Wiki liki!
Care-i treaba cu scrisoarea?

Eu cu discuţia asta parcă nu aveam nimic, şi ştirea asta am trecut-o azi in pauza de masă aşa fără mari impresii. Nici nu am observat că sursa iniţială este aici, chiar speram că un portal de ştiri de la noi (măcar unu!) s-a apucat să dea din prima sursă, adică a răscolit printre 251.000 de documente şi au găsit ceva! De asta (şi vă daţi seama cât de straşnice vremuri trăim), nu m-a impresionat ştirea am zis ceva de genul "şi ce nou?" şi m-am interesat de vreme. Am zis "ce bine că am făcut acoperişul!" şi gata! Apoi a ieşit Tkaciuk, Lazăr ş a. şi se agită: hm! ;) Mă rog! Ce au de făcut!
"Science Function" - ştiinţa de a fi funcţionar.

Tu nu treci pragul electoral (VII)
Despre Teleleviziune, sau "Cine și pe cine are?"
Apoi s-au văzut!
Medvedev, Ianukovici şi Transnistria.

Hai la cursuri - gratis!
Grupul de Iniţiativă "Pentru Instruire Europeană" în colaborare cu Ministerul Tineretului şi Sportului şi Universitatea de Stat din Moldova anunţă deschiderea concursului pentru selectarea participanţilor la programul de cursuri de instruire "Uniunea Europeană în 24 ore". Cursurile se desfăşoară în cadrul proiectului Cursuri de Instruire „Uniunea europeană în 24 ore”.
Scopul instruirii este încetăţenirea practicii de transfer al capacităţilor administrative, normelor şi practicilor bunei administrări din UE către Republica Moldova, participanţii vor obţine cunoştinţe net superioare despre Uniunea Europeană, vor deveni mai competitivi în accesarea fondurilor europene.
Cursurile vor fi desfăşurate în perioada 10-24 mai 2010, durata fiecărui seminar - 2 ore astronomice, cu începere de la orele 17:00. Trainerii formatori sunt specialişti în studii europene.
Programul cursurilor:
10-11 mai – Istoria ideii europene şi baza legală a UE (2 cursuri)
- evoluţia organismelor de cooperare între statele europene -
12-13 mai – Drept instituţional comunitar (2 cursuri)
- relaţii instituţionale şi interguvernamentale
14-15 mai – Procesul decizional al UE (2 cursuri)
-actorii implicaţi şi procedurile legale
17 mai – Politici publice europene: introducere (1 curs)
-definirea unei politici publice -
18-19 mai – Dezvoltare regională şi fonduri structurale (2 cursuri)
- Obiectivele regionale – fondurile europene – programele operaţionale
20-21 mai – Mecanismele politicii europene de vecinătate (2 cursuri)
- cazul Republicii Moldova
22 mai – Documentare U.E. (1 curs)
- resurse instituţionale şi webliografice de aprofundare a studiilor europene
24 mai – Conferinţă de bilanţ
Pot participa tinerii între 18 şi 30 ani, dosarele de aplicare vor conţine un CV şi o scisoare de motivare a participării la cursuri. Selectarea participanţilor va fi realizată de către o comisie mixtă formată din reprezentanţii G.I. "pentru Instruire Europeană", MTS şi USM.
Dosarele vor fi transmise în formă electronică la adresa electronică euroinstruire@gmail.com
Informaţii suplimentare la tel. 068072989; 079837134 - Valeriu Paşa (coordonator proiect)
Generaţia mea - "Copii Cernobîlului". Partea 1: "Copii Cernobîlului - generaţia lui 7 aprilie".

#Adevărul despre 7 aprilie.
Povestea e despre altceva... Deja în două-trei săptămâni toţi cui nu-i era lene utilizau sintagma "adevărul despre 7 aprilie" în cele mai deosebite scopuri, mii de pagini, sute de ore de filme şi emisiuni TV sau radio au fost epuizate în căutarea vinovaţilor şi eroilor din 6-8 aprilie.
Povestea este despre altceva... Eu vreau să vorbim despre alt "Adevăr despre 7 aprilie", despre impactul pe care l-au avut acele zile, despre 7 aprilie ca fenomen social, despre impactul acestuia asupra vieţii noastre de apoi, despre rolul acestuia în istoria viitoare a Republicii Moldova. Voi încerca să determin de ce anume 7 aprilie ne-a marcat într-atât ca să devină o dată emblematică în viaţa unei întregi generaţii.
Intenţionat am aşteptat să se aşeze puţin val-vârtejul din jurul marcării a un an de la evenimentele post-electorale din aprilie 2009, chiar nu doresc să mai discutăm doar în câmpul politic şi juridic a celor întâmplate, chiar cred că putem să transferăm discuţia şi în câmpul de valori civilizaţionale, umane, societale...
va urma...
Generaţia mea - "Copii Cernobîlului". Partea 1: "Copii Cernobîlului - generaţia lui 7 aprilie".

#PMAN
19 martie 2010, Chişinău, scările din faţa Guvernului, dimineaţă
Acu un an urlam să zboare toţi din Guvern, era bastionul inamicului la 7 aprilie, acum... Sun pe cineva ş iîl rog să comande un permis pentru mine, intru liber, atunci doream să dau pe toţi afară de aici, acum vin eu... să fiu angajat, cine ar fi putea gândi pe 7?
Simbolic loc piaţa asta, aici se fac toate, aici se scrie istoria ţării, aici suntem noi. La 1988-1989, eram micuţi, generaţia celor născuţi sub semnul Cernobîlului, aici era generaţia lui '89, copii ai Zastoiului, noi suntem copiii Perestroikăi - generaţia lui 7 aprilie.
va urma...
Generaţia mea - "Copii Cernobîlului". Partea 1: "Copii Cernobîlului - generaţia lui 7 aprilie".

16 martie, dimineaţa, orele 9.00, Gara Auto Orhei.
Niţel îngheţat, dar cu sufletul încălzit de veşti bune, cu "Radio Noroc" în căşti (altceva nu prea prinde, iar dacă prinde nu e prea "ascultabil"), cobor pe celebrele scări de acces în gara oraşului Orhei. Acesta fascinează prin aerul său de provincie, lucru care nu o să-l vezi la Bălţi, de exemplu.
Fac o tură pe peroanele gării şi cum nu am identificat niciun autocar util, mă apropii de uşa gării şi intru. Mă uit în jur şi întreb de o tanti care trebăluia: "Nu vă supăraţi, unde pot şi eu găsi un ghişeu cu informaţii?" "Ha?" "Khî..." - tuşesc respectuos şi întreb într-un limbaj mai accesibil: "Unde-i dispecerul?" "Aaa, dap' afară!" Ies pe uşă şi fac stânga, mă apropii de un ghişeu dotat cu o gaură rotundă cu diametrul de vre-o 10 cm, completat de o imitaţie a unei uşiţe ce acoperea jumătatea de jos. În spatele sticlei organice roase de timp şi de acţiunea factorului antropic se întrevăd două doamne: una mai tânără, alta prin preajma vârstei climaxului avansat. "Nu vă supăraţi..." "...da eu îi zîşem, da el şi vre sî asculte!?" "Cer scuze, pot să aflu când va fi primul autobuz la Trebujeni?" "Unde? La Trebujeni?" (Aici mi-am adus aminte de Sergiu Popovici, care, orheian fiind (chiar din oraş - aşa e nevoit să precizeze de fiecare dată când îl întreabă cineva de unde este) se enervează la maxim de fiece dată când mă întreabă ceva şi eu răspund în acelaşi mod - "Ce-ai spus? Ore, luni?") "Da, la Trebujeni." - răspund apăsat. "Apuuuuu... la 10:40 porneşte de lângă magazinul "Moldova", asta acolo sus lângă scări." "Dar mai devreme nu e nimic?" "Nu, este la 12:00."
Resemnat, îngheţat ceva mai binişor, mă deplasez spre aceleaşi celebre scări, le urc şi mă plasez vis-a-vis de sus-numitul magazin, încercând să-mi expun suprafaţa maxim posibilă a corpului razelor călduţe ale soarelui. Privesc la ceasul de la telefon, au mai rămas o "oră şi ceva", ceva urmând să însemne cam 30 minute, să fi ştiut eu!
Fiind resemnat cu faptul că radiaţia solară nu este în stare să mă încălzească, am început să urmăresc ce se întâmplă în jurul meu: pe deja "crestomaticile" scări îşi desfăşura activitatea antreprenorială un bărbat mult mai îngheţat decât mine, de etnie romă (anume aşa trebuie să fie scris şi spus într-o societate sănătoasă) .Omul a dat start forfotei pascale prin a vinde... aţi ghicit - boia de ouă! :) Ce-i drept nu se prea bucura de succes afacerea respectivă.
Mai trecea cineva pe drum, am remarcat un automobil de lux ce nu se încadra în peisajul urban respectiv, dar avea numere de Orhei. Am decis să nu-mi nenorocesc definitiv dimineaţa şi să beau o cafea cu lapte. Am cercetat ofertele publicitare de pe faţada magazinului "Moldova", şi întrucât n-am reuşit să găsesc careva indicii ale prezenţei vreunui bar sau a vreunei cafenele, am aruncat ochii în jur: materiale de construcţii, "Юля афца" etc.. Decid revenirea în spaţiul patriarhal al gării. Calc pe sus pomenitele scări...
Cu câteva trepte mai jos de vânzătorul nenorocit, stătea o femeie tânără (între 24 şi 30 ani) cu un copil mic, de doar câteva luni, cerşind. Am gândit că nu e tocmai bună democraţia, dacă nu ar avea drepturi exclusive asupra copilului îi dădeam şi vre-un an de puşcărie, căci nu merită asemenea oameni să fie părinţi... buzele copilaşului erau vinete de frig, abia m-am abţinut!
Pătrund într-o încăpere numită "bar", posibil, dar anturajul interior mi-a trezit dubii serioase: două personaje de gen feminin şi vârstă indescifrabilă, pe tejghea se aflau câteva farfurii cu cotlete, peşte uscat şi un produs dubios de origine animală. "Cer scuze, pot să comand o cafea cu lapte?" "Da, de care?" Am trecut prin minte mai multe îmbinări posibile şi aplicând metoda excluderii prezenţei cafelei naturale, am spus: "Trei în unu aveţi?" "Da, acuş." Între timp am mai aruncat cu privirea în jur, rezultatul a fost: "Da-aaa, se poate în pahar de plastic, că vreau să ies afară, pe peron." "Da noi de altele nu avem." La aşa răspuns nu se aştepta nici logica mea încrucişată! Ies la peron, bag "RFI" - ediţia de ştiri în română, Băse iar se ceartă cu liberalii şi cu psd-iştii.
Ies afară, soarele devine ceva mai puternic, beau cafeaua "Petrovskaia Sloboda", revin pe direcţia scărilor, pe lângă cerşetoarea nemiloasă şi vânzătorul de boia, urc pe sub copacii de pe marginea străzii.E ora 10 deja, mă gândesc poate o veni autocarul pe la 10:20. Atenţia mi-o atrage o tanti...
"Am să scriu despre asta pe blog"- am gândit eu. O doamnă de peste 55 ani vindea seminţe prăjite, un lucru banal, dar altceva mi-a atras atenţia: răsărita se vindea "ca pâinea caldă", nu că la Orhei se înghit mai multe produse oleaginoase decât în restul ţării, nu. Faza consta în poziţia strategică care o alesese doamna - pe diagonală drept în ea se opintea drumul de la piaţă. Adică, venind de la piaţă, omul cam 150 metri o vede pe ea şi sacul cu seminţe, trece drumul şi peste 50 metri intră la gară unde are de aşteptat autobuzul. Tactica de marketing era genială, în 5 minute am numărat 7 cumpărători, afacerea mergea strună! O fi făcut tanti vre-o facultate de merchandiser sau pr-manager? Nu cred.
Am aşteptat în continuare o oră şi ceva, "ceva" însemnând încă o oră şi patruzeci de minute.
Enervat, merg iar la ghişeu: "Nu vă supăraţi, dar autobuzul nu vine deja de o oră!" "Aa, dapu' el poate să nu meargă în fiecare zi."Acum am înţeles de ce ghişeul are doar o bortă şi aceea astupată! Dacă erau două, o gâtuiam! Furios, sun la destinaţie: "Alo, nu vă supăraţi eu vin până la cotitură la Ivancea, puteţi să mă luaţi? Bine, vă sun."
În 20 minute eram pe traseul Peresecina-Orhei, la cotitura spre Ivancea, în 40 minute eram la Butuceni...
va urma...
trailer: Generaţia mea - "Copiii Cernobîlului"
E greu de închipuit că aşa ceva este posibil de îmbinat într-o viaţă scurtă...
Mâine, pe la 10:20 dimineaţa, fac 24, parcă e mult - pentru mine şi cei mai mici ca mine, şi totodată foarte puţin, pentru mine şi cei mai în vârstă. Sunt mândru că fac parte din acea generaţie '86, căci anume noi suntem cei care am apucat doar foarte puţin din URSS, ţinem minte ceva din procesul de prăbuşire al acesteia, am asistat la haosul post-sovietic şi la ce a urmat, noi suntem generaţia schimbării, nu doar cei din '86, şi cei din '87 şi din '88 şi din '89. Noi suntem cei care ne năşteam sub ecoul exploziei de la Cernobîl, rosteam primele fraze sub răsunetul mişcărilor stradale, am mers la şcoală sub ecoul Războiului Transnistrean, majoratul l-am apucat din nou în comunism, facultatea am terminat-o cu speranţa schimbării, iar masterul îl terminăm deja în democraţie.
Noi suntem cei care acum un an speram să fie mai bine peste un an, am realizat ce am vrut, iar acum spunem că atunci trăiam mai bine - mai frumos, mai sincer! Noi suntem copiii Cernobîlului!
P.S. Acesta este preambulul pentru o serie de postări pe care le voi scrie în timpul apropiat.
Despre UE şi Transnistria.

Pare straniu, totuşi, deşi o explicaţie oficială nu a fost făcută, pot să-mi imaginez că decizia în această privinţă nu a fost adoptată numai la Chişinău. Am tentaţia să consider că reglementarea cazului transnistrean a intrat şi pe agenda UE, comunitatea europeană devenind o parte mult mai activă şi mult mai implicată în acest proces. Faptul dat face parte dintr-o gamă largă de activităţi de politică externă promovate de Uniunea Europenă în zona estică, dar nu numai, a graniţelor sale. Specificul fenomenului constă în elaborarea unei agende comune, unitare, având drept exponent individual UE şi nu unul sau mai multe state-membre. Este o poziţie promovată în stilul clasic al tradiţiei diplomatice europene: echilibrat, calculat, subtil şi eficient.
Stabilizarea situaţiei din statele de la periferia răsăriteană a UE constituie unul dintre imperativele necesare pentru securitatea ţărilor de la graniţa de est: Bulgaria, România, Slovacia, Polonia, Ţările Baltice - instabilitatea socială, sărăcia, conflictele generează migraţia, criminalitatea, destabilizarea contactelor economice etc.. Securitatea regională a devenit una dintre priorităţile politicii externe a UE. Bruxelles-ul s-a impus ca un actor mult mai activ decât SUA în Balcani, fapt care a condus la depăşirea treptată a efectelor conflictelor din fosta Iugoslavie, acum rolul UE în Europa de Est este, cel puţin, comparabil cu cel al SUA.
Putem doar să ne închipuim beneficiile enorme pe care are să le obţină Republica Moldova de pe urma participării Uniunii Europene la soluţionarea diferendului transnistrean, inclusiv prin influenţa exercitată asupra Ucrainei. Încorporarea Moldovei în sistemul de securitate regională al UE pare o perspectivă cu adevărat bună.
De ce ne iubeşte Europa?
După instalarea la Chişinău a puterii noii alianţe de guvernare, vectorul politicii externe al acesteia a devenit unul deosebit de activ, dar totuşi unilateral în accente - destinaţiile Bruxelles, Washington, Bucureşti, dar şi multe alte capitale ale statelor membre UE sunt mult mai des utilizate decât Moscova şi chiar Kiev. Nu numai Chişinăul, fiind obligat prin însăşidenumirea alianţei de guvernământ, dar şi partenerii vestici au fost şi rămân deosebit de receptivi la measjul colaboraţionist al Republicii Moldova. Şi nu este pur şi simplu o bunăvoinţă cauzată de dorinţa de a susţine democratizarea statului, aducerea poporului RM la porţile şi, dacă se poate, în antreul Uniunii Europene.
Eu consider că poziţia preferenţială a Republicii Moldova în relaţiile cu partenerii vestici are un pretext mai curând politic şi emoţional, scopul susţinerii Chişinăului la o scară mult prea accelerată decât ar fi cazul în condiţii normale nu este atât politic sau economic, nici măcar geo-strategic, eu aş numi acest scop unul politico-simbolic.
Democratizarea spaţiului post-sovietic a intrat între priorităţile SUA şi aliaţilor săi încă înainte de destrămarea fostei URSS, după 1991, prin intermediul diferitor fundaţii sau prin injecţii financiare directe, SUA şi alte state au încercat să asigure o dezvoltare pe calea liberalizării economiei şi democratizării societăţii, asigurând un control asupra guvernelor acestor state. Strategia care i-a avut drept arhitecţi pe unii dintre cei mai iscusiţi reprezentanţi ai establishment-ului american precum Zbigniew Brzezinski, George Soros, Henry Kissinger ş.a., interesul firesc al SUA şi statelor vestice era în asigurarea unor democraţii durabile în regiune, fapt care ar favoriza dezvoltarea investiţiilor care urmau să vină din partea reprezentanţilor afacerilor mari.
Totuşi strategia a eşuat, la finele anilor '90 - începutul anilor 2000, întegul spaţiul ex-sovietic, cu excepţia firească a balticilor, a revenit în dictaturi mai profunde decât în URSS-ul anilor '70-80. Chiar şi Ucraina sub mandatul al doilea al preşedintelui Kucima a asistat la devieri masive de la normele democratice. Acestea, ca de obicei în arealul post-sovietic, erau reprezentate de sfidări la activitatea presei, justiţiei şi opoziţiei. Republica Moldova anului 2001 este preluată de o guvernare autoritară a PCRM-ului, adică a lui Voronin. În Rusia, după 10 ani de democraţie relativă, a fost instaurată o guvernare autoritară, denumităîntre timp putinism.
Pentru a relansa situaţia, la începutul anilor 2000, noua administraţie a preşedintelui Bush jr. a adoptat o strategie nouă cunoscută drept tehnologia "revoluţiilor oranj". Acesasta a fost testată cu succes în Serbia, apoi aplicată în Georgia şi Ucraina, la fel cu succes, apoi a urmat Kirghizia, cu succes relativ. Cu timpul, statele post-sovietice cu regim autoritar, cu susţinerea masivă a Rusiei au reuşit să elaboreze tehnologii de zădărnicire a unor asemenia "operaţiuni", acest fenomen s-a derulat cu succes în ţările cu regimuri mai dure, unde SUA nu avea influienţă masivă - Armenia, Kazahstan, Belarus, Azerbaijan - reprimarea tentativelor de răsturnare a guvernelor a fost mai mult sau mai puţin cruntă în diverse ţări, de la desfiinţarea electorală a opoziţiei prin manipulare în mass-media şi acţiunile forţelor speciale - Kazahstan, până la înecarea în sânge a revoltelor cauzate de falsificarea alegerilor - Armenia.
Acest fenomen, dar şi eşecul pe termen lung a obiectivelor revoluţiilor în Ucraina şi Georgia, în primul caz alianţa oranj s-a rupt şi, deşi instituţiile democratice au fost menţinute, interesele economice vestice nu au reuşit să pătrundă pe piaţa investiţională, nu au fost făcuţi paşi semnificativi şi-n apropierea faţă de NATO şi UE, cazul al doilea poate fi calificat drept dezastru - deşi interesele financiare străine se bucură de o protecţie deosebită, incapacitatea de a evita conflictul cu Rusia, atacul instituţiilor democratice - presă şi liberă exprimare, răfuiala cu oponenţii, presiunile asupra opoziţiei - l-au plasat pe Saakaşvili cam tot acolo unde a fost predecesorul său. Toate acestea au împins SUA să renunţe la tactica "revoluţiilor oranj" în spaţiul post-sovietic.
Republica Moldova a ocupat o poziţie specifică în acest context. Deşi erau în confruntare dură cu Federaţia Rusă, în 2005 comuniştii moldoveni nu se bucurau de sprijinul american. Cu toate că erau contra lui Putin, cei din gaşca ex-preşedintelui nu erau pe placul administraţiei de la Washington. Favoritul Casei Albe la Chişinău la acea vreme era Iurie Roşca. În preajma alegerilor parlamentare liderul creştin-democraţilor, dar şi membri activi ai Noii Generaţii nu ascundeau că pregătesc mişcări masive de stradă, erau deja pregătite resursele necesare, se vorbeşte despre alocarea din partea SUA a peste 15 mln. dolari pentru revoluţie oranj la Chişinău.
Situaţia post-electorală a determinat o modificare a scenariului. Lider al opoziţiei a devenit nu Roşca ci Urechean, atunci guvernul SUA a înţeles că provocarea unor alegeri anticipate va putea duce la un rezultat şi mai bun pentru liderul AMN, care ducea o politică explicit pro-rusă. În faţa acestui pericol, statele vestice au mers la negocieri cu Voronin şi au obţinut promisiunea acestuia să fie "băiat de treabă", Roşca a rămas cu milioanele în buzunar, Voronin preşedinte. Diacov şi alţii au votat pentru că erau supăraţi pe Urechean care nu împărţea cu ei cotleta din dotarea financiară a BMD-ului.
Între 2005 şi 2009 pe flancul estic al Europei intră în plină forţă un nou actor puternic - UE, aceasta îşi doreşte un alt tip de relaţii cu vecinii, unul mult mai inteligent şi atent decât acela american. Totuşi efortul europeano-american de a democratiza regiunea prezentau o perspectivă sumbră. Dintre toate statele care urmau să intre în Parteneriatul Estic, doar Ucraina mai putea fi denumită stat democratic.
La 7 aprilie 2009 tinerii din Chişinău au explodat împotriva regimului Voronin, statele din UE şi SUA nu au avut careva implicaţii, asta deaorece au abandonat demult strategia revoluţiilor oranj, nu acelaşi lucru îl pot spune despre desfăşurarea "antirevoluţiei oranj" cu implicarea reprezentanţilor regimului Voronin şi a forţelor speciale ruse. Necătând la reacţiile dure ale cancelariilor vestice după maltratările protestatarilor, niciun stat nu a oferit susţinere directă opoziţiei în nevotarea Zinaidei Greceanîi. Mai mult - reprezentantul UE în RM, dar şi ambasadorii statelor UE, repreznentanţii Comisiei Europene - toţi condamnau acţiunile regimului dar continuau să insiste pe lângă liderii celor trei partide din opoziţie să voteze pentru candidatul PCRM. Doar România a luat o poziţie mult mai dură faţă de Voronin.
Cele trei partide au rezistat, au provocat alegeri anticipate, au reuşit să creeze o conjunctură politică nouă şi au venit la guvernare. Aici toată lumea va spune că e cazul să spun şi despre Lupu. Părerea mea - proiectul "PD - reloaded" este unul conceput în afară, probabil germano-francez. Voronin, necătând la caracterul său autoritar anti-democratic a fost doborât de la putere.
Cuiva poate să îi pară că am uitat cu ce am început articolul. Nu e aşa, simplu - am dorit să desfăşor şirul logic. La lansarea Parteneriatului Estic, UE s-a pomenit într-o situaţie complicată, statele implicate sunt sub dictaturi exponenţii cărora nu sunt cointeresaţi în democratizare şi apropiere de UE, îi interesează doar banii UE. Ucraina este prea mare şi prea dezbinată pentru a putea constitui subiectul care va genera succese semnificative pe calea "europenizării". Pentru a crea o premisă în atragerea statelor ex-sovietice SUA, dar mai ales UE, au nevoie de o "poveste de succes" în regiune. Republica Moldova a devenit primul stat dintre cele post-sovietice în care un regim autoritar este debarcat în urma alegerilor libere şi nu a unei lovituri de stat, mişcări de stradă etc. (dacă nu greşesc, este primul asemenia exemplu în istorie) - deja o poveste frumoasă.
Republica Moldova este un stat mic, puternic conectat la sistemul economic UE, este mult mai uşor să oferi condiţii privilegiate Moldovei şi să asiguri o creştere economică concomitentă acea "democratizare", fapt care va atrage prin exemplul pozitiv şi alte ţări din regiune.
Iată care este miza partenerilor euro-atlantici în relaţia cu Republica Moldova.
P.S. Unele informaţii le deţin din surse proprii şi nu e numaidecât să fie veridice.
De ce Pavel Turcu?

De ce a câştigat Pavel Turcu concursul pentru cei cu şansă în plus de a accede în semifinala naţională Eurovision? Pentru că este un fenomen simbolic. Simbolic pentru "gândim altfel", pentru "da poate nu e chiar aşa?", simbolic pentru cei care nu doresc să gândească şi să trăiască după clişee şi vor să se rupă de prejudecăţi! Pavel Turcu a câştigat pentru că este un fel de "Jos comuniştii" din creierul nostru. Pavel Turcu în calitate de fenomen s-a născut pe 7 aprilie, el este plodul gândirii libere.
De ce Lenuţa Burghilă şi Nelly Ciobanu este bine iar Pavel Turcu, la fel ca alte explozii din "popor" - Pavel Stratan, Planeta Moldova, Grăieşte Moldoveneşte şi altele care au depăşit ca impact social toate julele şi toţi danii din Moldova - sunt rău? Acest fenomen înseamnă că modul de gândire sovietic - unul canonic, dogmatic, bazat pe limite, începe să dispară din Republica Moldova. Aceşti oameni care i-au băgat la toţi dracii pe Gorgoz cu ai lui au fost tot aceia care nu au crezut ce le zicea NIT şi Mu1, aceştia sunt primii lăstari ai unei societăţi liber gânditoare.
Moldova se trezeşte, fraţilor!
Geopolitica cu iz de mămăligă.


Gazoductul Nabucco. Proiect european de întărire a securităţii energetice.
Foto: salvatiromania.files.wordpress.com şi europalibera.org
Vreu şi eu să fiu citat la Procuratură!

A mai urmat şi azi o serie de "audieri la Procuratuara Generală", au trecut Tănase cu Banari şi cu Dabija, au spus că o să-i cheme şi pe Chirtoacă cu Filat, da pe Ghimpu nu. Eu m-am şi gândit că poate este pe undeva prin legi careva chestii că Preşedintele, chiar şi interimar nu poate fi în calitatea de martor... şi numai văd: "pentru că nu apare în materialele filmate". Eu am .... of, nici nu ştiu cum să exprim sentimentul că dacă o să spun că am ahuit vor zice toţi că "iaka şi blog decent era da so paşlit cu tătu", din această cauză spun că m-a mirat mult acest fapt. Nu de alta, da parcă nu eram căzut de pe lună pe 7 aprilie când Ghimpu, împreună cu Chirtoacă, Filat, Urechean, care mai erau pe acolo au venit pe la amiază şi au adus toată mulţimea în PMAN, cerându-le să oprească orice violenţă! (Ce folos oarecum "păţanii spiciali" au atras cea mai mare parte înapoi în mai puţin de o oră - da asta-i altă treabă).

Mai mult, eram alături în acele momente, ţin minte bine: "un megafon ţineam pe umăr şi ţipam cât puteam în microfon să plece toţi şi să lase în pace săracu Parlament". Dar uite ghinion: toată lumea a văzut, cei de la organele speciale nu! Şi so creadă cine vrea numai nu eu că acolo nu erau sis-iştii moldoveni să filmeze! Mutrele celea au îmblat pe urma noastră toată campania electorală şi ne filmau la orice pas. Dar uite că nu au băieţii cadre cu Ghimpu, uite aşa s-a primit.
Oi iob....... s-au scumpit ţigările! Dacă se scumpeşte şi cafeaua mă mut în Cuba s-fac revoluţie!
Ei, mă rog, da oare au cerut bravii noştri investigatori materialele filmate de jurnalişti şi amatori, chiar dacă au primit ceva, cine naiba s-a uitat la ele? Chiar sunteţi într-atâta de tâmpiţi să credeţi că le-a citit analizat cineva? Eu unul, de fapt nu sunt nici pe aproape unul, cred că de ceva timp asistăm la un circ veritabil! Foarte just se mira Oleg Cernei, cum naiba a ajuns din bănuit martor? La fel şi restul, în fiecare zi vine câte un VIP din politica moldovenească şi tot bagă mărturii. Buuuun! Efectul?
Ce pot spune Filat, Urechean, Banari, Cernei şi alţii despre 7 aprilieîn calitate de martori, pentru că trebuie să spună doar ce eu văzut sau auzit atunci, nu? Ce, în afară de ceea ce au declarat în presă? Şi ce, mă rog, interes din ei dacă au văzut 30 mii de oameni ce făceau ăştia? Mai mult: ce dracu o fi văzut Dabija, care şedea cu nasul înmicrofon şi a fugit cum s-a lăsat seara, aşa să nu fi putu vedea eu, care mai căscam ochii şi prin părţi, mai şi făceam încercări idioate de a-i retrage pe cei care stăteau seara în faţa Parlamentului arzând, până nu am priceput că aici "treaba pute a sfeclă". Ce au văzut pe 7 aprilie vip-urile politicii moldoveneşti, mai ales că aceşti au lipsit majoriatea cea mai mare parte a zilei, şi nu au văzut 30 000 de protestatari.
Parcă nu are cum să fi putut ei vedea ceva în plus, atunci de ce nu mă cheamă şi pe mine? Pe alte zeci de mii de tineri? Parcă eşti la premiile Oscar în miniatură când intră şi iese politicienii în clădirea Porcuraturii. Pentru ce? Vreţi să ungeţi ochii lumii? Cine-i prost să creadă că mărturiile cuiva dintre politicieni pot contribui la elucidarea adevărului. Cei vinovaţi nu vor spune nimic, cei nevinovaţi nu ştiu nimic! De asta mă enervez de caliatea lucrului Procuraturii.
Oi bl...ea, mi-am adus aminte de Procuratură! Jigodia de Zubco îi corupt ca toată lumea! Mi-a fost şi profesor - emana tocmai de cinstit ce arăta! Pe timpul cela 2005, se simţea deja foarte ok cu comuniştii la putere. Acum: toată lumea ştie că funcţia de procuror i-a revenit lui AMN, se pare că Urechean a vândut-o la fel cum vindea funcţii şi licenţe la Primărie! Aşa-că să ştiţi "şi şî cum"! Asta nu înseamnă că Urechean conduce cu Procuratura, la fel cum Ghimpu nu conduce cu BNM, dar responsabilitatea politică pentru aceste instituţii o poartă anume partidul respectiv.
"Adevărul de 7 aprilie" sintagma dată am inventat-o cu nişte colegi pe la două săptămâni după proteste, făceam un buletin informativ pentru a mai diminua din fluxul de rahat mediatic dat de consorţiumul de presă a lui Tkaciuk. Nu ştiu, sau a fost atât de potrivită, sau atât de evidentă că a apărut independent în alte capuri, dar anume formula dată a intrat în graiul moldovenilor - "adevărul despre 7 aprilie". Nu voi da ipoteza mea despre ce a fost, poate apoi, altădată, voi spune ce vreu să ştiu despre evenimentele din perioada 6-8 aprilie şi apoi, mai bine zis ce nu vreau să ştiu!
Liderii actualei guvernări cunosc adevărul dat - simplu, un Preşedinte de ţară, cât de interimar nu ar fi el, are dreptul să cheme şeful sis-ului şi să-i zică "Spune!" şi el va spune, la fel un ministru la Interne sau Justiţie au suficiente pârghii să afle "chestii". Dar au dreptate şi atunci când spun "Verdictul îl va da judecata!" Atunci eu zic că nu mă interesează ancheta pe care o duce procurorul de buzunar a lui Voronin, exact acel care făcea dosar cu "Kill Roshku n-na!" Oarecum, măcar să dea un "adevăr" pe care să nu-mi fie ruşine să-l consider atare.

Foto: unimedia.md şi photopuchok.com
P.S.: Azi primul ministru s-a înfoiet mult când a aflat că ân ţara asta mai există decizii care încearcă să fie făcute fără el. Nu că ar avea el dorinţa de a controla totul, deşi o are, nu că pentru binele poporului - Doamne, fereşte, prosta dacă nu iese că ai făcut tu nu poţi să te piareşti cu realizarea în cauză, dar această chestie a devenit scopul unic prioritar a şefului Guvernului. Aşa de tare s-a luat cu piaritul că, se pare, a dat în bară dur la demarcarea graniţei cu Ucraina şi nici nu spune la nime, la urmă, cred-că o să dea vina pe Popov sau pe cineva micuţ. Un prim ministru care nu are educaţia să spună poporului lucruri integre nu minciuni (iar adevărul parţial e minciună) are şanse să enerveze rău alegătorii, mai ales că s-au scumpit ţigările şi toţi îs "na vzvode".
Ucraina - reload...

Au fost anunţate rezultatele exit-polls în Ucraina, deşi au fost date imediat, că şi în Romania, aceastea reprezintă date mai timpurii decat acealea finale, mai mult - datele numărării voturilor vor fi diferite de cele ale sondajelor, aşa cum o arată esperienţa primului tur. Aceatea vor reprezenta o diferenţă de cel mult 3% în favoarea lui Ianukovici. Timoşenko şi adepţii săi nu vor recunoaşte legitimitatea alegerilor şi au o sumă enormă de argumente în acest sens: modificarea legii privind alegerea preşedintelui chiar în ajun, atacul asupra combinatului la care se tipăresc buletinele de vot, neregulile în ziua votării şi multe altele, au dreptul moral.
De ce îl au? Pentru că fraudează: cumpără, sperie, introduc buletine etc. toţi cei doi candidaţi, deci ambii înţeleg că nu au legitimitatea deplină. Timoşenko are susţinerea celei mai active păţi a electoratului: tineri, intelectuali etc., aceştia, probabil, vor sta deja maine pe "Maidan" cerand alegeri repetate pe care doamna de fier a politicii ucrainene le va caştiga mobilizand pe toţi cei care nu au votat de data asta, la sigur - va fi nevoită să adopte o ritorică mai dură în privinţa Rusiei. Nu sunt încrezut că vor fi alegeri repetate, dar, fie Ianukovici îi oferă lui Timoşenko postul de prim-ministru, pe care acasta nu numaidecat îl va accepta, şi o va păstra la carma reală a statului, fie vom asista la alegeri parlamentare noi în mai-iunie, aceasta înseamnă o pierdere izbitoare a lui Ianukovici şi instaurarea unei coaliţii pro-europene mari: Timoşenko - Tighipko - Iaţeniuk - Iuşcenko, iar Partidul Regiunilor va trece în opoziţie.
Aşa sau altfel, mai devreme ori mai tarziu, Timoşenko va veni la conducerea Ucrainei! Pentru Republica Moldova? Nu înseamnă nimic, dar nu doresc să avem o ţară vecină cu un preşedinte tampit şi scos din "blatneacu" din străzile Doneţkului! Nu doresc ca copii ţării vecine să aibă plasat în şcoli portretul unui criminal cu două dosare dovedite şi sute de dosare clasate!
Pronostic? Acesta e abia începutul! Timoșenko va lupta pană la urmă. Va fi foarte fierbinte săptămanile viitoare în Ucraina.
Cine cenzurează ştirile Unimedia?
Rata lui Turcan şi pusca lui Resetnicov

Şocant: Transnistria bază pentru spionii ruşi!
Ce e important pentru RM, este faptul că spionii ruşi utilizează ca bază grupul de armată din Transnistria, menirea acestuia este de a "menţine pacea". În ochii comunităţii internaţionale operaţiunea de menţinere a păcii a fost compromisă grav! Acum Chişinăul are tot dreptul să facă tam-tam în jurul prezenţei militare ruse în Transnistria, Ucraina la sigur va deveni şi mai dură faţă de regimul de la Tiraspol.
Este o conjunctură cât se poate de bună pentru Moldova, dacă guvernanţii noştri nu o vor putea utiliza, vai şi amar de capul lor! Pronostic: în maxim 5 ani, Transnistria va reveni în componenţa Moldovei!