Georgia – mon amour!


A.S. Se vede cu ochiul liber  - fosta „republică-soră” are încă foarte multe probleme, dar are şi realizări care trebuie luate la ochi. Prima şi cea mai mare realizare este aplicarea modelului american de înţelegere a statului  - statul este un actor independent care întreţine relaţii contracuale cu cetăţeanul plătitotor de impozite şi taxe, iar accentul este deplasat de pe impozite pe taxe, taxele sunt achitate neforţat pentru servicii concrete acordate de către prestatorul - statul consumatorului - cetăţeanul. Cât sunt mai eficiente, ieftine şi comode serviciile de stat (publice) cu atât mai mult se simte satisfăcut cetăţeanul care angajează prestatorul de servicii în bază de consurs public o dată la patru ani.

Mintea deschisă este la mare preţ în Georgia, începând cu sisteme de servicii publice (gen educaţie, securitate) şi terminând cu urbanism şi chiar mici soluţii arhitecturale – mare accent se pune pe creativitate. În afară de aceasta – statul, fiind cel mai activ, inovativ şi (din această cauză) bogat agent economic din Georgia îşi permite să angajeze cei mai de calitate oameni, punând în dificultate mare alţi agenţi economici, calitatea resurselor umane din sfera privată lasă mult de dorit.
Dar statul georgian nu uită că în afară de securitate, medicină şi infrastructură, angajatorii îi cer şi studii de calitate, know-how prezent pe piaţă. Şi compania statul georgian satisface solicitare pieţii – printre Hiltonuri, Sheratonuri şi Trump-tower-uri pe malul litoralului de lux din Batumi creşte o universitate, guest-lectorii pentru universităţi vin din toată lumea la salarii bune, profesorii şcolari au salarii mult peste media pe economie, cunoaşterea limbii engleze este ridicată la nivel de politică naţională. Iar asta în condiţiile când rata şomajului rămâne mare, puterea de cumpărare a populaţiei rămâne scăzută, rata sărăciei generale e mare. La 300 metri de Sheraton vei vedea deja sărăcie lucie, dar statul georgian nu se joacă, el construieşte drumuri şi pune iluminaţie stradală printre case semi-jerpelite, dar nu vine să împartă ajutoare sociale să nu moară de frig propietarul unei căsuţe cu inconfundabile elemente de modern est-mediteranian de la început de secol XIX, dar la preţ mult mai mic, prestatorul de servicii statul georgian triplează averea acelui sărman djighit prin creşterea costului acelei căsuţe, iar venirea turcului/chinezului/arabului cu punga groasă şi oferta profitabilă e doar o chestiune de puţin timp.
Angajaţii statului georgian nu fură, pentru că ar fi la fel de straniu cum s-ar admite furtul la nivelul unei companii private. Ministerele sunt la fel cum departamentele unei mari companii din vest – sunt în concurenţă pentru cine va aduce mai multă plus-valoare. La nivel de consiliu de administraţie (conducere politică de vârf) există o sincronizare perfectă, iar neadmiterea delapidărilor e filosofie de management, la fel ca şi creşterea veniturilor prin eficientizarea costurilor. 
Statul georgian este şi un agent care îşi asumă riscuri şi soluţii curajoase: intră fără vize chiar şi chinezii, terenul se vinde chiar şi chinezilor. Atragerea de capital mare străin se face printr-o schemă la cât de fină tot atât de eficientă – utilizarea imaginii de prieten al SUA pentru a aduce marile branduri din vest şi renunţarea la prejudecăţi pentru atragerea capitalului mare din est. 
Multe ar mai fi de spus, deşi imaginea în roz trebuie diluată prin câteva nuanţe de gri – nu am văzut nici un super-market decent. Efectiv – în magazine nu prea găseşti „mărfuri de larg consum” de calitate înaltă, se simte că funcţionează un protecţionism nesănătos şi agresiv la schemele de importuri. Paradoxal - într-o ţară deschisă regional – ieşire la mare, graniţă comună cu Turcia. Produsele alimentare sunt fie locale (mare amjoritate neprocesate) fie ucraineşti nu de cea mai înaltă clasă, hainele sunt de calitate joasă.

Soluţii smart în economie şi servicii publice.
O să aduc numai câteva soluţii pe care le aplică cu succes statul georgian.

Palatele justiţiei – nu au nici un fel de treabă cu judecata – sunt centre poli-funcţionale de prestare a serviciilor publice. Marchelii şi vladimirii locali s-au dus drept la păscut oile şi computerizarea datelor perosnale şi a tot felul de evidenţe s-a produs fulgerător (pe bani americani evident). Într-un singur punct poţi obţine practic orice fiţuică de la buletin la titlu cadastral, înregistrezi contracte, firme etc., totul repede şi fără dovezi pe hârtie, ieftin, componenta de corupţie este exclusă, la care mai adaugi profitul statului prin reducerea costurilor. Economiseşti banii, timpul, nervii – мечта! Drept rezultat e o plăcere pentru străini să investească acolo unde odată trecut pe 4-5 ore ai uitat că înseamnă birocraţie.

Au făcut un fel de centru dedicat înregistrării operaţiunilor cu automobile la mâna a doua, de la devamare şi înregistrarea contractului de cumpărare la ieşrea cu numere noi subsuori maxim 2 ore, iarăşi ieftin, rapid, fără corupţie. Drept rezultat alături a apărut cea mai mare piaţă de maşini la mâna a doua din regiune -  peste 30% din Caucazul de Sud, Turcia de Nord-Est, maşini aduse prin porturile din Poti şi Batumi şi vândute/înregistrate aici ajung în Asia Centrală, Iran. Un simpu complex de servicii concentrate şi eficiente de stat a făcut ca în 2011 (fără a produce un bold) al doilea articol ca valoare de export să devină automobilele!
Aeroportul Batumi - pentru a creşte numărul de pasageri procesaţi, georgienii au eliminat regimul de vize pentru turci şi au permis utilizarea acestuia în calitate de aeoport intern al Turciei. Drept rezultat turcii care merg din vestul şi centru ţării în est vin cu avionul la Batumi iar mai departe trec cu autocarul spre graniţa prin vama care se tece în 15 minute (evident). Aeroport profitabil, modern, cu număr mare de pasageri.

Centrul istoric al capitalei Tbilisi (aici e alt articol unde va fi mult foto) 
(Degresiune lirică – anul trecut oraşele Chişinău şi Tbilisi au devenit înfrăţite, tare aş vrea ca domnul Primar Chirtoacă să-i trimită colegului Ugulava la schimb de experienţă pe 1-2 luni pe domnul vice-primar Grozavu, întreaga direcţie de arhitectură şi cea juridică de la Primărie, iar în locul lor să vină omologii din capitala georgiană. În primele 2 săptămâni ar merge cam toţi pe ani buni de puşcărie pentru crime împotriva parimoniului istoric şi om scăpa de ei). 
Un cartier întreg, poate un kilometru, pe bani municipali (numai 20 mln dolari!) este restaurat: clădiri consolidate, faţade renovate, iluminat public, carosabil şi zone pietonale – totul după normele UNESCO, cu soluţii ieftine dar eficiente. Meşterii încă scot schelele, montează pavajul şi întind cablul, iar întregul parter, stradelele pietonale se transformă în magazine, cafenele, terase, agenţii turistice ş.a.. Este evident că fluxul financiar lunar în acest loc va atinge suma investiţiei publice în decursul unui singur semestru şi asta în viitorul apropiat. Costul fondului imobiliar în această zonă a cresut peste noapte cu siguranţă mai mult decât costul investiţiei de la primărie – soluţii smart.

Tot ce face statul georgian este orientat spre dezvoltare durabilă, fiecare lari investit este fezabil. Dezvoltarea a ceea ce se cheamă infrastructură pentru afaceri şi se întâlneşte în Moldova numai pe paginile strategiilor guvernamentale a devenit un fel de religie. Hai să învăţăm de la ei.

P.S. De ce nu este posibil aşa şi în Moldova? Fără glume de data aceasta - aliansul e de vină. Reformele radicale au devenit posibile numai datorită unei voinţe politice de fier, într-un stat unde funcţiile de procuror general şi şefia la curtea de justiţie se partajează conform "algoritmului" revizuire paradigmei de rol al statului nu este posibilă. Atunci când câştigătorii tenderului naţional "Alegeri 20.." vor spune sincer că statul încetează să fie tătic pentru toţi hoţii şi lenoşii dar va gestiona banii publici în scopul dezvoltării durabile şi nu pentru a aduce partidului x sau y voturi uşoare vom trăi mai bine. Între timp pot să spun sincer că dacă aleg să nu mai rezist în Moldova, emigrez în Georgia, ţara în care mintea şi creativitatea sunt cel mai preţuit resurs e pe placul meu.