După anunţul de astăzi lucrurile se întorc de pe spate pe burtă şi clasa politică continuă să doarmă. Ei cred că aşa poate dura la nesfârşit.
Igor Dodon a spus clar că el nu se teme de alegeri anticipate, are de ce să nu se teamă, voi scri mai jos de ce. Totodată socialistul este gata de compromisuri. Varianta A este consolidarea unui partid puternic şi lupta pentru o "felie" mai mare pe segmentul de electoral pro-rus/moldovenist/antiaie-ist (electorat de stânga şi de dreapta la noi nu există).
Totuşi, pentru a putea realiza "planul A", Dodon are nevoie de două lucruri:
1. Timp.
2. Imagine "curată" (adică să nu poată fi învinuit de către comunişti că a participat la guvernare şi să îi poată învinui pe cei din AIE că nu au ştiut să valorifice şansa pe care le-o dă).
Timpul îl va câştiga singur prin alegerea preşedintelui şi menţinerea alianţei la guvernare.
Imaginea o poate asigura prin a nu participa în careva formă la guvernare împreună cu partidele din AIE. De comunişti se va apăra prin a-i învinui de extremism şi "noi am scos ţara din criză, da iaca aiştea din alianţă nu i-o dus capu!"
Ion a scris deja înaintea mea că Dodon a început prin întâlnirea de azi cu blogerii negocierile. Mesaj simplu, nu prea nou - "să se înţeleagă ei între ei cine este candidatul pe care-l susţin, iar apoi noi vom decide dacă îl votăm!"
Mihai Ghimpu a anticipat - "Să aleagă Dodon candidatura, mie nu-mi trebuie nimic, nici funcţii!", pe urmă a fost ceva de genul "Să se înţeleagă ei în trei, fără PL!"
Liderul liberal face de fapt acelaşi lucru pe care-l face Dodon! Fenomenal: atât Mihai Ghimpu cu PL-ul, cât şi Igor Dodon cu socialiştii, vor să aleagă pe oricine preşedinte, dar să rămână în opoziţie!
Pentru liberali este convenabil să-i împingă pe colegii de alianţă la o reconfigurare de guvernare pe 2,5 ani, împreună cu Dodon, la care este suficient să treacă încă măcar unu-doi deputaţi PCRM. Acuzaţiile de "trădare", factorul Chirtoacă, "mâna Moscovei", experienţa bogată de a fi în opoziţie - toate acestea prevestesc un scor electoral foarte bun PL-ului la alegerile parlamentare din 2014.
Nici alegerile anticipate nu reprezintă un pericol pentru liberali, factorii de mai sus rămân valabili, pericolul revenirii PCRM, acuzaţiile la adresa colegilor de alianţă, imaginea de jertvă - în cel mai rău caz 10-11%. Caz bun nu este pentru că partidul nu ştie să facă campanii electorale.
Igor Dodon se va simţi foarte bine în opoziţie - membrii PCRM, cu tot cu electorat, trec încetişor la dânsul. Va avea timp să consolideze echipa de partid, să o sudeze, să o verifice în batalii locale, să o instruiască (foarte important). Va colecta peste 2,5 ani toţi votanţii PD şi PLDM care vor rămâne nesatisfăcuţi de rezultatul guvernării, va reuşi să-şi creeze o strategie în privinţa votului etnic. Cel mai important - peste 2,5 ani, Vladimir Voronin va fi cu 2,5 ani mai bătrân, iar Mark Tkaciuk va reuşi să aducă PCRM cu 2,5 ani mai aproape de dispariţie. Dodon va intra solida pe "stânga" cu 15-18%.
De alegeri anticipate Dodon tot nu se teme. Eu nu sunt sigur că va depăşi pragul electoral, el este. Are numeroase atuuri: extremismul PCRM, finanţare bună, diluarea "bazinului" electoral al PD-ului, are critici dure pentru PCRM, dar şi mai credibil va fi când va critice AIE (nu neapărat doar pe Ghimpu) pentru că cei din urmă nu au acceptat să aleagă un preşedinte "apartinic".
Cel mai important însă e altceva - spre deosebire de toţi (dar absolut toţi!) liderii politici de la Chişinău, dar şi majoritatea responsabililor din partide (cu excepţia câtorva la PLDM şi a lui Mark Tkaciuk) - Igor Dodon cunoaşte cum trebuie să fie o campanie electorală, cunoaşte ce înseamnă lucrul cu electoratul, ştie că alegerile se câştigă cu numărul de voturi şi nu cu procentele, ştie că nu este admisibil să fie pulverizat efortul de agitaţie electorală. Are toate şansele să treacă în Parlament.
Iată aşa o situaţie stranie. Vă puteaţi imagina aşa ceva acum trei luni? Filat şi Plahotniuc au devenit ostaticii lui Ghimpu şi Dodon - frumos, nu? PD-ul este în cădere liberă, banii nu rezolvă totul (acestea nu-s alegeri locale), PLDM a avut de suferit mult, povara eşecurilor Guvernului e pe spatele premierului.
Gimpu şi Dodon sunt gata să voteze preşedintele numai să îi împingă pe cei din PD şi PLDM în braţele unul-altuia. Teoretic, PL ar fi mai uşor de convins să păstreze alianţa. Dodon nu doreşte la guvernare sub nicio formă.
Iar ce se gândeşte despre toate acestea Vladimir Nicolaevici Voronin? Iată:
