Re-ferendu.md

"Dar vorba e eu alegător, eu apropoitar, pentru cine votez?" Definiţia dată de Caragiale nivelului de cultură politică românească rămîne valabilă indiferent de secol or stat în care locuiesc urmaşii Romei. "Jos Băsescu!", "Jos Chirtoacă!", "Jos Aliansu!", "Za mama Rosiia!" - ţipă slogane politicienii şi îi cheamă pe cetăţenii turmentaţi la urne să-şi exprime "cel mai democratic drept". 

Nu o fi rău el să ne expunem ca în Agora ateniană, doar că Socraţii şi Epicurii au fost uitaţi pentru Po(a)nte şi Dodoni. Iar sub masca dorului de vot popular stă doar conjunctura politică de moment şi dorinţa de a căpăta mai mult capital politic. Referendumul s-a transformat din instrument de supremă decizie populară în instrument de aducere a unor personaje impotente pe altă cale în prim plan. În cazul referendumului de suspendare a preşedintelui şi a plebiscitului pentru aderarea la efemera alianţă ruso-kazaho-belarusă nişte tipi cu pretenţii de politicieni se joacă deja cu focul. Poziţia geopolitică a statului, imaginea lui externă, alegerea ce este bun şi ce e rău pentru economie - astea nu le dai să decidă prostimea. Gloata de cetăţeni turmentaţi de impozitarea cu 5% a pensiei sau factura pentru încălzire nu e tocmai potrivită să aleagă între pastila amară a cererii de trezire la realitate servită de Merkel şi bombonica oferită sub învelitoarea GazProm a lui Putin.

Cum să aleagă preşedintele, câţi deputaţi să fie în Parlament - poftiţi la referendum, dar unde e bine şi unde nu, asta să decidă elitele. Aşa că propunerea de a sta acasă şi de a-şi umple burta încălzită de soarele de iulie este cât se poate de bună, nu de alta dar cei care cred că România nu poate fi transformată într-un fel de Belarus exagerează în optimism.

Să vedeţi cum va explica ambasadorul român că vor fi nici 30% alegători în RM comparativ cu prezidenţialele din 2009. Nu de alta dar PD-L şi prietenii lor locali nu au mai făcut liste nominale şi nu au pus la dispoziţie autocare.

Poke-r

Poke! Azi toţi îi dau "poke" lui Mihai Ghimpu. E cazul. Preşedintele PL nu se arată deranjat de asta, el nu stă pe Facebook, se pare că preferă lumea reală, deşi mulţi consideră că el nu are nimic cu realitatea. Are, în spatele jocului pe emoţiile susţinătorilor stă un joc foarte pragmatic la limită.

Vlad Filat şi Marian Lupu au făcut "all in" şi aşteaptă deznodământul jocului. Vladimir Voronin, sfătuit de Mark Tkaciuk, a făcut "fold", iar acum îi pare rău, înţelege că în situaţia creată putea să-şi salveze măcar "blinde-ul". Iar în joc au mai rămas doar Mihai Ghimpu şi Igor Dodon.

Dodon spune că vrea să-şi salveze nişte bani şi să poată participa la jocul mare peste doi ani jumate. Mihai Ghimpu spune că Dodon trişează şi, de fapt, vrea să-l scoată din joc pe el. Dodon nu se dă în lături să-l acuze de îneţelegere cu Tkaciuk pe celebrul posesor de aşi în mânecă.

Dodon vrea să stea în opoziţie pentru a-şi întări poziţiile până la parlamentarele din 2014, dar spune că după alegerea preşedintelui rândurile PSRM vor fi completate cu deputaţi transfugi cin PCRM. La ce bun o spune? Ştie că încă un deputat poate înclina balanţa şubredă, iar eventuale decizii importante pot fi aprobate fără participarea PL, lucru de care întemeiat se teme Ghimpu. Are dreptate Ghimpu, Dodon trişează.

Ghmpu spune că nu vrea funcţia de speaker. Dar este unica funcţie pentru demisia din care nu sunt suficiente 51 voturi. Are dreptate Dodon, Ghimpu trişează. Se primeşte că doar Filat şi Lupu sunt sinceri în acest joc? Nici pe aproape, PLDM aşteaptă ca pe a doua venire a lui Iisus data de 5 septembrie 2012. PD tot nu are nimic contra reinventării mitului despre "Marian Lupu - preşedinte!"

Iată aşa, băieţii ăştia cinci joacă trişând pe masa puterii. Nu ştiu cine va câştiga acest joc obscur. Ştiu sigur cine vor fi perdanţii.

P.S. Cântecul zilei dedicat lui Mihai Ghimpu

Cod roşu de alegeri şi despre Dodon.

După anunţul de astăzi lucrurile se întorc de pe spate pe burtă şi clasa politică continuă să doarmă. Ei cred că aşa poate dura la nesfârşit.

Igor Dodon a spus clar că el nu se teme de alegeri anticipate, are de ce să nu se teamă, voi scri mai jos de ce. Totodată socialistul este gata de compromisuri. Varianta A este consolidarea unui partid puternic şi lupta pentru o "felie" mai mare pe segmentul de electoral pro-rus/moldovenist/antiaie-ist (electorat de stânga şi de dreapta la noi nu există).

Totuşi, pentru a putea realiza "planul A", Dodon are nevoie de două lucruri:

1. Timp.

2. Imagine "curată" (adică să nu poată fi învinuit de către comunişti că a participat la guvernare şi să îi poată învinui pe cei din AIE că nu au ştiut să valorifice şansa pe care le-o dă).

Timpul îl va câştiga singur prin alegerea preşedintelui şi menţinerea alianţei la guvernare.

Imaginea o poate asigura prin a nu participa în careva formă la guvernare împreună cu partidele din AIE. De comunişti se va apăra prin a-i învinui de extremism şi "noi am scos ţara din criză, da iaca aiştea din alianţă nu i-o dus capu!"

Ion a scris deja înaintea mea că Dodon a început prin întâlnirea de azi cu blogerii negocierile. Mesaj simplu, nu prea nou - "să se înţeleagă ei între ei cine este candidatul pe care-l susţin, iar apoi noi vom decide dacă îl votăm!"

Mihai Ghimpu a anticipat - "Să aleagă Dodon candidatura, mie nu-mi trebuie nimic, nici funcţii!", pe urmă a fost ceva de genul "Să se înţeleagă ei în trei, fără PL!"

Liderul liberal face de fapt acelaşi lucru pe care-l face Dodon! Fenomenal: atât Mihai Ghimpu cu PL-ul, cât şi Igor Dodon cu socialiştii, vor să aleagă pe oricine preşedinte, dar să rămână în opoziţie!

Pentru liberali este convenabil să-i împingă pe colegii de alianţă la o reconfigurare de guvernare pe 2,5 ani, împreună cu Dodon, la care este suficient să treacă încă măcar unu-doi deputaţi PCRM. Acuzaţiile de "trădare", factorul Chirtoacă, "mâna Moscovei", experienţa bogată de a fi în opoziţie - toate acestea prevestesc un scor electoral foarte bun PL-ului la alegerile parlamentare din 2014.

Nici alegerile anticipate nu reprezintă un pericol pentru liberali, factorii de mai sus rămân valabili, pericolul revenirii PCRM, acuzaţiile la adresa colegilor de alianţă, imaginea de jertvă - în cel mai rău caz 10-11%. Caz bun nu este pentru că partidul nu ştie să facă campanii electorale.

Igor Dodon se va simţi foarte bine în opoziţie - membrii PCRM, cu tot cu electorat, trec încetişor la dânsul. Va avea timp să consolideze echipa de partid, să o sudeze, să o verifice în batalii locale, să o instruiască (foarte important). Va colecta peste 2,5 ani toţi votanţii PD şi PLDM care vor rămâne nesatisfăcuţi de rezultatul guvernării, va reuşi să-şi creeze o strategie în privinţa votului etnic. Cel mai important - peste 2,5 ani, Vladimir Voronin va fi cu 2,5 ani mai bătrân, iar Mark Tkaciuk va reuşi să aducă PCRM cu 2,5 ani mai aproape de dispariţie. Dodon va intra solida pe "stânga" cu 15-18%.

De alegeri anticipate Dodon tot nu se teme. Eu nu sunt sigur că va depăşi pragul electoral, el este. Are numeroase atuuri: extremismul PCRM, finanţare bună, diluarea "bazinului" electoral al PD-ului, are critici dure pentru PCRM, dar şi mai credibil va fi când va critice AIE (nu neapărat doar pe Ghimpu) pentru că cei din urmă nu au acceptat să aleagă un preşedinte "apartinic".

Cel mai important însă e altceva - spre deosebire de toţi (dar absolut toţi!) liderii politici de la Chişinău, dar şi majoritatea responsabililor din partide (cu excepţia câtorva la PLDM şi a lui Mark Tkaciuk) - Igor Dodon cunoaşte cum trebuie să fie o campanie electorală, cunoaşte ce înseamnă lucrul cu electoratul, ştie că alegerile se câştigă cu numărul de voturi şi nu cu procentele, ştie că nu este admisibil să fie pulverizat efortul de agitaţie electorală. Are toate şansele să treacă în Parlament.

Iată aşa o situaţie stranie. Vă puteaţi imagina aşa ceva acum trei luni? Filat şi Plahotniuc au devenit ostaticii lui Ghimpu şi Dodon - frumos, nu? PD-ul este în cădere liberă, banii nu rezolvă totul (acestea nu-s alegeri locale), PLDM a avut de suferit mult, povara eşecurilor Guvernului e pe spatele premierului.

Gimpu şi Dodon sunt gata să voteze preşedintele numai să îi împingă pe cei din PD şi PLDM în braţele unul-altuia. Teoretic, PL ar fi mai uşor de convins să păstreze alianţa. Dodon nu doreşte la guvernare sub nicio formă.

Iar ce se gândeşte despre toate acestea Vladimir Nicolaevici Voronin? Iată:

Constituţia - curva şeia!

A.S. Nu sunt nici măcar jurist, cu atât mai mult, nu sunt constituţionalist. Cu toate acestea nu pot să nu văd că legea noastră supremă este sterilă şi numai încurcă.

Legea supremă a Republicii Moldova a fost deja de atâtea ori pângărită. Tovarăşii Roşca, Diacov, Matei şi alţii daţi la naftalină, au violato în 2000 în formă absolut perversă cu mutilare. Se pare că anume acea mutilare a stat la baza unui şoc psihologic profund. Pe urmă Legea Supremă timp de opt ani a avut tratamentul unei uşuratice de cartier cu care se culca şi se scula preşedintele de atunci Voronin. Se culca, chiar spunea că o iubeşte dar nu a respectat-o nici măcar pentru o zi. Iată aşa relaţia nefirească dintre cei doi timp de opt ani a condus la deprinderea rolului nefiresc a preşedintelui în Stat.

Măcar nu mutilat-o. Deşi, opt ani de tratament neadecvat, sunt şi mai mult decât un viol. Capacităţile mentale ale Constituţiei au degradat şi mai mult. Apoi au venit alde AIE. Ăştia s-au apucat să se culce pe rând în ordine aleatorie cu sărmana Constituţie. Şi cel mai stranie este aserţiunea celor din noua conducere pentru masochism. De atâtea ori mutilată şi interpretată, Constituţia a ieşit din minţi cu totul. Acum poate fi declarată în incapacitate de muncă cu grad de invalid.

Dacă serios, am şi io câteva întrebări la alde magistraţii şi deputaţii:

1. Dacă PCRM a artătat mandatele în 2000, alegerile celea sunt invalide, deci cinci parlamente, două mandate de preşedinte şi trei interimari, şase guverne - toate acestea sunt ilegale şi dovadă a uzurpării puterii prin încălcarea Constituţiei?

2. Alegerile prezidenţiale de după 7 aprilie 2009 sunt invalide? Deci încă două parlamnte, trei interimari, trei guverne şi (!) un mandat de membru a Curţii Constituţionale (delegat de un guvern ilegal) - toate acestea sunt ilegale?

Statul Republica Moldova a intrat în penibilitate! Aceşti politicieni sunt penibili.

Ţara are nevoie de F5. O nouă Constituţie normală, nu o curvă invalidă, adoptată prin referendum de poporul suveran, nu de nişte deputaţi ale căror legitimitate este dublu invalidă în baza Constituţiei pe care au violato de atâtea ori chiar ei.

Moldova tristă

Pentru că nu demult m-am gândit pentru prima oară că e posibil să plec din Moldova.

Pentru că nu mai sunt chiar atât de sigur că "tăt a s şii ghini".

Pentru că e toamnă rece şi atmosfera predispune.

Pentru că îmi pare că am ce spune.

Pentru că aşa şi este.

Moldova este o ţară sumbră diluată cu acoperişuri urâte de ardezie, garduri din plasă metalică şi vagoncă albă. Este ţara cu sate frumoase doar pe fotografii şi case pustii. Ţara cu rânduri în vame. În vame stau oameni cu ochi trişti, îi întâmpină şi îi petrec vameşi cu ochi trişti. Vameşii sunt trişti pentru că văd tot mai mulţi copii care pleacă împreună cu părinţii. Înseamnă că părinţii s-ar putea să nu se mai întoarcă vreodată.

Moldova este ţara cu miros de fum a frunzelor care ard. Frunzele sunt arse fără de milă pentru că au îndrăznit să ştirbească din peisajul trist pe parcursul a şase luni. Foarte triste sunt câmpurile şi livezile, buruiana şi spatele bătrânilor ţărani, copii cu desaga de vreascuri în spate le dău chiar un aspect profund apăsător.

Chiar şi viile, acele holde dătătoare de viaţă a lui Bachus, şi ele sunt triste, sunt triste pentru tristeţea roadelor sale blocate în careva depozite pe lângă Moscova îndepărtată.

Oamenii din Moldova sunt foarte veseli, glumesc foarte mult, chefuiesc, îşi etalează bunăstarea materială la nunţi şi petreceri, dar au ochii trişti. Şi glumele tot triste sunt mai mult. Oamenii sunt trişti. Le mai place să se amăgească singuri pe ei, crezând că îi amăgesc pe cei din jur "că tăt a şî şii ghini!" Dar atunci când îi vezi în transport, în stradă, la muncă - sunt trişti.

Gopnicii de la colţul blocului sunt trişti. Poliţiştii de pe drum sunt trişti. Bătrânii în rândul la asistenţă socială sunt trişti. Jurnaliştii de la ştiri sunt trişti. Bandiţii din urma cagulelor sunt trişti.

Oamenii în Moldova sunt trişti şi de aceasta devin răi, foarte răi. Oamenii nu sunt trişti din cauza sărăciei. Oamenii sunt trişti pentru că nu au speranţe, oamenii nu mai visează în culori.

Politicienii moldoveni sunt trişti, sunt trişti pentru că vor toată puterea doar pentru ei şi nu le pasă de alegerea preşedintelui, iar aceasta este trist!

Dodon - fals start, de ce?

S-o dus şi s-o dus! "Prietenii ştiu de ce!" Prietenii nu prea înţeleg la cine!

Strategia plecării lui Igor Dodon cu doamnele sale din echipa lui Vladimir Voronin era simplă ca bună ziua: "eu le cer reforma PCRM, ei nu acceptă, eu încerc să-mi ţin poziţia, Mark mă sabotează, eu ies şi zic că am obosit să lupt, îmi pare rău, am făcut totul ce am putut, sunt nevoit să plec pentru a da o şansă celor mai reformatori comunişti să mă urmeze în lupta pentru valorile de stânga!"

Parcă aşa era logic să meargă treaba, numai că prea în pripă a plecat băiatul în roz, cam boţit a ieşit, argumentul reformării partidului nu ţine! Care este cauza grabei lui Dodon, de ce nu a respectat consecutivitatea evenimentelor? De ce a acceptat să iasă cu imaginea şifonată din PCRM?Iar mai fi trebuit cam o săptămână sau două pentru discuţii şi imitarea luptei pentru reforma PCRM, a plecat peste o zi. Dodon are timp, iese că altcineva are nevoie de aceste două săptămâni rămase până la alegeri. Întrebarea este cine?

Se vehiculează trei teorii despre "cine stă înspatele":

1. Plahotniuc

2. Filat

3. "Este mâna Moscovei" (copirait Boris Negru/Petru Bogatu)

Vlad Plahotniuc a fost în relaţii foarte strânse cu Dodon şi Greceanaia în perioada lui Voronin, altfel nu putea fi în cazul unui afacerist care controlează practic toate întreprinderile de stat,singur îşi crează politici. Se spune că Plahotniuc îi dădea dispoziţii lui Dodon direct prin telefon. Relaţia între ei este suficient de strânsă, totuşi, Dodon apărea foarte iritat şi confuz când îl întreba cineva despre Plahotniuc în campania pentru locale. Justiţia controlată de către numărul doi democrat l-a ras pe Dodon de şansa contestării legalităţii alegerilor primarului de Chişinău pe cale legală. Relaţia ăntre cei doi pare să se răcit simţitor.

Vlad Filat şi Igor Dodon au făcut nu o dată schimb de amabilităţi, nu doar în timpul campaniei electorale. Ghimpu nu în zadar zicea că anume Filat ar putea rupe voturile de la comunişti. Premierul dispune şi de "instrumente de convingere" cu privire la integritatea afacerilor familiei Greceanîi. Tot el este principalul partener de discuţii cu factorii de decizie externi (amabasadori, demnitari europeni, dar şi ruşi), aceştia din urmă, cu siguranţă, au consfinţit plecarea celor trei deputaţi comunişti. La care mai adaugi că o lovitură de graţie lui Tkaciuk, dar şi lui Plahotniuc ar intra în interesele primordiale ale lui Filat şi a susţinătorilor săi (îmi răsare în memorie cum o lăuda pe Zinaida Greceanîi ex-premierul Sturza).

Controlul direct exercitat de unele cercuri politico-financiare ruseşti asupra lui Igor Dodon se vede cu ochi liber, nici măcar el nu ascunde relaţiile strânse cu factori de decizie de la Moscova. Echipa de PR care a lucrat pentru Dodon (comunitatea AVA.MD, polit-tehnologii din Ucraina etc.) trăieşte din bani ruseşti, se zvoneşte că banii pentru campania locală tot din surse ruseşti au fost alocaţi. Vizitele dese ale lui Dodon la Moscova, plecara la Bruxelles şi în Polonia, ar putea sugera că "Soluţia" este rusească, coordonată cu europenii.

Îmi pare cea mai probabilă soluşia nrl. 3, cu elemente din cea de a doua. Factorul european pare a fi decisiv (vezi ce zicea Chirtoacă care nu ştie să-şi ţină gura despre ce aude de la diplomaţii vestici).

Oricum, graba cu care a plecat Dodon indică asupra unei lipse serioase de timp, timp necesar pentru a aduce la masa negosierilor pe Filat şi Plahotniuc, pentru a-l convinge pe Mihai Ghimpu să cedeze ceva pentru a nu admite anticipate, timp pentru a negocia împuternicirile viitorului preşedinte. Cea mai importantă problemă de depăşit este în a-l convinge pe Vlad Filat că, odată ce se alege preşedintele, Guvernul nu va fi doborât iar formatul guvernării nu se va schmba. Preşedintele PLDM va cere garanţii foarte serioase că viitorul presedinte va fi cu adevărat independent. Democraţii vor dori să se asigure că interesele lor nu vor mai fi puse sub lovitură prin votuti comune PLDM-PCRM. Urmează negocieri foarte dure, la care mai pui că trebuie de răsplătit cumva pe Dodon.

Cât ţine denoi - muritorii de rând, apoi bine a zis Voronin - "Vai şi amar!". Criza constituţională rămâne, legitimitatea preşedintelui care poate fi alesva fi sub orice nivel, războiul dintre Vlad Filat şi Vlad Plahotniuc va lua amploare şi mai mare în cazul alegerii preşedintelui. Mai bine alegeri anticipate + referendum, apoi alegeri directe a preşedintelui, păcat!

Soluția? Ascultați ce spune moșul!

Ghimpu a spus că Filat trebuie să vină Președinte de Parlament, lumea a spus că nu poate pentrucă nu este deputat, Ghimpu are dreptate. Filat trebuie să devină deputat. Cum? Prin alegeri anticipate. Nu există buni și răi în politicamoldovenească, acum toți sunt răi. Este nevoie de o resetare, pentru a depăși criza și a urni din loc reforma justiție, în ziua aegerilor trebuie organizat și referendum de adoptare a unei noi Constituții.

După paralamentare speakerul va rămâne Președinte interimar și se vor organiza alegeri prezidențiale directe. Apoi totul de la zero, Moldova are nevoie de un factor de stabilitate politică, un președinte ales direct și ”inamovibil” poate fi un pilon în jurul căruia se vor purta discuții despre formarea majorităților parlamentare și guvernamentale.

O fi o soluție bună? Sigur că nu este! Este clar că cea mai sănătoasă forma de organizare statală este cea parlamentară, păcat că nici clasa politică nici poporul nu sunt gata de așa ceva. Poate după alți 20 de ani.

Nu trebuie să deplângem decesul tentativei de a fi în rând cu europenii (să avem și noi o democrație parlamentară veritabilă), oricum dezmățul actual poate fi numit cel mult partocrație, nicidecum democrație.

Despre situația social-politică actuală în Republica Moldova

Dacă politicienii moldoveni dau dovadă de lipsă de imaginatie si denumesc astfel cam 30% dintre conferintele si declaratiile de presă, de ce am fi noi acei care trebuie să animăm cu denumiri originale câmpul politic?

Decizia Curtii Constitutionale era evidentă si nu putea fi altfel, mai mult – orice decizie chiar nu conta. Presedintele nu poate fi ales în Parlament din varii motive. Principalul motiv este faptul că Vlad Filat nu va accepta candidatura lui Marian Lupu. Comunistii nu vor risca alegerea lui Vlad Filat în functia de presedinte, nici acesta din urmă nu pare tentat de functia de sef de stat cu atributii foarte limitate în executiv, dar nici nu vrea să pună soarta Guvernului în mâinile lui Vlad Plahotniuc (un presedinte ales poate demite oricând Guvernul). În pozitie privilegiată poate apărea PDM în cazul demarării procedurii de alegere a lui Marian Lupu în functia de presedinte în Parlament la care nu ar participa deputatii liberal-democrati. Anume aceasta este cauza iesirii lui Mihai Godea cu anuntul despre acceptul epicilor trei comunisti să-l voteze pe Marian Lupu. În cazul esecului vina poate fi dată pe PLDM care va fi numit trădător în campania electorală.

În absolut orice conjunctură, alegerile anticipate par iminente. La fel de sigur este si faptul că rezultatul acestora nu va duce la depăsirea situatiei de criză. Chiar dacă partidele din AIE vor acumula împreună peste 61 de mandate, PLDM nu va vota pentru un presedinte controlat de către Vlad Plahotniuc, pe de altă parte Vlad Filat nu va accepta să detină functia de presedinte cu puteri limitate. Alianta PLDM/PCRM nu va putea apărea datorită opozitiei din partea tărilor vestice si nedorintei lui Vladimir Voronin de a se retrage din fruntea partidului.

Negocierile dintre AIE si PCRM au o singură miză strategică – cine va apărea vinovat în fata alegătorilor pentru demararea alegerilor anticipate.

Unica solutie viabilă este modificarea cadrului constitutional, modificare ce nu va putea fi operată în Parlament. Varianta diminuării numărului de voturi pentru alegerea presedintelui, sustinută de PD si PL, nu va fi acceptată de PCRM, nici de PLDM în conditiile păstrării atributiilor prezidentiale nefiresti pentru o tară parlamentară. PCRM, PL si PD nu vor sustine optiunea liberal-democratilor de a modifica procedura de alegere prin vot universal (cel mai probabil Vlad Filat va cere si o lărgire considerabilă a puterii prezidentiale în executiv). Aceasta pentru că nici unul din aceste partide nu are candidati în stare să câstige alegerile. Teoretic, acest scenariu ar putea fi acceptat de PL în cazul coborârii substantiale a cenzului de vârstă pentru candidatii la functia de presedinte (undeva pe la 33 ani :D). Oricum aceste scenarii, luând în calcul capacitatea de negociere a politicienilor de la Chisinău, sunt prea putin probabile.

Singura solutie care pare reală este modificarea Constitutiei prin referendum. Aici părerile actorilor politici sunt din nou împărtite. PL va insista pe aprobarea unei noi constitutii si va indica asupra programului de guvernare, dincolo de probleme identitare, până acum nu este clar ce fel de model de guvernare contine respectivul proiect, care vor fi atributiile unui presedinte ales de popor. PD se va opune alegerii presedintelui cu vot direct si va opta pentru simpla diminuare a pragului necesar alegerilor în Parlament. Comunistii vor relua practica sabotării referendumului, lucru care va pune din nou sub semnul întrebării rezultatul acestuia. PLDM va insista pe modificarea procedurii de alegere a presedintelui si transmiterea în competenta acestuia a unor atributii detinute actualmente de premier, Guvern si Parlament.

Unica solutie cu sanse mari de a fi acceptată de alegători este acea de modificare a procedurii si revenirea la votul direct. Optiunea cresterii competentelor prezidentiale, la fel, se bucură de o simpatie din partea populatiei care "s-a săturat si vrea gospodar în tara asta".

Câstigătorul unor eventuale alegeri prezidentiale este evident. În Republica Moldova sunt, la moment, doar trei politicieni "prezidentiabili". Au capacitate de a obtine un număr considerabil de voturi, carismă, capacitate de mobilizare a electoratului în jurul său, pot să înregistreze cresteri de raiting puternice. Acestia sunt Vladimir Voronin, Vlad Filat si Dorin Chirtoacă. Cum liderul comunist si primarul capitalei nu au dreptul să fie candidati, unica intrigă a unor eventuale alegeri este dacă va câstiga actualul premier încă din turul unu sau va fi nevoie de un tur doi. Anume din acest considerent PLDM se va pomeni într-un fel de opozitie fată de restul fortelor politice în problema modificării Constitutiei prin referendum.

Cât tine de boicotul din partea PCRM, acesta ar putea fi combătut numai prin numirea datei referendumului în ziua alegerilor parlamentare. Totusi, scenariul implică existenta unui consens între partidele din aliantă, iar pentru PD si PL va fi destul de periculos să se opună direct revenirii la forma de guvernare prezidentială. Aceasta va fi cu sigurantă principala temă electorală, iar opozitia deschisă fată de această optiune din partea PCRM, PL, PD ar putea duce la un rezultat neasteptat de mare pentru PLDM care ar putea obtine chiar si majoritatea parlamentară, învinuind concurentii în nedorinta de a rezolva criza politică. Un asfel de scenariu nu pare deloc favorabil pentru democratia din Moldova. Pe cât de european si cât de influentabil de liderii vestici nu ar fi Vlad Filat, o tară prezidentială cu un Parlament afiliat sefului statului nu este tocmai o premisă bună pentru democratia din orice tară est-europeană.

(De)Conspirația lui Mark Tkaciuk

A.S. De a treia zi după primul tur al alegerilor am început să analizez o problemă, ieri seara eram gata să scriu ce cred și exact în acel moment am dat peste ce a sris Victor. Sunt de acord cu concluziile lui, dar mai am și multe argumente, elemente ale puzzle-ului și concluzii care pot să nu placă tuturor celor care nu cred în ”imixtiuni geopolitice” ale turului doi de alegeri a primarului de Chișinău, a celor care zic că nu mai vor să crediteze cu încredere alianța și pe Chirtoacă.

Mark Tkaciuk este un personaj inedit al politicii moldovenești, trezește cele mai variate comentarii și atitudini. Atitudinea mea personală față de acesta etse în primul rând respectul, pentru că oamenii deștepți, în primul rând, îi respect, abia apoi vine simpatia sau antipatia. Nu cred în existența oamenilor răi și buni, există oameni care au aceleași scopuri cu mine - aceștia pot fi categorisiți drept buni, există acei care luptă pentru obiective opuse, pe ei îi consider răi. Pentru mine Mark Tkaciuk e un om rău, nimic personal.

Cea mai tare lovitură a lui Tkaciuk a fost sabotarea Referendumului Constituțional din 2010. Toți analiștii și politicienii din AIE erau siguri în rezultatul pozitiv al Referendumului, unii deja se vedeau președinți, numai Tkaciuk era sigur că acesta nu va trece pragul necesar. Prin acțiunile sale PCRM nu a reușit să convingă foarte mulți alegători să stea acasă, au fost preponderent altele, totuși vre-o trei/patru la sută dintre alegători au fost convinși anume de îndemnul comuniștilor, ori anume atât le-a lipsit celor din AIE pentru validarea reformei constituționale. Atunci am înțeles un lucru: conul de umbră din care a ieșit ideologul PCRM și aparițiile sale slabe la TV nu au fost decât o manevră de amăgire, dorința de ane face să renunțăm la mitul cardianlului cenușiu. Dacă cineva nu ține minte, pot să vă amintesc că inițial PCRM a luat decizia să susțină Referendumul, abia apoi a venit boicotul, probabil s-a petrecut între timp un concurs de proiecte. Am mai înțeles atunci că Mark Evghenici face calculul electoral la nivel de câteva mii de voturi.

Anume de aceasta am atras așa atenție sporită numărului de voturi pe care le-a obținut candidatul PCRM și partidul în Chișinău în articolele de aici, cel pentru AllMoldova și în al treilea care va apărea tot pe AllMoldova. Mai ales m-au pus pe jar acele peste 7 mii de voturi pe care le-a obținut Igor Dodon mai mult decât PCRM, dacă ceva - anume acestea sunt voturile lui Dodon peste Chirtoacă, care a obținut mai multe voturi decât PCRM în consiliul municipal. Reieșind din rezultatele ultimelor scrutine în Chișinău, Mark Tkaciuk înțelegea foarte bine că orice candidat PCRM, chiar și Vladimir Voronin, care se va plafona la votanții partidului, nu are nici o șansă să câștige alegerile pentru funcția de primar al Chișinăului. Era strict necesar să fie mobilizat la maxim propriul electorat, totodată trebuiau convinse măcar câteva mii de alegători necomuniști să-l susțină pe Dodon. Soluția pe care mi se pare că a planficat-o Mark Tkaciuk pare să bată orice scenariu de conspirație, merită să nimerească în manualele de strategie politică și manipulare a maselor.

Dacă vrei să bați un oponent mai puternic, trebuie să-l faci să creadă că ești mai slab decât într-adevăr. Cea mai eficientă metodă este să-i dai de înțeles inamicului că în rândurile tale nu există unitate. Anume așa a procedat de foarte mult timp Mark Tkaciuk prin a lansa în zvonistică sau prin presa care papă totul, s-a remarcat în acest sens prin naivitate totală ziarul Moldavskie Vedomosti, dar și analiștii ”de dreapta”. Pentru a spori manipularea, partizanii lui Tkaciuk periodic, dar foarte neconvingător (intenționat) afișau chipurile totul e ok în PCRM (vă mai aduceți aminte de Napoleon la Austerlietz?). Un instrument de bază în toată lupta aceasta este Igor Dodon - pe la întâlniri cu politicieni din AIE, cu blogerii, diplomați străini acesta anunța deschis că ar fi două tabere în PCRM, iar el ar fi în relații tensionate cu ”gruparea Tkaciuk”, că se distanțează de mesajul războinic al PCRM, că nu îi agrează pe cei mai radicali comuniști, că se vede viitor conducător al formațiunii, că este pentru schimbarea denumirii și renunțarea la simbolurile comuniste, că este pentru Europa, că nu este susținut din interior, că a fost foarte greu să devină candidat, că dacă nu îl înaintau mergea independent, că se teme că va fi sabotat în campanie de partiznii lui Tkaciuk. În unele acțiuni publice el mergea să confirme această atitudine: nu semna declarații de jurământ să nu voteze pentru Lupu, aducea în ”echipa sa” oameni noi. În camapania electorală a excelat prin publicitate electorală în mass-media citită de electoratul de dreapta. Într-un cuvânt făcea totul încât să-i facă pe cât mai mulți să creadă în schimbarea de macaz. Iar, cum a scris Victor Ciobanu, pe unii i-a și convins, chiar și mai mult de cinci mii de alegători. Se pare că însăși calculatul premier Filat ar fi căzut, la un moment dat, în această capcană a comuniștilor care îl momeau cu funcția de președinte, acesta pornind în Chișinău o campanie care să ușureze victoria lui Dodon. Poate anume asupra acestor lucruri i-au indicat oficialii europeni premierului, determinându-l să-l retragă pe Victor Bodiu din cursă?

Nu zic, m-am prins și eu. Dar iată rezultatul alegerilor și tendidnțele printre tineri mi-au spulberat orice iluzii și m-au făcut să-mi aduc aminte de colegul meu de breaslă și de combinația pe care a aranjat-o la referendum (eu tot sunt arheolog). Anume acest scop l-au urmărit comuniștii, să ne facă pe noi tinerii să fim dezamăgiți de actuala guvernare, să nu mai venim la vot, să spunem ”Nu e diferență între actualii și foștii!” Și i-a ieșit! Dacă privim rezultatul alegerilor, ies la iveală minciunile lui Dodon, el nu numai că nu a fost sabotat pe inteior, s-a lucrat pentru el cu o deosebită dăruire, dacă ar fi fost sabotat, nu obținea cât partidul, pe naiba - toți acei care au votat PCRM au votat și pentru Dodon, putea fi și o păpușă, tot lua cât PCRM. Totodată manipularea a dat efecte - acele 2% care fac diferența, zeci de mii de tineri care nu au ieșit la vot pentru că ”m-am dezamăgit”. Trebuie de remarcat că și impotența actualei guvernări doar a turnat apă la moara manipulării de massă al lui Tkaciuk, cele trei obiective au fost atinse: electoratul propriu majoritar rusolingv a ieșit în proporții uluitoare la vot, vorbitorii de română, mai ales tinerii, au stat acasă, despre aceasta mai detailat în articolul care va ieși pe AllMoldova. S-au găsit câteva mii de alegători necomuniști care să voteze pentru Dodon, anume aceștia au asigurat diferența pentru candidatul comunist. Doar câteva mii de voturi nu i-au ajuns lui Tkaciuk să atingă obiectivul pus din primul tur, iar dimineața pe 6 scria că aproape câștigă, până atunci nu se remarca prin publicitate isterică pentru Dodon pe facebook. Suburbiile - acești oameni ne-au dat răgaz de două săptămâni să ne apreciem, să înțelegem ce se întâmplă de fapt.

Nici măcar acest scenariu n îl pot numi obiectiv final. Obiectivul PCRM este doar unul - să revină univoc la conducere, doar Vladimir Voronin și mai mult nimeni. În 2009, după aprilie, PCRM nu putea rămâne la putere nici sub o formă, ei fizic nu au atâția alegători pentru a asigura majoritatea în condițiile unei mobilizări totale a societății. Prea mulți au acumulat o energie de neoprit îndreptată împotriva regimului lui Voronin. Mark Tkaciuk a înțels că unica soluție este să permită ”degajarea tensiunii” tinerilor, să îi facă să se dezamăgească, să nu mai vină la alegeri - treptat se primește. Nu este de prisos să menționăm și aportul major al actualilor guvernanți. Totodată, comuniștii au început să își fidelizeze la maxim propriii alegători, mai ales alolingvii (numai găgăuzii le-au tras țeapă, acest popor este micuț dar are demnitate), asta e menirea acțiunilor stradale care cresc în pondere.

În calea distrugerii elanului tineresc, comuniștii mai au de eliminat principalul obstacol. Poate puțini au reținut momentul, dar când în seara de 7 aprilie 2009 cineva a urcat pe scena improvizată și a spus că Voronin și tot Guvernul trebuie să-și dea demisia, iar urmează să fie ales pe loc un conducător provizoriu al țării, zecile de mii de tineri au strigat numele lui Dorin Chirtoacă și au ridicat mâinile în sus unanim. Acest fenomen este mult mai periculos decât toți sacii cu bani și pragmatismul lui Vlad Filat, având un asemenia politician în opoziție nu vei scăpa vre-o dată de proteste și vei ceda în final. Dincolo de corupția în Primărie, incompetența unor funcționari liberali, frâna în persoana lui Mihai Ghimpu, care nu este înghițit de mulți, Chirtoacă este primarul care poate să fie chiar și la patru dimineața lucrând în biroul său, el luptă nu pur și simplu pentru putere, dar și pentru careva idealuri, iar așa politicieni sunt periculoși. Anume pentru înlăturarea acestui obstacol au mobilizat acum cei din PCRM toate resursele. Tkaciuk știe că perderea lui Chirtoacă înseamnă trecerea lui pe tușă, au decis să elimine cauza care a demarat în 2007 scoaterea lor de la guvernare, să demoralizeze generația 7 aprilie prin a le arăta că au pierdut totul pentru ce au luptat.

Nu știu ce îl face Dumitru Diacov să considere că PCRM nu va merge la anticipate în cazul victoriei lui Dodon la Chișinău, dar toate argumentele logice arată că anume în cazul perderii acestuia comuniștii se vor teme de anticipate. Vizionarul Diacov deja a arătat cât de profund analizează ceva în 2000, 2005 și 2009, a dat greș ”negreșit”. Comunștii, au perdut pe un cap alegerile locale de anul acesta, o eventuală perdere în Chișinău ar duce victoria AIE la scor de hockey. Victoria candidatului comunist, însă, îi va face învingători. Anume victoria de la referendum i-a făcut pe comuniști să lupte în noiembrie 2010. Cu două scrutine perdute la rând, al doilea cu o scădere de 10% pe țară, îi va ține pe cei din tabăra lui Voronin departe de alegeri, mai ales că vor pierde marea majoritate de resurse care le erau oferite de oamenii lor în primării, iar AIE va crește cu siguranță numărul secțiilor de vot peste hotare.

Lovitura în inima democraților - Chișinău, va da aer proaspăt și îndemn la luptă comuniștilor, doborârea celui mai urât și neînduplecat inamic - Dorin Chirtoacă, în luptă directă. Așa circumstanțe, îmbinate cu pasivitatea crescând a votanților de dreapta din țară aproape sigur îi va face pe comuniști să saboteze din nou alegerile președintelui, iar revenirea PCRM la putere în cazul unor noi alegeri ar fi reală, cel puțin în așa circumstanțe AIE, din nou, nu va acumula numărul necesar de mandate.

Acei care spun că alegerile primarului nu au nimic comun cu depășirea crizei politice și cursul pro-european al Molodovei, se pare, greșesc mult. Iar acelora care preferă să stea acasă pentru că au obosit să aleagă răul mai mic pot să le spun doar una: mie tot nu-mi plac Modârcă și Grozavu, nici de calitatea serviciilor primăriei nu sunt satisfăcut, mă doare soarta patrimoniului arhitectural, mă deranjează lipsă de viziune în dezvoltarea orașului - totuși pe balanță stă soarta democrației și parcursului nostru european. Nu exagerez, lăsați jelea și nu-i lăsați pe comuniști să revină la putere prin inacțiune - mergeți la vot!

P.S. Chiar dacă mi-am promis să nu mă mai implic în campaniile electorale, pentru că am vrut să văd situația cu ochii mei - am fost și eu zilele trecute pe la ușile oamenilor să vorbesc cu ei. Ce am văzut m-a speriat rău! Dacă în toamna lui 2010 cu mulți dintre vorbitorii de limbă rusă se mai putea de discutat indiferent de ce partid reprezinți, acum în proporție aproape de 100% nu vor nici măcar să audă de cineva în afară de comuniști. Aceasta în condițiile când, nici acțiunile de doi ani ai AIE, nici cele de patru ani ale lui Chirtoacă în calitate de primar nu i-au discreditat sau afectat într-un fel. În condițiile când nu s-a vorbit despre probleme identitare și istorie. Pentru acești oameni nu contează deloc argumentele despre faptul că Dodon și alții au furat, chiar recunosc că sunt conștienți de aceasta: ”Ei și ce?” Mă îngrozesc când îmi dau seama cât de speriați și manipulați au fost acești oameni de propaganda lui Tkaciuk! Josnică metodă, cel mai urât este că ar putea avea urmări nefaste anume pentru acești cetățeni, mă tem să gândesc la o izbucnire a mișcărilor extremiste.

P.P.S. Și pe ultima sută de metri propagandiștii comuniști încearcă să ne convingă că Dodon va reforma PCRM. Că Dodon va conlucra cu Guvernul Filat, numai pe Filat nu l-ați întrebat. Deși nu exclud că Vitalii Andrievskii de la ava.md chiar ar crede în așa ceva, acesta are titlu de looser emerit încă de prin 1988. Igor Dodon este sub controlul lui Voronin exact așa cum erau toți acei deputați comuniști care au fost lăsați să părăsească PCRM numai după ce au sabotat alegerea președintelui. Chiar dacă nu am dreptate, să văd mai întâi schimbări în PCRM-ul din opoziție, pentru că odată ajunși la putere nu se mai schimbă. Un caz nesemnificativ m-a făcut să mă încred în justețea celor pe care le-am scris: când am publicat pe facebook articolul în care scriam despre o eventuală înlăturare din fruntea PCRM a lui Voronin în cazul victoriei lui Dodon (lucru care ni l-a dat de înțeles chiar ultimul în cadrul off-line-ului cu blogerii, fiind conștient despre faptul că informația se va împrăștia), Mark Tkaciuk ”a dat like”, iată ce poate să-i placă unui om într-un articol care scrie că el și ”gruparea” sa va fi înlăturat de la putere în partid? Iar Igor Dodon într-adevăr, cum a apărut pe net, este un roboțel foarte bine programat!

Chirtoacă - turul II - misiune imposibilă?

Foarte interesante reultatele alegerilor - muuuuult este de comentat şi de analizat, dar altă dată.

O singură concluzie primară - PCRM are un număr constant de alegători în Chişinău, pot fi învinşi doar cu prezenţa la vot înaltă (peste 60%).

Urmează turul doi al alegerilor primarului în capitală, Igor Dodon a acumulat aproximativ 169 mii de voturi, Dorin Chirtoacă - 163 mii, au mai rămas prin "paragini" cam 17 mii de voturi. Dintre acestea cam 10 mii se află în "puşculiţa" lui Valentina Buliga şi a lui Mihai Godea. Cam 2500 de voturi sunt ale candidaţilor de "stânga" (de fapt cei care adună votul alegătorilor vorbitori de limbă rusă), acestea pleacă în mod solemn la Dodon. Acei care au votat pentru Godea şi Buliga vor vota în proporţie absolută pentru Chirtoacă.

Acum înţelegem că matematica se va da la cam trei mii de voturi. Eeste evident că nu toţi acei care au votat pentru Godea sau Buliga îşi vor îndrepta voturile către Chirtoacă, cu atât mai puţin către Dodon - vor sta acasă. Aici mult depinde şi de decizia "NOBIL-ă" a "proprietarului" voturilor celor doi :) , depinde de mesajul de mobilizare din partea PD şi a lui Godea.

Totuşi aici trebuie să remarcăm un fenomen pe care încă acum o lună şi jumătate nu îl imagina nimeni - dacă vom compara rezultatele obţinute de candidaţii la fotoliul de primar şi votul pentru consiliul municipal, vom depista că există nu mai puţin de un procent al alegătorilor care au votat pentru PLDM sau PD la consiliu, dar pentru Dodon la funcţia de primar (!!!) - contează totuşi rozoviorul, blogul, off-line-urile, sigla mică colo-n colţ? Eu cred că aici a lucrat mitul profesionistului - pentru foarte puţini (maxim 2%) - dar a făcut diferenţa.

Tot ce are Dodon peste PCRM în Chişinău nu poate fi pus pe seama nostalgiilor, NIT-ului, ruşilor etc., este "meritul" AIE - după ce s-a strigat în august-septembrie 2009, Dodon ar fi trebuit să nu se vadă din procese scandalose despre delapidări şi corupţie, nimic nu a fost scos la suprafaţă.

Dar-uri.

Dar - matematica se complică din cauză că prezenţa la vot va scădea dramatic - studenţii vor pleca acasă sau în "orkăntrăvel", apropos - cam trei mii sunt deja plecaţi - asta+voturile acelor studenţi care vor să voteze dar nu pot fiindcă nimeni nu le-a oferit posibilitatea să-şi ia viza de reşedinţă fără să alerge pe drumuri (o au doar acei care stau la cămine - cam 17-19%)+vre-o 200 mii de oameni care locuiesc de ani buni în Chişinău, plătesc aici impozite, folosesc de serviciile primăriei dar nu au un loc de trai în Chişinău, deci - nici viză de reşedinţă - fiecare dintre acestea ar fi putut asigura o victorie zdrobitoare la alegeri oricărui candidat democrat, dar n-ai cu cine - chiar atât de greu este să fie deschise nişte birouri pentru înregistrarea temporară a populaţiei la Preturi, iar acolo să fie puse vize de reşedinţă pentru perioade de 1-2 ani?

Dar - revenim la prezenţa reală nu cea ipotetică: electoratul, în cea mai mare parte acel a lui Chirtoacă, va pleca la mare, la plajă,oriunde - vre-o zece mii iar au zburat. Orice scădere a prezenţei la vot sub 54% îi asigură victoria lui Igor Dodon din mers şi fără a creşte scorul la voturi.

Dar - un mesaj clar din partea AIE (aceasta înseamnă, în primul rând, să se întâlnească şi să facă măcar ceva! mie mi-ar place demisia lui Muruianu!), ai liderilor acesteea, ar putea să mobilizeze electoratul şi să-l aducă în număr mare la vot, să nu uităm şi de resursa administrativă (cu cine credeţi că au votat cei vre-o 10 mii de poliţişti din Chişinău?). Pe lângă aceasta un mesaj dur ar fi putut să scadă din numărul acelora care au votat pentru PLDM sau PD, dar pentru Dodon.

Ar mai fi mult "dar"-uri, dar - concluzii:

1. Igor DODON - este în situaţie privilegiată, speranţa sa este în scăderea activismului electoratului (mai ales în suburbii) şi în bălăceala din AIE, partea proastă pentru el constă în faptul că nu poate influenţa deja mult rezultatul, nu mai are pentru ce voturi lupta, voturi de la Ravnopravie, socialişti etc., vin şi fără asta, cele de la Buliga şi Godea sunt nesperate, el poate să lupte cam pentru 3 mii de voturi din bazinul PSD-PPCD-ŞAMD... În rest se va ruga lui Dumnezeu (la două biserici în aceeaşi dimineaţă :D )

2. Dorin CHIRTOACĂ - este în handicap clar: diferenţă de 6 mii de voturi faţă de contracandidat, plecarea studenţilor, concediile, marea şi marea nepăsare a alegătorilor şi liderilor AIE. Totodată are şi un avantaj pentru care Mourinho sau Sir Alex ar da orice când e minutul 90+ iar scorul 3:2 - balonul este la el, are posibilitatea să manevreze. Poate insista să apară vre-o două bombe despre fărădelegile săvârşite la Guvern de Dodon - de data asta cu dovezi şi urmări, să cheme în ajutor resursele administrative şi de partid a colegilor de alianţă, la urma urmei să aducă vre-o 500 de autocare de studenţi cu drept de vot din raioane în Chişinău în ziua votului. Are câmp de manevră şi la mesaj, dacă la Dodon va fi ceva de tipul "Poslednii boi - on trudnîi samîi!" adică "Vă mulţumesc pentru susţinere, ieşiţi în turul doi, CEC şi AIE au falsificat", atunci la Chirtoacă trebuie să fie "Velika Moldova, da otstupat' nekuda - pozadi - Kişinev" :D, adică "Este ultima redută în calea revenirii comuniştilor: împreună pentru salvarea primarului!" - imaginea de jertvă trebuie accentuată, caracterul apocaliptic al datei de 19 iunie trebuie să plutească exact cum a fost în ajunul lui 29 iulie.

P.S. Practic asistăm la reluarea celui de-al doilea meci din semifinala UEFA Champions League dintre Real şi Barca. *n ultima jumătate de oră Realul încearcă disperat să construiască, să deschidă jocul pentru că la un gol marcat şi joc pe contre putea răsturna 1:1 şi 0:2 de acasă. Pep Guardiola înţelege lucrul acesta şi le dă dispoziţie jucătorilor să omoare fotbalul - 30 minute de simulări, pase la 1,5 metri şi alte lucruri nedemne - dar foarte eficiente. Să vedem dacă Dodon va reuşi să calmeze mersul lucrurilor şi să repete performanţa Barcelonei.

Care-i treaba cu scrisoarea?

Eu cu discuţia asta parcă nu aveam nimic, şi ştirea asta am trecut-o azi in pauza de masă aşa fără mari impresii. Nici nu am observat că sursa iniţială este aici, chiar speram că un portal de ştiri de la noi (măcar unu!) s-a apucat să dea din prima sursă, adică a răscolit printre 251.000 de documente şi au găsit ceva! De asta (şi vă daţi seama cât de straşnice vremuri trăim), nu m-a impresionat ştirea am zis ceva de genul "şi ce nou?" şi m-am interesat de vreme. Am zis "ce bine că am făcut acoperişul!" şi gata! Apoi a ieşit Tkaciuk, Lazăr ş a. şi se agită: hm! ;) Mă rog! Ce au de făcut!

Şi abia seara am găsit asta şi m-a pus pe gânduri! Întradevăr, la ce bun The Guardian şi Le Monde să publice ştiri despre Moldova, dacă tot de pe wilileaks aflăm că ia uiti ce se face în Europa, iar pe francezi ia uiti şi i-ar interesa mai degrabă, dar, din păcate, îi interesează asta.

Şapoi mai departe, cum scrie aici, de ce să credem că nu ar putea minţi Lupu, sau că Voronin minte, sau că Tkaciuk nu crede ceea ce spune iar Filat minte pur şi simplu, aşa s-a primit? Da vezi că pe Tkacik l-a prins Ion cu mâţa subsuoară! De ce o zis că nu a propus bani, de ce nu admite că Lupu io zis lui Chaudry minciuni? Chaudry nu are pentru ce minte până nu o da comandă Departamentul de Stat, dar în acest caz minte Departamentul nu ambasadorul, dar ambasadorul e tip ok - eu l-am cunoscut. Ei dar aici e clar, nici Tkaciuk nu se încumetă să nege poziţia oficială a SUA, aceasta ar suna "Aista-i pragon şi prpovocare!"

Acuma ce-mi pare mie important, la ce bun are necoie Jhon de prin Lockerbery sau Jean de prin Saint-ex-Loire să citească despre Voronin şi Lupu şi despre klizmele pe care i le-au pus lui acesta la Moscova? Nici un rezon, nu? Dar, două dintre cele vre-o 10 ziare mondiale cu renume publică povestea asta, se întreabă Ion de ce după alegeri? Răspunsul este clar "pentru că e după alegeri"! Ştirea nu era pentru mine sau Ion, cu atât mai puţin pentr Jean şi Jhon, era pentru Vlazi, Mariani, mihai, Marci, Vologhi ş.a.. Este o comandă dată într-un joc foarte fin şi dur, lipsit de scurpule, dealtfel cine are posibilităţile financiare şi îi convine ştirea? Corect - PD! De ce? Păi arată că Lupu nu trădează, dar Voronin va accepta orice îi va dicta de data aceasta Plahotniuk, că uşa e deschisă ş.a. Cert este că putem vorbi cu mare probabilitate de o ţidulă falsă, dar şi de faptul că luptele de culisă au depăşit orice limite şi se joacă tare cu toate metodele pentru a detemina care Vlad şi care ţâţă va mulge la ţara asta.

Concluzii: propun să-i fugărim pe toţi boţanii din televizor şi să punem acolo băieţi deştepţi dealde Ion, cu spirit de observaţie şi logică prezentă în cap nu acasă la mama!

sursa imagine: reprogrammingthemind.co.uk

"Science Function" - ştiinţa de a fi funcţionar.

A. S. Doare! Aceasta doare!

Pentru că sunt şi eu funcţionar public, de nivel nu foarte jos, pentru că primesc un salariu uluitor, pentru că vreau să mai acumulez din experienţă zisă europeană, dar să mai şi fac un salariu în plus - m-am angajat să lucrez într-un proiect pe bani UE. Totul e bine, cu proiectul, oamenii deschişi la minte de la Primărie au ştiut să câştige nişte bani pentru a face viaţa unui număr anumit de cetăţeni mai bună - se poate dacă se vrea. Acuma eu, nefiind foarte iscusit în ale managementului de tip european, fac ce pot face, sunt cercetător (vin din ştiinţă de care nu mai prea am timp şi inspiraţie), adică colectez informaţii necesare şi le sistematizez. Nu voi fi minciunos, nu prea mă isprăvesc bine, asta pentru că am puţin timp şi partea leului o ia funcţia de bază. Dar povestea nu este despre mine, este despre colegii mei - funcţionarii.

Pornesc eu deci în pelerinaj prin instituţiile publice muncipale şi de nivelul sectorului Centru a Capitalei, cele mai diferite - Pretură, sănătate, economie, comerţ etc.. Forma de prezentare standartizată, aştept o oră-două pe sub uşa biroului şefulu (dar mai mult a vice-şefului), intru, explic cine sunt, ce doresc, ce fel de informaţie solicit. Acuma cel mai interesant - toţi (dar absolut toţi, cu excepţia câtorva oameni mai de treabă de la Pretură), spun că informaţia nu este secretă, că ei sunt o instituţie publică şi totul e OK, DAR!!! - EI CER O ADRESARE OFICIALĂ DIN PARTEA CONDUCĂTORULUI PROIECTULUI, PENTRU A PUTEA ELIBERA INFORMAŢIA!

Acuma stau eu şi gândesc - 1. Informaţia nu este secretă; 2. Adică poate să vină orice cetăţean să o ceară!; 3. Dacă fac scrisoare oficială şi o trec la avizare prin Primărie mai trec câteva zile în plus; 4. Şi dacă e informaţie publică - de ce trebuie adresare oficială?

Partea tristă e că o atare situaţie este peste tot! Funcţionarul are nevoie de "dispoziţie de sus" pentru a-şi mişca fundul de pe scaun şi a se apropia de dulapul cu arhiva/registrul - deci omul aflat în "FUNCŢIE PUBLICĂ", adică "ÎN SLUJBA CETĂŢEANULUI" îşi îndeplineşte obligaţiunile legale doar la dispoziţia şefului - el habar nu are că şeful lui suntem noi - cetăţenii, că salariul îi este achitat de cetăţeni - nu de şeful său, că el trebuie să intre în pământ de ruşine că nu dispune de informaţia asta în format electronic, că site-ul instituţiei pe care o conduce este folosit în calitate de vitrină pentru fotografia sa şi a subalternilor şi nu pentru a asigura transparenţa activităţii sale şi pentru a expune informaţiile cu interes public!

Ei - asta este! Asta este ştiinţa de a fi funcţionar, ştiinţa de a nu sluji cetăţenii, de a procura maşini, vile, costume, ceasuri scumpe din salariul de 2 mii lei! Mecanismul de stat (sistemul de funcţionari) este principalul inamic al acestui stat, pentru că statul sunt cetăţenii acetuia. Până când nu vom avea un serviciu public modern, computerizat şi funcţional? Până când vom tolera să fim conduşi de cei care se află în slujba noastră? Până când îi vom plăti pe acei care ne fac rău în loc să ne ajute?

Se mai schimbă ceva?

Este o şansă - la 28 noiembrie, sau poate nu mai este...

P.S. Nu vreau să spun că actualii guvernanţi s-au înghesuit la eradicat nesimţirea din sistemul public, sau în lupta cu corupţia, sau în pedepsirea atrocităţilor fostului regim, mai ales nu toţi! Şi totuşi nu sunt Filat sau GHimpu cu Lupu vinovaţi pentru faptul că primind voturile a sute de mii de voturi nu au putut împinge carul din loc, acesta fiind ţinut de un singur persoanj pe care nu l-a ales nimeni - tovarişiu Muruianu de la Curtea Supremă a Justiţiei, presa noatră de trei bani nu a ştiut să scoată la iveală adevăratul rol al acestui tip - dar la decizia lui au fost judecate nedrept cazuri uluitoare, crime care au fost dovedite chiar şi-n presă! Aici e vina noastră - atâta timp cât funcţionăraşii mărunţi nu sunt taxaţi de miori şi mioriţe (pardon - cetăţeni), un atare "şîşkă" nu se va teme de nimic! Iar dacă situaţia s-ar schimba - atunci nu va mai trebui Parlamentul sau Consiliul Superior al Magistraturii să-l demită pe Muruianu - acesta va fugi singur, la fel şi alţi funcţionari corupţi care fac rău poporului!

Aşa că - DESCHIDEŢI LUA-VAR DRACU GURA ŞI CEREŢI-VĂ DREPTURILE, NU ŞMIORCĂIŢI CĂ E CORUPŢIE DAR IEŞIŢI ŞI PREZENTAŢI DOVEZI! TAXAŢI FIECARE JIGODIE, CARE SUGE DIN BUGET, PENTRU ÎNCĂLCAREA LEGII - VOI ÎI CONDUCEŢI PE EI, NU EI PE VOI!

sursa imagine Infoprim.md

Tu nu treci pragul electoral (VII)

A.S. Demult nu am scris, multe gânduri nu au nimerit pe acesată pagină! Şi totuşi...

Stimate alegător, tu nu treci pragul electoral!

Sunt un funcţionar public! Da acest termen mă caracterizează, da mi-i ruşine pentru sentimentele pe care le simţiţi la auzul acestui termen! Da - am un salariu mic (100 euro lunar)! Nu - nu fur (nici nu prea am ce)! Da - nu-mi place ţara în care trăiesc! Nu - eu iubesc PATRIA mea! Da - ştiu că sunt doar un idealist! Nu - nu sunt deloc ideal, nu-mi iese toate lucrurile aşa cum vreau, am făcut şi fac o sumedenie de greşeli, dar fac ceva!

Iar tu? Tu - ce faci? Tu nu greşeşti pentru că nu poţi să îţi asumi o responsabilitate! Tu - mergi la vot, pui ştampila, dar pentru cine votezi? Adevărul este că majoritatea votează pentru cei care trec pragul electoral, dar odată cu deputaţii nu acced în Parlament şi alegătorii! Tu nu eşti reprezentat în Parlament, tu nu treci pragul!

Eu sunt tânăr, parcă nu sunt prost - sunt sărac, aş fi putut să lucrez în privat şi să-mi fac un salariu frumuşel! Dar nu plm - că noi suntem patrioţi, că noi trebuie să schimbăm această lume, noi trebuie să facem viaţa mai bună - fii serios, sistemul e prea putred - acest dialog intern l-am purtat de nenumărate ori. Şi totuşi, mă trezesc dimineaţa, fug la microbus, apoi la autobusul interurban (că nu am maşină de serviciu) şi încerc iar să fac viaţa mai curată! Iar greşesc, ceva iese bine, mai pipăi cucuii ce au ieşit de la lupta cu peretele sistemului putred şi merg mai departe. Urlu zi-de-zi de ciuda faptului că ideile bune care pot aduce rezultate aşa cum am citit în cărţile de management în timp real, în indici calitativi şi cantitativi reali sunt omorâte de sistemul Cretin creat din colegii mei - funcţionari publici, colegi pe care îi urăsc în marea lor majoritate!

Şi tu? Tu mergi şi votezi naiba ştie ce! Unul care te minte, te fură, te bagă la puşcărie, te trimite la muncă peste hotare, te condamnă la sărăcie - tu nu treci în Parlament, ori vrei să spui că pentru asta votezi?!

"Cam tinerel :D", trecerea la "tu" după trei fraze, ":)", "fii serios", "eşti încă tânăr - nu înţelegi" - cam cu asta mă lovesc aproape zilnic, şi totuşi merg mai departe în căutare de noi cucuie şi nu mă bucur atunci când sparg cu fruntea vre-o breşă micuţă în zidul sistemului.

Tu - gândeşte cu cine votezi! Poate nimereşti şi tu în Parlament! Poate aduci pe cineva care măcar să dorească să schimbe ceva! Măcar să dorească... de învăţat s-a învăţa!

P.S. Tu, stimate alegător nu treci pragul electoral, eu - nici atât, colegii mei funcţionari - da!

P.P.S. Nu că m-a rupt să mă prind în acestă horă de postări la temă, dar chiar geme!

Mulţumesc pentru inspiraţia acelor care au scris aceasta: 1, 2, 3, 3a, 4, 5, 6.

Primul post. Şi, din start, despre alegeri!

Slavă domnului nu despre ale noastre - despre cele din Ucraina!

Până a vorbi despre doamna cu gâţă şi tipul cu "multe clase", chiar înainte de a spune despre "co-naţionalul" nostru, care nu are treabă cu românii, cu atât mai puţin cu moldovenii, voi zăbovi să scriu de ce am făcut blog. De ce? Pentru că am vrut şi gata!

Acu le luăm pe rând! Prima - nu aveml a Chişinău oameni să priceapă în politica ucraineană! Nici comentatorii politici, nici chiar experţii în politică externă, cu atât mai puţin politicienii nu par a se descurca mult în realităţile mult zbuciumate de la Kiev! Şi, dacă celor de la conducerea Moldovei le este de iertat asemenia lipsuri în abilităţi, atunci celelalte categorii dezamăgesc! Pentru cineva care tinde să pătrundă mai departe de impresii esenţa procesului politic din ţara vecină, vânzoleala din jurul alegerilor prezidenţiale din Ucraina care a început în presa de la noi şi din România par cel puţin stranii! Pornim de la operativitatea prezentării datelor: trec cam două-trei zile până "ştirile fierbinţi" ajung să pătrundă peste graniţe, în zilele alegerilor jurnal.md, portal care anunţa festiv că a dat un pumn de bani şi a trimis reporteri în Ucraina, a dat la 10 dimineaţa datele despre numărarea a 95% din voturi, în timp ce erau numărate abia 81%, ştirea (evident eronată) a stat până în seară!
Asta ar fi fost suficient, dar stai că la noi lumea "se dă cu părerea"! Au excelat cine vrei la pronosticuri şi analize, cu rarele sclipiri de percepere a situaţiei venite din partea lui Petru Bogatu se cam termină stocul de informaţii utile venite către consumatorul de informaţii cu caracter politic din RM. Ce s-a afişat în România nici nu comentez - provoacă dezgust faţă de profesia de jurnalist în sfera politicului!
Acum pe rând:
1. Despre Tighipko - pe Tighipko îl doare în cot de România şi mai ales de Moldova! Tema relaţiilor cu România şi Moldova nu a ocupat un loc important în campania electorală, cu atât mai puţin în cea a lui Tighipko! Omul, care este destul de progresiv, a vorbit 99% despre economie, anume din acest considerent a obţinut 13%! Şi "13% bazându-se pe o platformă anti-românească" e o prostie debitată de vre-un Roncea pe la Bucureşti şi băgată de Darie pe Unimedia. Acu "Iulea" (aşa o mângîie şi adepţii şi oponenţii,) i-a propus lui Tighipko funcţia de şef de guvern în schimbul susţinerii în turul doi de scrutin. Ce a făcut Tighipko? A procedat corect - a anunţat că nu va susţine pe niciunul dintre candidaţi, apoi a mai făcut publicitate proiectului său politic "Ucraina puternică", a anunţat că va candida la funcţie de primar de Kiev (despre primarul de acolo voi scrie obligatoriu ceva :)), că se pregăteşte de localele din mai şi de parlamentare. A ajuns să fie mai mediatizat decât cei di candidaţi rămaşi în cursă! Ca orice politician inteligent, Tighipko a procedat corect - acum a spulberat toate zvonurile precum că ar fi un "candidat tehnic", dacă faci mâine alegeri ar acumula cam peste 15%, şi-a asigurat un electorat stabil, are şanse mari, chiar prima şansă, de a deveni primar de Kiev (oraş cu în jur de 5 mln locuitori), poate controla o fracţiune foarte puternică în Rada Supremă (Parlamentul Ucrainei), într-un cuvânt - are şanse mari să aintre la putere!
2. Despre EL - el este Ianukovici, controversatul candidat din partea oligarhilor estului - veşnicul looser! Aşa şi va rămâne looser! De ce? Explic mai jos. Ăsta, aşteaptă să câştige! Are şanse enorme: se bizuie pe absenteismul în zona de vest şi centru a ţării, pe efectele nocive ale crizei, de care sunt învinovăţite toate ramurile actualei puteri, mai dă cu cumpăratul voturilor (aşa fac cam toţi, cel puţin ambii candidaţi rămaşi în cursă), plus speră că alegătorii lui Tighipko şi Iaţeniuk nu vor veni la vot! Are susţinerea clară a alegătorilor comunişti (cca 3%), plus încă vre-o 15% dintre cei a lui Tighipko, nu face mişcări brusce şi, dacă nu vom asista la răsturnări de situaţie, el va deveni preşedinte. Ucraina se află în pericolul de a se pomeni cu un preşedinte agramat! (În comparaţie cu el, ex-preşedintele Voronin e intelectual!)
3. Iaţeniuk - un politician tânăr dar lipsit de baftă, a fost jertva PR-ului negru din partea tuturor candidaţilor, a purtat şi eticheta de "candidat tehnic" dar s-a spălat de ea atunci când a dat dovadă de consecutivitate şi a chemat alegătorii să nu-i susţină pe cei doi trecuţi în turul doi! A lansat şi el un proiect propriu "Frontul schimbărilor" - unul reformator, dacă se va reaxa pe idea Integrării Europene, tânărul liberal are şanse să acumuleze un capital politic impunător - până la 15% în eventualitatea unor alegeri parlamentare la toamnă. Forţa politică condusă de tânărul reformist ar putea constitui, împreună cu Tighipko, o reală alternativă clasei politice eşuate de la Kiev.
4. EA - doamna de fier a politicii din spaţiul post-sovietic! Timoşenko a nimerit într-o situaţie deosebit de grea: alegătorii nu o consideră o alternativă "pericolului Ianukovici", pe plan economic s-a compromis prin guvernarea ineficientă şi reforme rămase pe hârtie, alegătorii patriotici din vest nu o mai acceptă, tinerii reformatori şi fostul (aproape fostul) preşedinte nu au susţinut-o... Unicul argument valabil este "votaţi cu mine, altfel vine Ianukovici"! Sigur că vom asista la tentative de răsturnare de situaţie în următoarele zile, este cunoscută capacitatea Iuliei Timoşenko de a oferi lovituri de imagine. Totuşi şansele doamnei cu gâţă de a accede la funcţia de şef de stat e minimă.

Scenarii post-electorale:
În primul rând - Ucraina este o ţară semi-parlamentară, preşedintele are cam aceleaşi atribuţii ca la noi, fără o susţinere largă în Parlament devine u arlechin politic cum a fost Iuşcenko trei ani la rând! Bătălia reală pentru putere se dă la alegerile parlamentare, miza prezidenţialelor este exagerată!
sunt două de bază: 1. Ianukovici devine preşedinte şi dizolvă Parlamentul, la alegeri conjunctura va fi în favoarea creării unei coaliţii Timoşenko-Iuşcenko-Iaţeniuk-Tighipko, Ianukovici rămâne preşedinte formal şi va fi "înghiţit" cu timpul la fel ca şi Iuşcenko! 2. Ianukovici devine preşedinte şi crează o coaliţie largă cu Blocul Iuliei Timoşenko, aceasta păstrând funcţia de premier şi ţinândul pe Inukovici în şah perpetuu. În acest caz la următoarele alegeri parlamentare, ambele partide vor fi spulberate de către forţele reformatoare (Tighipko şi Iaţeniuk). Acest scenariu apre mai plauzibil.
există şi variante rezrvă: 1. Timoşenko devine preşedinte, crează o coaliţie largă în Parlament fără participarea lui Ianukovici. Candidaturi la funcţia de premier ar fi mai multe: cineva din BIuT (acelaşi Turcinov), Tighipko, Iuşcenko, alţii...
Oricare ar fi conjunctura, Ianukovici nu are şanse să obţină "o domnie liniştită" pentru cinci ani!


Impresii personale: vreau să piardă agramatul cela bădăran! Vreau să câştige Iulia pentru că merită! Merită o doamnă ca ea! Deşi toţi prietenii mei din Ucraina m-ar omorî pentru asta - dacă aş trăi acolo nu aş fi votat-o nicicând!


Impactul pentru Republica Moldova:
Acesta şi a fost rostul acestui articol lung şi plictisitor! Mă rupe de nu mai pot când îi aud pe "pricepuţii" de la noi când spun că "pentru noi e mai bine să iasă Timoşenko" - pe naiba! Fantasmele că e mai pro-Europa etc. sunt iluzii false! Iulia Vladimirovna are mai multă susţinere din parte lui Putin decât Ianukovici! E lucru bine cunoscut! Trenul Republicii Moldova în alegerile de la Kiev a plecat odată cu actualul preşedinte Iuşcenko şi tinerii reformatori! O susţinere clară în problema transnistreană şi alte chestii nu vom vedea cel puţin până când Timoşenko nu s-a certa iar cu Putin, iar aceasta va avea loc abia după crearea unei noi coliţii pro-europene în Parlamentul de la Kiev!