Slavă domnului nu despre ale noastre - despre cele din Ucraina!
Până a vorbi despre doamna cu gâţă şi tipul cu "multe clase", chiar înainte de a spune despre "co-naţionalul" nostru, care nu are treabă cu românii, cu atât mai puţin cu moldovenii, voi zăbovi să scriu de ce am făcut blog. De ce? Pentru că am vrut şi gata!
Acu le luăm pe rând! Prima - nu aveml a Chişinău oameni să priceapă în politica ucraineană! Nici comentatorii politici, nici chiar experţii în politică externă, cu atât mai puţin politicienii nu par a se descurca mult în realităţile mult zbuciumate de la Kiev! Şi, dacă celor de la conducerea Moldovei le este de iertat asemenia lipsuri în abilităţi, atunci celelalte categorii dezamăgesc! Pentru cineva care tinde să pătrundă mai departe de impresii esenţa procesului politic din ţara vecină, vânzoleala din jurul alegerilor prezidenţiale din Ucraina care a început în presa de la noi şi din România par cel puţin stranii! Pornim de la operativitatea prezentării datelor: trec cam două-trei zile până "ştirile fierbinţi" ajung să pătrundă peste graniţe, în zilele alegerilor jurnal.md, portal care anunţa festiv că a dat un pumn de bani şi a trimis reporteri în Ucraina, a dat la 10 dimineaţa datele despre numărarea a 95% din voturi, în timp ce erau numărate abia 81%, ştirea (evident eronată) a stat până în seară!
Asta ar fi fost suficient, dar stai că la noi lumea "se dă cu părerea"! Au excelat cine vrei la pronosticuri şi analize, cu rarele sclipiri de percepere a situaţiei venite din partea lui Petru Bogatu se cam termină stocul de informaţii utile venite către consumatorul de informaţii cu caracter politic din RM. Ce s-a afişat în România nici nu comentez - provoacă dezgust faţă de profesia de jurnalist în sfera politicului!
Acum pe rând:
1. Despre Tighipko - pe Tighipko îl doare în cot de România şi mai ales de Moldova! Tema relaţiilor cu România şi Moldova nu a ocupat un loc important în campania electorală, cu atât mai puţin în cea a lui Tighipko! Omul, care este destul de progresiv, a vorbit 99% despre economie, anume din acest considerent a obţinut 13%! Şi "13% bazându-se pe o platformă anti-românească" e o prostie debitată de vre-un Roncea pe la Bucureşti şi băgată de Darie pe Unimedia. Acu "Iulea" (aşa o mângîie şi adepţii şi oponenţii,) i-a propus lui Tighipko funcţia de şef de guvern în schimbul susţinerii în turul doi de scrutin. Ce a făcut Tighipko? A procedat corect - a anunţat că nu va susţine pe niciunul dintre candidaţi, apoi a mai făcut publicitate proiectului său politic "Ucraina puternică", a anunţat că va candida la funcţie de primar de Kiev (despre primarul de acolo voi scrie obligatoriu ceva :)), că se pregăteşte de localele din mai şi de parlamentare. A ajuns să fie mai mediatizat decât cei di candidaţi rămaşi în cursă! Ca orice politician inteligent, Tighipko a procedat corect - acum a spulberat toate zvonurile precum că ar fi un "candidat tehnic", dacă faci mâine alegeri ar acumula cam peste 15%, şi-a asigurat un electorat stabil, are şanse mari, chiar prima şansă, de a deveni primar de Kiev (oraş cu în jur de 5 mln locuitori), poate controla o fracţiune foarte puternică în Rada Supremă (Parlamentul Ucrainei), într-un cuvânt - are şanse mari să aintre la putere!
2. Despre EL - el este Ianukovici, controversatul candidat din partea oligarhilor estului - veşnicul looser! Aşa şi va rămâne looser! De ce? Explic mai jos. Ăsta, aşteaptă să câştige! Are şanse enorme: se bizuie pe absenteismul în zona de vest şi centru a ţării, pe efectele nocive ale crizei, de care sunt învinovăţite toate ramurile actualei puteri, mai dă cu cumpăratul voturilor (aşa fac cam toţi, cel puţin ambii candidaţi rămaşi în cursă), plus speră că alegătorii lui Tighipko şi Iaţeniuk nu vor veni la vot! Are susţinerea clară a alegătorilor comunişti (cca 3%), plus încă vre-o 15% dintre cei a lui Tighipko, nu face mişcări brusce şi, dacă nu vom asista la răsturnări de situaţie, el va deveni preşedinte. Ucraina se află în pericolul de a se pomeni cu un preşedinte agramat! (În comparaţie cu el, ex-preşedintele Voronin e intelectual!)
3. Iaţeniuk - un politician tânăr dar lipsit de baftă, a fost jertva PR-ului negru din partea tuturor candidaţilor, a purtat şi eticheta de "candidat tehnic" dar s-a spălat de ea atunci când a dat dovadă de consecutivitate şi a chemat alegătorii să nu-i susţină pe cei doi trecuţi în turul doi! A lansat şi el un proiect propriu "Frontul schimbărilor" - unul reformator, dacă se va reaxa pe idea Integrării Europene, tânărul liberal are şanse să acumuleze un capital politic impunător - până la 15% în eventualitatea unor alegeri parlamentare la toamnă. Forţa politică condusă de tânărul reformist ar putea constitui, împreună cu Tighipko, o reală alternativă clasei politice eşuate de la Kiev.
4. EA - doamna de fier a politicii din spaţiul post-sovietic! Timoşenko a nimerit într-o situaţie deosebit de grea: alegătorii nu o consideră o alternativă "pericolului Ianukovici", pe plan economic s-a compromis prin guvernarea ineficientă şi reforme rămase pe hârtie, alegătorii patriotici din vest nu o mai acceptă, tinerii reformatori şi fostul (aproape fostul) preşedinte nu au susţinut-o... Unicul argument valabil este "votaţi cu mine, altfel vine Ianukovici"! Sigur că vom asista la tentative de răsturnare de situaţie în următoarele zile, este cunoscută capacitatea Iuliei Timoşenko de a oferi lovituri de imagine. Totuşi şansele doamnei cu gâţă de a accede la funcţia de şef de stat e minimă.
Scenarii post-electorale:
În primul rând - Ucraina este o ţară semi-parlamentară, preşedintele are cam aceleaşi atribuţii ca la noi, fără o susţinere largă în Parlament devine u arlechin politic cum a fost Iuşcenko trei ani la rând! Bătălia reală pentru putere se dă la alegerile parlamentare, miza prezidenţialelor este exagerată!
sunt două de bază: 1. Ianukovici devine preşedinte şi dizolvă Parlamentul, la alegeri conjunctura va fi în favoarea creării unei coaliţii Timoşenko-Iuşcenko-Iaţeniuk-Tighipko, Ianukovici rămâne preşedinte formal şi va fi "înghiţit" cu timpul la fel ca şi Iuşcenko! 2. Ianukovici devine preşedinte şi crează o coaliţie largă cu Blocul Iuliei Timoşenko, aceasta păstrând funcţia de premier şi ţinândul pe Inukovici în şah perpetuu. În acest caz la următoarele alegeri parlamentare, ambele partide vor fi spulberate de către forţele reformatoare (Tighipko şi Iaţeniuk). Acest scenariu apre mai plauzibil.
există şi variante rezrvă: 1. Timoşenko devine preşedinte, crează o coaliţie largă în Parlament fără participarea lui Ianukovici. Candidaturi la funcţia de premier ar fi mai multe: cineva din BIuT (acelaşi Turcinov), Tighipko, Iuşcenko, alţii...
Oricare ar fi conjunctura, Ianukovici nu are şanse să obţină "o domnie liniştită" pentru cinci ani!
Impresii personale: vreau să piardă agramatul cela bădăran! Vreau să câştige Iulia pentru că merită! Merită o doamnă ca ea! Deşi toţi prietenii mei din Ucraina m-ar omorî pentru asta - dacă aş trăi acolo nu aş fi votat-o nicicând!
Impactul pentru Republica Moldova:
Acesta şi a fost rostul acestui articol lung şi plictisitor! Mă rupe de nu mai pot când îi aud pe "pricepuţii" de la noi când spun că "pentru noi e mai bine să iasă Timoşenko" - pe naiba! Fantasmele că e mai pro-Europa etc. sunt iluzii false! Iulia Vladimirovna are mai multă susţinere din parte lui Putin decât Ianukovici! E lucru bine cunoscut! Trenul Republicii Moldova în alegerile de la Kiev a plecat odată cu actualul preşedinte Iuşcenko şi tinerii reformatori! O susţinere clară în problema transnistreană şi alte chestii nu vom vedea cel puţin până când Timoşenko nu s-a certa iar cu Putin, iar aceasta va avea loc abia după crearea unei noi coliţii pro-europene în Parlamentul de la Kiev!
Până a vorbi despre doamna cu gâţă şi tipul cu "multe clase", chiar înainte de a spune despre "co-naţionalul" nostru, care nu are treabă cu românii, cu atât mai puţin cu moldovenii, voi zăbovi să scriu de ce am făcut blog. De ce? Pentru că am vrut şi gata!
Acu le luăm pe rând! Prima - nu aveml a Chişinău oameni să priceapă în politica ucraineană! Nici comentatorii politici, nici chiar experţii în politică externă, cu atât mai puţin politicienii nu par a se descurca mult în realităţile mult zbuciumate de la Kiev! Şi, dacă celor de la conducerea Moldovei le este de iertat asemenia lipsuri în abilităţi, atunci celelalte categorii dezamăgesc! Pentru cineva care tinde să pătrundă mai departe de impresii esenţa procesului politic din ţara vecină, vânzoleala din jurul alegerilor prezidenţiale din Ucraina care a început în presa de la noi şi din România par cel puţin stranii! Pornim de la operativitatea prezentării datelor: trec cam două-trei zile până "ştirile fierbinţi" ajung să pătrundă peste graniţe, în zilele alegerilor jurnal.md, portal care anunţa festiv că a dat un pumn de bani şi a trimis reporteri în Ucraina, a dat la 10 dimineaţa datele despre numărarea a 95% din voturi, în timp ce erau numărate abia 81%, ştirea (evident eronată) a stat până în seară!
Asta ar fi fost suficient, dar stai că la noi lumea "se dă cu părerea"! Au excelat cine vrei la pronosticuri şi analize, cu rarele sclipiri de percepere a situaţiei venite din partea lui Petru Bogatu se cam termină stocul de informaţii utile venite către consumatorul de informaţii cu caracter politic din RM. Ce s-a afişat în România nici nu comentez - provoacă dezgust faţă de profesia de jurnalist în sfera politicului!
Acum pe rând:
1. Despre Tighipko - pe Tighipko îl doare în cot de România şi mai ales de Moldova! Tema relaţiilor cu România şi Moldova nu a ocupat un loc important în campania electorală, cu atât mai puţin în cea a lui Tighipko! Omul, care este destul de progresiv, a vorbit 99% despre economie, anume din acest considerent a obţinut 13%! Şi "13% bazându-se pe o platformă anti-românească" e o prostie debitată de vre-un Roncea pe la Bucureşti şi băgată de Darie pe Unimedia. Acu "Iulea" (aşa o mângîie şi adepţii şi oponenţii,) i-a propus lui Tighipko funcţia de şef de guvern în schimbul susţinerii în turul doi de scrutin. Ce a făcut Tighipko? A procedat corect - a anunţat că nu va susţine pe niciunul dintre candidaţi, apoi a mai făcut publicitate proiectului său politic "Ucraina puternică", a anunţat că va candida la funcţie de primar de Kiev (despre primarul de acolo voi scrie obligatoriu ceva :)), că se pregăteşte de localele din mai şi de parlamentare. A ajuns să fie mai mediatizat decât cei di candidaţi rămaşi în cursă! Ca orice politician inteligent, Tighipko a procedat corect - acum a spulberat toate zvonurile precum că ar fi un "candidat tehnic", dacă faci mâine alegeri ar acumula cam peste 15%, şi-a asigurat un electorat stabil, are şanse mari, chiar prima şansă, de a deveni primar de Kiev (oraş cu în jur de 5 mln locuitori), poate controla o fracţiune foarte puternică în Rada Supremă (Parlamentul Ucrainei), într-un cuvânt - are şanse mari să aintre la putere!
2. Despre EL - el este Ianukovici, controversatul candidat din partea oligarhilor estului - veşnicul looser! Aşa şi va rămâne looser! De ce? Explic mai jos. Ăsta, aşteaptă să câştige! Are şanse enorme: se bizuie pe absenteismul în zona de vest şi centru a ţării, pe efectele nocive ale crizei, de care sunt învinovăţite toate ramurile actualei puteri, mai dă cu cumpăratul voturilor (aşa fac cam toţi, cel puţin ambii candidaţi rămaşi în cursă), plus speră că alegătorii lui Tighipko şi Iaţeniuk nu vor veni la vot! Are susţinerea clară a alegătorilor comunişti (cca 3%), plus încă vre-o 15% dintre cei a lui Tighipko, nu face mişcări brusce şi, dacă nu vom asista la răsturnări de situaţie, el va deveni preşedinte. Ucraina se află în pericolul de a se pomeni cu un preşedinte agramat! (În comparaţie cu el, ex-preşedintele Voronin e intelectual!)
3. Iaţeniuk - un politician tânăr dar lipsit de baftă, a fost jertva PR-ului negru din partea tuturor candidaţilor, a purtat şi eticheta de "candidat tehnic" dar s-a spălat de ea atunci când a dat dovadă de consecutivitate şi a chemat alegătorii să nu-i susţină pe cei doi trecuţi în turul doi! A lansat şi el un proiect propriu "Frontul schimbărilor" - unul reformator, dacă se va reaxa pe idea Integrării Europene, tânărul liberal are şanse să acumuleze un capital politic impunător - până la 15% în eventualitatea unor alegeri parlamentare la toamnă. Forţa politică condusă de tânărul reformist ar putea constitui, împreună cu Tighipko, o reală alternativă clasei politice eşuate de la Kiev.
4. EA - doamna de fier a politicii din spaţiul post-sovietic! Timoşenko a nimerit într-o situaţie deosebit de grea: alegătorii nu o consideră o alternativă "pericolului Ianukovici", pe plan economic s-a compromis prin guvernarea ineficientă şi reforme rămase pe hârtie, alegătorii patriotici din vest nu o mai acceptă, tinerii reformatori şi fostul (aproape fostul) preşedinte nu au susţinut-o... Unicul argument valabil este "votaţi cu mine, altfel vine Ianukovici"! Sigur că vom asista la tentative de răsturnare de situaţie în următoarele zile, este cunoscută capacitatea Iuliei Timoşenko de a oferi lovituri de imagine. Totuşi şansele doamnei cu gâţă de a accede la funcţia de şef de stat e minimă.
Scenarii post-electorale:
În primul rând - Ucraina este o ţară semi-parlamentară, preşedintele are cam aceleaşi atribuţii ca la noi, fără o susţinere largă în Parlament devine u arlechin politic cum a fost Iuşcenko trei ani la rând! Bătălia reală pentru putere se dă la alegerile parlamentare, miza prezidenţialelor este exagerată!
sunt două de bază: 1. Ianukovici devine preşedinte şi dizolvă Parlamentul, la alegeri conjunctura va fi în favoarea creării unei coaliţii Timoşenko-Iuşcenko-Iaţeniuk-Tighipko, Ianukovici rămâne preşedinte formal şi va fi "înghiţit" cu timpul la fel ca şi Iuşcenko! 2. Ianukovici devine preşedinte şi crează o coaliţie largă cu Blocul Iuliei Timoşenko, aceasta păstrând funcţia de premier şi ţinândul pe Inukovici în şah perpetuu. În acest caz la următoarele alegeri parlamentare, ambele partide vor fi spulberate de către forţele reformatoare (Tighipko şi Iaţeniuk). Acest scenariu apre mai plauzibil.
există şi variante rezrvă: 1. Timoşenko devine preşedinte, crează o coaliţie largă în Parlament fără participarea lui Ianukovici. Candidaturi la funcţia de premier ar fi mai multe: cineva din BIuT (acelaşi Turcinov), Tighipko, Iuşcenko, alţii...
Oricare ar fi conjunctura, Ianukovici nu are şanse să obţină "o domnie liniştită" pentru cinci ani!
Impresii personale: vreau să piardă agramatul cela bădăran! Vreau să câştige Iulia pentru că merită! Merită o doamnă ca ea! Deşi toţi prietenii mei din Ucraina m-ar omorî pentru asta - dacă aş trăi acolo nu aş fi votat-o nicicând!
Impactul pentru Republica Moldova:
Acesta şi a fost rostul acestui articol lung şi plictisitor! Mă rupe de nu mai pot când îi aud pe "pricepuţii" de la noi când spun că "pentru noi e mai bine să iasă Timoşenko" - pe naiba! Fantasmele că e mai pro-Europa etc. sunt iluzii false! Iulia Vladimirovna are mai multă susţinere din parte lui Putin decât Ianukovici! E lucru bine cunoscut! Trenul Republicii Moldova în alegerile de la Kiev a plecat odată cu actualul preşedinte Iuşcenko şi tinerii reformatori! O susţinere clară în problema transnistreană şi alte chestii nu vom vedea cel puţin până când Timoşenko nu s-a certa iar cu Putin, iar aceasta va avea loc abia după crearea unei noi coliţii pro-europene în Parlamentul de la Kiev!
