Orheiul Vechi - de mâine cu plată!

Mâine, 18 mai - este ziua internaţională a muzeelor. În această zi specială, Guvernul, după multă insistenţă, mai ales din partea autorului acestor rânduri :D, va aproba nişte modificări cardinale la modul în care sunt prestate serviciile de către muzeele naţionale. Cele mai multe modificări vor atinge, mai ales, Rezervaţia cultural-naturală "Orheiul Vechi". 

În primul rând va fi insitutită plata pentru acces pe teritoriul Rezervaţiei, va fi instituită o taxă de parcare, se termină gratuitatea pentru spoturi publicitare, clipuri muzicale şi alte artificii televizate. Aceasta înseamnă că şi calitatea serviciilor va creşte, va fi mai curat, personal mai mult şi mai pregătit, proiecte de dezvoltare şi evenimente interesante mai multe. Pentru noi e o gură de aer. Pentru că şi cultura costă bani. Vă invităm la Orheiul Vechi.

Poftim de citiţi modificările . 

Sondaj în comentarii, sunteţi gata să achitaţi 10 lei pentru a vizita Orheiul Vechi? 

P.S. Mulţumim guvernului pentru cadou de ziua profesională!

Moldova 20-20=0

Iaca toată lumea e supărată rău pe deputaţi. Eu tot, dar mă şi bucur, în loc de funcţii/principio-valori/preşedinte, aleşii poporului s-au certat pe o strategie de dezvoltare a ţării pe termen mediu! Nakaneţta!

Dacă serios, eu tot cred că strategia 2020 ar putea fi mai plină. În general - problema e atât de complexă încât e greu să spui că cineva nu are 100% dreptate sau invers. Mai jos scriu ce cred eu.

Moldova 2020 nu este o strategie în sine. Cum înţeleg eu, pe scurt, o strategie. Identificăm problema/problemele, alegem care este/sunt cele mai importante (nu poţi să faci totodată, se pulverizează eforturile şi resursele şi nu iese niciun domeniu cu efecte), stabileşti care sunt obiectivele pe care vreai să le atingi în x timp, de dorit să fie nişte obiective cuantificate. Apoi analizezi profund totă situaţia, construieşti planul de activităţi pentru a atinge rezultatele dorite. Calculezi toate cheltuielile pe fiecare etapă, iai în calcul posibile riscuri şi evoluţii neprevăzute, stabileşti scenariile alternative şi începi să lucrezi. 

Strategia MD 2020 e doar o primă etapă dintr-o strategie, au fost stabilite doar problemele, s-au analizat, au fost stabilite rezultatele spre care se tinde peste opt ani. 

Partea bună

Strategia are părţi bune. Bun este faptul că este un document care nu va fi trecut la maculatură şi nerespectat dacă se schimbă guvernarea. E un bun argument atunci când ceri finanţări externe sau faci priorităţile pentru bugetul de stat. Este sinceră - spune clar că nu ne putem permite să dăm banii cu "ţârâita" peste tot, trebuie să avem domenii clar prioritare. La nivel de filosofie documentul e conceput corect.

Partea proastă

Moldova 2020 nu este un document strategic, mai curând sunt nişte obiective de dezvoltare pe termen mediu. Răspunde la întrebarea "Ce vrem să obţinem?" dar nu spune "Ce trebuie să facem?" pentru a obţine acest ceva. Probabil, va urma, după obţinerea înaltei binecuvântări a Parlamentului, elaborarea de strategie (plan de acţiuni) pe fiecare domeniu. Eu cred că era cazul să se facă împreună. Dar aici e loc de discuţie. 

La conţinut

Domeniile care au fost alese sunt într-adevăr cele mai importante, probleme sistemice pe care se poate concentra statul pentru a le lichida. Doar una - "Finanţe: accesibile şi ieftine" e, părerea mea, inutilă, nu va reuşi statul să schimbe lucrurile în sfera bancară prin intervenţiile sale. Nici nu este sănătos. 

Şi ultima, cea mai importantă după părerea mea, scăpare. Lipseşte totalmente componenta de viziune pentru Dezvoltare regională. Mare, foarte mare, greşeală. Moldova vrea să reducă cheltuielile publice, să crească nivelul calităţii vieţii oamenilor, să aibă agricultură performantă, să aibă locuri de muncă acolo unde locuiesc moldovenii, dar nu vrea să aibă o viziune de dezvoltare pe termen mediu pentru regiunile ţării (în special cele rurale). 

Ce ar conţine o astfel de componentă?

1. Obiectivele cu privire la numărul de unităţi administrativ-teritoriale, cu tot cu numărul de angajaţi ai APL-urilor.

2. Moldova nu poate să-şi permită atâtea localităţi. Asigurarea condiţiilor normale de trai (infrastructură) pentru un locuitor rural e de 5-6 ori mai scumpă decât în cazul unui orăşean. Procesul de dispariţie a satelor mici e unul firesc care se desfăşoară stihiinic şi dureros. Dacă Guvernul ar prelua controlul asupra acestui proces (început multe mii de ani în urmă în Orientul Apropiat) care constă în trecerea locuitorilor de la sat la oraş şi dispărut din discursul politicienilor şi economiştilor  (se numeşte Urbanizare), acesta ar deveni mai puţin dureros, mai eficient, rezultatele pozitive ar fi amplificate. 

Beneficii.

1. Concentrarea forţei de muncă în oraşe - investiţiile vin acolo unde este forţă de muncă.

2. Reducerea numărului de angajaţi în agricultură va genera tehnologizarea producţiei şi consolidarea terenurilor, eficienţa în agricultură ar creşte substanţial. 

3. Vor fi reduse substanţial cheltuielile pentru infrastructură, drumuri, canalizare, reţele, gazificare, gestionarea deşeurilor etc. (pentru 1000 oameni în sat costă cât pentru 20000 în oraş). 

Ar mai fi şi altele, aici ar fi şi componenta de turism, şi parcurile indistriale, şi calitatea educaţiei/medicinei, mai puţini poliţişti şi tot aşa mai departe. Ar putea fi oprită creşterea necontrolabilă a populaţiei Chişinăului şi degradarea oraşelor mici. Lista poate continua muuuult.

Care ar fi indicii de rezultate.

1. Până în 2020 Moldova trebuie să aibă x număr sate mici, maedii, mari, x număr oraşe, x procent populaţie rurală şi urbană, x număr angajaţi în sectorul public în APL-uri şi servicii desconcentrate. 

2. Rata de populaţie implicată în agricultură - x procente.

3. x procente rata de acces la servicii publice şi infrastructură calitative.

Asta e părerea mea, voi cum vreţi. Acum că au sărit ONG-urile de mediu şi s-a răsculat CNP-ul şi PL-ul, strategia MD 2020 va avea o soartă grea, tare mă tem că până va fi aprobată va fi cazul să se scrie una pentru 2030. Unii politicinei nu înţeleg că jumătate de an este peste 7% din şapte ani, iar întârzierea acţiunilor face imposibilă atingerea unor obiective la termenul stabilit. 

Cum de împăcat Aliansul?

După ce a fost ales Preşedintele se părea că nimic nu mai poate sta în faţa libertăţii, democraţiei şi bunăstării în Republica Moldova. Iaca - iaca, pornesc reformele, Integrare Europeană, creştere economică, locuri de muncă, moldovenii fericiţi leapădă Moscova şi Italia şi se întorc acsă pentru că n-are cine să lucreze aici. 

Numai că mai este un obstacol în calea echilibrului paradisiac al guvernării - PL-ul a rămas fără funcţii! Liberalii cer respectarea Sfântului Acord, măcar pe jumătate - vor să obţină funcţia de prim-vicepreşedinte al Parlamentului, alfel nu se va putea liberaliza nici regimul de vize, comerţ liber ioc, gaz ieftin nu-i, nici smântână, nici chişleac! Marian Lupu nu vrea să cedeze funcţia lui Vlad Plahotniuc şi, sfidând logica termenului de "prim", propune să avem doi şi ambii să fie primii. 

Eu văd o soluţie care să îi împace pe toţi. Vlad Plahotniuc să treacă la PL (ce contează care partid să-l reformezi?) şi toată lumea va fi fericită. PL-ul va avea prim-viceprim, iar Plahotniuc funcţie. 

И как заживем!

"Хозяин заводов, газет, пароходов."

"Мистер Твистер,

Бывший министр,

Мистер Твистер,

Делец и банкир,

Владелец заводов,

Газет, пароходов,

Решил на досуге

Объехать мир."

Şi s-a întâlnit cu bloggerii. Special am scris doar impresii generale, am aşteptat să văd ce au scris şi alţii. Sincer să fiu mă aşteptam la o schimbare radicală a unghiului sub care va fi privit Vlad Plahotniuc pe paginile personale, dar nici chiar aşa. Cam mulţi s-au îmbătat cu apă rece. Toate părerile exprimate sunt corecte, la sigur. Dar ele sunt corecte pentru că fiecare are dreptul la ele. 

Eu aş vrea să mai punctez câte ceva care mi-a părut important.

Trustul media.

Nu a fost deloc uşor să nu-l dea pe mâna propagandei lui Mark Tkaciuk în 2008-2009, raţionamente economice directe - făcând propagandă NIT-oidală risca să piardă din audienţe, dar nu aceasta e cea mai importantă, la care e mai importantă voi reveni.

Eficienţa resurselor media este cam la zero, este PrimeTV care aduce profituri mari, restul se hrănesc din asta. Iar raţionamentul de a deţine control asupra presei nu este nici cel financiar direct, nici în scopuri de a face exces de propagandă politică, deşi toate instituţiile media afiliate lui Plahotniuc favorizează vădit PD-ul, nu se exagerează. Presa mai curând este acel scut+bâtă care âţi conferă un fel de imunitate, toţi ştiu că "dacă ceva" resursul mediatic poate fi repede trecut pe picior de război propagandistic.

Plahotniuc şi/vs comuniştii

Aşa şi nu a putut explica cum a ajuns să intre în anturajul lui Voronin şi a încercat să impună percepţia că nu ar fi fost ei chiar atât de apropiaţi, cam în stilul pe care îl practică şi liderul comunist. Lumea care a făcut afaceri şi a muncit prin structurile de stat care au intrat în sfera intereselor/atribuţiilor lui Plahotniuc ştie foarte bine că acesta era "de-ai casei" la Preşedenţie oricând era cazul. Cât priveşte contribuţia lui la detronarea lui Voronin, eu cred doar în argumentul economic. Nu minte poate omul când spune că i-ar plăcea să vadă o ţară mai prosperă, mai modernă, oamenii să trăiască mai bine, toţi ar vrea. Dar tot mai presus de orice integritatea afacerilor (nu aşa cum o percepe Andrei Fornea), recunoaşterea propriei puteri, dar şi sănătatea familiei (asta chiar a fost sincer).

Da Plahotniuc era bine pus la Voronin, nu că era cu ochi frumoşi şi forţă de convingere nemaipomenită. Amintiţi-vă situaţia din primul şi al doilea Guvern Tarlev - marea majoritate de miniştri nişte oameni adunaţi de unde vrei, lipsiţi de cunoştinţe şi capacităţi. Aici apare un "haiduc" care poate să fie super-eficient, ia o companie pe burtă şi o ridică în scurt timp la cei mai înalţi indici de performaţă, pentru el nu există uşi închise, alege foarte eficient oamenii, în fine, pentru un tip ca Voronin nu conta ce face ăsta, el doar ştia că poţi să dai pe mâna lui orice întreprindere de stat şi ea va începe să aducă bani la puşculiţa familiei şi la bugetul de stat. 

Pentru astfel de servicii omul de afaceri primea facilităţi substanţiale în propriul business, privatizări, nu mai avea nici un fel de piedici şi tot aşa. Ar părea că nu mai ai ce să vrei de la viaţă afacerist fiind. Aceasta ar fi părerea unui oarecare, dar iată un miliardar, om cu ambiţii personale şi, cel mai probabil, foarte neiertător, nu credea aşa. 

De prin 2006, Voronin a deviat cu totul în felul care conducea ţara. "Alde biznăsmănii" erau chemaţi "la kovior" şi li se cerea finanţarea la tot felul de proiecte populiste din seria caselor de cultură şi grădiniţelor în sate cu doi bătrâni în cruce, fără drum şi fără reţele. Apoi a fost epopeea de multe miliarde de lei a mănăstirilor - doar un exemplu. Voronin nu mai distingea limita între averea privată şi ce poate el să cheltuiască chiar preşedinte fiind. Unora le-ar putea părea că nu e o problemă, atâta timp cât ai toate uşile deschise şi prin corupţie poţi rupe de la stat contracte de milioane. Se pare că Plahotniuc a simţit direcţia "po nakatnoi" a lui Voronin şi a priceput că tipul, dacă rămâne la putere, poate într-o bună zi să-i ceară tot ce are, sau, pur şi simplu să-i ia ce doreşte.

O fi având pe timpul comuniştilor şi venituri şi putere mai multă, numai că nici un om teafăr nu ar vrea să depindă de cuvântul unui tip senil cu devieri de comportament. Dincolo de asta, undeva din adâncurile copilăriei sofisticate, omul are ambiţii personale. Pentru Vlad Plahotniuc nu e suficinet să ştie el şi încă un grup relativ restrâns despre puterea sa, el vrea lumea să ştie, să vorbească, să invidieze, să ceară ajutor - moldovean clasic, ce să zici. Dar la Voronin nu puteau fi doi, nici măcar 1,1 nu puteau fi.

Respectiv, Vlad Plahotniuc a avut de câştigat din plecarea comuniştilor:

1. A câştigat pentru că nu îl mai paşte pericolul să piardă toate afacerile.

2. A obţinut perspectiva de a deveni o persoană publică, votabilă (vezi mai mult aici).

Am văzut la multă lume comentarii la întrebarea cu Tkaciuk, reacţie artificială - părerea mea, oamenii ăştia doi se respectă şi se tem unul de celălalt, Tkaciuk ar fi câştigat, dar atunci când deciziile finale sunt luate de Voronin  porneşti la luptă ca în bancul cela cu Chuck Norris şi Ursul.

Plahotniuc şi PD-ul

Despre reforme în partide aud în Moldova prima dată! Serios - daţi-mi un exemplu? Arătaţi măcar un lider de partid care iese şi recunoaşte că el, de fapt, conduce ceva întreu un SRL şi o sectă, foarte atent a recunoscut-o doar Vlad Filat, dar PLDM are alt tip de probleme (mai mult de imagine decât de organizare), e mai tânăr şi e bine organizat.  

Modelul din business aplicat în partid. Eu nu cred că există modele de management organizaţional separate pentru afaceri, instituţii de stat, partide politice, secte religioase etc.. După mine sunt doar două pentru toate - eficiente şi ba. Dacă îi va reuşi acest model lui Plahotniuc în PD, nu ştiu. Partidul a recunoscut că a acumulat foarte multe probleme şi lacune pe parcursul anilor - bravo! L-a numit drept responsabil pentru reformă pe cel mai eficient manager din ţară - bravo! Şi pe omul care a condus partidul toţi anii aceştia cât s-a cotilit în criză  - !?

Pe Dumitru Diacov de când îl ţin minte îl considerau pe ducă din politica mare, el de fiecare dată a ieşit câştigător, a revenit, a căzut în picioare şi tot sus este. Să vedem dacă îi va reuşi lui Plahotniuc să-l învingă pe cel mai şmecher şi iscusit "vulpoi bătrân" din politica moldovenească. 

P.S. Plahotniuc managerul

Poate nu mulţi au remarcat, dar eu cred că merită notat. Despre calităţile manageriale ale lui Plahotniuc ştiu toţi, e super-eficient. Angajaţii clubului DRIVE, tremurau, la propriu, sub privirea şefului. O biată chelneriţă mai nu a pierdut cunoştinţa când şi-a dat seama că mai nu a trecut prin faţa şefului pentru a se apropia de o masă, apoi a luat-o ameţită printr-o junglă de flori ca să înconjoare. 

Eu nu sunt adeptul unui asemenia stil de a conduce, probabil de asta nu voi ajunge niciodată miliardar. Cât ţine de apliacrea unui astfel de mod de a conduce asupra întregii ţări - eu încă mă gândesc. Poate nu e o varinată rea, tare mă tem că moldoveanului poţi "să-i faci numai cu de-a sila", încă nu am ajuns la o concluzie finală.

Cât ţine de implicarea biznesmanilor în politica mare, în Rusia se termină aşa cum voi arăta tot printr-un pasaj din Samuil Marshak, să vedem cum se va termina la noi.

"Взявши
Под мышку
Дочь
И мартышку,
Мчится
Вприпрыжку
По «Англетер»
Мистер Твистер,
Бывший министр,
Мистер Твистер,
Миллионер."

(De/Re)Mitizarea lui Vlad Plahotniuc

A.S. Nu voi transcrie conţinutul discuţiilor, doar impresii şi concluzii.

1. Vlad Plahotniuc a devenit un politician public, a învăţat să comunice în public. Bloggerii sunt poate cei mai agresivi şi incomozi interlocutori, spun şi întreabă ce şi cum le place. S-a descurcat de minune, i-a jucat pe degete pe oponenţii declaraţi, are strategie de comunicare în public, a învăţat nişte NLP, nişte procedee, a crescut mult la capitolul dat. Bravo echipei de PR.

2. Nu am aflat nimic nou, doar nişte confirmări despre zvonuri şi lucruri pe care lumea care ştie le ştie.

3. A mai şi scăpat câte o minciunică, cel puţin eu am remarcat câte ceva. Normal - un om care a creat un holding de afaceri atât de mare, are atâta influenţă nu poate altfel, dar cine nu are schelete în dulap?

4. Îl percepe pe Vlad Filat ca şi concurentul nr. 1 - evident. 

5. Este un jucător. Un "copil mare" - face totul cu suflet şi pasiune, se hazardează, exact cum o fac copiii în jocurile lor.

6. A înţeles rostul oamenilor în orice domeniu, fie afaceri, fie organizarea unui partid. A înţeles cum trebuie să fie un partid politic şi nu se teme (UNICUL!) să recunoască problemele din interiorul propriului partid. A promis să asigure calitate prin calitatea resursei umane, să vedem. PD-ul într-adevăr este varză la capitoul organizare şi resurse umane, tineri nu au deloc. 

7. Strategia de comunicare pe care a adoptat-o mi se prezintă aşa: spulberarea mitului actual despre Plahotniuc şi consolidarea unui nou mit. Lucrurile necunoscute, semi-ascunse, periculoase i-au atras dintotdeauna pe oameni.

8. Au dreptate cei care spun că este cel mai sofisticat politician din Moldova. Eu am avut ocazia să-i văd şi să vorbesc, cu toţi, dar absolut toţi care contează în politica din Moldova, ăsta e cel mai greu de descusut.

Scrisoare la Guvern.

Sper că se va găsi cineva să aducă acest mesaj la domnul prim ministru.

Discuţia de ieri de la guvern este una simptomatică. Nici ministrul Focşa, nici Ministerul Culturii, nu sunt cei mai de lăudat. Totuşi, pe faţă este o neînţelegere generală a situaţiei din domeniu de către marea majoritate. Să se spună că nu s-a făcut nimic este greşit, cu toate că se putea şi mai mult în doi şi jumătate. Necătând la numărul mic şi calitatea resurselor umane implicate în domeniu, au fost pentru prima dată create nişte legi cadru pentru protecţia monumentelor de patrimoniu de toate tipurile. Însăşi faptul că tema a ajuns în vizorul presei şi a politicienilor, fiind abordată chiar la nivel de guvern, se datorează tot unor oameni de la Ministerul Culturii, în primul rând Agenţiei de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor. Problemele în Chişinău întradevăr s-au agravat în ultimii doi ani, dar la nivelul întregii ţări situaţia era la fel de proastă toţi cei 20 ani de independenţă. 

În fiecare zi sunt distruse în continuu mii de situri arheologice în toată ţara. Sunt mutilate sute de edificii arhitecturale cu valoare de monument. Se intervine brutal în peisaje arhitectonice autentice şi istorice. Despre aceste lucruri nu se vorbeşte. Despre faptul că nimeni nu prevede nicăieri fonduri pentru cercetarea monumentelor arheologice care se distrug an de an sub acţiunea naturii, a lucrărilor agricole şi de construcţii nu se vorbeşte. Despre faptul că până acum nu a exitat măcar o lege care să îi oblige pe toţi cei care efectuează construcţii cu intervenţii la subsol să solicite şi să finanţeze cercetarea arheologică (cum se întâmplă în toată lumea) - nu spune nimeni. 

Nimeni nu o să vă explice, domnule prim ministru, că, de fapt, Ministerul Culturii şi instituţiile din subordinea acestuia nu dispun de atribuţii legale care să stopeze eficient careva lucrări care distrug un monument. Cu atât mai puţin, nu sunt posibilităţi pentru a pedepsi pe cineva. În cadrul şedinţei s-a solicitat crearea unui grup de lucru mixt, cu participarea Ministerului Culturii şi a Ministerului Construcţiilor, pentru a redresa situaţia. E bine că s-a luat atitudine dar se ştie bine că "dacă vrei să îngropi o problemă - faci un grup de lucru".

În problema distrugerii patrimoniului cultural e nevoie de un singur lucru - VOINŢĂ POLITICĂ. 

Voinţa de a creşte numărul de persoane care se ocupa de elaborarea politicilor în domeniul patrimoniului de la 5 (Patru colaboratori ai Direcţiei de specialitate plus un vice ministru) - măcar la opt. Voinţa de aschimba modul în care funcţionează ministerele noastre, în care specialiştii se ocupă de scrisul răspunsurilor la scrisorile oricui în loc să elaboreze şi monitorizeze politici publice. Voinţa politică nu se termină aici. 

Unicul mod de a preveni o fărădelege în Moldova sunt penalităţile. Va ajunge oare voinţă politică pentru a introduce modificări la legislaţia naţională prin care responsabilul de distrugerea sau mutilarea unui monument istoric ar fi obligat să achite amendă de un milion de lei iar funcţionarii care permit sau facilitează acest lucru să fie demişi fără dreptul de a mai lucra în sfera publică? Iar acestea nu sunt nişte propuneri utopice ci prevederi care ar putea şi ar trebui să se regăsească în cadrul legalm pentru că noi avem nevoie de legi dragonice în domeniul patrimoniului cultural.

Va ajunge oare voinţă politică pentru a dota Agenţia de protecţie a monumentelor arheologice cu utilaj care i-ar permite să-şi execute atribuţiile prevăzute de lege? 

Iată manifestarea unei asemenia voinţe politice ar însemna luare de atitudine la cel mai înalt nivel, spre deosebire de o discuţie, chiar şi în şedinţă de guvern.

P.S. Pe lângă potenţialul turistic enorm, faptul că ne ajută mai bine să ne cunoaştem istoria, descoperirile arheologice dau bine şi la PR, aşa cum aţi avut ocazia să vă convingeţi anul trecut când aţi vizitat şantierul domnului profesor Arnăut la Stolniceni. Savant care a decedat pentru că poliţiştii pe care îi conduce ministrul Roibu iese marţi după Paştele Blăjinilor să-i prindă pe cei care au decis să nu urce băuţi la volan şi se grăbesc la serviciu în loc să prevină ieşirea la traseu luni seara a celor care îşi permit să meargă mortal de beţi la volan. 

Nu ne consideraţi idioţi!

Mâine la PrimeTV vor fi invitaţi procurorul general, ministrul de interne, ex-preşedintele comisiei parlamentare pentru investigarea cazului 7 aprilie şi şeful interimar de la SIS. La "Replica" vor da raportul despre mersul investigaţiei. Am fost şi eu invitat dar nu voi merge pentru că nu sunt în Moldova. M-am gândit, în schimb, să transmit nişte întrebări pentru oficialii responsabili. Mi-am dat seama că nu am, de fapt, întrebări, nu are rost. Am un mesaj.

Voi cum vreţi, dar eu m-am săturat de faptul că procuratura, internele, securitatea şi clasa politică, în general, ne consideră idioţi! Orice este spus de oricine despre 7 aprilie sunt minciuni. Ei ne mint şi chiar cred că noi înghiţim. Ap iată, să le fie clar - moldovenii nu sunt idioţi! Noi nu credem o iotă din ce ni se spune.

Noi nu credem că nu se cunoaşte ce s-a întâmplat de fapt. Eu nu cred că fiecare lider din actuala şi fosta guvernare nu ştie ce a fost cu adevărat 7 aprilie. Eu nu cred că un bou senil care este Baghirov este vinovatul. Da, pentru mine e clar că este mai periculos să se spună adevărul. E mai bine pentru societate. Este raţional. Dar, domnilor politicieni, aveţi curajul să o spuneţi! Nu ne mai serviţi poveşti.

Nu ne mai consideraţi idioţi!

P.S. Puteţi să vă băgaţi sărbătaorea voastră a libertăţii drept în fund!