Despre UE şi Transnistria.

De ceva timp se tot vorbeşte în presă despre suspendarea de către Uniunea Europeană a restricţiilor privind circulaţia pe teritoriul său a liderilor regimului separatist de la Tiraspol. La prima vedere, este o favoare făcută Republicii Moldova de către partenerii europeni, în vederea revigorării eficienţei procesului de negocieri. Dincolo de aceasta, consider că semnificaţia acestui eveniment este mult mai înaltă, fiind privită din perspectiva activizării rolului Uniunii Europene în politica internaţională în calitate de actor individual şi nu de un ansamblu de ţări care acţionează pe mână proprie. Am atras deja atenţia la beneficiile pe care le-ar putea aduce Chişinăului ridicarea problemei utilizării de către Rusia a contingentului militar din Transnistria drept bază pentru serviciile de spionaj, totuşi autorităţile moldoveneşti nu au reacţionat nici într-un fel la scandalul ruso-ucrainean.

Pare straniu, totuşi, deşi o explicaţie oficială nu a fost făcută, pot să-mi imaginez că decizia în această privinţă nu a fost adoptată numai la Chişinău. Am tentaţia să consider că reglementarea cazului transnistrean a intrat şi pe agenda UE, comunitatea europeană devenind o parte mult mai activă şi mult mai implicată în acest proces. Faptul dat face parte dintr-o gamă largă de activităţi de politică externă promovate de Uniunea Europenă în zona estică, dar nu numai, a graniţelor sale. Specificul fenomenului constă în elaborarea unei agende comune, unitare, având drept exponent individual UE şi nu unul sau mai multe state-membre. Este o poziţie promovată în stilul clasic al tradiţiei diplomatice europene: echilibrat, calculat, subtil şi eficient.

Stabilizarea situaţiei din statele de la periferia răsăriteană a UE constituie unul dintre imperativele necesare pentru securitatea ţărilor de la graniţa de est: Bulgaria, România, Slovacia, Polonia, Ţările Baltice - instabilitatea socială, sărăcia, conflictele generează migraţia, criminalitatea, destabilizarea contactelor economice etc.. Securitatea regională a devenit una dintre priorităţile politicii externe a UE. Bruxelles-ul s-a impus ca un actor mult mai activ decât SUA în Balcani, fapt care a condus la depăşirea treptată a efectelor conflictelor din fosta Iugoslavie, acum rolul UE în Europa de Est este, cel puţin, comparabil cu cel al SUA.

Putem doar să ne închipuim beneficiile enorme pe care are să le obţină Republica Moldova de pe urma participării Uniunii Europene la soluţionarea diferendului transnistrean, inclusiv prin influenţa exercitată asupra Ucrainei. Încorporarea Moldovei în sistemul de securitate regională al UE pare o perspectivă cu adevărat bună.

De ce ne iubeşte Europa?

Scopul acestui articol (toată lumea le zice postări pe blog, eu, venind din mediul academic, numesc orice efort intelectual aruncat pe o sursă scrisă - articol) este de a contura o explicaţie caracterului deosebit de deschis pe care l-a dobândit relaţia dintre Republica Moldova şi partenerii ei vestici.

După instalarea la Chişinău a puterii noii alianţe de guvernare, vectorul politicii externe al acesteia a devenit unul deosebit de activ, dar totuşi unilateral în accente - destinaţiile Bruxelles, Washington, Bucureşti, dar şi multe alte capitale ale statelor membre UE sunt mult mai des utilizate decât Moscova şi chiar Kiev. Nu numai Chişinăul, fiind obligat prin însăşidenumirea alianţei de guvernământ, dar şi partenerii vestici au fost şi rămân deosebit de receptivi la measjul colaboraţionist al Republicii Moldova. Şi nu este pur şi simplu o bunăvoinţă cauzată de dorinţa de a susţine democratizarea statului, aducerea poporului RM la porţile şi, dacă se poate, în antreul Uniunii Europene.

Eu consider că poziţia preferenţială a Republicii Moldova în relaţiile cu partenerii vestici are un pretext mai curând politic şi emoţional, scopul susţinerii Chişinăului la o scară mult prea accelerată decât ar fi cazul în condiţii normale nu este atât politic sau economic, nici măcar geo-strategic, eu aş numi acest scop unul politico-simbolic.

Democratizarea spaţiului post-sovietic a intrat între priorităţile SUA şi aliaţilor săi încă înainte de destrămarea fostei URSS, după 1991, prin intermediul diferitor fundaţii sau prin injecţii financiare directe, SUA şi alte state au încercat să asigure o dezvoltare pe calea liberalizării economiei şi democratizării societăţii, asigurând un control asupra guvernelor acestor state. Strategia care i-a avut drept arhitecţi pe unii dintre cei mai iscusiţi reprezentanţi ai establishment-ului american precum Zbigniew Brzezinski, George Soros, Henry Kissinger ş.a., interesul firesc al SUA şi statelor vestice era în asigurarea unor democraţii durabile în regiune, fapt care ar favoriza dezvoltarea investiţiilor care urmau să vină din partea reprezentanţilor afacerilor mari.

Totuşi strategia a eşuat, la finele anilor '90 - începutul anilor 2000, întegul spaţiul ex-sovietic, cu excepţia firească a balticilor, a revenit în dictaturi mai profunde decât în URSS-ul anilor '70-80. Chiar şi Ucraina sub mandatul al doilea al preşedintelui Kucima a asistat la devieri masive de la normele democratice. Acestea, ca de obicei în arealul post-sovietic, erau reprezentate de sfidări la activitatea presei, justiţiei şi opoziţiei. Republica Moldova anului 2001 este preluată de o guvernare autoritară a PCRM-ului, adică a lui Voronin. În Rusia, după 10 ani de democraţie relativă, a fost instaurată o guvernare autoritară, denumităîntre timp putinism.

Pentru a relansa situaţia, la începutul anilor 2000, noua administraţie a preşedintelui Bush jr. a adoptat o strategie nouă cunoscută drept tehnologia "revoluţiilor oranj". Acesasta a fost testată cu succes în Serbia, apoi aplicată în Georgia şi Ucraina, la fel cu succes, apoi a urmat Kirghizia, cu succes relativ. Cu timpul, statele post-sovietice cu regim autoritar, cu susţinerea masivă a Rusiei au reuşit să elaboreze tehnologii de zădărnicire a unor asemenia "operaţiuni", acest fenomen s-a derulat cu succes în ţările cu regimuri mai dure, unde SUA nu avea influienţă masivă - Armenia, Kazahstan, Belarus, Azerbaijan - reprimarea tentativelor de răsturnare a guvernelor a fost mai mult sau mai puţin cruntă în diverse ţări, de la desfiinţarea electorală a opoziţiei prin manipulare în mass-media şi acţiunile forţelor speciale - Kazahstan, până la înecarea în sânge a revoltelor cauzate de falsificarea alegerilor - Armenia.

Acest fenomen, dar şi eşecul pe termen lung a obiectivelor revoluţiilor în Ucraina şi Georgia, în primul caz alianţa oranj s-a rupt şi, deşi instituţiile democratice au fost menţinute, interesele economice vestice nu au reuşit să pătrundă pe piaţa investiţională, nu au fost făcuţi paşi semnificativi şi-n apropierea faţă de NATO şi UE, cazul al doilea poate fi calificat drept dezastru - deşi interesele financiare străine se bucură de o protecţie deosebită, incapacitatea de a evita conflictul cu Rusia, atacul instituţiilor democratice - presă şi liberă exprimare, răfuiala cu oponenţii, presiunile asupra opoziţiei - l-au plasat pe Saakaşvili cam tot acolo unde a fost predecesorul său. Toate acestea au împins SUA să renunţe la tactica "revoluţiilor oranj" în spaţiul post-sovietic.

Republica Moldova a ocupat o poziţie specifică în acest context. Deşi erau în confruntare dură cu Federaţia Rusă, în 2005 comuniştii moldoveni nu se bucurau de sprijinul american. Cu toate că erau contra lui Putin, cei din gaşca ex-preşedintelui nu erau pe placul administraţiei de la Washington. Favoritul Casei Albe la Chişinău la acea vreme era Iurie Roşca. În preajma alegerilor parlamentare liderul creştin-democraţilor, dar şi membri activi ai Noii Generaţii nu ascundeau că pregătesc mişcări masive de stradă, erau deja pregătite resursele necesare, se vorbeşte despre alocarea din partea SUA a peste 15 mln. dolari pentru revoluţie oranj la Chişinău.

Situaţia post-electorală a determinat o modificare a scenariului. Lider al opoziţiei a devenit nu Roşca ci Urechean, atunci guvernul SUA a înţeles că provocarea unor alegeri anticipate va putea duce la un rezultat şi mai bun pentru liderul AMN, care ducea o politică explicit pro-rusă. În faţa acestui pericol, statele vestice au mers la negocieri cu Voronin şi au obţinut promisiunea acestuia să fie "băiat de treabă", Roşca a rămas cu milioanele în buzunar, Voronin preşedinte. Diacov şi alţii au votat pentru că erau supăraţi pe Urechean care nu împărţea cu ei cotleta din dotarea financiară a BMD-ului.

Între 2005 şi 2009 pe flancul estic al Europei intră în plină forţă un nou actor puternic - UE, aceasta îşi doreşte un alt tip de relaţii cu vecinii, unul mult mai inteligent şi atent decât acela american. Totuşi efortul europeano-american de a democratiza regiunea prezentau o perspectivă sumbră. Dintre toate statele care urmau să intre în Parteneriatul Estic, doar Ucraina mai putea fi denumită stat democratic.

La 7 aprilie 2009 tinerii din Chişinău au explodat împotriva regimului Voronin, statele din UE şi SUA nu au avut careva implicaţii, asta deaorece au abandonat demult strategia revoluţiilor oranj, nu acelaşi lucru îl pot spune despre desfăşurarea "antirevoluţiei oranj" cu implicarea reprezentanţilor regimului Voronin şi a forţelor speciale ruse. Necătând la reacţiile dure ale cancelariilor vestice după maltratările protestatarilor, niciun stat nu a oferit susţinere directă opoziţiei în nevotarea Zinaidei Greceanîi. Mai mult - reprezentantul UE în RM, dar şi ambasadorii statelor UE, repreznentanţii Comisiei Europene - toţi condamnau acţiunile regimului dar continuau să insiste pe lângă liderii celor trei partide din opoziţie să voteze pentru candidatul PCRM. Doar România a luat o poziţie mult mai dură faţă de Voronin.

Cele trei partide au rezistat, au provocat alegeri anticipate, au reuşit să creeze o conjunctură politică nouă şi au venit la guvernare. Aici toată lumea va spune că e cazul să spun şi despre Lupu. Părerea mea - proiectul "PD - reloaded" este unul conceput în afară, probabil germano-francez. Voronin, necătând la caracterul său autoritar anti-democratic a fost doborât de la putere.

Cuiva poate să îi pară că am uitat cu ce am început articolul. Nu e aşa, simplu - am dorit să desfăşor şirul logic. La lansarea Parteneriatului Estic, UE s-a pomenit într-o situaţie complicată, statele implicate sunt sub dictaturi exponenţii cărora nu sunt cointeresaţi în democratizare şi apropiere de UE, îi interesează doar banii UE. Ucraina este prea mare şi prea dezbinată pentru a putea constitui subiectul care va genera succese semnificative pe calea "europenizării". Pentru a crea o premisă în atragerea statelor ex-sovietice SUA, dar mai ales UE, au nevoie de o "poveste de succes" în regiune. Republica Moldova a devenit primul stat dintre cele post-sovietice în care un regim autoritar este debarcat în urma alegerilor libere şi nu a unei lovituri de stat, mişcări de stradă etc. (dacă nu greşesc, este primul asemenia exemplu în istorie) - deja o poveste frumoasă.

Republica Moldova este un stat mic, puternic conectat la sistemul economic UE, este mult mai uşor să oferi condiţii privilegiate Moldovei şi să asiguri o creştere economică concomitentă acea "democratizare", fapt care va atrage prin exemplul pozitiv şi alte ţări din regiune.

Iată care este miza partenerilor euro-atlantici în relaţia cu Republica Moldova.


P.S. Unele informaţii le deţin din surse proprii şi nu e numaidecât să fie veridice.

De ce Pavel Turcu?

De ce a câştigat Pavel Turcu concursul pentru cei cu şansă în plus de a accede în semifinala naţională Eurovision? Pentru că este un fenomen simbolic. Simbolic pentru "gândim altfel", pentru "da poate nu e chiar aşa?", simbolic pentru cei care nu doresc să gândească şi să trăiască după clişee şi vor să se rupă de prejudecăţi! Pavel Turcu a câştigat pentru că este un fel de "Jos comuniştii" din creierul nostru. Pavel Turcu în calitate de fenomen s-a născut pe 7 aprilie, el este plodul gândirii libere.

De ce Lenuţa Burghilă şi Nelly Ciobanu este bine iar Pavel Turcu, la fel ca alte explozii din "popor" - Pavel Stratan, Planeta Moldova, Grăieşte Moldoveneşte şi altele care au depăşit ca impact social toate julele şi toţi danii din Moldova - sunt rău? Acest fenomen înseamnă că modul de gândire sovietic - unul canonic, dogmatic, bazat pe limite, începe să dispară din Republica Moldova. Aceşti oameni care i-au băgat la toţi dracii pe Gorgoz cu ai lui au fost tot aceia care nu au crezut ce le zicea NIT şi Mu1, aceştia sunt primii lăstari ai unei societăţi liber gânditoare.

Moldova se trezeşte, fraţilor!

Geopolitica cu iz de mămăligă.

Mare forfotă la Chişinău în jurul amplasării elementelor scutului antirachetă american pe teritoriul României. Voronin şi gaşca sa sunt ridicoli la maxim: au abordat limbajul lemnos care i-a definit în anii '90, de fapt, este acela preluat din perioada "Războiului rece". Replici ce put a aluzii la "imperialismul american" şi "revanşismul românesc" sunt total depăşite la ziua de azi. Cel mai ridicol este să-l auzi pe Tkaciuk vorbind despre faptul că acest fapt va afecta stabilitatea regională şi va tergiversa rezolvarea problemei transnistrene, parcă-i om deştept şi înţelege mai bine decât mulţi dintre politicienii moldoveni cât de aberantă este o asemenia poziţie. Ca de obicei în ultimul timp, cel mai ridicol este Lupu, a avut tupeul să declare într-o română ştiinţifică despre faptul că "nu e bine că nu s-a consultat partea română şi cu Chişinăul", limbajul exclusiv electoral a lui Lupu devine ridicol. În goana după voturile "moldovenilor politici", echipa de PR a PD-ului (că nu vă gândiţi la faptul că ar fi Lupu în stare să spună ceva din capul său?) uită că partidul se află la guvernare şi ar trebui să fie mai echilibrat. Mie mi-ar plăcea să ştiu ce ar zice Lupu dacă Ghimpu şi Filat s-ar consulta cu Bucureştiul sau Kievul în probleme strategice care ţin exclusiv de relaţiile moldo-americane?

Dar, Dumnezeu cu dânşii, cu comuniştii actuali şi foşti, se întreabă cum influenţează asupra Republicii Moldova amplasarea scutului antirachetă în România. Pozitiv. România a devenit peste noapte aliatul nr. 1 a SUA în Europa de Est, de aici şi susţinerea internaţională pe care o va primi Bucureştiul pe toate dimensiunile, inclusiv integrarea mai forţată a Republicii Moldova în spaţiul european. Republica Moldova trece treptat în afara zonei de influenţă ruseşti. Pe lângă susţinerea americană, România nu riscă să devină ţinta politicii ostile a Rusiei. Şeful Gazpromului a spus clar că Soth Stream ar fi bine să treacă prin România, rusul trişează, de fapt. Condiţiile geologice şi de relief a Mării Negre sunt de asemenia natură încât gazoductul rusesc nu poate să treacă decât prin România! Iar în condiţiile când Băsescu dă clar de încţeles că este pro Nabucco, ruşii trebuie să se facă mari prieteni cu şeful de la Cotroceni.

Card blanche-ul american a făcut Bucureştiul mai încrezător în aspiraţiile sale de a rupe Basarabia de sub dominaţie rusească. Acum a început adevăratul război ruso-român! Da-da, anume război, războiul pentru minţile moldovenilor! Influenţa mediei ruseşti, a nu fi confundată cu media de limbă rusă, şi-a făcut efectul nociv pe tot parcursul independenţei. A trebuit să aibă loc 7 aprilie ca Primul canal al Televiziunii ruse să fie detronat de pe locul 1 al preferinţelor moldovenilor! Putin este cu mult mai popular decât Lupu în RM, NATO şi SUA sunt percepute drept state ostile, toate acestea sunt rezultate ale influenţei mediatice ruseşti. Nu întâmplător, Băsescu, prin intermediul prietenului său Vântu (cine crede că ăştia doi nu sunt mână-n-mână să-şi dea o palmă poate aşa revin cu picioarele pe pământ) au intrat dur pe toate dimensiunile presei din Republica Moldova, la fel vin investiţii şi pe filieră europeană (probabil germană). În cel mult doi ani piaţa mediatică din RM nu va mai fi un resurs rusesc de creare a opiniei publice.

Apare întrebarea firească - de ce cedează benevol Rusia? Rusia nu cedează benevol, ea nu mai are bani şi are prea multe probleme mai importante, mai ales interne, pentru a menţine artificial tensiunile din Moldova. Soarta Moldovei, aici sunt total de acord cu Petru Bogatu, s-a decis la vizita lui Obama la Moscova. Preţul a fost renunţarea SUA la atragerea totală a Ucrinei în zona sa de influenţă, implicit - în NATO. Aceasta nici într-un caz nu înseamnă că Ucraina va fi înghiţită iar de Rusia.

Ce ţine descut. Ştiu că acum voi dormi mai sigur noaptea. Mentalitatea potrivit căreia totul ce se întâmplă undeva nu poate să ne afecteze este una deficitară, suntem parte al unei reţele de securitate mondiale, ar fi cazul să şi contribuim la ea, dar să înţelegem că lucrurile se pot schimba în orice moment şi noi putem deveni din spaţiu neutru - ţintă, fără să fim vinovaţi.

Gazoductul Nabucco. Proiect european de întărire a securităţii energetice.


Foto: salvatiromania.files.wordpress.com şi europalibera.org

Vreu şi eu să fiu citat la Procuratură!

Anul trecut, tot cam pe vremea asta, Diacov ţipa în Parlament că vrea să-i fie şi lui intentate vre-o două dosare, credea că aşa va fi arătat mai des la TV. Eu nu vreu să mă arăte nimeni la TV, nici să mă asculte la radio, vreau doar să scriu despre ceva care mă enervează la disperare!

A mai urmat şi azi o serie de "audieri la Procuratuara Generală", au trecut Tănase cu Banari şi cu Dabija, au spus că o să-i cheme şi pe Chirtoacă cu Filat, da pe Ghimpu nu. Eu m-am şi gândit că poate este pe undeva prin legi careva chestii că Preşedintele, chiar şi interimar nu poate fi în calitatea de martor... şi numai văd: "pentru că nu apare în materialele filmate". Eu am .... of, nici nu ştiu cum să exprim sentimentul că dacă o să spun că am ahuit vor zice toţi că "iaka şi blog decent era da so paşlit cu tătu", din această cauză spun că m-a mirat mult acest fapt. Nu de alta, da parcă nu eram căzut de pe lună pe 7 aprilie când Ghimpu, împreună cu Chirtoacă, Filat, Urechean, care mai erau pe acolo au venit pe la amiază şi au adus toată mulţimea în PMAN, cerându-le să oprească orice violenţă! (Ce folos oarecum "păţanii spiciali" au atras cea mai mare parte înapoi în mai puţin de o oră - da asta-i altă treabă).

Mai mult, eram alături în acele momente, ţin minte bine: "un megafon ţineam pe umăr şi ţipam cât puteam în microfon să plece toţi şi să lase în pace săracu Parlament". Dar uite ghinion: toată lumea a văzut, cei de la organele speciale nu! Şi so creadă cine vrea numai nu eu că acolo nu erau sis-iştii moldoveni să filmeze! Mutrele celea au îmblat pe urma noastră toată campania electorală şi ne filmau la orice pas. Dar uite că nu au băieţii cadre cu Ghimpu, uite aşa s-a primit.

Oi iob....... s-au scumpit ţigările! Dacă se scumpeşte şi cafeaua mă mut în Cuba s-fac revoluţie!

Ei, mă rog, da oare au cerut bravii noştri investigatori materialele filmate de jurnalişti şi amatori, chiar dacă au primit ceva, cine naiba s-a uitat la ele? Chiar sunteţi într-atâta de tâmpiţi să credeţi că le-a citit analizat cineva? Eu unul, de fapt nu sunt nici pe aproape unul, cred că de ceva timp asistăm la un circ veritabil! Foarte just se mira Oleg Cernei, cum naiba a ajuns din bănuit martor? La fel şi restul, în fiecare zi vine câte un VIP din politica moldovenească şi tot bagă mărturii. Buuuun! Efectul?

Ce pot spune Filat, Urechean, Banari, Cernei şi alţii despre 7 aprilieîn calitate de martori, pentru că trebuie să spună doar ce eu văzut sau auzit atunci, nu? Ce, în afară de ceea ce au declarat în presă? Şi ce, mă rog, interes din ei dacă au văzut 30 mii de oameni ce făceau ăştia? Mai mult: ce dracu o fi văzut Dabija, care şedea cu nasul înmicrofon şi a fugit cum s-a lăsat seara, aşa să nu fi putu vedea eu, care mai căscam ochii şi prin părţi, mai şi făceam încercări idioate de a-i retrage pe cei care stăteau seara în faţa Parlamentului arzând, până nu am priceput că aici "treaba pute a sfeclă". Ce au văzut pe 7 aprilie vip-urile politicii moldoveneşti, mai ales că aceşti au lipsit majoriatea cea mai mare parte a zilei, şi nu au văzut 30 000 de protestatari.

Parcă nu are cum să fi putut ei vedea ceva în plus, atunci de ce nu mă cheamă şi pe mine? Pe alte zeci de mii de tineri? Parcă eşti la premiile Oscar în miniatură când intră şi iese politicienii în clădirea Porcuraturii. Pentru ce? Vreţi să ungeţi ochii lumii? Cine-i prost să creadă că mărturiile cuiva dintre politicieni pot contribui la elucidarea adevărului. Cei vinovaţi nu vor spune nimic, cei nevinovaţi nu ştiu nimic! De asta mă enervez de caliatea lucrului Procuraturii.

Oi bl...ea, mi-am adus aminte de Procuratură! Jigodia de Zubco îi corupt ca toată lumea! Mi-a fost şi profesor - emana tocmai de cinstit ce arăta! Pe timpul cela 2005, se simţea deja foarte ok cu comuniştii la putere. Acum: toată lumea ştie că funcţia de procuror i-a revenit lui AMN, se pare că Urechean a vândut-o la fel cum vindea funcţii şi licenţe la Primărie! Aşa-că să ştiţi "şi şî cum"! Asta nu înseamnă că Urechean conduce cu Procuratura, la fel cum Ghimpu nu conduce cu BNM, dar responsabilitatea politică pentru aceste instituţii o poartă anume partidul respectiv.

"Adevărul de 7 aprilie" sintagma dată am inventat-o cu nişte colegi pe la două săptămâni după proteste, făceam un buletin informativ pentru a mai diminua din fluxul de rahat mediatic dat de consorţiumul de presă a lui Tkaciuk. Nu ştiu, sau a fost atât de potrivită, sau atât de evidentă că a apărut independent în alte capuri, dar anume formula dată a intrat în graiul moldovenilor - "adevărul despre 7 aprilie". Nu voi da ipoteza mea despre ce a fost, poate apoi, altădată, voi spune ce vreu să ştiu despre evenimentele din perioada 6-8 aprilie şi apoi, mai bine zis ce nu vreau să ştiu!

Liderii actualei guvernări cunosc adevărul dat - simplu, un Preşedinte de ţară, cât de interimar nu ar fi el, are dreptul să cheme şeful sis-ului şi să-i zică "Spune!" şi el va spune, la fel un ministru la Interne sau Justiţie au suficiente pârghii să afle "chestii". Dar au dreptate şi atunci când spun "Verdictul îl va da judecata!" Atunci eu zic că nu mă interesează ancheta pe care o duce procurorul de buzunar a lui Voronin, exact acel care făcea dosar cu "Kill Roshku n-na!" Oarecum, măcar să dea un "adevăr" pe care să nu-mi fie ruşine să-l consider atare.

În timpul de la proteste, de pe bloguri şi din filmuleţe la telefonul mobil am aflat mai mult decât de la toate structurile responsabile. Acuma, domnule Zubco, mă interesează nu ce crede Dabija şi Chirtoacă despre 7 aprilie, mă interesează cine sunt tipii "intelighenţi" din pozele de sus? Şi încă unde sund televizoarele din poza de jos?

Foto: unimedia.md şi photopuchok.com

P.S.: Azi primul ministru s-a înfoiet mult când a aflat că ân ţara asta mai există decizii care încearcă să fie făcute fără el. Nu că ar avea el dorinţa de a controla totul, deşi o are, nu că pentru binele poporului - Doamne, fereşte, prosta dacă nu iese că ai făcut tu nu poţi să te piareşti cu realizarea în cauză, dar această chestie a devenit scopul unic prioritar a şefului Guvernului. Aşa de tare s-a luat cu piaritul că, se pare, a dat în bară dur la demarcarea graniţei cu Ucraina şi nici nu spune la nime, la urmă, cred-că o să dea vina pe Popov sau pe cineva micuţ. Un prim ministru care nu are educaţia să spună poporului lucruri integre nu minciuni (iar adevărul parţial e minciună) are şanse să enerveze rău alegătorii, mai ales că s-au scumpit ţigările şi toţi îs "na vzvode".

Ucraina - reload...

Au fost anunţate rezultatele exit-polls în Ucraina, deşi au fost date imediat, că şi în Romania, aceastea reprezintă date mai timpurii decat acealea finale, mai mult - datele numărării voturilor vor fi diferite de cele ale sondajelor, aşa cum o arată esperienţa primului tur. Aceatea vor reprezenta o diferenţă de cel mult 3% în favoarea lui Ianukovici. Timoşenko şi adepţii săi nu vor recunoaşte legitimitatea alegerilor şi au o sumă enormă de argumente în acest sens: modificarea legii privind alegerea preşedintelui chiar în ajun, atacul asupra combinatului la care se tipăresc buletinele de vot, neregulile în ziua votării şi multe altele, au dreptul moral.

De ce îl au? Pentru că fraudează: cumpără, sperie, introduc buletine etc. toţi cei doi candidaţi, deci ambii înţeleg că nu au legitimitatea deplină. Timoşenko are susţinerea celei mai active păţi a electoratului: tineri, intelectuali etc., aceştia, probabil, vor sta deja maine pe "Maidan" cerand alegeri repetate pe care doamna de fier a politicii ucrainene le va caştiga mobilizand pe toţi cei care nu au votat de data asta, la sigur - va fi nevoită să adopte o ritorică mai dură în privinţa Rusiei. Nu sunt încrezut că vor fi alegeri repetate, dar, fie Ianukovici îi oferă lui Timoşenko postul de prim-ministru, pe care acasta nu numaidecat îl va accepta, şi o va păstra la carma reală a statului, fie vom asista la alegeri parlamentare noi în mai-iunie, aceasta înseamnă o pierdere izbitoare a lui Ianukovici şi instaurarea unei coaliţii pro-europene mari: Timoşenko - Tighipko - Iaţeniuk - Iuşcenko, iar Partidul Regiunilor va trece în opoziţie.

Aşa sau altfel, mai devreme ori mai tarziu, Timoşenko va veni la conducerea Ucrainei! Pentru Republica Moldova? Nu înseamnă nimic, dar nu doresc să avem o ţară vecină cu un preşedinte tampit şi scos din "blatneacu" din străzile Doneţkului! Nu doresc ca copii ţării vecine să aibă plasat în şcoli portretul unui criminal cu două dosare dovedite şi sute de dosare clasate!

Pronostic? Acesta e abia începutul! Timoșenko va lupta pană la urmă. Va fi foarte fierbinte săptămanile viitoare în Ucraina.

Cine cenzurează ştirile Unimedia?

Acu vre-o jumătate de an am întâlnit pe Internet o poză fenomenală unde erau prezentaţi Vasile Botnaru, Oxana Iuteş, Angela Gonţa şi alţi jurnalişti de vază din Moldova, pe lângă aceasta era scris: "Ei scriu ştirile Unimedia". Se făcea aluzie la faptul că redacţia portalului numit prelua ştiri din diverse surse şi le plasa pe site şi nu "producea" ştiri. Cum ştim deja cine "produce", de fapt, noutăţile de pe unimedia.md, Ar fi interesant să cunoaştem şi cine cenzurează aceste ştiri. În perioada guvernării comuniste portalul numit avea mari probleme din cauza intervenţiei reprezntanţilor SIS şi MAI, a fost bruiat etc.. S-ar părea că, odată cu căderea PCRM, ar fi cazul să dispară şi orice gen de cenzură politică ep unimedia, se părea că acest site va deveni adevărat paradis de obiectivitate şi libertate! Astăzi, încă o dată, am trăit nefericirea să cunosc că nu e aşa!

Pe la amiază am văzut pe Facebook un link plasat de Oleg Ciubotaru, eu şi încă 14 oameni am dat like, apoi au apărut şi discuţii aprinse (20 comentarii). Linkul era unul ce făcea legătură cu blogul "Curat murdar SRL", de fapt, un articol ce continua o discuţie iniţiată de Andrei Benimeţkii pe marginea materialelor obţinute de către jurnalista Publika TV, Victoria Kriukova. Mi-a părut foarte interesant subiectul şi l-am citit, şi mai mult mi-a plăcut apelul dat la finele articolului de pe www.curatmurdarsrl.com: "Pot numai să mă întreb, cât mai au postul TV cu cel mai mare număr de vizitatori pe site-ul lor, portalul de ştiri nr.1 din moldova, etc… să ne hrănească cu violuri şi creste despicate de topoare?"

Aici se face aluzie la ProTv Chişinău care nu ezită în fiece săptămână să anunţe telespectatorii că "şi săptămâna aceasta, protv.md a fost cel mai vizitat din Moldova, deşi oţi ştiu că cel mai vizitat e google! Iar portalul pomenit.. corect - unimedia, care ne dă de priceput chiar din start că "e cel mai tare, frate!". Cei de la Unimedia au preluat articolul dat şi l-au plasat la secţia "blogosfera", aşa cum fac de fiecare dată când apar articole simpatice pe bloguri. Uite că au plasat totul în afară de pasajul inserat mai sus! Mă întreb acu: oare poate fi critic şi echidistant cineva care renunţă să publice critici la prpria adresă?!

No ofense, băieţi, dar nu pentru asta aţi suportat represiile regimului!

P.S. Fraţilor, am o idee bună de colaj la articol dar sunt în Bucureşti şi nu am photoshop şi nu-l pot face, cine mă ajută? Daţi o mână de ajutor unui biet om!

Rata lui Turcan şi pusca lui Resetnicov

Dacă aţi mai citit vre-o dată ce am scris oriunde pe net, cunoaşteţi că scriu peste tot cu diacritice, chiar am o obsesie pentru aceste componente ale limbii române! Atunci - de ce am scris fără? Ştiţi, diacriticile se aseamănă cu nişte litere simple dar cu dinţi! Cele două subiecte pe care le dezbat: "chemarea la duel" a lui Voronin de către Ţurcan şi afirmaţiile lui Reşetnicov precum că ar fi existat tentative de asasinare a aceluiaşi Voronin sunt dovadă că ambele forţe politice pe care le reprezintă cei doi nu au dinţi!

Ţurcan a priceput că MU-ul lui nu va acumula voturi prin simpla migraţie a comuniştilor la el, unicul loc unde poate pescui votul e PCRM. Şi, cum votanţii PCRM sunt la 90% votanţii personali a lui Voronin, că nu crede cineva că sunt din cei care îl votează pe Petrenco, Ţurcan doreşte să facă transfer direct de imagine de la Voronin la el. Aceasta ar avea loc dacă Ţurcan l-ar "rade" pe Nicolaici în confruntare directă.

Pe de altă parte, PCRM, tot pricepe că unicul care le poate aduce voturi e Voronin, de aia l-au scos în ultimul timp de la naftalină, de aia încearcă nepot-so Artur să-l victimizeze. Atît mu cât şi ham-hamul comunist nu pot acumula voturi prin platforme constructive, merg doar pe critica distructivă. Aşadar sunt impotenţi din punct de vedere politic, la vârsta lor nu o exclud şi pe cea de alt fel, adică nu pot construi nimic, doar rag şi latră, iar coaliţia de guvernare acumulează realizări între timp! Chiar acţiunile nepopulare sunt dovadă de voinţă (potenţă) politică!

"Câinii latră"... vacile rag..."iar caravana trece!"

Şocant: Transnistria bază pentru spionii ruşi!

Pe 27 ianuarie, colaboratorii Serviciului de Securitate din Ucraina au reţinut un grup de spioni a FSB-ului rus, aceştia urmau să primească informaţii secrete de la un cetăţean ucrainean. Ulterior s-a stabilit că aceştia erau escortaţi de un ofiţer din cadrul grupului de menţinere a păcii din Transnistria. Războiul mediatic pe marginea acestui caz între serviciile secrete rus şi ucrainean deja e în toi. Cazul are posibilitatea să devină unul din cele mai mari sondaje de spionaj în spaţiul post-sovietic. În context electoral poate fi considerat un cadou din partea lui Iuşcenco pentru Timoşenko.

Ce e important pentru RM, este faptul că spionii ruşi utilizează ca bază grupul de armată din Transnistria, menirea acestuia este de a "menţine pacea". În ochii comunităţii internaţionale operaţiunea de menţinere a păcii a fost compromisă grav! Acum Chişinăul are tot dreptul să facă tam-tam în jurul prezenţei militare ruse în Transnistria, Ucraina la sigur va deveni şi mai dură faţă de regimul de la Tiraspol.

Este o conjunctură cât se poate de bună pentru Moldova, dacă guvernanţii noştri nu o vor putea utiliza, vai şi amar de capul lor! Pronostic: în maxim 5 ani, Transnistria va reveni în componenţa Moldovei!

Vizita premierului la Kiev

Ieri pe după amiază străzile care intersectează str. Bucureşti au fost blocate timp de minute bune, nu puteai nici măcar să traversezi strada. Apoi din direcţia străzii Alecsandri şi-a făcut apariţia un Jeep al poliţiei urmat de un altul cu numere de înmatriculare RM G 002, urmat de un BMW al servicilui Pază de Stat. "Vine Filat de la Kiev" - am priceput eu. Ce nu mi-a plăcut din start este faptul că de pe la Anul Nou tot observ că se practică blocarea străzilor pe parcursul persoanelor de stat, nu - dacă e vorba de delegaţii oficiale - poftim, dar de girofare urlând şi poliţişti blocând străzi m-am cam dezvăţat, nu ţin minte aşa tam-tam de pe timpul lui Tarlev, Voronin şi Greceanîi obişnuiau să treacă puţin mai neobservaţi, mai pe ocolite.

Bravul democrat Lupu, la fel avea asemenia obiceiuri pur "social-democrate de stânga" în perioada cât a fost în fruntea Parlamentului! Apoi m-am gândit că nu o fi atât de rău şi că ar fi bine să circule şi Ghimpu aşa, poate în aşa mod nu ar mai apărea pe neprins de veste că de sub pământ când nu îl aşteaptă nimeni. Apoi zic să-i dăm un escort şi primarului, dar nu - escort nu, să fie blocate străzile să circule mai uşor să-i poată prinde pe toţi funcţionarii corupţi! Se vede că mare plăcere îi face să-i dea afară, dar tot îi par puţini.

Realizările vizitei la Kiev

Printre rezultatele viziteila Kiev: 1. Semnarea acordului de parteneriat în domeniul politicilor de tineret; 2. Reconfirmarea acordurilor pe problema proprietăţilor RM pe teritoriul Ucrainei; 3.Acordul preliminar privind livrarea energiei electrice din Ucraina; 4. Promisiunea de a înlătura orice restricţii la circulaţia persoanelor şi mărfurilor; 5. Finita la Palanca - cam astea sunt subiectele pe care le-a "mozolit" presa.

Eu aş adăuga încă ceva: premierul ucrainean a accentuat importanţa şi pentru Ucraina a demarcării frontierei pe segmentul transnistrean, a dat de înţeles că până la finele lunii va fi gata. Graba este explicată prin cerinţele înaintate de Comisia Europeană în cadrul negocierilor privind semnarea Tratatului de Asociere a Ucrainei cu UE. Plus aş remarca şi iniţiativa premierului moldovean de a pune în discuţie situaţia diasporelor din ambele state.

Ce înseamnă astea pentru noi?
1. Drumul de la Palanca este proprietatea Ucrainei şi punct, aici trebuie să-i mulţumim lui Voronin că este Voronin şi este "mai prost ca probca" în ce ţine de diplomaţie şi drept internaţional! În schimbul renunţării la pretenţiile pentru sectorul de drum, Ucraina a renunţat la pretenţiile pentru averea RM pe teritoriul său.

2. Va creşte rolul importului de energie electrică din Ucraina, aceasta va diminua dependenţa de Centrala Electro-Termică Moldovenească, deci - de Smirnov!

3. Demarcarea sectorului estic a graniţei moldo-ucrainene se va realiza până la finele acestei luni, Smirnov poate da cu pumnii în propria faţă!

4. Între echipele guvernamentale de la Kiev şi Chişinău s-a creat o adevărată prietenie, Filat cu Leancă şi Poroşenko, ca nişte basarabeni adevăraţi, parcă sunt fraţi de cruce! Filat se uită cu nişte ochi la Timoşenko parcă vrea să-i spună: "lasă fată-hăi treaba asta cu Ianukovici şi hai cu mine la Chişinău că-i facem praf pe toţi acolo!", poţi să înţelegi un bărba t la 40 care se întâlneşte cu personajul recunoscut de curând cel mai frumos lider de ţară din lume, eu aş mai adăuga şi unul din cei mai periculoşi dacă îl ai ca oponent!

Ce nu mi-a plăcut

Deşi s-au discutat probleme de colaborare în domenii care au conducători direcţi în Guvernul Republicii Moldova: tineret - există minister, importul de energie electrică - ANRE, reprezentanţii acestor instituţii nu au fost incluşi în componenţa delegaţiei. Domnul premier ar fi cazul să înţeleagă că un guvern de coaliţie nu înseamnă miniştri de la multe partide şi realizări numai de la unul, asemenia comportament care durează practic de la investirea Guvernului poate afecta irecuperabil AIE.

Presa despre vizită

În ajunul vizitei delegaţiei moldoveneşti la Kiev s-a vehiculat că ar fi vorba de un punct din campania electorală a actualului premier ucrainean. Pentru a vedea dacă a fost sau nu aşa am analizat ce a scris şi arătat presa ucraineană despre acest eveniment. Iată ce am găsit, am analizat doar câteva dintre cele mai importante surse de informare în masă:

Cel mai vizionat canal TV - Inter a scris doar despre faptul că "Premierul Filat vine la Kiev şi va discuta....", şi că "Premierul Timoşenko a remarcat importanţa demarcării graniţei pentru relaţiile cu UE ca un pas necesar pentru a începe o nouă etapă în negocierea regimului fără vizepentru cetăţenii ucraineni";

O altă sursă deosebit deimportantă emisiunea TSN a canalului 1+1, a dat o amplă analiză despre beneficiile comune din importul de energie electrică din Ucraina spre Moldova.

Cea mai importantă agenţie de ştiri UNIAN a prezentat fugitiv cele mai importante momente ale vizitei sub formă deosebit de laconică, o frază gen "Ucraina şi Moldova au semnat un acord de parteneriat în domeniul tineretului", cinci ştiri din peste 200, dintre care peste 50 au beneficiat de articole ample.

Niciunul dintre ziarele importante nu au scris, cel puţin deocamdată, despre vizita de ieri.

Concluzii: vizita premierului moldovean nu a intrat nici în top 20 a evenimentelor ucrainene de ieri, mult mai importante au fost: disputele din Rada Supremă, nedorinţa lui Ianukovici de a participa la dezbateri, meciul următor a echipei Şahtar Doneţk. Astfel, vizita lui Filat la Kiev nu a constituit un punct din campania electorală a Iuliei Timoşenko. Totuşi, reieşind din euforia presei de la Chişinău, această vizită a constituit încă un punct dintr-o campanie electorală, dar nu în Ucraina ci în Moldova, campania electorală a lui Vlad Filat care a început chiar în ziua investirii acestuia în funcţia de premier. Apariţia aproape omniprezentă şi promovarea agresivă a imaginii premierului moldovean în presă sunt semne clare a unei campanii electorale în plină desfăşurare!

Dacă e bine sau nu? Bine că poate omul, are bani şi dorinţă, mai rău de alţii care dorm! Între timp campania electorală din Ucraina s-a precipitat definitiv, voi posta azi un comentariu despre ultimile evoluţii.

Foto: pldm.md şi mae.kiev.ro

Ai noştri la Kiev

Presa de la noi a început de ieri să facă forfotă în jurul vizitei lui Vlad Filat la Kiev, unde urmează să se întâlnească cu primul ministru ucrainean Iulia Timoşenko. Poate ar părea straniu pentru unii care sunt tentaţi să dea prea multă importanţă pentru campania electorală din Kiev, dar "importanta vizită" nici nu a fost anunţată de către agenţiile de ştiri. Toate evenimentele legate de relaţiile Ucrainei cu Moldova sau România nu constituie un subiect important pe piaţa mediatică ucraineană, cu atît mai puţin de campanie electorală.

Oarecum disputa pentru turul doi a campaniei prezidenţiale din Ucraina este deosebit de interesantă, lupta pentru minţile oamenilor a devenit dură. Poate vizita şefului guvernului moldovean şi constituie careva punct din campanie, stabilit în cadrul colaborării în cadrul PPE. Totuşi presa moldavă şi unii blogeri au exagerat niţel. Voi scrie mai târziu despre ultimele evoluţii din campania electorală ucraineană.

Foto: pn.mk.ua