Eu pe maestrul Urschi îl ţin minte pe la şase ani când a venit la noi în sat cu un spectacol, era frumos - pe şes la marginea satului. Apoi deja pe la 11 ani vara, deja în casa de cultură.
Îl ţin minte pe maestrul Urschi la 5 aprilie 2009 când a venit la secţia de votare de la Telecentru unde eram observator. Cu o zi înainte toţi din secţie îmi spuneau că aici votează Mark Tkaciuk, despre Gheorghe Urschi nu mi-a zis nimeni. Maestrul Urschi a venit, a pus ştampila, s-a apropiat de urna de vot, şi-a făcut cruce, a aruncat buletinul în urnă şi a făcut cruce peste ea. Era în nişte papuci umblaţi de tot şi un sacou ros. Nu ştiu de ce, dar tare mi s-a aruncat în ochi acest lucru. Atunci mi-am dat seama că este cam uitat.
Apoi au fost tristele relatări în presă despre boala grea de care suferă Gheorghe Urschi. Este foarte trist că acest rege al umorului mi se asociază cu aceste lucruri de-a dreptul triste!
Eu vreau să-i mulţumesc domnului Preşedinte Timofti pentru că nu a lăsat întârzierea să devină fatală. Eu am văzut nu o singură dată cum stoluri de politruci şi scriitori de mână a treia îşi fac lobby prin tot felul de cunoştinţe să ajungă la nu şitu care interimar pentru a pupa vre-o medalie sau ordin. Iată că printre lobby-ul de tip "noi din 88 suntem împreună" a trecut şi lobby-ul bunului simţ.
P.S. Eu vreau să-l ţin minte pe maestrul Urschi aşa:
Eu aş vrea Gheorghe Urschi să se facă bine şi să filmeze ceva nou că are multe scenarii!
