"Dar vorba e eu alegător, eu apropoitar, pentru cine votez?" Definiţia dată de Caragiale nivelului de cultură politică românească rămîne valabilă indiferent de secol or stat în care locuiesc urmaşii Romei. "Jos Băsescu!", "Jos Chirtoacă!", "Jos Aliansu!", "Za mama Rosiia!" - ţipă slogane politicienii şi îi cheamă pe cetăţenii turmentaţi la urne să-şi exprime "cel mai democratic drept".
Nu o fi rău el să ne expunem ca în Agora ateniană, doar că Socraţii şi Epicurii au fost uitaţi pentru Po(a)nte şi Dodoni. Iar sub masca dorului de vot popular stă doar conjunctura politică de moment şi dorinţa de a căpăta mai mult capital politic. Referendumul s-a transformat din instrument de supremă decizie populară în instrument de aducere a unor personaje impotente pe altă cale în prim plan. În cazul referendumului de suspendare a preşedintelui şi a plebiscitului pentru aderarea la efemera alianţă ruso-kazaho-belarusă nişte tipi cu pretenţii de politicieni se joacă deja cu focul. Poziţia geopolitică a statului, imaginea lui externă, alegerea ce este bun şi ce e rău pentru economie - astea nu le dai să decidă prostimea. Gloata de cetăţeni turmentaţi de impozitarea cu 5% a pensiei sau factura pentru încălzire nu e tocmai potrivită să aleagă între pastila amară a cererii de trezire la realitate servită de Merkel şi bombonica oferită sub învelitoarea GazProm a lui Putin.
Cum să aleagă preşedintele, câţi deputaţi să fie în Parlament - poftiţi la referendum, dar unde e bine şi unde nu, asta să decidă elitele. Aşa că propunerea de a sta acasă şi de a-şi umple burta încălzită de soarele de iulie este cât se poate de bună, nu de alta dar cei care cred că România nu poate fi transformată într-un fel de Belarus exagerează în optimism.
Să vedeţi cum va explica ambasadorul român că vor fi nici 30% alegători în RM comparativ cu prezidenţialele din 2009. Nu de alta dar PD-L şi prietenii lor locali nu au mai făcut liste nominale şi nu au pus la dispoziţie autocare.
