Nu ne consideraţi idioţi!

Mâine la PrimeTV vor fi invitaţi procurorul general, ministrul de interne, ex-preşedintele comisiei parlamentare pentru investigarea cazului 7 aprilie şi şeful interimar de la SIS. La "Replica" vor da raportul despre mersul investigaţiei. Am fost şi eu invitat dar nu voi merge pentru că nu sunt în Moldova. M-am gândit, în schimb, să transmit nişte întrebări pentru oficialii responsabili. Mi-am dat seama că nu am, de fapt, întrebări, nu are rost. Am un mesaj.

Voi cum vreţi, dar eu m-am săturat de faptul că procuratura, internele, securitatea şi clasa politică, în general, ne consideră idioţi! Orice este spus de oricine despre 7 aprilie sunt minciuni. Ei ne mint şi chiar cred că noi înghiţim. Ap iată, să le fie clar - moldovenii nu sunt idioţi! Noi nu credem o iotă din ce ni se spune.

Noi nu credem că nu se cunoaşte ce s-a întâmplat de fapt. Eu nu cred că fiecare lider din actuala şi fosta guvernare nu ştie ce a fost cu adevărat 7 aprilie. Eu nu cred că un bou senil care este Baghirov este vinovatul. Da, pentru mine e clar că este mai periculos să se spună adevărul. E mai bine pentru societate. Este raţional. Dar, domnilor politicieni, aveţi curajul să o spuneţi! Nu ne mai serviţi poveşti.

Nu ne mai consideraţi idioţi!

P.S. Puteţi să vă băgaţi sărbătaorea voastră a libertăţii drept în fund!

Pentru ce am luptat?

Pe 7 aprilie 2009 la ora această târzie tot nu dormeam, creierul funcţiona la intensitate maximă - gîndeam cum de au făcut comuniştii să falsifice voturile. După ceva zile am participat nemijlocit la căutarea acelor încălcări prin listele electorale şi am găsit cu miile - degeaba nu l-a dus capul pe nimeni să ducă acuzaţiile "până la capăt".

Am fost pe 6 şi eram bucuros, m-a alarmat mesajul artificial pro-unionist (nu era cazul), pe 7 am ajuns abia pe la amiază în piaţă, a urmat...

A venit perioada de după, noua campanie electorală - arătaţi-mi un om care a muncit cu mai multă devotare decât mine pentru victoria anti-comunistă şi îi pun monument!

Nu sunt idiot - nu am luptat împotriva comunismului, am luptat pentru schimbare! Am luptat să am o perspectivă în ţara mea, am vrut demolarea sistemului stricat.

Ce am obţinut.

Am devenit foarte curând funcţionar de stat - destul de înalt. Am înţeles că nimic nu s-a schimbat, nu ştiu cât timp voi mai rezista să lupt cu incompetenţa şi lipsa de bun simţ a funcţionarilor. Acum urât: îmi stau în gât boşorogii tâmpiţi, corupţi pe care îi doare în cot de ţara asta! Am aflat între timp că cea mai incompetentă structură din ţara noastră este Ministerul Finanţelor, am ajuns să pricep că un om declarat gata să moară pentru reforme poate deveni cel mai mare gropar al reformelor, am ajuns să mă doară pentru că tinerele speranţe ajung să se declare neputincioase în faţa sistemului.

Dacă până în 2009 nu plecam din Moldova pecntru că aveam speranţa de schimbare, acum am pierdut şi aceasta - mai are rost să nu plec?

(Cu riscul de a mă asemăna cu cei care scriu pe Unimedia) Nu pentru asta am luptat, fraţilor!

Generaţia mea - "Copii Cernobîlului". Partea 1: "Copii Cernobîlului - generaţia lui 7 aprilie".

#Adevărul despre 7 aprilie.

Intro. Din câte îmi amintesc, iar eu ţin minte bine şi nu am tendinţa de a exagera careva proprii merite sau contribuţii, sintagma "Adevărul despre 7 aprilie" a apărut prima oară într-un improvizat buletin informativ pe care l-am realizat pe la finele lui aprilie-începutul lui mai 2009 împreună cu un grup de colegi de la OTPL. Era un material de propagandă anti-comunist unde am excelat şi eu cu două articole, unul nu mai ţin minte despre ce şi unul numit "Miliardul pentru Olejka" - o mică investigaţie despre cum se spălau banii pentru reparaţia celor două clădiri devastate. Deja peste două zile după ieşirea de sub "tipar" a buletinului auzeam la Vocea Basarabiei un nene de la ţară care zicea că "eu ţin în mână un buletin cu adevărul despre 7 aprilie" şi ceva de genul "pe Voronin trebu' dus la Siberia" - "Are efect" - am gândit eu atunci...

Povestea e despre altceva... Deja în două-trei săptămâni toţi cui nu-i era lene utilizau sintagma "adevărul despre 7 aprilie" în cele mai deosebite scopuri, mii de pagini, sute de ore de filme şi emisiuni TV sau radio au fost epuizate în căutarea vinovaţilor şi eroilor din 6-8 aprilie.

Povestea este despre altceva... Eu vreau să vorbim despre alt "Adevăr despre 7 aprilie", despre impactul pe care l-au avut acele zile, despre 7 aprilie ca fenomen social, despre impactul acestuia asupra vieţii noastre de apoi, despre rolul acestuia în istoria viitoare a Republicii Moldova. Voi încerca să determin de ce anume 7 aprilie ne-a marcat într-atât ca să devină o dată emblematică în viaţa unei întregi generaţii.

Intenţionat am aşteptat să se aşeze puţin val-vârtejul din jurul marcării a un an de la evenimentele post-electorale din aprilie 2009, chiar nu doresc să mai discutăm doar în câmpul politic şi juridic a celor întâmplate, chiar cred că putem să transferăm discuţia şi în câmpul de valori civilizaţionale, umane, societale...

va urma...

Generaţia mea - "Copii Cernobîlului". Partea 1: "Copii Cernobîlului - generaţia lui 7 aprilie".

#PMAN

19 martie 2010, Chişinău, scările din faţa Guvernului, dimineaţă

Stau în faţa uşei de la clădirea Guvernului, fumez lângă tomberonul special amplasat, mă răscolesc amintiri. Uite acolo este o cutie de metal cu careva acareturi electrice, pe ia stam căţăraţi pe 7 după amiază, jos, lângă tufele celea, am luat masa, am scos ultimii bani şi s-a dus Ianuş după mâncare, pe drum tot felul de oameni străini i-au mai dat bani, noi tot am împărţit cu oameni absolut necunoscuţi. Cam acu un an în timpul campaniei electorale dădeam adevărate prezentări teatrale numite flash-mob pe aici, cel mai bine îl ţin minte pe acela în care le dădeam cadouri sugestive foştilor minitri, un gen de adio, nu ştiam noi că va fi 7 aprilie. Atunci i-am dat lui Papuc un pachet cu fasole - foarte sugestiv, "Asta trebu s'fii idea lui Ghimpu" - a aruncat Oleg Brega care lucra cameraman la Jurnal, a ghicit.

Acu un an urlam să zboare toţi din Guvern, era bastionul inamicului la 7 aprilie, acum... Sun pe cineva ş iîl rog să comande un permis pentru mine, intru liber, atunci doream să dau pe toţi afară de aici, acum vin eu... să fiu angajat, cine ar fi putea gândi pe 7?

Simbolic loc piaţa asta, aici se fac toate, aici se scrie istoria ţării, aici suntem noi. La 1988-1989, eram micuţi, generaţia celor născuţi sub semnul Cernobîlului, aici era generaţia lui '89, copii ai Zastoiului, noi suntem copiii Perestroikăi - generaţia lui 7 aprilie.

va urma...

Generaţia mea - "Copii Cernobîlului". Partea 1: "Copii Cernobîlului - generaţia lui 7 aprilie".

Autobuzul la Trebujeni.

16 martie, dimineaţa, orele 9.00, Gara Auto Orhei.

Niţel îngheţat, dar cu sufletul încălzit de veşti bune, cu "Radio Noroc" în căşti (altceva nu prea prinde, iar dacă prinde nu e prea "ascultabil"), cobor pe celebrele scări de acces în gara oraşului Orhei. Acesta fascinează prin aerul său de provincie, lucru care nu o să-l vezi la Bălţi, de exemplu.
Fac o tură pe peroanele gării şi cum nu am identificat niciun autocar util, mă apropii de uşa gării şi intru. Mă uit în jur şi întreb de o tanti care trebăluia: "Nu vă supăraţi, unde pot şi eu găsi un ghişeu cu informaţii?" "Ha?" "Khî..." - tuşesc respectuos şi întreb într-un limbaj mai accesibil: "Unde-i dispecerul?" "Aaa, dap' afară!" Ies pe uşă şi fac stânga, mă apropii de un ghişeu dotat cu o gaură rotundă cu diametrul de vre-o 10 cm, completat de o imitaţie a unei uşiţe ce acoperea jumătatea de jos. În spatele sticlei organice roase de timp şi de acţiunea factorului antropic se întrevăd două doamne: una mai tânără, alta prin preajma vârstei climaxului avansat. "Nu vă supăraţi..." "...da eu îi zîşem, da el şi vre sî asculte!?" "Cer scuze, pot să aflu când va fi primul autobuz la Trebujeni?" "Unde? La Trebujeni?" (Aici mi-am adus aminte de Sergiu Popovici, care, orheian fiind (chiar din oraş - aşa e nevoit să precizeze de fiecare dată când îl întreabă cineva de unde este) se enervează la maxim de fiece dată când mă întreabă ceva şi eu răspund în acelaşi mod - "Ce-ai spus? Ore, luni?") "Da, la Trebujeni." - răspund apăsat. "Apuuuuu... la 10:40 porneşte de lângă magazinul "Moldova", asta acolo sus lângă scări." "Dar mai devreme nu e nimic?" "Nu, este la 12:00."
Resemnat, îngheţat ceva mai binişor, mă deplasez spre aceleaşi celebre scări, le urc şi mă plasez vis-a-vis de sus-numitul magazin, încercând să-mi expun suprafaţa maxim posibilă a corpului razelor călduţe ale soarelui. Privesc la ceasul de la telefon, au mai rămas o "oră şi ceva", ceva urmând să însemne cam 30 minute, să fi ştiut eu!

Fiind resemnat cu faptul că radiaţia solară nu este în stare să mă încălzească, am început să urmăresc ce se întâmplă în jurul meu: pe deja "crestomaticile" scări îşi desfăşura activitatea antreprenorială un bărbat mult mai îngheţat decât mine, de etnie romă (anume aşa trebuie să fie scris şi spus într-o societate sănătoasă) .Omul a dat start forfotei pascale prin a vinde... aţi ghicit - boia de ouă! :) Ce-i drept nu se prea bucura de succes afacerea respectivă.
Mai trecea cineva pe drum, am remarcat un automobil de lux ce nu se încadra în peisajul urban respectiv, dar avea numere de Orhei. Am decis să nu-mi nenorocesc definitiv dimineaţa şi să beau o cafea cu lapte. Am cercetat ofertele publicitare de pe faţada magazinului "Moldova", şi întrucât n-am reuşit să găsesc careva indicii ale prezenţei vreunui bar sau a vreunei cafenele, am aruncat ochii în jur: materiale de construcţii, "Юля афца" etc.. Decid revenirea în spaţiul patriarhal al gării. Calc pe sus pomenitele scări...

Cu câteva trepte mai jos de vânzătorul nenorocit, stătea o femeie tânără (între 24 şi 30 ani) cu un copil mic, de doar câteva luni, cerşind. Am gândit că nu e tocmai bună democraţia, dacă nu ar avea drepturi exclusive asupra copilului îi dădeam şi vre-un an de puşcărie, căci nu merită asemenea oameni să fie părinţi... buzele copilaşului erau vinete de frig, abia m-am abţinut!

Pătrund într-o încăpere numită "bar", posibil, dar anturajul interior mi-a trezit dubii serioase: două personaje de gen feminin şi vârstă indescifrabilă, pe tejghea se aflau câteva farfurii cu cotlete, peşte uscat şi un produs dubios de origine animală. "Cer scuze, pot să comand o cafea cu lapte?" "Da, de care?" Am trecut prin minte mai multe îmbinări posibile şi aplicând metoda excluderii prezenţei cafelei naturale, am spus: "Trei în unu aveţi?" "Da, acuş." Între timp am mai aruncat cu privirea în jur, rezultatul a fost: "Da-aaa, se poate în pahar de plastic, că vreau să ies afară, pe peron." "Da noi de altele nu avem." La aşa răspuns nu se aştepta nici logica mea încrucişată! Ies la peron, bag "RFI" - ediţia de ştiri în română, Băse iar se ceartă cu liberalii şi cu psd-iştii.

Ies afară, soarele devine ceva mai puternic, beau cafeaua "Petrovskaia Sloboda", revin pe direcţia scărilor, pe lângă cerşetoarea nemiloasă şi vânzătorul de boia, urc pe sub copacii de pe marginea străzii.E ora 10 deja, mă gândesc poate o veni autocarul pe la 10:20. Atenţia mi-o atrage o tanti...
"Am să scriu despre asta pe blog"- am gândit eu. O doamnă de peste 55 ani vindea seminţe prăjite, un lucru banal, dar altceva mi-a atras atenţia: răsărita se vindea "ca pâinea caldă", nu că la Orhei se înghit mai multe produse oleaginoase decât în restul ţării, nu. Faza consta în poziţia strategică care o alesese doamna - pe diagonală drept în ea se opintea drumul de la piaţă. Adică, venind de la piaţă, omul cam 150 metri o vede pe ea şi sacul cu seminţe, trece drumul şi peste 50 metri intră la gară unde are de aşteptat autobuzul. Tactica de marketing era genială, în 5 minute am numărat 7 cumpărători, afacerea mergea strună! O fi făcut tanti vre-o facultate de merchandiser sau pr-manager? Nu cred.

Am aşteptat în continuare o oră şi ceva, "ceva" însemnând încă o oră şi patruzeci de minute.
Enervat, merg iar la ghişeu: "Nu vă supăraţi, dar autobuzul nu vine deja de o oră!" "Aa, dapu' el poate să nu meargă în fiecare zi."Acum am înţeles de ce ghişeul are doar o bortă şi aceea astupată! Dacă erau două, o gâtuiam! Furios, sun la destinaţie: "Alo, nu vă supăraţi eu vin până la cotitură la Ivancea, puteţi să mă luaţi? Bine, vă sun."

În 20 minute eram pe traseul Peresecina-Orhei, la cotitura spre Ivancea, în 40 minute eram la Butuceni...


va urma...

Vreu şi eu să fiu citat la Procuratură!

Anul trecut, tot cam pe vremea asta, Diacov ţipa în Parlament că vrea să-i fie şi lui intentate vre-o două dosare, credea că aşa va fi arătat mai des la TV. Eu nu vreu să mă arăte nimeni la TV, nici să mă asculte la radio, vreau doar să scriu despre ceva care mă enervează la disperare!

A mai urmat şi azi o serie de "audieri la Procuratuara Generală", au trecut Tănase cu Banari şi cu Dabija, au spus că o să-i cheme şi pe Chirtoacă cu Filat, da pe Ghimpu nu. Eu m-am şi gândit că poate este pe undeva prin legi careva chestii că Preşedintele, chiar şi interimar nu poate fi în calitatea de martor... şi numai văd: "pentru că nu apare în materialele filmate". Eu am .... of, nici nu ştiu cum să exprim sentimentul că dacă o să spun că am ahuit vor zice toţi că "iaka şi blog decent era da so paşlit cu tătu", din această cauză spun că m-a mirat mult acest fapt. Nu de alta, da parcă nu eram căzut de pe lună pe 7 aprilie când Ghimpu, împreună cu Chirtoacă, Filat, Urechean, care mai erau pe acolo au venit pe la amiază şi au adus toată mulţimea în PMAN, cerându-le să oprească orice violenţă! (Ce folos oarecum "păţanii spiciali" au atras cea mai mare parte înapoi în mai puţin de o oră - da asta-i altă treabă).

Mai mult, eram alături în acele momente, ţin minte bine: "un megafon ţineam pe umăr şi ţipam cât puteam în microfon să plece toţi şi să lase în pace săracu Parlament". Dar uite ghinion: toată lumea a văzut, cei de la organele speciale nu! Şi so creadă cine vrea numai nu eu că acolo nu erau sis-iştii moldoveni să filmeze! Mutrele celea au îmblat pe urma noastră toată campania electorală şi ne filmau la orice pas. Dar uite că nu au băieţii cadre cu Ghimpu, uite aşa s-a primit.

Oi iob....... s-au scumpit ţigările! Dacă se scumpeşte şi cafeaua mă mut în Cuba s-fac revoluţie!

Ei, mă rog, da oare au cerut bravii noştri investigatori materialele filmate de jurnalişti şi amatori, chiar dacă au primit ceva, cine naiba s-a uitat la ele? Chiar sunteţi într-atâta de tâmpiţi să credeţi că le-a citit analizat cineva? Eu unul, de fapt nu sunt nici pe aproape unul, cred că de ceva timp asistăm la un circ veritabil! Foarte just se mira Oleg Cernei, cum naiba a ajuns din bănuit martor? La fel şi restul, în fiecare zi vine câte un VIP din politica moldovenească şi tot bagă mărturii. Buuuun! Efectul?

Ce pot spune Filat, Urechean, Banari, Cernei şi alţii despre 7 aprilieîn calitate de martori, pentru că trebuie să spună doar ce eu văzut sau auzit atunci, nu? Ce, în afară de ceea ce au declarat în presă? Şi ce, mă rog, interes din ei dacă au văzut 30 mii de oameni ce făceau ăştia? Mai mult: ce dracu o fi văzut Dabija, care şedea cu nasul înmicrofon şi a fugit cum s-a lăsat seara, aşa să nu fi putu vedea eu, care mai căscam ochii şi prin părţi, mai şi făceam încercări idioate de a-i retrage pe cei care stăteau seara în faţa Parlamentului arzând, până nu am priceput că aici "treaba pute a sfeclă". Ce au văzut pe 7 aprilie vip-urile politicii moldoveneşti, mai ales că aceşti au lipsit majoriatea cea mai mare parte a zilei, şi nu au văzut 30 000 de protestatari.

Parcă nu are cum să fi putut ei vedea ceva în plus, atunci de ce nu mă cheamă şi pe mine? Pe alte zeci de mii de tineri? Parcă eşti la premiile Oscar în miniatură când intră şi iese politicienii în clădirea Porcuraturii. Pentru ce? Vreţi să ungeţi ochii lumii? Cine-i prost să creadă că mărturiile cuiva dintre politicieni pot contribui la elucidarea adevărului. Cei vinovaţi nu vor spune nimic, cei nevinovaţi nu ştiu nimic! De asta mă enervez de caliatea lucrului Procuraturii.

Oi bl...ea, mi-am adus aminte de Procuratură! Jigodia de Zubco îi corupt ca toată lumea! Mi-a fost şi profesor - emana tocmai de cinstit ce arăta! Pe timpul cela 2005, se simţea deja foarte ok cu comuniştii la putere. Acum: toată lumea ştie că funcţia de procuror i-a revenit lui AMN, se pare că Urechean a vândut-o la fel cum vindea funcţii şi licenţe la Primărie! Aşa-că să ştiţi "şi şî cum"! Asta nu înseamnă că Urechean conduce cu Procuratura, la fel cum Ghimpu nu conduce cu BNM, dar responsabilitatea politică pentru aceste instituţii o poartă anume partidul respectiv.

"Adevărul de 7 aprilie" sintagma dată am inventat-o cu nişte colegi pe la două săptămâni după proteste, făceam un buletin informativ pentru a mai diminua din fluxul de rahat mediatic dat de consorţiumul de presă a lui Tkaciuk. Nu ştiu, sau a fost atât de potrivită, sau atât de evidentă că a apărut independent în alte capuri, dar anume formula dată a intrat în graiul moldovenilor - "adevărul despre 7 aprilie". Nu voi da ipoteza mea despre ce a fost, poate apoi, altădată, voi spune ce vreu să ştiu despre evenimentele din perioada 6-8 aprilie şi apoi, mai bine zis ce nu vreau să ştiu!

Liderii actualei guvernări cunosc adevărul dat - simplu, un Preşedinte de ţară, cât de interimar nu ar fi el, are dreptul să cheme şeful sis-ului şi să-i zică "Spune!" şi el va spune, la fel un ministru la Interne sau Justiţie au suficiente pârghii să afle "chestii". Dar au dreptate şi atunci când spun "Verdictul îl va da judecata!" Atunci eu zic că nu mă interesează ancheta pe care o duce procurorul de buzunar a lui Voronin, exact acel care făcea dosar cu "Kill Roshku n-na!" Oarecum, măcar să dea un "adevăr" pe care să nu-mi fie ruşine să-l consider atare.

În timpul de la proteste, de pe bloguri şi din filmuleţe la telefonul mobil am aflat mai mult decât de la toate structurile responsabile. Acuma, domnule Zubco, mă interesează nu ce crede Dabija şi Chirtoacă despre 7 aprilie, mă interesează cine sunt tipii "intelighenţi" din pozele de sus? Şi încă unde sund televizoarele din poza de jos?

Foto: unimedia.md şi photopuchok.com

P.S.: Azi primul ministru s-a înfoiet mult când a aflat că ân ţara asta mai există decizii care încearcă să fie făcute fără el. Nu că ar avea el dorinţa de a controla totul, deşi o are, nu că pentru binele poporului - Doamne, fereşte, prosta dacă nu iese că ai făcut tu nu poţi să te piareşti cu realizarea în cauză, dar această chestie a devenit scopul unic prioritar a şefului Guvernului. Aşa de tare s-a luat cu piaritul că, se pare, a dat în bară dur la demarcarea graniţei cu Ucraina şi nici nu spune la nime, la urmă, cred-că o să dea vina pe Popov sau pe cineva micuţ. Un prim ministru care nu are educaţia să spună poporului lucruri integre nu minciuni (iar adevărul parţial e minciună) are şanse să enerveze rău alegătorii, mai ales că s-au scumpit ţigările şi toţi îs "na vzvode".