui sistem, nefiind în stare să influenţeze sistemul, ele nu se încadreză în şirul banal al culturii de masse.
Elemente marginale sunt în viaţa noastră antiglobaliştii, ecologiştii, luptătorii pentru drepturi, neformalii, exhibiţioniştii, rebelii aculturaţi.
Pentru Republica Moldova la etapa actuală - elemente marginale pot fi considerate: lupta pentru emanciparea femeilor, lupta pentru liberatatea religioasă, Maia Laguta, Oleg Brega, cred că cele mai interesante fenomene în acest sens sunt blogurile, reţelele de socializare, platformele de discuţii dintre tinerii activi şi abili şi Pavel Turcu.
P.S. Va urma despre criza sistemică.
Foto furat de aici.
