Postare fără: Transnistria, ambasadori şi foarte puţină vânătoare.
Prima impresie - dorinţă totuşi este, dar a crescut mult în ultimul an doza de lehamite şi resemnare pe care o manifestă premierul la multe capitole. Ar vrea să facă mult mai multe dar nu prea are cu cine.
Eu unul am obosit deja să văd cum membrii alianţei dau vina unii pe alţii pentru toate nereuşitele şi problemele, dar chiar şi premierul a recunoscut că aceasta e ocupaţia de bază - vinovăţia lui "Filea" sau "Plaha" se regăseşte în orice se întâmplă rău sau bun în ţara noastră.
Despre partid - premierul a recunoscut că PLDM are mari probleme pe interior, relaxarea şi complacerea liderilor locali va da bătăi mari de cap partidului la următoarele parlamentare. Filat speră că următorul scrutin va fi o triere a rândurilor partidului, mai ales în rândul liderilor locali. Eu cred că dacă lucrurile vor continua aşa, trierea va fi făcută din opoziţie.
Despre reforma administrativă - cel mai probabil va fi exact după parlamentarele din 2014, astfel încât alegerile locale din 2015 să fie deja în formulă nouă. Este împotriva alegerii directe a şefilor de raioane, dar dacă revenim la unităţi mai mari - da. Categoric împotriva alegerii directe a deputaţilor, chiar şi mixt. Constituţie nouă nu vom avea în actualul legislativ (cel puţin aşa am desprins eu), în cel mai bun caz se va clarifica procedura de alegere a Preşedintelui.
Cât ţine de dezvoltarea regională şi reforma structurală a economiei - nimic, am desprins, ca şi de la alţi lideri ai acestei coaliţii - lipsă totală de viziune şi dorinţă de realizare. În actuala legislatură - nu.
Deşi mai sunt exemple de implicare - parcă se recunoaşte că nu avem o convergenţă în programele de dezvoltare - mediu, transport, drumuri, dezvoltare regională - că se repetă proiectele ş.a.m.d., dar aliansul e de vină că nu iese mai bine. Eu am spus că instituţiile nu comunică între ele, premierul a recunoscut, a promis că se lucrează în acest sens. A spus că anume aici ar fi util acel corp de control, deja aşteptăm apariţia lui.
Eu tare am vrut să aflu ce a făcut premierul în Qatar - nu am aflat. În general procentul întrebărilor la care s-a răspuns prin eschivări a fost bine peste 40. Cu patenta iar prin jur - că o să fie scoasă din comerţ, că se trece treptat la ÎI dar nu se ştie când. Nu se vrea, iată nu ajunge voinţă politică pentru a curma furatul din buget şi din buzunarul contribuabilului.
Despre investiţii - se lucrează manual acum prin negocieri directe cu potenţiali investitori, de "doing bussines" tot aliansul se face vinovat, aici tind să-i dau dreptate fără însă a uita că politicile fiscale ies de la Ministerul Finanţelor care răspunde şi de calitatea prestaţiilor FISC-ului şi a vămii - care facilitează piaţa neagră şi contrabanda. Argumentul precum că şi cetăţenii sunt vinovaţi că dau mită şi nu plătesc impozite nu ţine, ar fi bine să renunţe la el. Nici presiunea FMI-ului nu mai ţine, negocierile cu FMI ţin de calitatea negociatorilor şi nu poţi fi mai bun în negocierile cu o instituţie care vine şi îţi spune care e situaţia la tine în economie, şi ei chiar ştiu mai bine decât ai noştri ce se întâmplă - iar asta e trist!
Mi-a plăcut că a recunoscut mai multe probleme de care se fuge - că, de fapt, nu mai avem forţă de muncă în ţară, că educaţia e la pământ. Apropo:
un P.S. despre educaţie - am impresia că în 2 ani vom avea reforme adevărate doar în învăţământul vocaţional, (păcat că nu am apucat să vorbim şi despre ştiinţă!), sunt sigur că toată "reforma" sănătăţii se va reducere la dotarea spitalelor şi reorganizarea lor, corupţia cum a fost aşa va rămâne, iar nesimţirea şi nepăsarea medicilor pentru sănătatea şi viaţa pacienţilor vor putea fi reduse numai cu ajutorul unei bancnote în buzunar.
Despre cum bloggerii au furat Crăciunul!
Mai întâi vizionaţi acest video!
Un blogger - Sergiu Mocanu a ieşit şi a spus în public că ar fi avut loc un omor accidental tăinuit de poliţie şi procuratură pentru că ucigaşul ar fi fost procurorul general. Presa bucuroasă că nu va mai trebui să scrie despre curcani homofagi s-a aruncat să prezinte cele trei informaţii în cruce din toate unghiurile. Nu chiar toată presa, cei afiliaţi partidului democrat au luat apă în gură, mai greu le-a fost marelui editorialist şi marelui redactor cu reputaţie cristalină. Nu cred că au primit indicaţii, dar în lipsa acestora instinctele şi dorinţa de a primi salariu la timp i-a dus prin străchini.
Ieri şi azi alţi bloggeri s-au tot dat cu părerea şi au prezentat "informaţii exclusive" numite în jargonul profesional "sliv". Au apărut chiar şi întregi compendii de sistematizare.
Acum exemplul care m-a rupt cel mai tare - Caz de jurnalism moldovenesc:
Această istorie ar fi putut avea loc doar în perioada magicilor sărbători de iarnă. Acea perioadă când deputaţii schiază prin munţi şi nu au timp să-şi împartă pumni şi înjurături, când şi cei mai bravi analişti nu vin la emisiuni că şed prin beciuri, magica perioadă de vid mediatic.
Un oarecare portal "epresa.md" a creat un precedent bun de învăţat la facultate, a luat una bucată postare pe blog scrisă de Corneliu Gandrabur în pauza dintre partidele de schi cu scopul, cel mai probabil, "să nu tac". Subiectul articolului - "Mocanu acţionează la comanda lui Filat", argument - "Atunci când Filat îl ataca pe Plahotniuc în 2011 folosea aceleaşi cuvinte şi argumente" - convingător!
Orice om normal l-ar sfătui pe Cornel să aibă grijă să nu se mai pălească cu capu de gheaţă, dar alde jurnaliştii au preluat cu cea mai mare plăcere.
Apoi alde epresa au luat alt trolling calificat semnat de Luchianiuc cu scopul "eu je-s Luchianiuc şi nu pot să nu scriu nimic" unde "apropierea" dintre Filat şi Mocanu este argumentată prin faptul că "Mocanu urmăreşte metodele de PR al lui Filat şi a apărut pe tribuna.md" şi nu a apărut oricând dar anume acum "când mai multe articole despre pldm-işti şi oameni apropiaţi" au apărtu pe acel site.
Alde rebeata au adăugat că "iaca tribuna-i a lui Filat şi acolo tăman şi articol despre Cimbriuc, Juravschi şi despre Voniţchi" iar argumentul final şi irefutabil al tandemului "Filat-Mocanu" a fost dat probabil prin faptul că tot acum pe tribuna a apărut un articol despre Anatolie Golea care (atenţie!!!) - este naşul lui Volniţchi!".
Mi-ar fi în cot de ce au făcut alde epresa şi alţii de nivelul lor, dar iată faptul că tâmpenia asta a fost luată şi publicată integral ca bună de publika e trist. La fel de trist este că de trei zile agenda publică din această ţară este făcută de bloggeri care scriu fără pic de responsabilitate totul ce le trece prin cap şi instituţiile de presă preiau ce le este comod. Decât aşa, mai bine deja ştiri de pe youtube şi altele răsuflate făcute copy/paste de afară.
După Pavel Turcu, asta e următoarea, data viitoare când o fi vid informaţional propun să alegem un subiect aşa ca măcar să ajungem în presa internaţională - un trolling de cel mai înalt level!
P.S. Este vorba despre moarte unui om totuşi, tare bine ar fi să închidă toţi gurile în semn de prezenţă a sovestei. Eu nu vreau demisia procurorului general din această cauză. Eu aş vrea să fie demis procurorul pentru că instituţia condusă de el lucrează prost. Eu aş vrea să fie demis procurorul pentru că îşi permite să meargă la vânătoare cu judecători, oameni de afaceri - nu vă aduce a corupţie asta? Nu ştiu de ce nimănui nu i-a apărut întrebarea "Dar ce căutau - procurorul general, doi judecător importanţi şi afacerişti împreună la vânătoare?" La fel cum nimieni nu se mai miră la noi când doi procurori sunt prinşi cu doi biznesmani cu prostituate în acelaşi apartament. Vă imaginaţi să presupunem în Franţa - procurorul să fie văzut împreună cu preşedintele curţii de apel din Paris la o petrecere privată? Ap iaca.
De ce am decis să rămân în Moldova #23.
De fapt, este despre un pic altceva - despre cum nu am decis să plec.
Recunosc - în ultimul an am gândit aproape serios că poate ar fi mai simplu să plec. Iată te uiţi la alte ţări, înţelegi că poţi să faci aceleaşi lucruri care îţi plac acolo şi să fii remunerat decent! Mai ales când salariul pe care ţi-l plăteşte statul acoperă maxim 20% dintre necesităţi, iar muncă pentru acest stat îţi acoperă cam 80% din timpul disponibil. Mai ales când ajungi la 5 zile de la salariu şi nu mai ai nici bani de drum, nici de pâine, mai ales când ajungi la începutul noii luni şi treci pe patru-cinici zile la "beep-pachet" pentru că de unde să-ţi rămână 350 lei pentru abonamentul de telefon care-l cheltui în proporţie de 50% numai să te cerţi cu funcţionarii imbecili de la tot felul de instituţii de stat care nici griji nu-şi fac că sunt sunaţi de pe mobil la fix.
Dar mai ales atunci când vine un reprezentant de la acelaşi stat şi îşi şterge picioarele de munca nu că voluntară dar subvenţionată din propriii bani pe care ai făcuto jumătate de an! Iată în aşa momente sigur te gândeşti că "ducă-se totul naibii!" Atunci mă duc la bar şi îmi iau o bere de ultimii bani împrumutaţi şi mă enervez pe totul din jur. Mă duc acasă şi mă culc, mă trezesc a doua zi şi mai supărat şi înrăit, în această dimineaţă cel mai mare nenoroc este să fii un funcţionar boşorog şi să nimereşti să ai treabă cu mine!
În ţara asta cam totul este pe dos! Nimic nu se petrece cum ar fi normal. Dar straniu că nu am plecat. Nu că am decis definitiv să rămân, dar sigur nu am decis să plec. Şi tare des mă întreb de ce oare nu am decis să merg să trăiesc acolo unde pot trăi mai uşor?
Răspunsul meu este simplu - pentru că în momentul când m-am enervat şi merg să-mi beu acea bere întâlnesc pe alţii care sunt la fel de supăraţi şi beau bere. Ei doar au rămas, rămân şi eu, trebuie să recunosc că din când în când cineva dintre ei nu rezistă şi pleacă - şi mai rar cineva se întoarce, dar unul întors face cât trei plecaţi.
Eu am rămas pentru că mă întâlnesc cu Alex care poate e un pic visător dar veşnic optimist şi împarte acest optimism. Pentru că cea mai bună bere "nervoasă" este cu Victor care, spre deosebire de Alex, este tare pesimist şi împarte acest pesimist la fel de bine cum Alex optimismul, dar el tot nu a plecat.
Eu nu am plecat pentru că aici sunt prietenii mei, pentru că undeva în subconştient îmi place să mă trezesc a doua zi după berea nervoasă şi să merg să mai dau vre-o două ori cu capul de peretele sistemului birocratic de beton, chiar să văd cine va ceda primul, dar la mine fruntea e tare!
Hai cu mine şi-om da cu capul de perete, hai să nu plecăm din Moldova! Şi mă puteţi considera patetic dar eu în pizda măsii nu în zadar am urlat pe 7 aprilie 2009 în megafon în PMAN!
P.S. A, am uitat să zic de ce am decis totuşi să lucrez pentru acest stat care nu uită în fiecare zi să-şi şteargă picioarele de mine. Acest stat, mai întâi 5 ani cel sovietic, apoi 4 ani cel moldovenesc, apoi 4 ani cel ucrainean, apoi 10 ani din nou cel moldovenesc, mi-a plătit naşterea, mi-a plătit educaţia (chiar şi aşa slabă cum a fost), 23 ani în total. Eu am decis să-i întorc măcar a 4-a parte şi să lucrez în folos public 8 ani, 6 s-au dus.
P.P.S. Dar tu de ce ai decis să rămâi sau să pleci?
Recunosc - în ultimul an am gândit aproape serios că poate ar fi mai simplu să plec. Iată te uiţi la alte ţări, înţelegi că poţi să faci aceleaşi lucruri care îţi plac acolo şi să fii remunerat decent! Mai ales când salariul pe care ţi-l plăteşte statul acoperă maxim 20% dintre necesităţi, iar muncă pentru acest stat îţi acoperă cam 80% din timpul disponibil. Mai ales când ajungi la 5 zile de la salariu şi nu mai ai nici bani de drum, nici de pâine, mai ales când ajungi la începutul noii luni şi treci pe patru-cinici zile la "beep-pachet" pentru că de unde să-ţi rămână 350 lei pentru abonamentul de telefon care-l cheltui în proporţie de 50% numai să te cerţi cu funcţionarii imbecili de la tot felul de instituţii de stat care nici griji nu-şi fac că sunt sunaţi de pe mobil la fix.
Dar mai ales atunci când vine un reprezentant de la acelaşi stat şi îşi şterge picioarele de munca nu că voluntară dar subvenţionată din propriii bani pe care ai făcuto jumătate de an! Iată în aşa momente sigur te gândeşti că "ducă-se totul naibii!" Atunci mă duc la bar şi îmi iau o bere de ultimii bani împrumutaţi şi mă enervez pe totul din jur. Mă duc acasă şi mă culc, mă trezesc a doua zi şi mai supărat şi înrăit, în această dimineaţă cel mai mare nenoroc este să fii un funcţionar boşorog şi să nimereşti să ai treabă cu mine!
În ţara asta cam totul este pe dos! Nimic nu se petrece cum ar fi normal. Dar straniu că nu am plecat. Nu că am decis definitiv să rămân, dar sigur nu am decis să plec. Şi tare des mă întreb de ce oare nu am decis să merg să trăiesc acolo unde pot trăi mai uşor?
Răspunsul meu este simplu - pentru că în momentul când m-am enervat şi merg să-mi beu acea bere întâlnesc pe alţii care sunt la fel de supăraţi şi beau bere. Ei doar au rămas, rămân şi eu, trebuie să recunosc că din când în când cineva dintre ei nu rezistă şi pleacă - şi mai rar cineva se întoarce, dar unul întors face cât trei plecaţi.
Eu am rămas pentru că mă întâlnesc cu Alex care poate e un pic visător dar veşnic optimist şi împarte acest optimism. Pentru că cea mai bună bere "nervoasă" este cu Victor care, spre deosebire de Alex, este tare pesimist şi împarte acest pesimist la fel de bine cum Alex optimismul, dar el tot nu a plecat.
Eu nu am plecat pentru că aici sunt prietenii mei, pentru că undeva în subconştient îmi place să mă trezesc a doua zi după berea nervoasă şi să merg să mai dau vre-o două ori cu capul de peretele sistemului birocratic de beton, chiar să văd cine va ceda primul, dar la mine fruntea e tare!
Hai cu mine şi-om da cu capul de perete, hai să nu plecăm din Moldova! Şi mă puteţi considera patetic dar eu în pizda măsii nu în zadar am urlat pe 7 aprilie 2009 în megafon în PMAN!
P.S. A, am uitat să zic de ce am decis totuşi să lucrez pentru acest stat care nu uită în fiecare zi să-şi şteargă picioarele de mine. Acest stat, mai întâi 5 ani cel sovietic, apoi 4 ani cel moldovenesc, apoi 4 ani cel ucrainean, apoi 10 ani din nou cel moldovenesc, mi-a plătit naşterea, mi-a plătit educaţia (chiar şi aşa slabă cum a fost), 23 ani în total. Eu am decis să-i întorc măcar a 4-a parte şi să lucrez în folos public 8 ani, 6 s-au dus.
P.P.S. Dar tu de ce ai decis să rămâi sau să pleci?
"Da aveţi wi-fi?" - în curând o întrebare inutilă.
Pentru că suntem dependenţi de internet, atunci când ajungem undeva şi ne aşezăm întrebăm de fiecare dată "Da wi-fi aveţi?". Vrem viteză bună, repede să încărcăm, repede să descărcăm. Degrabă nu va mai trebui să facem acest lucru. În Chişinău şi în alte locuri aglomerate Moldcell va pune la dispoziţia "web-vitezomanilor" acces pentru servicii 4G. Asta este acelaşi 3G numai că la viteza pe care o ai prin fibră! Acum deja se poate de venit la plăcutul Moldcell Cafe pentru a testa tehnologia care va revoluţiona transferul de date prin reţele mobile.
Merită de încercat, tehnologia impresionează. Tehnic este mai complicat şi mai scump cu mult decât 3G. Dar viteza oferită ne va face prezenţi la capacitate maximă on line oriunde în oraş. Prin târg merge vorba că deja zilele astea va fi lansarea comercială, eu aştept să văd preţul, se spune că va fi o surpiză plăcută!
Merită de încercat, tehnologia impresionează. Tehnic este mai complicat şi mai scump cu mult decât 3G. Dar viteza oferită ne va face prezenţi la capacitate maximă on line oriunde în oraş. Prin târg merge vorba că deja zilele astea va fi lansarea comercială, eu aştept să văd preţul, se spune că va fi o surpiză plăcută!
Nu ştim noi să ne iubim artiştii!
Eu azi am scăpat lacrimi când am văzut imaginile de mai jos. Am mai spus cândva că nu ne-am învăţat încă să apreciem artiştii noştri atunci când pot aprecia şi ei aprecierile noastre. Azi preşedintele i-a decernat lui Gheorghe Urschi titlul de maestru al poporului. A fost doar o haină juridică a lucrului pe care poporul l-a făcut cu zeci de ani în urmă.
Eu pe maestrul Urschi îl ţin minte pe la şase ani când a venit la noi în sat cu un spectacol, era frumos - pe şes la marginea satului. Apoi deja pe la 11 ani vara, deja în casa de cultură.
Îl ţin minte pe maestrul Urschi la 5 aprilie 2009 când a venit la secţia de votare de la Telecentru unde eram observator. Cu o zi înainte toţi din secţie îmi spuneau că aici votează Mark Tkaciuk, despre Gheorghe Urschi nu mi-a zis nimeni. Maestrul Urschi a venit, a pus ştampila, s-a apropiat de urna de vot, şi-a făcut cruce, a aruncat buletinul în urnă şi a făcut cruce peste ea. Era în nişte papuci umblaţi de tot şi un sacou ros. Nu ştiu de ce, dar tare mi s-a aruncat în ochi acest lucru. Atunci mi-am dat seama că este cam uitat.
Apoi au fost tristele relatări în presă despre boala grea de care suferă Gheorghe Urschi. Este foarte trist că acest rege al umorului mi se asociază cu aceste lucruri de-a dreptul triste!
Eu vreau să-i mulţumesc domnului Preşedinte Timofti pentru că nu a lăsat întârzierea să devină fatală. Eu am văzut nu o singură dată cum stoluri de politruci şi scriitori de mână a treia îşi fac lobby prin tot felul de cunoştinţe să ajungă la nu şitu care interimar pentru a pupa vre-o medalie sau ordin. Iată că printre lobby-ul de tip "noi din 88 suntem împreună" a trecut şi lobby-ul bunului simţ.
P.S. Eu vreau să-l ţin minte pe maestrul Urschi aşa:
Eu aş vrea Gheorghe Urschi să se facă bine şi să filmeze ceva nou că are multe scenarii!
Eu pe maestrul Urschi îl ţin minte pe la şase ani când a venit la noi în sat cu un spectacol, era frumos - pe şes la marginea satului. Apoi deja pe la 11 ani vara, deja în casa de cultură.
Îl ţin minte pe maestrul Urschi la 5 aprilie 2009 când a venit la secţia de votare de la Telecentru unde eram observator. Cu o zi înainte toţi din secţie îmi spuneau că aici votează Mark Tkaciuk, despre Gheorghe Urschi nu mi-a zis nimeni. Maestrul Urschi a venit, a pus ştampila, s-a apropiat de urna de vot, şi-a făcut cruce, a aruncat buletinul în urnă şi a făcut cruce peste ea. Era în nişte papuci umblaţi de tot şi un sacou ros. Nu ştiu de ce, dar tare mi s-a aruncat în ochi acest lucru. Atunci mi-am dat seama că este cam uitat.
Apoi au fost tristele relatări în presă despre boala grea de care suferă Gheorghe Urschi. Este foarte trist că acest rege al umorului mi se asociază cu aceste lucruri de-a dreptul triste!
Eu vreau să-i mulţumesc domnului Preşedinte Timofti pentru că nu a lăsat întârzierea să devină fatală. Eu am văzut nu o singură dată cum stoluri de politruci şi scriitori de mână a treia îşi fac lobby prin tot felul de cunoştinţe să ajungă la nu şitu care interimar pentru a pupa vre-o medalie sau ordin. Iată că printre lobby-ul de tip "noi din 88 suntem împreună" a trecut şi lobby-ul bunului simţ.
P.S. Eu vreau să-l ţin minte pe maestrul Urschi aşa:
Eu aş vrea Gheorghe Urschi să se facă bine şi să filmeze ceva nou că are multe scenarii!
Eu când vorbesc la telefon vreau să mă simt om!
Iată de ce am dat pe net - Moldcell-ul creşte iar Orange descreşte, un pic creşte şi Unite-ul. Pe lângă fotbal şi politică, noi toţi ne pricepem la serviciile de telefonie mobilă şi internet mobil. Numai că nu ştiu cum se face că cei mai mulţi dintre moldovenii pricepuţi la toate celea stau pe Orange şi sparg un pumn de bani!? Deşi tendinţele contează - ele sunt bune, încet dar sigur numărul de abonaţi Moldcell creşte. Mai mult ca atât, până peste un an şi ceva, toate apelurile în afara reţelei vor costa cam la fel, iar ANRCETI a introdus portabilitatea numerelor. Adică, dacă nu îţi plac serviciile sau ai ofertă mai bună la alt operator, ai trecut şi îţi păstrezi numărul.
Iată de pe 1 mai va începe adevărata concurenţă de pe piaţa de telefonie şi internet mobile. Eu am câteva observaţii şi experienţe care mă dor şi contează. Am şi eu un contract la Unite, băieţii de acolo au fost capabili să genereze nişte oferte atractive - credite convenabile, telefoane ieftine, sunat gratis la fix ş.a. M-am prins şi eu, telefon modern şi ieftin, modem 3G cu trafic nelimitat cu doar 50 lei pe lună - super. Păcat că băieţii nu au fost capabili să genereze şi servicii ca pentru oameni - nu mai poţi şti cât costă să suni în afara reţelei, câţi bani ai pe cont, este imposibil să-ţi cumperi un pachet de trafic internet la telefon şi multe altele. Într-un cuvânt - niciodată, dar niciodată nu deveniţi abonat Unite!
Ce am păţit.
Mă duc eu într-un weekend la o mică săpătură arheologică. Fiind dependent de net, am luat telefonul Unite, modemul tot de la ei şi pe deal la Ţâpova. Pentru că deja ştiu că la ăştia nu mai ştii unde se duc banii - am pus pe cont 200 de lei. Pe drum scot lap-topul şi pentru că nu e loc în maşină dau şi eu nişte sahring de wi-fi direct de la telefon, un mail verificat, intrat pe Facebook şi gata. Am uitat să deconectez sharingul. Am ajuns pe dealul nostru, am conectat modemul, am fost surprins plăcut să văd că este acoperire. Cineva a atins modemul, acesta s-a deconectat iar lap-topul s-a conectat iar la telefon. Toată ziua ştiri, video, radio, muzică până noaptea. A doua zi vin acasă, încarc telefonul şi văd contul blocat, nu mă miră - faimoasa companie Moldtelecom m-a deprins cu faptul că nici nu ştii unde se pierd 200 lei. Dar, am intrat şi eu să văd ce naiba se întâmplă cu banii care îi pun pe cont şi cât costă de fapt serviciile lor. Eu multe am văzut dar aşa...
"Dvstr trebuie să achitaţi 780 lei pentru servicii internet mobil!" Eu am strâns barba de pe jos şi îi întreb:
"Dar cât se poate de intrat în minus la Dvstr?"
"Serviciile se deconectează la 0 lei dar nu se întrerupe până cât durează conexiunea."
"Adică dacă eu sun în Australia şi uit să pun receptorul iar acolo la fel şi telefoanele sunt conectate la încărcător - pot să plătesc şi miliarde de dolari?"
"Domnule, aşa sunt condiţiile la noi!"
Îi rog să-mi arăte aşa ceva în contract - evident nimic!
Peste o zi în sediul Moldcell -
"Vreau să-mi pun 3G la tabletă!"
Rămân surprins plăcut că preţul pentru trafic de la telefon şi prin modem este egal - 1Gb-80 lei, 5Gb-100 lei, 10 Gb-140 lei, plus modem cadou. Compar asta cu 50 lei pentru nelimitat la modem şi 1000 lei pe zi de la telefon şi mă crucesc.
"Dar ce se va întâmpla dacă se termină traficul, cât va fi pe 1Gb?"
"Gratuit dar la viteză mică! Puteţi cumpăra şi trafic suplimentar, fiecare Gb - 15 lei."
"Dar când se blochează contul?"
"La 0 până la -2lei."
Gata de plecare.
"Domnule Valeriu, dvstr aţi cheltuit în mediu anul acesta 320 lei lunar, nu doriţi să vă transferaţi la un abonament mai profitabil?"
Drept rezultat am primit cu 20 lei peste abonamentul vechi în plus 20 minute naţionale şi 200 în reţea. Voi vorbi mai mult cu mai puţini bani.
Pentru că nu are servicii normale de informaţii prin SMS şi numere scurte - Moldtelecom mă sună să-mi zică să le achit datoria pe care am zis că nu am de gând să o plătesc. Moldcell îmi scrie că mă iubeşte. Eu îi cred, iubirea unei companii faţă de clienţii lor se manifestă prin respect.
Să ajuţi clientul să economisească bani este respect!
Să ai preţul pentru traficul inernet prin telefon şi prin modem egale este respect - pentru că şi costul şi tehnologia sunt 100% similare!
Atunci când numerele vor fi portabile, iar preţurile în afara reţelei egale - concurenţa se va da prin atitudine. Eu ştiu cine va avea de câştigat atunci!
Sursa imagine http://ru.scribd.com/doc/54061124/Telefonia-Mobila-in-Rep-Moldova
Ce am păţit.
Mă duc eu într-un weekend la o mică săpătură arheologică. Fiind dependent de net, am luat telefonul Unite, modemul tot de la ei şi pe deal la Ţâpova. Pentru că deja ştiu că la ăştia nu mai ştii unde se duc banii - am pus pe cont 200 de lei. Pe drum scot lap-topul şi pentru că nu e loc în maşină dau şi eu nişte sahring de wi-fi direct de la telefon, un mail verificat, intrat pe Facebook şi gata. Am uitat să deconectez sharingul. Am ajuns pe dealul nostru, am conectat modemul, am fost surprins plăcut să văd că este acoperire. Cineva a atins modemul, acesta s-a deconectat iar lap-topul s-a conectat iar la telefon. Toată ziua ştiri, video, radio, muzică până noaptea. A doua zi vin acasă, încarc telefonul şi văd contul blocat, nu mă miră - faimoasa companie Moldtelecom m-a deprins cu faptul că nici nu ştii unde se pierd 200 lei. Dar, am intrat şi eu să văd ce naiba se întâmplă cu banii care îi pun pe cont şi cât costă de fapt serviciile lor. Eu multe am văzut dar aşa...
"Dvstr trebuie să achitaţi 780 lei pentru servicii internet mobil!" Eu am strâns barba de pe jos şi îi întreb:
"Dar cât se poate de intrat în minus la Dvstr?"
"Serviciile se deconectează la 0 lei dar nu se întrerupe până cât durează conexiunea."
"Adică dacă eu sun în Australia şi uit să pun receptorul iar acolo la fel şi telefoanele sunt conectate la încărcător - pot să plătesc şi miliarde de dolari?"
"Domnule, aşa sunt condiţiile la noi!"
Îi rog să-mi arăte aşa ceva în contract - evident nimic!
Peste o zi în sediul Moldcell -
"Vreau să-mi pun 3G la tabletă!"
Rămân surprins plăcut că preţul pentru trafic de la telefon şi prin modem este egal - 1Gb-80 lei, 5Gb-100 lei, 10 Gb-140 lei, plus modem cadou. Compar asta cu 50 lei pentru nelimitat la modem şi 1000 lei pe zi de la telefon şi mă crucesc.
"Dar ce se va întâmpla dacă se termină traficul, cât va fi pe 1Gb?"
"Gratuit dar la viteză mică! Puteţi cumpăra şi trafic suplimentar, fiecare Gb - 15 lei."
"Dar când se blochează contul?"
"La 0 până la -2lei."
Gata de plecare.
"Domnule Valeriu, dvstr aţi cheltuit în mediu anul acesta 320 lei lunar, nu doriţi să vă transferaţi la un abonament mai profitabil?"
Drept rezultat am primit cu 20 lei peste abonamentul vechi în plus 20 minute naţionale şi 200 în reţea. Voi vorbi mai mult cu mai puţini bani.
Pentru că nu are servicii normale de informaţii prin SMS şi numere scurte - Moldtelecom mă sună să-mi zică să le achit datoria pe care am zis că nu am de gând să o plătesc. Moldcell îmi scrie că mă iubeşte. Eu îi cred, iubirea unei companii faţă de clienţii lor se manifestă prin respect.
Să ajuţi clientul să economisească bani este respect!
Să ai preţul pentru traficul inernet prin telefon şi prin modem egale este respect - pentru că şi costul şi tehnologia sunt 100% similare!
Atunci când numerele vor fi portabile, iar preţurile în afara reţelei egale - concurenţa se va da prin atitudine. Eu ştiu cine va avea de câştigat atunci!
Sursa imagine http://ru.scribd.com/doc/54061124/Telefonia-Mobila-in-Rep-Moldova
Grebla pe care calcă trenul.
S-a întâmplat din nou, aceeaşi porţiune de cale ferată (raionul Anenii Noi), cu noaptea-n cap un şofer grăbit să culeagă ai lui 5-7 lei în concurenţa cu cei din satul vecin nu cedează la roşu unui tren. Acum au murit deja patru oameni, patru ar fi la spital. Atunci au murit opt oameni. Acum, ca şi atunci, presa se va aprinde, pe reţele de socializare va fi mai mult de "Jios Şalaru!" chiar decât dacă s-ar scumpi biletele. A - desigur peste juma de oră toţi vor cere demisia şefului căilor ferate. La şedinţă de Guvern Filat o să-i tragă mîţa pe spinare ministrului transporturilor şi va întreba "unde-s barierele?!" pe care le-a cerut atât de insistent fix un an în urmă. Apoi emisiuni, reportaje cu "un sat întreg plânge", apoi va apărea o altă temă şi "câinii turbaţi" se vor arunca să muşte de acolo.
Nu aş scrie tot asta dacă nu m-ar enerva la culme tema dată. Fără să pătrundă în esenţa şi cauzele problemei toţi se dau cu părerea şi cer să zboare capuri. De parcă barierele instalate pe drumuri şi demisia şefului căii ferate poate rezolva prostia administratorilor de rute pentru pasageri care sunt deservite de şoferi, care sunt şi directori de firmă şi tehnicieni şi directori financiari. De parcă la Guvern nu s-ar şti că transportatorii lucrează la limita pierderilor, de aia fiecare leu contează.
În acelaşi timp mult aşteptatul şi discutatul Cod al Transporturilor s-a oprit nu ştiu pe unde. Acest cod vine să-i scoată din sistem pe toţi cei cu o maşină care omoară oameni pentru trei lei. Dar se pare că aceşti tovarăşi au un lobby mai bun la nivel înalt. Şi mai bun este lobby-ul celor care duc pasageri ilegal, fără nici măcar un act - acolo e totul clar, procurori, ofiţeri CCEC, judecători, polişişti stau în spate şi asigură scutirea de pedeapsă. Apropo, la noi dacă te prinde fără niciun act cu microbuzul plin de pasageri ilegali plăteşti vre-o 400 lei, dar oricum nu-i plăteşti că nu poate demosnstra nimeni că îi duci pe bani. Dacă ai toate actele bune dar nu ai dat un bilet - 20 000 lei amenda, al doilea 60 mii, la fiecare următorul încă 60 mii. Iar când situaţia a încercat să se schimbe în baza unei legi scrise de Ministerul Transportului şi aprobată de Guvern, s-au găsit deputaţi care au sabotat votarea. Concret - domnul Butmalai şi cu prietenul său Cimbriciuc. Ap iată tare mi-i frică să nu ajungă şi acest cod atât de necesar dar nedorit de mulţi, să aibă soarta amendamentelor de înăsprire a pedepselor pentru transport ilicit.
Între timp oamenii sunt omorâţi!
P.S. Tare mă tem că am dreptate.
Nu aş scrie tot asta dacă nu m-ar enerva la culme tema dată. Fără să pătrundă în esenţa şi cauzele problemei toţi se dau cu părerea şi cer să zboare capuri. De parcă barierele instalate pe drumuri şi demisia şefului căii ferate poate rezolva prostia administratorilor de rute pentru pasageri care sunt deservite de şoferi, care sunt şi directori de firmă şi tehnicieni şi directori financiari. De parcă la Guvern nu s-ar şti că transportatorii lucrează la limita pierderilor, de aia fiecare leu contează.
În acelaşi timp mult aşteptatul şi discutatul Cod al Transporturilor s-a oprit nu ştiu pe unde. Acest cod vine să-i scoată din sistem pe toţi cei cu o maşină care omoară oameni pentru trei lei. Dar se pare că aceşti tovarăşi au un lobby mai bun la nivel înalt. Şi mai bun este lobby-ul celor care duc pasageri ilegal, fără nici măcar un act - acolo e totul clar, procurori, ofiţeri CCEC, judecători, polişişti stau în spate şi asigură scutirea de pedeapsă. Apropo, la noi dacă te prinde fără niciun act cu microbuzul plin de pasageri ilegali plăteşti vre-o 400 lei, dar oricum nu-i plăteşti că nu poate demosnstra nimeni că îi duci pe bani. Dacă ai toate actele bune dar nu ai dat un bilet - 20 000 lei amenda, al doilea 60 mii, la fiecare următorul încă 60 mii. Iar când situaţia a încercat să se schimbe în baza unei legi scrise de Ministerul Transportului şi aprobată de Guvern, s-au găsit deputaţi care au sabotat votarea. Concret - domnul Butmalai şi cu prietenul său Cimbriciuc. Ap iată tare mi-i frică să nu ajungă şi acest cod atât de necesar dar nedorit de mulţi, să aibă soarta amendamentelor de înăsprire a pedepselor pentru transport ilicit.
Între timp oamenii sunt omorâţi!
P.S. Tare mă tem că am dreptate.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
