Aliansul povestit celor mici.
De ce Saakaşvili nu e primar în Chişinău?
Scrisoare la Guvern.
Gazul natural extras din creieri
Off-line cu premierul. 1. Despre bloggeri
Poke-r
Cod roşu de alegeri şi despre Dodon.
Atenţie - atac raider asupra istoriei!

Se demolează, oameni buni! Se demolează mărturiile trecutului nostru. Oraşul în care m-am născut riscă să rămână fără suflet.
Soluția? Ascultați ce spune moșul!
Despre situația social-politică actuală în Republica Moldova
Dacă politicienii moldoveni dau dovadă de lipsă de imaginatie si denumesc astfel cam 30% dintre conferintele si declaratiile de presă, de ce am fi noi acei care trebuie să animăm cu denumiri originale câmpul politic?
Decizia Curtii Constitutionale era evidentă si nu putea fi altfel, mai mult – orice decizie chiar nu conta. Presedintele nu poate fi ales în Parlament din varii motive. Principalul motiv este faptul că Vlad Filat nu va accepta candidatura lui Marian Lupu. Comunistii nu vor risca alegerea lui Vlad Filat în functia de presedinte, nici acesta din urmă nu pare tentat de functia de sef de stat cu atributii foarte limitate în executiv, dar nici nu vrea să pună soarta Guvernului în mâinile lui Vlad Plahotniuc (un presedinte ales poate demite oricând Guvernul). În pozitie privilegiată poate apărea PDM în cazul demarării procedurii de alegere a lui Marian Lupu în functia de presedinte în Parlament la care nu ar participa deputatii liberal-democrati. Anume aceasta este cauza iesirii lui Mihai Godea cu anuntul despre acceptul epicilor trei comunisti să-l voteze pe Marian Lupu. În cazul esecului vina poate fi dată pe PLDM care va fi numit trădător în campania electorală.
În absolut orice conjunctură, alegerile anticipate par iminente. La fel de sigur este si faptul că rezultatul acestora nu va duce la depăsirea situatiei de criză. Chiar dacă partidele din AIE vor acumula împreună peste 61 de mandate, PLDM nu va vota pentru un presedinte controlat de către Vlad Plahotniuc, pe de altă parte Vlad Filat nu va accepta să detină functia de presedinte cu puteri limitate. Alianta PLDM/PCRM nu va putea apărea datorită opozitiei din partea tărilor vestice si nedorintei lui Vladimir Voronin de a se retrage din fruntea partidului.
Negocierile dintre AIE si PCRM au o singură miză strategică – cine va apărea vinovat în fata alegătorilor pentru demararea alegerilor anticipate.
Unica solutie viabilă este modificarea cadrului constitutional, modificare ce nu va putea fi operată în Parlament. Varianta diminuării numărului de voturi pentru alegerea presedintelui, sustinută de PD si PL, nu va fi acceptată de PCRM, nici de PLDM în conditiile păstrării atributiilor prezidentiale nefiresti pentru o tară parlamentară. PCRM, PL si PD nu vor sustine optiunea liberal-democratilor de a modifica procedura de alegere prin vot universal (cel mai probabil Vlad Filat va cere si o lărgire considerabilă a puterii prezidentiale în executiv). Aceasta pentru că nici unul din aceste partide nu are candidati în stare să câstige alegerile. Teoretic, acest scenariu ar putea fi acceptat de PL în cazul coborârii substantiale a cenzului de vârstă pentru candidatii la functia de presedinte (undeva pe la 33 ani :D). Oricum aceste scenarii, luând în calcul capacitatea de negociere a politicienilor de la Chisinău, sunt prea putin probabile.
Singura solutie care pare reală este modificarea Constitutiei prin referendum. Aici părerile actorilor politici sunt din nou împărtite. PL va insista pe aprobarea unei noi constitutii si va indica asupra programului de guvernare, dincolo de probleme identitare, până acum nu este clar ce fel de model de guvernare contine respectivul proiect, care vor fi atributiile unui presedinte ales de popor. PD se va opune alegerii presedintelui cu vot direct si va opta pentru simpla diminuare a pragului necesar alegerilor în Parlament. Comunistii vor relua practica sabotării referendumului, lucru care va pune din nou sub semnul întrebării rezultatul acestuia. PLDM va insista pe modificarea procedurii de alegere a presedintelui si transmiterea în competenta acestuia a unor atributii detinute actualmente de premier, Guvern si Parlament.
Unica solutie cu sanse mari de a fi acceptată de alegători este acea de modificare a procedurii si revenirea la votul direct. Optiunea cresterii competentelor prezidentiale, la fel, se bucură de o simpatie din partea populatiei care "s-a săturat si vrea gospodar în tara asta".
Câstigătorul unor eventuale alegeri prezidentiale este evident. În Republica Moldova sunt, la moment, doar trei politicieni "prezidentiabili". Au capacitate de a obtine un număr considerabil de voturi, carismă, capacitate de mobilizare a electoratului în jurul său, pot să înregistreze cresteri de raiting puternice. Acestia sunt Vladimir Voronin, Vlad Filat si Dorin Chirtoacă. Cum liderul comunist si primarul capitalei nu au dreptul să fie candidati, unica intrigă a unor eventuale alegeri este dacă va câstiga actualul premier încă din turul unu sau va fi nevoie de un tur doi. Anume din acest considerent PLDM se va pomeni într-un fel de opozitie fată de restul fortelor politice în problema modificării Constitutiei prin referendum.
Cât tine de boicotul din partea PCRM, acesta ar putea fi combătut numai prin numirea datei referendumului în ziua alegerilor parlamentare. Totusi, scenariul implică existenta unui consens între partidele din aliantă, iar pentru PD si PL va fi destul de periculos să se opună direct revenirii la forma de guvernare prezidentială. Aceasta va fi cu sigurantă principala temă electorală, iar opozitia deschisă fată de această optiune din partea PCRM, PL, PD ar putea duce la un rezultat neasteptat de mare pentru PLDM care ar putea obtine chiar si majoritatea parlamentară, învinuind concurentii în nedorinta de a rezolva criza politică. Un asfel de scenariu nu pare deloc favorabil pentru democratia din Moldova. Pe cât de european si cât de influentabil de liderii vestici nu ar fi Vlad Filat, o tară prezidentială cu un Parlament afiliat sefului statului nu este tocmai o premisă bună pentru democratia din orice tară est-europeană.
De ale gazului...
A.S. În afară de verdictul Curţii Constituţionale, care chiar nu contează şi nu putea să influenţeze în orice mod cursul lucrurilor în Moldova, fapt pentru care chiar nu îmi pot da seama de importanţa care i s-a oferit în contextul existenţei unor evenimente cu adevărat importante - atacurile raider, declaraţia lui Voronin care a spus sincer că vom avea din nou alegeri (deci vom avea), ultima temă de actualitate, căreia i s-a oferit cea mai puţină atenţie, fiind mult mai importantă pentru viaţa noatră de mâine decât toate alegerile şi declaraţiile, problema determinând dacă vom avea sau nu ce să mâncăm peste un an - scumpirea gazului!
Că GazProm ne scumpeşte gazul ştim de mult timp, am mai scris despre lipsa de viziune în domeniu a autorităţilor şi opţiunile care ar conduce la o soluţie a situaţiei în favoarea noastră. Uite că se pare să avem câteva raze de speranţe, iar măcar unii din conducătorii ţării şi-au dat seama că Statul trebuie să promoveze soluţii inteligente în economie. S-a apucat de lucru grupul pentru planificare strategică în domeniu de pe lângă Guvern, intenţia bună - om vedea rezultatul. Mai mare speranţă, însă au au generat câteva declaraţii de ale premierului moldovean în presa străină (voi remarca faptul că "presa" de la Chişinău nu a prea dat nimic la temă, nu este de mirare pentru că în presa de la noi lucrează în proporţie absolută nişte agramaţi şi avem un singur jurnalist care se pricepe la economie şi poate să scrie pentru alţii despre asta, înţelegând rostul evenimentelor Ion Preaşcă de la Adevărul, alţii nu-s). La Bucureşti Filat a anunţat intenţia ţării noastre de a participa la AGRI, apoi, pentru Komersant Ucraina, premierul a spus despre posibila participare a ţării noastre la proiectul de construcţie a terminalului de relichifiere a gazului azer, poate chiar cu investiţii!
Discuţiile au pornit la momentul când încep negosierile cu Rusia în privinţa gazului, sigur că vor fi utilizate ca armă psihologică, după modelul ucrainean. Dincolo de aceasta, poate cea mai importantă etapă urmează să fie negosierile preconizate dintre Filat şi preşedintele azer Aliev la Summit-ul PE din Polonia.
Ce ar putea face real Republica Moldova?
Sunt câteva opţiuni:
1. Cea mai simplă opţiune ar fi ca să obţinem un contract de livrare a gazului prin intermediul terminalelor care vor fi construite la Constanţa şi în Ucraina, ar fi mai ieftin decât de la GazProm. Acest scenariu are mai multe minusuri, cel mai important este acel al siguranţei - este suficientă o nouă fluctuaţie bruscă în relaţiile dintre Chişinău şi Kiev sau Bucureşti şi ne trezim cu conducta goală. Nici Ucraina, nici România nu ar avea careva raţionamente economice să împartă cu Moldova gazul ieftin din Azerbaijan. Strategia de milogire cu mâna întinsă şi argumentul că "de suntem fraţi, vecini... atâtea ne leagă..." şi alte din acelaşi arsenal nu pot şi nu trebuie să fie utilizate de un stat ce se respectă, trebuie să devenim parteneri, nu fraţi săraci, trebuie să producem plus-valoare.
2. Moldova poate să participe cu investiţie la proiectele din România sau Ucraina. Proiectul din Ucraina se ridică la un cost de 2 mlrd euro, proiectul AGRI se va ridica până la 5 mlrd euro. 1,5 mlrd euro investi în ambele proiecte ar asigura ţării noastre accesul la gazul care va fi livrat prin noile terminale.
Aici îmi voi permite o mică remarcă: scumpirea gazului până la sfârşitul anului va genera acumulări de datorii şi o nouă creştere a preţurilor la toate produsele, situaţie pe care contribuabilii nu o vor suporta, uităm de orice fel de creştere economică sau de salarii. Pentru a nu admite un şoc economic, Guvernul are nevoie de nu mai puţin de 150 mln dolari anual timp de trei ani pentru a compensa preţul crescut la gaze şi a nu admite pauperizarea totală a populaţiei, stoparea creşterii economice, escaladarea tensiunilor sociale ş.a. Aceste surse ar putea fi luate numai din exterior sub un program de reducere drastică a cheltuielilor pentru resurse energetice.
Pentru a investi în proiectele de construcţie a terminalelor LNG, Moldova ar avea nevoie de alte 1,5 mlrd euro, bani care pot fi luaţi numai de afară sub proiecte serioase de reducere a cheltuielilor. Probabil ar fi timpul să se ajungă la compromis cu partenerii vecini pentru participare la proiectele pornite, să se contracteze un credit mare pentru o perioadă de cel puţin cincisprezece ani cu perioadă de graţie de 3 ani, să se creeze un fond de stabilizare a efectelor creşterii preţurilor la gazul rusesc (cca 300 mln euro), încă cca 1,5 mlrd euro ar fi o participaţie simţitoare în dezvoltarea proiectelor româneşti sau ucrainene. Conectarea la surse alternative de livrare a gazului vor stabiliza preţurile în zona a cca 200 dolari per mia de m3 (în condiţiile "umplerii" conductelor caspice cu az turkmen), economiile RM se pot ridica la 185 mln euro anual, adică întregul împrumut va fi fezabil.
3. Ultima opţiune a Republicii Moldova este să acţioneze inteligent, să devină motorul colaborării în sfera energetică la Nordul Mării Negre. Guvernul poate iniţia un proiect de colaborare multilaterală cu România, Ucraina, Georgia şi Azerbaijan în vederea desfăşurării de preoiecte comune în sfera reducerii dependenţei de gazul rusesc. Legăturile tradiţionale ar putea scoate Chişinăul în poziţie de motor al acestei colaborări, dealtfel una foarte necesară dar greu de realizat în condiţille relaţiilor nu tocmai bune şi concurenţei active în regiune între România şi Ucraina. Poziţia de "lider" în cadrul Parteneriatului Estic, ar justifica o astfel de iniţiativă din partea Chişinăului. Existenţa unei coordonări şi abordări comune din partea ţărilor regiunii în problema energetică ar favoriza atragerea de importanţi parteneri de afară - Comisia Europeană, marile companii energetici, marii furnizori etc.. Cert este una - o integrare mai activă pe probleme energetice la Marea Neagră este vitală pentru ţările regiunii. De ce nu ar apărea o "Uniune energetică a Mării Negre".
În concluzie se poate de spus că problema preţului la gaz este cea mai importantă acum pentru Moldova, prea puţin probabil este să poată economia noastră suporta un nou val de scumpiri fără efecte fatale în sfera socială, Guvernul trebuie să acţioneze imediat. Politicienilor le-a venit timpul să se măsoare în cine are viziuni mai lungi, nu în ceea ce s-au deprins ei în doi ani... la limbă mă refeream.
Acum guvernanţii noştri ar trebui să facă cărare bătută pe la BEI, BERD, FMI - oricine dă bani, acum e momentul, mâine va fi târziu.
P.S. Primele raze de speranţe au şi apărut, să vedem ce va urma. Apropos - am spus că la următoarele alegeri nu voi mai vota pe bază de emoţii, voi alege pe cei care dau dovadă că au viziune şi ştiu să conducă ţara. Dacă arată unul că ştie să rezolve problema preţului la gaz, are votul meu.
P.P.S. Cum scriam, zilele astea are loc la Doha Forumul Mondial pe problemele gazului lichefiat, a mers cineva din Moldova?
Apropos - aproape tot articolul l-am scris de la smart-phone, tare interesantă experienţă!
Mulţumesc, Europa!
Nu mor caii când vrea iarba

Ai noştri la Kiev

Oarecum disputa pentru turul doi a campaniei prezidenţiale din Ucraina este deosebit de interesantă, lupta pentru minţile oamenilor a devenit dură. Poate vizita şefului guvernului moldovean şi constituie careva punct din campanie, stabilit în cadrul colaborării în cadrul PPE. Totuşi presa moldavă şi unii blogeri au exagerat niţel. Voi scrie mai târziu despre ultimele evoluţii din campania electorală ucraineană.
Foto: pn.mk.ua

