Aliansul povestit celor mici.

          Vova are 34 de soldăței, 

Vlăduț are 31 de soldăței,

Vladic are 15 soldăței,

Mișulică are 12 soldăței,

Igorioc are 4 soldăței,

Serioja și Mihai sunt soldăței de capul lor dar despre ei, Mișulică și Igorioc se zice că ar primi pe ascuns ciocolate de la Vladic și de asta țin cu dânsul.

Vadik are și el trei soldăței dar despre el se spune că primește pâine cu dulceață de la Vlăduț.

Bătălia se dă pe frontul din grămada cu nisip. Vova este supărat pe toți pentru că înainte el avea 60 de soldăței și conducea în nisip. Mai nou e tare supărat pe Vladic că acela i-a furat niște soldăței. Vlazii împreună cu Mișulică s-au înțeles să fie prieteni împotriva lui Vova. În acest scop au scris pe hârtie o înțelegere și au jurat solemn s-o respecte, așa cum știu numai copiii să o facă. Acum așa au stat treburile în nisip vre-o doi ani, când colo Vlăduț se tot supăra pe Vladic pentru că acela ar fi furat bomboane și alte dulciuri. Vlăduț zicea că îi este rușine să vorbească cu copiii din alte curți pentru că lor nu le place că el prietenește cu Vladic.

Vlăduț s-a mai supărat tare când Vladic al doilea i-a furat soldățelul Mihai. Mai în scurt, Vlăduț a zis că nu mai vorbește cu Vladic și că nu mai respectă înțelegerea de pe hârtie.

Acum pentru a fi o majoritate, iar copiii la nivel instinctiv se coalizează să fie mai mulți contra la mai puțini, este necesară o nouă înțelegere pe hârtie. Cei care se vor înțelege trebuie să aibă împreună măcar 51 de soldăței, ceea ce le va asigura majoritatea în nisip.

Vladic ar face prietenie cu Vova, dar Mișulică nu îi susține, i-ar ajuta Igorioc, dar nici Vova nu vrea să fie prieten cu Vladic, pentru că l-a furat soldățeii și că l-a lăsat fără sursele de ciocolată. Pentru că înainte să aibă soldăței, Vladic era prietenul lui Vova, iar Vova îi dădea dulciuri.

Vlăduț  ar face el prietenie cu Vova, dar se teme că nu vor vrea să vorbească cu el copiii din curțile vecine și nici Vova nu vrea prietenie tare. Vova în general nu vrea prietenie cu nimeni, Vova vrea alegeri. Vă întrebați ce caută alegerile în spațiul de joacă al copiilor? Dar cum fără ele, alegeri asta când se adună toți copiii din curte și aleg cine din copii și câți soldăței să aibă. Cine promite mai multe și vorbește mai frumos – acela va avea mai mulți soldăței.

Acum Vladic tot ar vrea alegeri, el are multe ”bombonele de 10 bani” (cei care nu au peste 20 ani nu știu ce-s astea) și cu ajutorul lor va cumpăra mulți soldăței. Vlăduț nu vrea alegeri, el le-a promis la copiii din curte că va semna o înțelegere pe hârtie cu copii din curțile vecine. Și că cei din curtea noastră vor putea face liber schimb de dulceață și pâine cu zahăr cu cei din alte curți și că vor putea merge acolo fără să-i bată cineva. Iar Mișulică  - Mișulică se trezește în fiecare zi și scrie pe poarta curții despre primul Vlad că e la fel de rău ca al doilea.

Acum Vlăduț pregătește o înțelegere pe hârtie nouă. Și toți o să o semneze. Altfel nu poate fi, pentru că dacă copiii din curtea noastră nu vor putea merge liber în curțile vecine și nu vor putea să schimbe dulceață de bostan pe turte dulci, toți cei din nisip vor rămâne fără soldăței și s-ar putea să ia și o bătaie bună de la copiii supărați din curte!

De ce Saakaşvili nu e primar în Chişinău?

Eu nu vreau să explic nimic. Nici nu vă dau poze cu avionul care a adus delegaţia guvernului condusă de preimierul Filat la Tbilisi. Strict câteva concluzii. Primarul de Chişinău sigur minte când spune că l-ar fi admirat pe preşedintele georgian, iar înfrăţirea celor două capitale e un nonsens evident. Altfel cum se poate ca un oraş care are puţină publicitate, care stă în locaţii care ar fi mai urâte decât dacă nu ar fi pe ele un panou, cu drumuri care nu se repară la nesfârşit ci se întreţin, cu lipsă de ambuteiaje, cu un centru istoric în care prinzi pe bune de la medievalul est-mediteranean post-bizantin la Tiflisul secoleleor 17-18 şi perioada rusă. Un centru frumos, cu multe probleme, dar care se restaurează prin proiecte municipale mari, toate monumentele se văd, sunt iluminate, modernul din Tbilisi nu e kitch dar se integrează contrastând în pozitiv clădirile istorice. E foarte comfortabil în stradă. Chiar şi casele din a doua jumătate a secolului trecut nu sunt sure şi urâte (cu rare excepţii), toate au culori, culorile nu sunt folosite pentru a papagaliza construcţia ci pentru a-i da viaţă şi căldură. Oamenii care trăiesc şi crează un aşa fel de oraş se respectă. Jumate din centru e şantier arheologic, toţi se pricep şi se mândresc cu proiectele de cercetare şi restaurare a patrimoniului istoric construit şi arheologic.

Am vorbit cu nişte funcţionari, ei încep lucrul la 11, îl termină nu la 5 sau 6 dar când se termină lucrul. Aici nu sunt obsedaţi de frecventarea biroului. Aici nu e raiul pe pământ, sunt multe probleme, dar acele lucruri care ne afectează şi ne fac viaţa proastă în Moldova aici sunt cu totul altfel. 

Acum despre vizită: azi abia am venit, din avion am desprins cel mai tare un lucru important - domnul ministru al drumurilor Anatol Şalaru este foaaarte supărat pe Grigore Petrenco şi pe toţi comuniştii, nu exclud că aşa de tare încât cineva va avea să răspundă prin judecată pentru cum a fost construită calea ferată Cahul-Giurgiuleşti. De la comunicarea neformală cu membrii guvernului pot să concluzionez că aceştia au o mare problemă în a comunica mai des între ei, iar aşa fel de vizite sun foarte bune pentru Moldova, aşa miniştrii şi primul-ministru reuşesc să-şi sincronizeze mai des agenedele, să mai vorbească. 

Apropo: iaca teasing - cum credeţi ce-i asta şi ce a stat la baza apariţiei situaţiei din această poză şi de ce este foarte important pentru vizita lui Filat în Georgia?

P.S. Saakaşvili nu va putea veni în fruntea unui oraş/stat cetăţenii căruia nu au învăţat să se respecte pe ei însuşi mai sus decât orice altceva. La ei a influenţat şi specificul etnic. În ţara în care 20 de pasageri de microbus strigă "Da şi eşti şeal mai diştept?!" la un alt 21-lea care a decis să îi ceară socoteală unui şofer nesimţit care nu i-a dat tichet de călătorie ne merităm deocamdată conducătorii.

Scrisoare la Guvern.

Sper că se va găsi cineva să aducă acest mesaj la domnul prim ministru.

Discuţia de ieri de la guvern este una simptomatică. Nici ministrul Focşa, nici Ministerul Culturii, nu sunt cei mai de lăudat. Totuşi, pe faţă este o neînţelegere generală a situaţiei din domeniu de către marea majoritate. Să se spună că nu s-a făcut nimic este greşit, cu toate că se putea şi mai mult în doi şi jumătate. Necătând la numărul mic şi calitatea resurselor umane implicate în domeniu, au fost pentru prima dată create nişte legi cadru pentru protecţia monumentelor de patrimoniu de toate tipurile. Însăşi faptul că tema a ajuns în vizorul presei şi a politicienilor, fiind abordată chiar la nivel de guvern, se datorează tot unor oameni de la Ministerul Culturii, în primul rând Agenţiei de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor. Problemele în Chişinău întradevăr s-au agravat în ultimii doi ani, dar la nivelul întregii ţări situaţia era la fel de proastă toţi cei 20 ani de independenţă. 

În fiecare zi sunt distruse în continuu mii de situri arheologice în toată ţara. Sunt mutilate sute de edificii arhitecturale cu valoare de monument. Se intervine brutal în peisaje arhitectonice autentice şi istorice. Despre aceste lucruri nu se vorbeşte. Despre faptul că nimeni nu prevede nicăieri fonduri pentru cercetarea monumentelor arheologice care se distrug an de an sub acţiunea naturii, a lucrărilor agricole şi de construcţii nu se vorbeşte. Despre faptul că până acum nu a exitat măcar o lege care să îi oblige pe toţi cei care efectuează construcţii cu intervenţii la subsol să solicite şi să finanţeze cercetarea arheologică (cum se întâmplă în toată lumea) - nu spune nimeni. 

Nimeni nu o să vă explice, domnule prim ministru, că, de fapt, Ministerul Culturii şi instituţiile din subordinea acestuia nu dispun de atribuţii legale care să stopeze eficient careva lucrări care distrug un monument. Cu atât mai puţin, nu sunt posibilităţi pentru a pedepsi pe cineva. În cadrul şedinţei s-a solicitat crearea unui grup de lucru mixt, cu participarea Ministerului Culturii şi a Ministerului Construcţiilor, pentru a redresa situaţia. E bine că s-a luat atitudine dar se ştie bine că "dacă vrei să îngropi o problemă - faci un grup de lucru".

În problema distrugerii patrimoniului cultural e nevoie de un singur lucru - VOINŢĂ POLITICĂ. 

Voinţa de a creşte numărul de persoane care se ocupa de elaborarea politicilor în domeniul patrimoniului de la 5 (Patru colaboratori ai Direcţiei de specialitate plus un vice ministru) - măcar la opt. Voinţa de aschimba modul în care funcţionează ministerele noastre, în care specialiştii se ocupă de scrisul răspunsurilor la scrisorile oricui în loc să elaboreze şi monitorizeze politici publice. Voinţa politică nu se termină aici. 

Unicul mod de a preveni o fărădelege în Moldova sunt penalităţile. Va ajunge oare voinţă politică pentru a introduce modificări la legislaţia naţională prin care responsabilul de distrugerea sau mutilarea unui monument istoric ar fi obligat să achite amendă de un milion de lei iar funcţionarii care permit sau facilitează acest lucru să fie demişi fără dreptul de a mai lucra în sfera publică? Iar acestea nu sunt nişte propuneri utopice ci prevederi care ar putea şi ar trebui să se regăsească în cadrul legalm pentru că noi avem nevoie de legi dragonice în domeniul patrimoniului cultural.

Va ajunge oare voinţă politică pentru a dota Agenţia de protecţie a monumentelor arheologice cu utilaj care i-ar permite să-şi execute atribuţiile prevăzute de lege? 

Iată manifestarea unei asemenia voinţe politice ar însemna luare de atitudine la cel mai înalt nivel, spre deosebire de o discuţie, chiar şi în şedinţă de guvern.

P.S. Pe lângă potenţialul turistic enorm, faptul că ne ajută mai bine să ne cunoaştem istoria, descoperirile arheologice dau bine şi la PR, aşa cum aţi avut ocazia să vă convingeţi anul trecut când aţi vizitat şantierul domnului profesor Arnăut la Stolniceni. Savant care a decedat pentru că poliţiştii pe care îi conduce ministrul Roibu iese marţi după Paştele Blăjinilor să-i prindă pe cei care au decis să nu urce băuţi la volan şi se grăbesc la serviciu în loc să prevină ieşirea la traseu luni seara a celor care îşi permit să meargă mortal de beţi la volan. 

Gazul natural extras din creieri

Postare dedicată facturii pentru gaz şi Guvernului.

Am promis să scriu impresiile mele de la off-line-ul desfăşurat pe 7 martie la Guvern.

Impresii personale despre câteva teme importante:

1. Transnistria - poate pentru prima dată, Guvernul de la Chişinău are o viziune cât de puţin clară, recunoaşte propriile limite şi nu speculează cu "soluţii fulminante" - de bine.

2. Patentele - Filat spune că trebuie să rămână doar pentru servicii cum sunt frizeriile, reparaţia de încălţăminte etc. Binişor, ideea că până unu-alta ar fi putut să aibă vânzătorii de la Piaţa Centrală un aparat de casă a rămas, nu ştiu, cum neauzită.

3. De la vânzătorii nesimţiţi şi măcelarii care au câte 60k euro pe an, s-a ajuns la evaziunea fiscală şi contrabanda generată de aceasta. Cunoştinţă deplină a situaţiei, indignare, dar iată determinare multă în dorinţa de a trece lucrurile pe făgaş normal nu am observat - straniu nu ştiu cum!

4. Iată în cazul combaterii dezmăţului judecătoresc am văzut o determinare destul de sinceră de a pune "căpac la raideri".

5. Ce mi-a plăcut cel mai tare, în data de 7 martie, Filat era absolut sigur că preşedintele va fi ales, nu a spus-o, din contra a încercat să ne lese cu dubii, dar eu am sesizat că şeful Guvernului face planuri pentru următorii 2,5 ani. Asta m-a bucurat, eu tot îmi fac deja lanuri pe 2,5 ani când pot fi sigur că nu voi emigra.

Astea fiind spuse, să revenim la factura noastră pentru gaz cea de toate miile.

În timp ce Guvernul ne anunţă senin că prelungirea contractului cu Gazpromul pentru încă trei luni este în beneficiul nostru, responsabilul de domeniu şi-a anunţat absolvirea de orice responsabilitate - în lume se petrec lucruri.

Chiar dacă am vrut să vorbim despre aceasta cu Premierul, prea puţin s-a primit. Politicul a luat faţa economicului şi în interesele bloggerilor. Tot ce am înţeles este că Guvernul acţionează în domeniu. Acţiunile însă se reduc la interesul faţă de proiectele de securitate energetică a vecinilor, fără să fie clar cum anume se va implica Republica Moldova. Interconexiunea cu România şi integrarea în piaţa energetică europeană (de fapt în cea românească). (Integrarea Europeană, în general, mi s-a părut a fi considerată o panacee pentru toate problemele Moldovei, eu nu cred aşa.)

Percepţia că fraţii de peste Prut ne vor ajuta e valabilă, de ce nu ar face asta? Dar abordarea mi se pare cam îngustă, discuţiile se poartă doar pe nişte proiecte mici, lipseşte o viziune de durată, Chişinăul acţionează re-activ, nu pro-activ.

Între timp, din 2005 în SUA preţul pentru gazele naturale a scăzut de 7 ori . Ucraina a devenit extrem de activă pe toate diecţiile posibile pentru a diversifica sursle de gaz şi a reduce costul acestuia: Azerbaijan, Turkemistan, beneficiul deplin de pe urma liberalizării pieţii de gaz în UE (Pachetul Energetic 3 la care şi Ucraina şi Moldova sunt parte). România, Turcia şi Slovacia sunt noile destinaţii ale diplomaţiei energetice ucrainene. Clar că noi încă nu avem gazoducte cu capacitate reversibilă sau unele libere care pot fi utilizate. Iar în acest context, efortul Guvernelor de la Chişinău şi Bucureşti în construcţia gazoductului Iaşi-Ungheni este salutabil. Graba până la sfârşitul lui 2012 să fie dat în uz nu este deloc o retorică electorală, e necesitate economică. O bilă albă Guvernului. La care mai pui că pe şelful românesc se anunţă mult gaz.

Şi totuşi, în comparaţie cu "omul ruşilor" Ianukovici, guvernanţii moldoveni merg după gaz doar la Moscova şi "speră să obţină condiţii mai bune pentru consumatori". Chiar-că, argumentul care este? Daţi-ne gaz mai ieftin că noi stăm cuminţi şi cumpărăm numai de la voi? E imposibil de atins o înţelegere cu Ucraina pentru a beneficia de o parte din gazul adus de pe piaţa secundară din Europa? Mai ales că ucrainenii au nevoie ca de aer de suportul Comisiei Europene cu care au relaţii foarte proaste, spre deosebire de AIE. În loc da aceasta guvernul nostru aşteaptă când lucrurile s-ar aşeza de la sine.

Am întrebat pe Premier, cu apropo despre viitoarele colaborări cu instituţiile financiare externe, dacă Moldova este gata să împrumute pentru a putea participa cu cotă parte la proiectele în sfera gazelor naturale. Nu am primit un răspuns clar. În schimb idea redirecţionării ajutorului nerambursabil românesc în calitate de cotă parte în proiectul AGRI pare foarte bună. Deşi iar nu am mai înţeles dacă va deveni sau nu valabil. În general, istoria cu cele 100 mln euro, nu e tare clară.

100 mln euro e bine, dar insuficient. Pentru a ocupa o poziţie importantă, Republica Moldova trebuie să investească mai mult, mult mai mult cum se spune. Iar AGRI se apropie cu paşi mici spre a deveni realitate, spre finele lui 2013 ar putea deveni deja operabil.

Republica Moldova continuă să rămână actor pasiv pe piaţa de resurse energetice. Lipsa de viziune este cel puţin stranie. Iar zvonurile despre aflarea multor foşti şi actuali politicieni la dotare permanentă din partea MoldovaGaz sunt. Şi vrei să nu le crezi, dar când vezi factura şi că în altă parte se poate începi să ai dubii.

Unele ţări extrag gazul din sol, altele din mare, noi nu avem de unde. Ţările care nu au gaz, găsesc cele mai eficiente soluţii pentru a nu plăti foarte mult. Extragerea resurselor naturale din minte este specificul celor mai prospere economii. Moldova mai are o şansă, Filat a spus că putem importa gaz chiar şi din SUA - interesant. Nu e chiar perdut Guvernul nostru la capitolul viziune. Aşteptăm.

P.S. Reieşind din spusele ministrului economiei, gazul va deveni mai ieftin odată cu alegerea Preşedintelui. Eu aştept!

Off-line cu premierul. 1. Despre bloggeri

Demult se cerea o discuţie amplă între bloggeri şi Primul Ministru. Eugen Luchianiuc a insistat repetat şi a fost să fie. Le iau pe rând.

1. Despre bloggeri.

Sunt foarte dezamăgit de prestaţia multor dintre aceştia. Atât în cadrul discuţiei dar şi, mai ales, după. Deşi discuţia a fost intensă şi lungă, foarte mult timp a fost irosit în zadar pentru întrebări inutile iar teme cu adevărat importante nu au reuşit să fie discutate cum ar fi cazul. Clar că este deosebit de important să se vorbească mult despre idea nefericită a unei parcări în PMAN. Milogeala a intrat deja în sânge - câteva şedinţe ale Primăriei, apoi prin presă, câteva emisiuni TV, la întâlnirea premierului cu bloggerii, apoi clar că vor urma câteva şedinţe de Guvern, normal că tema va ajunge la Parlament, apoi cred-că va fi cerută o expertiză din partea Consiliului Europei şi o misiune de monitorizare din partea Parlamentului European şi APCE. Serios - atâta timp scump pierd oamenii pentru a discuta un "fâs" menit să imite lupta cu o problemă şi nu cu cauzele ei, totul de dragul a cel mult 40 locuri de parcare?!

Mai departe - la ce bun să dai întrebări despre lucruri care habar nu ai? La ce bun să primeşti răspuns dacă oricum nu-l înţelegi? Pot să se supere cei vizaţi pe mine, dar altădată s-or gândi înainte de a spune sau scrie ceva.

Special nu m-am grăbit să scriu, am aşteptat să scrie alţii. Prea multe teme au fost abordate şi ar fi prea lung să le discut pe toate. Şi au scris.

Eu nu ştiu cum vede fiecare rostul utilizării timpului şi efortului mental pentru a scrie pe blog/participa la off-line-uri. Eu unul nu cred nici pe aproape în rolul mesianic al blogosferei în schimbarea mentalităţii moldovenilor. Totuşi, sunt tentat să cred că măcar pentru câteva mii de persoane care citesc zilnic bloguri este importantă o informare corectă. Efortul dat poate aduce măcar un mic aport la educarea unei societăţi mai bune.

Aşa sau altfel, bloggerii în Moldova contează. Nu că sunt foarte buni, pur şi simplu umple parţial acea nişă de calitate pe care o lasă presa slabă din ţară. A spus şi premierul că presa este o putere şi trebuie să fie responsabilă, nu poate să toarne prostii şi minciuni. Dacă tot împarte un pic din această putere cu presa, blogosfera trebuie să împarte şi din responsabilitate. Efortul primilor oameni ai statului de a se întâlni cu bloggerii nu este doar PR. Dacă un politician crede că "image"-ul lui va luci mai mult dacă va fi îmbibat cu salivă de blogger, vai şi amar de el!

Aceste întâlniri au drept scop să asigure o mai bună informare a celor care contribuie un pic la formarea opiniei publice şi informare. Lucrurile spuse "off the record" sunt spuse pentru a da bloggerilor posibilitatea să analizeze lucrurile mai calitativ, dar şi pentru a folosi o pistă comodă lansării zvonurilor şi informaţiilor ce nu pot fi date direct în presă. Bloggerii sunt mai credibili pentru că, majoritatea, nu sunt plătiţi de careva forţe politice pentru ce fac, altfel nu s-ar deosebi cu nimic de majoritatea "analiştilor" care sunt conectaţi la punguţa unui sau altui partid şi ar debita marasmuri subte din deget, aşa cum le putem citi zilnic pe paginile celor mai "indepente" şi "naţionale" ziare sau la cele mai "echidistante" televiziuni.

Îmi cer scuze pentru această lungă abatere. Mie mi-a părut necesară. Citiţi-o, vă rog, atent, apoi supăraţivă pe ce voi scrie mai jos: Nati şi Eugen au scris un fel de cuprins, o enumerare a temelor discutate, treaba lor ce au scris, dar măcar nişte detalii, nişte impresii, nişte concluzii, ceva citit printre rânduri? Cititorul va afla că "Primul Ministru a făcut off-line cu bloggerii la care au fost discutate cele mai usturătoare probleme ale societăţii. Au fost trecute în revistă realizările şi priorităţile de dezvoltare. S-a convenit să fie organizate cât mai multe asemenia întâlniri." - comunicat oficial de presă, exact ce caută cititorii de bloguri.

Dar asta nu e cea mai rea variantă, oamenii şi-au făcut datoria socială - au scris ceva, nu au scris tâmpenii şi minciuni/aberaţii. Tot normal.

Stilul acid al acestui articol mi l-au provocat următoarele două postări. Parcă am stat în cu totul altă sală, sincer!

Iată ne bucură Corneliu Gandrabur. După remarca foarte bună despre presa care "nu ştie să ţină limba după dinţi şi scrie prostii". Apoi: "reforme şi acţiuni" care au "bătăi de cap"! de la nealegerea preşedintelui - evident. Următorul pasaj nu pot să nu-l citez integral:

"Privitor la problema de peste Nistru, premierul s-a arătat convins că în scurt timp totul va fi clar, iar Transnistria va ”capitula”. Evident nu am primit informații cum și în ce condiții. Când vorbea de Transnistria aveam impresia că discutăm același plan Kozak, cu puține update-uri. Până la urmă a dat asigurări că un astfel de plan și pas nu va mai fi făcut de Moldova."

WTF?! Eu cumva am fost la discuţii cu altcineva? Cum să-i "bagi" omului în gură nişte tâpenii care nu au fost şi nu puteau fi spuse? Prima: nu s-a vorbit în termeni de timp, s-a spus doar că:

1) transnistrenii trebuie să conştientizeze că nu vor fi niciodată recunoscuţi de nimeni;

2) ori merg cu noi pe calea integrării europene, ori se autoizolează; au mai fost spuse lucruri care e cazul să rămână nerelatate. Care "capitulare", care "plan Kozak"? Despre scenarii clare de reglementare a conflictului transnistrean nici nu s-a vorbit. "Planul Kozak" a fost pomenit decât în situaţia când s-a adus în discuţie miopia diplomatică a lui Voronin care nu trebuia să aducă situaţia la cea creată în 2002.

Următorea sclipire:

"Remarca premierului a fost că anume Guvernul este cel care trebuie să se ocupe de treburile interne și este normal ca șeful cabinetului să aibă discuții în ceea ce ține de reîntregirea țării. Aceasta a fost ca răspuns la întrebarea unui coleg de ce s-a întâlnit cu liderii din stânga râului de unul singur, și de ce nu pleacă la aceste întâlniri împreună cu Mihai Ghimpu, Marian Lupu, ca reprezentanți ai aceleași puteri – AIE."

Omul întrebase dacă nu au apărut tensiuni în AIE pentru că numai Filat se întâlneşte cu liderii de la Tiraspol. Cum ar arăta o întâlnire la care pleacă "consiliul alianţei" - feeric! La care eu mai credeam că exponenţi ai puterii sunt Guvernul, Parlamentul, Preşedintele, nicidecum AIE, da mă rog, cred-că nu am citit atent Consituţia, or "acordul" e mai presus.

Următoarea capodoperă a stilului telegrafic rupe şi mai tare! Andrei Fornea a făcut şi el o trecere în revistă a întâlnirii.

"Reformele adevărate după alegerea Preşedintelui" - asta nu e ceam mai rea, despre reforme s-a vorbit din două sensuri, de fapt premierul a spus că cele mai grele şi dureroase reforme s-au încheiat (deşi nu a dat detalii, îmi dau seama că se referea la restabilirea echilibrului bugetar), da mă rog ce ştiu eu de reforme?!

"Bloggerii au cerut demisii" - băiatul o să moară de modestie, eu parcă ştiam că s-a întrebat mai mult de demisii, cu o singură excepţie nu chiar tranşantă.

"Dacă va demite" - nu putea spune premierul că vrea/nu vrea să demită pe cineva pentru că el poate doar să o ceară de la Preşedinte, iar argumentul nedorinţei de a crea tensiuni în alianţă ar trebui să fie luat în calcul şi de cei care scriu relatări eronate din spusele altora.

Următoarea perlă numai integral!

"5. Este supărat pe agricultorii cărora li se acordă subvenţii pentru a creşte productivitate iar impozitele rămân la fel."

Что за на хрен? Premierul era deranjat de faptul că preţurile la produsele agricole s-au dublat, recoltele au fost bune, subvenţii se dau, parcul tehnic s-a îmbunătăţit, costurile au scăzut iar impozitele, necătând la creşterea lor, au fost colectate în aceleaşi volume ca în 2009-2010. Dacă vre-un producător agricol accesează blogul lui Andrei Fornea şi citeşte că Filat spune că impozitele au rămas la fel, plus un sat de votanţi la PCRM ка ди пи куст!

"Moldova ar putea produce energie pe baza morilor de vânt, există deja şi un plan al curenţilor de vânt."

Cu ajutorul unei mişcări elegnate a degetelor pe tastieră turbinele eoliene se transformă... se transformă... în mori de vânt! Aplauze, stimaţi tovarăşi! După acelaşi scenariu, probabil, harta vânturilor a devenit plan. Nu ştiu ce plan fumează autorul, dar produsul arată feeric.

" Se gândeşte dacă să solicite alt ajutor de la FMI să să treacă la autofinanţare. Asistenţa ar fi necesară nu doar din cauza banilor dar şi pentru că este mai uşor să creezi sau menţii relaţii când FMI-ul ţi-a acordat atenţie."

Clar, când o să vreau să mă cuplez cu cineva, voi accesa nişte credite de la FMI - toate femeile sunt ale mele!

Nu se poate aşa, măi băieţi!

Andrei Haret a scris puţin, dar bine, fără informaţii eronate. Pur şi simplu a avut o abordare responsabilă. Andrei Benimţkii a avut, cred-că cea mai ca lumea postare, cea mai responsabilă abordare. Pentru că nu cunoaşte bine româna nu s-a apucat să reproducă discuţia, să nu dea ceva ce nu a înţeles chiar bine. A redat în schimb foarte bine atmosfera din sala de şedinţă a Guvernului.

Deacuma despre off-line acuş voi scrie separat. Prea mult pentru un singur articol.

Poke-r

Poke! Azi toţi îi dau "poke" lui Mihai Ghimpu. E cazul. Preşedintele PL nu se arată deranjat de asta, el nu stă pe Facebook, se pare că preferă lumea reală, deşi mulţi consideră că el nu are nimic cu realitatea. Are, în spatele jocului pe emoţiile susţinătorilor stă un joc foarte pragmatic la limită.

Vlad Filat şi Marian Lupu au făcut "all in" şi aşteaptă deznodământul jocului. Vladimir Voronin, sfătuit de Mark Tkaciuk, a făcut "fold", iar acum îi pare rău, înţelege că în situaţia creată putea să-şi salveze măcar "blinde-ul". Iar în joc au mai rămas doar Mihai Ghimpu şi Igor Dodon.

Dodon spune că vrea să-şi salveze nişte bani şi să poată participa la jocul mare peste doi ani jumate. Mihai Ghimpu spune că Dodon trişează şi, de fapt, vrea să-l scoată din joc pe el. Dodon nu se dă în lături să-l acuze de îneţelegere cu Tkaciuk pe celebrul posesor de aşi în mânecă.

Dodon vrea să stea în opoziţie pentru a-şi întări poziţiile până la parlamentarele din 2014, dar spune că după alegerea preşedintelui rândurile PSRM vor fi completate cu deputaţi transfugi cin PCRM. La ce bun o spune? Ştie că încă un deputat poate înclina balanţa şubredă, iar eventuale decizii importante pot fi aprobate fără participarea PL, lucru de care întemeiat se teme Ghimpu. Are dreptate Ghimpu, Dodon trişează.

Ghmpu spune că nu vrea funcţia de speaker. Dar este unica funcţie pentru demisia din care nu sunt suficiente 51 voturi. Are dreptate Dodon, Ghimpu trişează. Se primeşte că doar Filat şi Lupu sunt sinceri în acest joc? Nici pe aproape, PLDM aşteaptă ca pe a doua venire a lui Iisus data de 5 septembrie 2012. PD tot nu are nimic contra reinventării mitului despre "Marian Lupu - preşedinte!"

Iată aşa, băieţii ăştia cinci joacă trişând pe masa puterii. Nu ştiu cine va câştiga acest joc obscur. Ştiu sigur cine vor fi perdanţii.

P.S. Cântecul zilei dedicat lui Mihai Ghimpu

Cod roşu de alegeri şi despre Dodon.

După anunţul de astăzi lucrurile se întorc de pe spate pe burtă şi clasa politică continuă să doarmă. Ei cred că aşa poate dura la nesfârşit.

Igor Dodon a spus clar că el nu se teme de alegeri anticipate, are de ce să nu se teamă, voi scri mai jos de ce. Totodată socialistul este gata de compromisuri. Varianta A este consolidarea unui partid puternic şi lupta pentru o "felie" mai mare pe segmentul de electoral pro-rus/moldovenist/antiaie-ist (electorat de stânga şi de dreapta la noi nu există).

Totuşi, pentru a putea realiza "planul A", Dodon are nevoie de două lucruri:

1. Timp.

2. Imagine "curată" (adică să nu poată fi învinuit de către comunişti că a participat la guvernare şi să îi poată învinui pe cei din AIE că nu au ştiut să valorifice şansa pe care le-o dă).

Timpul îl va câştiga singur prin alegerea preşedintelui şi menţinerea alianţei la guvernare.

Imaginea o poate asigura prin a nu participa în careva formă la guvernare împreună cu partidele din AIE. De comunişti se va apăra prin a-i învinui de extremism şi "noi am scos ţara din criză, da iaca aiştea din alianţă nu i-o dus capu!"

Ion a scris deja înaintea mea că Dodon a început prin întâlnirea de azi cu blogerii negocierile. Mesaj simplu, nu prea nou - "să se înţeleagă ei între ei cine este candidatul pe care-l susţin, iar apoi noi vom decide dacă îl votăm!"

Mihai Ghimpu a anticipat - "Să aleagă Dodon candidatura, mie nu-mi trebuie nimic, nici funcţii!", pe urmă a fost ceva de genul "Să se înţeleagă ei în trei, fără PL!"

Liderul liberal face de fapt acelaşi lucru pe care-l face Dodon! Fenomenal: atât Mihai Ghimpu cu PL-ul, cât şi Igor Dodon cu socialiştii, vor să aleagă pe oricine preşedinte, dar să rămână în opoziţie!

Pentru liberali este convenabil să-i împingă pe colegii de alianţă la o reconfigurare de guvernare pe 2,5 ani, împreună cu Dodon, la care este suficient să treacă încă măcar unu-doi deputaţi PCRM. Acuzaţiile de "trădare", factorul Chirtoacă, "mâna Moscovei", experienţa bogată de a fi în opoziţie - toate acestea prevestesc un scor electoral foarte bun PL-ului la alegerile parlamentare din 2014.

Nici alegerile anticipate nu reprezintă un pericol pentru liberali, factorii de mai sus rămân valabili, pericolul revenirii PCRM, acuzaţiile la adresa colegilor de alianţă, imaginea de jertvă - în cel mai rău caz 10-11%. Caz bun nu este pentru că partidul nu ştie să facă campanii electorale.

Igor Dodon se va simţi foarte bine în opoziţie - membrii PCRM, cu tot cu electorat, trec încetişor la dânsul. Va avea timp să consolideze echipa de partid, să o sudeze, să o verifice în batalii locale, să o instruiască (foarte important). Va colecta peste 2,5 ani toţi votanţii PD şi PLDM care vor rămâne nesatisfăcuţi de rezultatul guvernării, va reuşi să-şi creeze o strategie în privinţa votului etnic. Cel mai important - peste 2,5 ani, Vladimir Voronin va fi cu 2,5 ani mai bătrân, iar Mark Tkaciuk va reuşi să aducă PCRM cu 2,5 ani mai aproape de dispariţie. Dodon va intra solida pe "stânga" cu 15-18%.

De alegeri anticipate Dodon tot nu se teme. Eu nu sunt sigur că va depăşi pragul electoral, el este. Are numeroase atuuri: extremismul PCRM, finanţare bună, diluarea "bazinului" electoral al PD-ului, are critici dure pentru PCRM, dar şi mai credibil va fi când va critice AIE (nu neapărat doar pe Ghimpu) pentru că cei din urmă nu au acceptat să aleagă un preşedinte "apartinic".

Cel mai important însă e altceva - spre deosebire de toţi (dar absolut toţi!) liderii politici de la Chişinău, dar şi majoritatea responsabililor din partide (cu excepţia câtorva la PLDM şi a lui Mark Tkaciuk) - Igor Dodon cunoaşte cum trebuie să fie o campanie electorală, cunoaşte ce înseamnă lucrul cu electoratul, ştie că alegerile se câştigă cu numărul de voturi şi nu cu procentele, ştie că nu este admisibil să fie pulverizat efortul de agitaţie electorală. Are toate şansele să treacă în Parlament.

Iată aşa o situaţie stranie. Vă puteaţi imagina aşa ceva acum trei luni? Filat şi Plahotniuc au devenit ostaticii lui Ghimpu şi Dodon - frumos, nu? PD-ul este în cădere liberă, banii nu rezolvă totul (acestea nu-s alegeri locale), PLDM a avut de suferit mult, povara eşecurilor Guvernului e pe spatele premierului.

Gimpu şi Dodon sunt gata să voteze preşedintele numai să îi împingă pe cei din PD şi PLDM în braţele unul-altuia. Teoretic, PL ar fi mai uşor de convins să păstreze alianţa. Dodon nu doreşte la guvernare sub nicio formă.

Iar ce se gândeşte despre toate acestea Vladimir Nicolaevici Voronin? Iată:

Atenţie - atac raider asupra istoriei!

Se demolează, oameni buni! Se demolează mărturiile trecutului nostru. Oraşul în care m-am născut riscă să rămână fără suflet.

La toţi le este totuna.

Mai jos voi încerca să demonstrez că distrugerea patrimoniului cultural-istoric întruneşte toate componentele specifice unui atac raider.

1. Patrimoniul cultural este proprietatea comună a tuturor cetăţenilor. Prin distrugere, Republica Moldova este lipsită de acesta.

2. Articolul 59 din Constituţie stabileşte obligaţiunea fiecărui cetăţean de a proteja monumentele. Păcat că la noi nu este o pedeapsă minimă pentru orice încălcare a Constituţiei.

3. Distrugerea oricărui monument se face prin scheme de corupţie, inclusiv în justiţie.

4. Prejudiciul economic adus statului şi generaţiilor viitoare poate fi cifrat în bugetul câştigat de state precum Belgia din turism la etapa actuală.

5. Mai rău, acestui oraş/popor i se şterge orice urmă a trecutului (da, ne transformăm în mancurţi!).

6. O comunitate fără istorie comună nu poate construi un viitor comun. Ne vom înprăştia la fel cum o fac absolvenţii caselor de copii.

Prejudicii şi componentă criminală - clare.

Acum, că doar în caz de atac raider se "autosesizează", - domnilor Premier, Preşedinte, Procuror General, Primar General, situaţia e la fel ca la bănci, Registru, Termocom - interveniţi ferm, ce naiba!?

Avem implicaţi o sumedenie de platoni, nogai şi alte triburi care se trag de la vandalii antici.

Soluția? Ascultați ce spune moșul!

Ghimpu a spus că Filat trebuie să vină Președinte de Parlament, lumea a spus că nu poate pentrucă nu este deputat, Ghimpu are dreptate. Filat trebuie să devină deputat. Cum? Prin alegeri anticipate. Nu există buni și răi în politicamoldovenească, acum toți sunt răi. Este nevoie de o resetare, pentru a depăși criza și a urni din loc reforma justiție, în ziua aegerilor trebuie organizat și referendum de adoptare a unei noi Constituții.

După paralamentare speakerul va rămâne Președinte interimar și se vor organiza alegeri prezidențiale directe. Apoi totul de la zero, Moldova are nevoie de un factor de stabilitate politică, un președinte ales direct și ”inamovibil” poate fi un pilon în jurul căruia se vor purta discuții despre formarea majorităților parlamentare și guvernamentale.

O fi o soluție bună? Sigur că nu este! Este clar că cea mai sănătoasă forma de organizare statală este cea parlamentară, păcat că nici clasa politică nici poporul nu sunt gata de așa ceva. Poate după alți 20 de ani.

Nu trebuie să deplângem decesul tentativei de a fi în rând cu europenii (să avem și noi o democrație parlamentară veritabilă), oricum dezmățul actual poate fi numit cel mult partocrație, nicidecum democrație.

Despre situația social-politică actuală în Republica Moldova

Dacă politicienii moldoveni dau dovadă de lipsă de imaginatie si denumesc astfel cam 30% dintre conferintele si declaratiile de presă, de ce am fi noi acei care trebuie să animăm cu denumiri originale câmpul politic?

Decizia Curtii Constitutionale era evidentă si nu putea fi altfel, mai mult – orice decizie chiar nu conta. Presedintele nu poate fi ales în Parlament din varii motive. Principalul motiv este faptul că Vlad Filat nu va accepta candidatura lui Marian Lupu. Comunistii nu vor risca alegerea lui Vlad Filat în functia de presedinte, nici acesta din urmă nu pare tentat de functia de sef de stat cu atributii foarte limitate în executiv, dar nici nu vrea să pună soarta Guvernului în mâinile lui Vlad Plahotniuc (un presedinte ales poate demite oricând Guvernul). În pozitie privilegiată poate apărea PDM în cazul demarării procedurii de alegere a lui Marian Lupu în functia de presedinte în Parlament la care nu ar participa deputatii liberal-democrati. Anume aceasta este cauza iesirii lui Mihai Godea cu anuntul despre acceptul epicilor trei comunisti să-l voteze pe Marian Lupu. În cazul esecului vina poate fi dată pe PLDM care va fi numit trădător în campania electorală.

În absolut orice conjunctură, alegerile anticipate par iminente. La fel de sigur este si faptul că rezultatul acestora nu va duce la depăsirea situatiei de criză. Chiar dacă partidele din AIE vor acumula împreună peste 61 de mandate, PLDM nu va vota pentru un presedinte controlat de către Vlad Plahotniuc, pe de altă parte Vlad Filat nu va accepta să detină functia de presedinte cu puteri limitate. Alianta PLDM/PCRM nu va putea apărea datorită opozitiei din partea tărilor vestice si nedorintei lui Vladimir Voronin de a se retrage din fruntea partidului.

Negocierile dintre AIE si PCRM au o singură miză strategică – cine va apărea vinovat în fata alegătorilor pentru demararea alegerilor anticipate.

Unica solutie viabilă este modificarea cadrului constitutional, modificare ce nu va putea fi operată în Parlament. Varianta diminuării numărului de voturi pentru alegerea presedintelui, sustinută de PD si PL, nu va fi acceptată de PCRM, nici de PLDM în conditiile păstrării atributiilor prezidentiale nefiresti pentru o tară parlamentară. PCRM, PL si PD nu vor sustine optiunea liberal-democratilor de a modifica procedura de alegere prin vot universal (cel mai probabil Vlad Filat va cere si o lărgire considerabilă a puterii prezidentiale în executiv). Aceasta pentru că nici unul din aceste partide nu are candidati în stare să câstige alegerile. Teoretic, acest scenariu ar putea fi acceptat de PL în cazul coborârii substantiale a cenzului de vârstă pentru candidatii la functia de presedinte (undeva pe la 33 ani :D). Oricum aceste scenarii, luând în calcul capacitatea de negociere a politicienilor de la Chisinău, sunt prea putin probabile.

Singura solutie care pare reală este modificarea Constitutiei prin referendum. Aici părerile actorilor politici sunt din nou împărtite. PL va insista pe aprobarea unei noi constitutii si va indica asupra programului de guvernare, dincolo de probleme identitare, până acum nu este clar ce fel de model de guvernare contine respectivul proiect, care vor fi atributiile unui presedinte ales de popor. PD se va opune alegerii presedintelui cu vot direct si va opta pentru simpla diminuare a pragului necesar alegerilor în Parlament. Comunistii vor relua practica sabotării referendumului, lucru care va pune din nou sub semnul întrebării rezultatul acestuia. PLDM va insista pe modificarea procedurii de alegere a presedintelui si transmiterea în competenta acestuia a unor atributii detinute actualmente de premier, Guvern si Parlament.

Unica solutie cu sanse mari de a fi acceptată de alegători este acea de modificare a procedurii si revenirea la votul direct. Optiunea cresterii competentelor prezidentiale, la fel, se bucură de o simpatie din partea populatiei care "s-a săturat si vrea gospodar în tara asta".

Câstigătorul unor eventuale alegeri prezidentiale este evident. În Republica Moldova sunt, la moment, doar trei politicieni "prezidentiabili". Au capacitate de a obtine un număr considerabil de voturi, carismă, capacitate de mobilizare a electoratului în jurul său, pot să înregistreze cresteri de raiting puternice. Acestia sunt Vladimir Voronin, Vlad Filat si Dorin Chirtoacă. Cum liderul comunist si primarul capitalei nu au dreptul să fie candidati, unica intrigă a unor eventuale alegeri este dacă va câstiga actualul premier încă din turul unu sau va fi nevoie de un tur doi. Anume din acest considerent PLDM se va pomeni într-un fel de opozitie fată de restul fortelor politice în problema modificării Constitutiei prin referendum.

Cât tine de boicotul din partea PCRM, acesta ar putea fi combătut numai prin numirea datei referendumului în ziua alegerilor parlamentare. Totusi, scenariul implică existenta unui consens între partidele din aliantă, iar pentru PD si PL va fi destul de periculos să se opună direct revenirii la forma de guvernare prezidentială. Aceasta va fi cu sigurantă principala temă electorală, iar opozitia deschisă fată de această optiune din partea PCRM, PL, PD ar putea duce la un rezultat neasteptat de mare pentru PLDM care ar putea obtine chiar si majoritatea parlamentară, învinuind concurentii în nedorinta de a rezolva criza politică. Un asfel de scenariu nu pare deloc favorabil pentru democratia din Moldova. Pe cât de european si cât de influentabil de liderii vestici nu ar fi Vlad Filat, o tară prezidentială cu un Parlament afiliat sefului statului nu este tocmai o premisă bună pentru democratia din orice tară est-europeană.

De ale gazului...

A.S. În afară de verdictul Curţii Constituţionale, care chiar nu contează şi nu putea să influenţeze în orice mod cursul lucrurilor în Moldova, fapt pentru care chiar nu îmi pot da seama de importanţa care i s-a oferit în contextul existenţei unor evenimente cu adevărat importante - atacurile raider, declaraţia lui Voronin care a spus sincer că vom avea din nou alegeri (deci vom avea), ultima temă de actualitate, căreia i s-a oferit cea mai puţină atenţie, fiind mult mai importantă pentru viaţa noatră de mâine decât toate alegerile şi declaraţiile, problema determinând dacă vom avea sau nu ce să mâncăm peste un an - scumpirea gazului!

Că GazProm ne scumpeşte gazul ştim de mult timp, am mai scris despre lipsa de viziune în domeniu a autorităţilor şi opţiunile care ar conduce la o soluţie a situaţiei în favoarea noastră. Uite că se pare să avem câteva raze de speranţe, iar măcar unii din conducătorii ţării şi-au dat seama că Statul trebuie să promoveze soluţii inteligente în economie. S-a apucat de lucru grupul pentru planificare strategică în domeniu de pe lângă Guvern, intenţia bună - om vedea rezultatul. Mai mare speranţă, însă au au generat câteva declaraţii de ale premierului moldovean în presa străină (voi remarca faptul că "presa" de la Chişinău nu a prea dat nimic la temă, nu este de mirare pentru că în presa de la noi lucrează în proporţie absolută nişte agramaţi şi avem un singur jurnalist care se pricepe la economie şi poate să scrie pentru alţii despre asta, înţelegând rostul evenimentelor Ion Preaşcă de la Adevărul, alţii nu-s). La Bucureşti Filat a anunţat intenţia ţării noastre de a participa la AGRI, apoi, pentru Komersant Ucraina, premierul a spus despre posibila participare a ţării noastre la proiectul de construcţie a terminalului de relichifiere a gazului azer, poate chiar cu investiţii! 

Discuţiile au pornit la momentul când încep negosierile cu Rusia în privinţa gazului, sigur că vor fi utilizate ca armă psihologică, după modelul ucrainean. Dincolo de aceasta, poate cea mai importantă etapă urmează să fie negosierile preconizate dintre Filat şi preşedintele azer Aliev la Summit-ul PE din Polonia.

Ce ar putea face real Republica Moldova? 

Sunt câteva opţiuni:

1. Cea mai simplă opţiune ar fi ca să obţinem un contract de livrare a gazului prin intermediul terminalelor care vor fi construite la Constanţa şi în Ucraina, ar fi mai ieftin decât de la GazProm. Acest scenariu are mai multe minusuri, cel mai important este acel al siguranţei - este suficientă o nouă fluctuaţie bruscă în relaţiile dintre Chişinău şi Kiev sau Bucureşti şi ne trezim cu conducta goală. Nici Ucraina, nici România nu ar avea careva raţionamente economice să împartă cu Moldova gazul ieftin din Azerbaijan. Strategia de milogire cu mâna întinsă şi argumentul că "de suntem fraţi, vecini... atâtea ne leagă..." şi alte din acelaşi arsenal nu pot şi nu trebuie să fie utilizate de un stat ce se respectă, trebuie să devenim parteneri, nu fraţi săraci, trebuie să producem plus-valoare.

2. Moldova poate să participe cu investiţie la proiectele din România sau Ucraina. Proiectul din Ucraina se ridică la un cost de 2 mlrd euro, proiectul AGRI se va ridica până la 5 mlrd euro. 1,5 mlrd euro investi în ambele proiecte ar asigura ţării noastre accesul la gazul care va fi livrat prin noile terminale. 

Aici îmi voi permite o mică remarcă: scumpirea gazului până la sfârşitul anului va genera acumulări de datorii şi o nouă creştere a preţurilor la toate produsele, situaţie pe care contribuabilii nu o vor suporta, uităm de orice fel de creştere economică sau de salarii. Pentru a nu admite un şoc economic, Guvernul are nevoie de nu mai puţin de 150 mln dolari anual timp de trei ani pentru a compensa preţul crescut la gaze şi a nu admite pauperizarea totală a populaţiei, stoparea creşterii economice, escaladarea tensiunilor sociale ş.a. Aceste surse ar putea fi luate numai din exterior sub un program de reducere drastică a cheltuielilor pentru resurse energetice. 

Pentru a investi în proiectele de construcţie a terminalelor LNG, Moldova ar avea nevoie de alte 1,5 mlrd euro, bani care pot fi luaţi numai de afară sub proiecte serioase de reducere a cheltuielilor. Probabil ar fi timpul să se ajungă la compromis cu partenerii vecini pentru participare la proiectele pornite, să se contracteze un credit mare pentru o perioadă de cel puţin cincisprezece ani cu perioadă de graţie de 3 ani, să se creeze un fond de stabilizare a efectelor creşterii preţurilor la gazul rusesc (cca 300 mln euro), încă cca 1,5 mlrd euro ar fi o participaţie simţitoare în dezvoltarea proiectelor româneşti sau ucrainene. Conectarea la surse alternative de livrare a gazului vor stabiliza preţurile în zona a cca 200 dolari per mia de m3 (în condiţiile "umplerii" conductelor caspice cu az turkmen), economiile RM se pot ridica la 185 mln euro anual, adică întregul împrumut va fi fezabil.

3. Ultima opţiune a Republicii Moldova este să acţioneze inteligent, să devină motorul colaborării în sfera energetică la Nordul Mării Negre. Guvernul poate iniţia un proiect de colaborare multilaterală cu România, Ucraina, Georgia şi Azerbaijan în vederea desfăşurării de preoiecte comune în sfera reducerii dependenţei de gazul rusesc. Legăturile tradiţionale ar putea scoate Chişinăul în poziţie de motor al acestei colaborări, dealtfel una foarte necesară dar greu de realizat în condiţille relaţiilor nu tocmai bune şi concurenţei active în regiune între România şi Ucraina. Poziţia de "lider" în cadrul Parteneriatului Estic, ar justifica o astfel de iniţiativă din partea Chişinăului. Existenţa unei coordonări şi abordări comune din partea ţărilor regiunii în problema energetică ar favoriza atragerea de importanţi parteneri de afară - Comisia Europeană, marile companii energetici, marii furnizori etc.. Cert este una - o integrare mai activă pe probleme energetice la Marea Neagră este vitală pentru ţările regiunii. De ce nu ar apărea o "Uniune energetică a Mării Negre".

În concluzie se poate de spus că problema preţului la gaz este cea mai importantă acum pentru Moldova, prea puţin probabil este să poată economia noastră suporta un nou val de scumpiri fără efecte fatale în sfera socială, Guvernul trebuie să acţioneze imediat. Politicienilor le-a venit timpul să se măsoare în cine are viziuni mai lungi, nu în ceea ce s-au deprins ei în doi ani... la limbă mă refeream.

Acum guvernanţii noştri ar trebui să facă cărare bătută pe la BEI, BERD, FMI - oricine dă bani, acum e momentul, mâine va fi târziu.

P.S. Primele raze de speranţe au şi apărut, să vedem ce va urma. Apropos - am spus că la următoarele alegeri nu voi mai vota pe bază de emoţii, voi alege pe cei care dau dovadă că au viziune şi ştiu să conducă ţara. Dacă arată unul că ştie să rezolve problema preţului la gaz, are votul meu. 

P.P.S. Cum scriam, zilele astea are loc la Doha Forumul Mondial pe problemele gazului lichefiat, a mers cineva din Moldova?

Apropos - aproape tot articolul l-am scris de la smart-phone, tare interesantă experienţă!

Mulţumesc, Europa!

Vlad Filat l-a retras pe Bodiu în favoarea lui Chirtoacă!

Nu săriţi să-l lăudaţi, a făcuto la presiunea europenilor care au condiţionat astfel susţinerea - cu păstrarea AIE, iar AIE se poate păstra doar cu condiţia păstrării PL pe linie de plutire şi a lui Chirtoacă la primărie.

Anume oficialii europeni, şi nicidecum "dragostea de ţară" şi dorinţa de a păstra AIE, l-au făcut pe premier să renunţe la viitoarea alianţă cu PCRM, asta înseamnă că susţinerea europeană va creşte.

Trebuie să recunosc că şi mişcările din interiorul PLDM au contat la această decizie.

Nu mor caii când vrea iarba

A.S. Nu am scris de mult timp despre politică, consider că nu este tocmai onest să scrii când eşti implicat măcar în careva măsură, totuşi subiectele din ultimul timp mă fac să depăşesc şi această barieră.

Godea a plecat de la Filat, Tănase a plecat de la Filat, mai înainte de la Filat au plecat Nagacevschi şi Vieru, tot mai înainte la Filat au venit Tudor Darie şi mulţi comunişti, pd-işti pl-işti şi alţi oportunişti. În primele cazuri am asistat la situaţia în care unii oameni au renunţat să-şi mai calce în picioare convingerile, în cele din urmă cazuri am asistat la situaţia când unii oameni au călcat în picioare convingerile mai vechi.

Acum mulţi spun despre faptul că PLDM (a se citi partidul care îi aparţine lui Filat) se destramă. Nu ştiu de ce nu mă miră să aud asemenia păreri de la aşa numiţii analişti politici care vestesc seară de seară de la ecranele televizoarelor. Aşa ar dori mulţi, aşa ar părea firesc pentru oricine nu înţelege ce înseamnă de fapt PLDM la momentul actual. Iată cum văd eu acest partid: este partidul care primul după 2001 a reuşit să depăşească pragul psihologic de 20%, abia la alegerile din noiembrie anul trecut, iar fenomenul nu poate fi explicat doar prin management-ul eficient de imagine (acesta se datorează pompării de bani în serviciile unor buni profesionişti de domeniu şi darea la o parte a încăpăţinării de a nu lua în consideraţie sfaturile acestora), ori majoritatea absolută de voturi pentru premierul Filat a venit din zonele rurale care nu prea beneficiază de fluxul puternic de informaţie. Dacă este să vorbim despre creşterea aprope dublă a rezultatelor în Chişinău pot fi puse pe seama scăderii de imagine a PL-ului nepregătit de procesul de guvernare, pe coruperea şi manipularea alegătorilor tineri dar şi pe investiţii masive în coruperea presei din capitală. Totuşi la nivel local creşterea, de peste 2 ori în unele raioane, nu poate fi pusă pe seama simplei coruperi a alegătorilor prin cumpărare de voturi, cadouri electorale, promisiuni de neîndeplinit etc..

Pentru a pune în funcţiune mecanismul de corupere şi convingere a votanţilor la novel local, PLDM a pus în funcţiune un sistem de management de partid foarte eficient bazat pe organizaţii teritoriale şi locale foarte puternice. Anume pe autoritatea liderilor locali se bazează creşterea fulminantă a scorului electoral. Anume reprezentanţii locali ai lui Filat au reuşit să convingă sau să cumpere voturile alegătorilor.

Pentru un partid unicul lucru important este numărul de voturi, aşa se măsoară eficienţa muncii membrilor de partid. În 2009 numărul de voturi acumulat de PLDM se datora imaginii de echipă, adică celor care au plecat acum din partid. Deja la 29 iulie 2009 scorul superior PL-ului acumulat de către PLDM s-a datorat consolidării unor echipe puternice la nivelul localităţilor rurale şi la nivelul raioanelor. La 28 noiembrie 2010 votul acumulat de către PLDM se împarte deja între cele acumulate în baza unei campanii eficiente de PR al premierului şi cele aduse de organizaţiile locale. Acum miile de activişti locali sunt mai importante pentru Filat decât orice vicepreşedinte de partid. Asta să fie clar - PLDM nu va fi afectat nci într-un fel de plecările din ultimul timp, balonul încă nu crapă.

Doar una mai merită a fi remarcat la acest capitol - cei care se doresc analişti politici în Moldova chiar nu cunosc deloc viaţa politică din ţară, ori dacă nu cunosc nici măcar la nivel de zvonuri situaţia din interiorul partidelor nu se pot numi nici măcar observatori politici, cu atât mai puţin analişti.

Altă întrebare care macină opinia publică este cauza acestor plecări. Au apărut deja câteva scenarii, putem să "tag-uim": Filat, dictatură, Plahotniuc, lipsă de reforme, lupta pentru primărie - eu cred că sunt implicate toate. Disctatura şi obstrucţionarea reformelor structurale şi sabotarea alianţei de guvernare de către premier pot să nu placă unor membri importanţi de partid - cerd că aşa şi este. Vlad Plahotniuc doreşte să slăbească puterea premierului şi să nu admită ca acesta să pună sub control primăria capitalei - cu siguranţă! Acesta poate să impulsioneză tendinţele secesioniste din interiorul PLDM, atâta timp cât premierul nu se sfieşte să acţioneze la fel împotriva PD, această activitate nici măcar nu poate fi denumită lipsită de onoare. Teoretica existenţă a unei înţelegeri dintre rebelii din tabăra lui Filat şi Plahotniuc nicidecum nu scade din onorea lui Tănase, Nagacevschi sau Godea - cu ce este mai bun sau mai rău Filat decât Plahotniuc?

Primăria capitalei - pentru Vlad Filat este un singur scop clar în aceste alegeri - eliminarea lui Dorin Chirtoacă şi înghiterea drept rezultat a celei mai mari părţi din electoratul de dreapta, iar un comunist la cârma capitalei cel puţin nu are cum să-l încurce pe Filat. Alianţă PLDM-PCRM în consiliul municipal deja practic există, iar cu preţul loialităţii lui Dodon ea poate fi reeditată pe patru ani. În cel mai rău caz, premierului nu-i încurcă nimic să blocheze activitatea viitorului primar din opoziţie, ori în cazul lui Dodon ar putea apărea şi idei pe termen lung. Altfel cum poate fi explicată numirea unui candidat fără nici un fel de şanse care are un singur scop să atace murdar pe actualul primar şi să faciliteze accesul lui Igor Dodon la primărie. Cât ţine de cei care au părăsit PLDM, dar şi de Vlad Plahotniuc nu le-ar plăcea deloc scenariul dat, iar menţinerea lui Dorin Chirtoacă şi a PL-ului ar constitui o garanţie a păstrării formatului de guvernare fără participarea PCRM. Totuşi la nivelul Chişinăului aceste plecări vor avea efect negativ asupra numărului de voturi pe care le va acumula PLDM pentru consiliul municipal (iar anume aici este miza participării la condurcerea capitalei pentru PLDM), candidatul Bodiu nu va acumula oricum multe voturi şi nu poate fi afectat, acei carel-ar putea vota oricum o să-l voteze.

O latură însă este neglijată, poate şi intenţionat, anume - negocierile lui Filat cu comuniştii şi intenţia sa aproape deschisă de a se alia cu aceştia în condiţii anumite. Ori cum altfel se explică plecările aproape spasmatice ale premierului în Europa? Altfel decât prin încercări de a convinge oficialii europeni de necesitatea unei astfel de alianţe nu poate fi explicat acest lucru. Revenind la Igor Dodon, odată ajuns la conducerea primăriei Chişinău acesta devine automat candidat la funcţia de preşedinte PCRM, unicul care va avea şanse, iar cu un PCRM fără Voronin deja se poate de făcut alianţă cu sufletul deschis şi peste opunerea europenilor şi alegătorilor se poate de explicat, iar în lipsa unui PL puternic nu va avea efecte negative asupra scorului electoral.

Aşadar - ne place sau nu, tot Filat rămâne acela care înaintează iar ceilalţi se apără, raţionamentul lui Plahotniuc ar putea fi explicat prin tentativa de a îmbăta exigenţa comuniştilor cu idea revenirii la putere în urma alegerilor anticipate, numai aşa ar putea fi depăşită posibilitatea unei alianţe PLDM-PCRM, fie prin păstrarea pe linie înaltă a lui Dorin Chirtoacă care ar acumula foarte repede tot electoratul de dreapta ce va penaliza decizia eventuală de alianţă "harbuz".

P.S. Revenind la organizaţiile locale PLDM, care spuneam sunt foarte eficiente, trebuie să spun că acestea se bazează exclusiv pe interese financiare, reprezintă grupări de agenţi economici locali, rareori fără reputaţie dubioasă. Iar alături de partid îi ţine doar interesul protecţiei oferite de bunele relaţii cu funcţionarii numiţi de partid, mai ales a celor legate de activităţile economice - Fisc, Serviciul Vamal, Agenţia pentru Achiziţii Publice, Curtea de Conturi, MAI, cele de nivel local şi vă daţi seama şi singuri despre natura acestei "susţineri". Aici trebuie adăugată armata de primari venţi de la PD, PPCD, PCRM, AMN, consilieri raionali etc. care au venit pentru a prelua fluxurile financiare care sunt direcţionate de la bugetul central. Toată această armată, cu rare excepţii, nu are absolut nici o treabă cu principiile şi valorile. Deci nu mor caii ăştia când vrea iarba, păcat că iarba sunt acei care doresc reforme în ţara aceasta, doresc să trăiască mai bine, şi tot ei sunt acei care sunt păscuţi.

Ai noştri la Kiev

Presa de la noi a început de ieri să facă forfotă în jurul vizitei lui Vlad Filat la Kiev, unde urmează să se întâlnească cu primul ministru ucrainean Iulia Timoşenko. Poate ar părea straniu pentru unii care sunt tentaţi să dea prea multă importanţă pentru campania electorală din Kiev, dar "importanta vizită" nici nu a fost anunţată de către agenţiile de ştiri. Toate evenimentele legate de relaţiile Ucrainei cu Moldova sau România nu constituie un subiect important pe piaţa mediatică ucraineană, cu atît mai puţin de campanie electorală.

Oarecum disputa pentru turul doi a campaniei prezidenţiale din Ucraina este deosebit de interesantă, lupta pentru minţile oamenilor a devenit dură. Poate vizita şefului guvernului moldovean şi constituie careva punct din campanie, stabilit în cadrul colaborării în cadrul PPE. Totuşi presa moldavă şi unii blogeri au exagerat niţel. Voi scrie mai târziu despre ultimele evoluţii din campania electorală ucraineană.

Foto: pn.mk.ua