Pe 7 aprilie 2009 la ora această târzie tot nu dormeam, creierul funcţiona la intensitate maximă - gîndeam cum de au făcut comuniştii să falsifice voturile. După ceva zile am participat nemijlocit la căutarea acelor încălcări prin listele electorale şi am găsit cu miile - degeaba nu l-a dus capul pe nimeni să ducă acuzaţiile "până la capăt".
Am fost pe 6 şi eram bucuros, m-a alarmat mesajul artificial pro-unionist (nu era cazul), pe 7 am ajuns abia pe la amiază în piaţă, a urmat...
A venit perioada de după, noua campanie electorală - arătaţi-mi un om care a muncit cu mai multă devotare decât mine pentru victoria anti-comunistă şi îi pun monument!
Nu sunt idiot - nu am luptat împotriva comunismului, am luptat pentru schimbare! Am luptat să am o perspectivă în ţara mea, am vrut demolarea sistemului stricat.
Ce am obţinut.
Am devenit foarte curând funcţionar de stat - destul de înalt. Am înţeles că nimic nu s-a schimbat, nu ştiu cât timp voi mai rezista să lupt cu incompetenţa şi lipsa de bun simţ a funcţionarilor. Acum urât: îmi stau în gât boşorogii tâmpiţi, corupţi pe care îi doare în cot de ţara asta! Am aflat între timp că cea mai incompetentă structură din ţara noastră este Ministerul Finanţelor, am ajuns să pricep că un om declarat gata să moară pentru reforme poate deveni cel mai mare gropar al reformelor, am ajuns să mă doară pentru că tinerele speranţe ajung să se declare neputincioase în faţa sistemului.
Dacă până în 2009 nu plecam din Moldova pecntru că aveam speranţa de schimbare, acum am pierdut şi aceasta - mai are rost să nu plec?
(Cu riscul de a mă asemăna cu cei care scriu pe Unimedia) Nu pentru asta am luptat, fraţilor!
