Recunosc - în ultimul an am gândit aproape serios că poate ar fi mai simplu să plec. Iată te uiţi la alte ţări, înţelegi că poţi să faci aceleaşi lucruri care îţi plac acolo şi să fii remunerat decent! Mai ales când salariul pe care ţi-l plăteşte statul acoperă maxim 20% dintre necesităţi, iar muncă pentru acest stat îţi acoperă cam 80% din timpul disponibil. Mai ales când ajungi la 5 zile de la salariu şi nu mai ai nici bani de drum, nici de pâine, mai ales când ajungi la începutul noii luni şi treci pe patru-cinici zile la "beep-pachet" pentru că de unde să-ţi rămână 350 lei pentru abonamentul de telefon care-l cheltui în proporţie de 50% numai să te cerţi cu funcţionarii imbecili de la tot felul de instituţii de stat care nici griji nu-şi fac că sunt sunaţi de pe mobil la fix.
Dar mai ales atunci când vine un reprezentant de la acelaşi stat şi îşi şterge picioarele de munca nu că voluntară dar subvenţionată din propriii bani pe care ai făcuto jumătate de an! Iată în aşa momente sigur te gândeşti că "ducă-se totul naibii!" Atunci mă duc la bar şi îmi iau o bere de ultimii bani împrumutaţi şi mă enervez pe totul din jur. Mă duc acasă şi mă culc, mă trezesc a doua zi şi mai supărat şi înrăit, în această dimineaţă cel mai mare nenoroc este să fii un funcţionar boşorog şi să nimereşti să ai treabă cu mine!
În ţara asta cam totul este pe dos! Nimic nu se petrece cum ar fi normal. Dar straniu că nu am plecat. Nu că am decis definitiv să rămân, dar sigur nu am decis să plec. Şi tare des mă întreb de ce oare nu am decis să merg să trăiesc acolo unde pot trăi mai uşor?
Răspunsul meu este simplu - pentru că în momentul când m-am enervat şi merg să-mi beu acea bere întâlnesc pe alţii care sunt la fel de supăraţi şi beau bere. Ei doar au rămas, rămân şi eu, trebuie să recunosc că din când în când cineva dintre ei nu rezistă şi pleacă - şi mai rar cineva se întoarce, dar unul întors face cât trei plecaţi.
Eu am rămas pentru că mă întâlnesc cu Alex care poate e un pic visător dar veşnic optimist şi împarte acest optimism. Pentru că cea mai bună bere "nervoasă" este cu Victor care, spre deosebire de Alex, este tare pesimist şi împarte acest pesimist la fel de bine cum Alex optimismul, dar el tot nu a plecat.
Eu nu am plecat pentru că aici sunt prietenii mei, pentru că undeva în subconştient îmi place să mă trezesc a doua zi după berea nervoasă şi să merg să mai dau vre-o două ori cu capul de peretele sistemului birocratic de beton, chiar să văd cine va ceda primul, dar la mine fruntea e tare!
Hai cu mine şi-om da cu capul de perete, hai să nu plecăm din Moldova! Şi mă puteţi considera patetic dar eu în pizda măsii nu în zadar am urlat pe 7 aprilie 2009 în megafon în PMAN!
P.S. A, am uitat să zic de ce am decis totuşi să lucrez pentru acest stat care nu uită în fiecare zi să-şi şteargă picioarele de mine. Acest stat, mai întâi 5 ani cel sovietic, apoi 4 ani cel moldovenesc, apoi 4 ani cel ucrainean, apoi 10 ani din nou cel moldovenesc, mi-a plătit naşterea, mi-a plătit educaţia (chiar şi aşa slabă cum a fost), 23 ani în total. Eu am decis să-i întorc măcar a 4-a parte şi să lucrez în folos public 8 ani, 6 s-au dus.
P.P.S. Dar tu de ce ai decis să rămâi sau să pleci?
