Azi a fost denumit "Patria Centru" în Emil Loteanu, bine! Nu voi aprecia acum nici moralitatea proprietarului cinematografului, nu mă interesează deloc cât de buni sunt funcţionarii care au făcut posibilă această manifestare a respectului firesc faţă de un ilustru om de artă - bine că măcar în ceasul din urmă.
Altceva mă deranjează - atunci când maestrul Loteanu era încă viu, "liderii" culturii moldoveneşti fie că au uitat de el, fie îl acopereau de mizerie. A trebuit să moară pentru a deveni "actual ca niciodată", apreciat, "cel mai mare", să aibă bust şi chiar cinema. Cu siguranţă - orice om de cultură ar fi onorat de aşa atitudine după moarte, dar şi mai mult şi-ar dori simplu respect cât trăieşte!
Aşa zişii oameni de cultură din ţara noastră au păstrat proasta tradiţie bolşevică de a se organiza din punct de vedere instituţional. Tot felul de şoble, numite oficial uniuni (cu una-două excepţii menite doar să certifice regula, este cazul relativ ca lumea a uniunii de artişti plastici) au strâns sub acoperişul său nenumăraţi rataţi mediocri, politruci şcoliţi să facă propagandă aptă doar să influenţeze minţi totalitare - acum se pretind a fi "elită culturală" şi "intelectuali".
Integrare în condiţii de piaţă - 0, originalitate fix cât talent, adică - căutaţi de unde nu-i, în schimb - patos şi fraze care nu mai aduc a naftalină din simplul motiv că mirosul acesteea nu poate fi simţit din urma formalinei şi aptitudinea de administrare a săruturilor la partea moale a guvernanţilor (indiferent de culoare lengeriei acestora) şi donatorilor de granturi "pentru valori" bat ca din havuzul de pe Aleea Clasicilor în cele 80 de zile pe an când acesta funcţionează!
Mai este şi capacitatea, ar trebui să o analizeze psihologii, de a lipi etichete şi de a se înhăita împotriva celor cu adevărat valoroşi şi inofensivi din simplu motiv că nu-i interesează deloc! Cât e pentru un mizerabil să-l facă cu uşi oţet pe Loteanu? Ce îi costă pe cei care habar nu au ce este film să facă totul posibil ca cel mai mare actor din Republica Moldova în viaţă (probabil din tot timpul chiar) să se stângă treptat în uitare în sălile neîncălzite a teatrului din Bălţi. E absolut firesc pentru "actorii care s-au adaptat" să aibă drept milă pentru colegul lor cândva cel mai "de perspectivă" drept unic semn de compasiune şi ajutor la nevoie "Toarnă-i o sută de vodcă de care o fi!" pentru simplul motiv că a degradat la starea de alcoolic din cauza sănătăţii? Ori - ei toţi au "localuri" în Chişinău, dar el "s-a dus de râpă".
Literatura noastră s-a cotelit departe în regiunea unde se întâlnesc fesele în ultimii ani. Uniunea (beţivilor degradaţi) scriitorilor mai degrabă omoară tinere talente decât le cizelează, iar aceste talente în majoritatea sa reprezintă nişte copii educaţi în isteria bolnavă din liceele patriei. Au un bagaj infinit de fraze patetice, la 15 ani fetele sunt cele mai bune speţe în dragoste şi relaţii conjugale iar băieţii la 17 ani sunt doldura de politică şi patriotism, indiferent de care.
Slavă Domnului, mai sunt şi exemple fericite care confirmă clar că US este decât o "terebilkă" de talente - autori basarabeni în România şi cei locali care nu "se fierb" atât de des în mustul (oţetit) al şoblei cu sediu la Ginta Latină.
Cu riscul de a-mi ridica toată "floarea românismului" basarabean, afirm că Ion Druţă este cel mai mare scriitor din ţara noastră din secolul douăzeci şi nu prea văd măcar infime şanse să-l ajungă cineva măcar şi în al doilea deceniu din cel al douăzeci şi unulea. El nu este lider de fracţiune parlamentară, nu stă la subvenţii ale statului moldav, nu participă la mitinguri de condamnare a comunismului, nu comentează situaţia cu nealegerea preşedintelui şa Publika sau Prime.
De ce o fi rău că i-au fost republicate pe banii statului nişte lucrări în perioada comunistă? De ce nu suntem apţi să distingem şi recunoaştem faptele bune făcute de oameni răi, chiar şi cu scopuri meschine? Doar Druţă nu i-a scris elogii lui Lenin, nu a chemat poporul să-l voteze pe Voronin, nu a cerut acceptarea memorandumului Kozak, nu şi-a vândut votul în adunarea generală a niciunii uniuni? Ion Druţă a scris despre simpli moldoveni - ţărani: Gherge, Rusande, ciobeni, Ecaterine (din alea mai mici), despre cât e de frumoasă primăvara la Ciutura şi cât de departe se vede de pe dealurile de deasupra Sălcuţei, a scris despre căţeaua pe nume Molda, despre biserici şi mănăstiri cu preoţi şi călugăriţe. Druţă a scris despre cum vine moldoveanul la satul pustiit de răstrişte şi se apucă să-l ridice din nou, să muncească şi să tacă smerit.
Druţă a scris despre cum ducem povara propriei bunătăţi.
Nu înţeleg de ce în "cei doi ani de democraţie" s-a uitat de Druţă? Ori nu s-o fi încadrând în noul curs ideologic? De ce nu o fi? Ori ţin minte când eram copil pe la patru-şase ani: la mitinguri se strigau poezii scrise de unii poeţi cu adevărat mari, chiar dacă unii cinici le imputează "păcatul" de a fi scris poezii pentru partidul comunist, dar şi mai multe scrise de politruci care s-au reorientat (şi tot politruci totalitari la gândire au rămas), dar acasă, la sobă - copii din clasele mici şi mari îl citeau pe Druţă, nimic mai disident, nimic mai persuasiv cu privire la natura comunismului în Moldova, nimic mai educativ nu era atunci.
Dăunăzi un site a publicat o ştire despre posibila moarte a lui Ion Druţă, s-a dovedit a fi fals. Eu unul nu vreau să aşteptăm moartea unuia dintre cei doi oameni de cultură în viaţă marca "litere de aur" pentru Moldova pentru a ne aduce aminte de ei. Vreau un film pe cartea lui Druţă, nu vreau mii de minute cu video de la cuvântările politicienilor şi "colegilor de breaslă". Vreau seri de creaţie ale scriitorului din contul Guvernului, nu vreau "avion sponsorizat de către prim-ministru la mort", vreau reeditarea şi umplerea bibliotecilor cu toate operele, nu monument sponsorizat de fundaţia "Edelweiss" şi memeorial + stradă de Primărie.
Cel mai mult vreau să-l citim pe Druţă acum cât e viu, chiar nu mai vreau să văd cum comercianţii de cărţi îşi vor freca mâinile când moare scriitorul în preimţirea valului care o lună-două va mătura de pe poliţe orice carte cu numele său pe copertă!
