Redescoperirea Cahulului turistic am început-o cu orașul propriu zis. Primblarea prin centrul vechi am făcuto pe jos și cu bicicletele. Anume așa trebuie să procedezi dacă vrei să vezi Cahulul vechi, cu automobilul pur și simplu nu vei putea accesa unele străzi.
Impresia generală despre orașul istoric este că lipsește orice grijă măcar minoră față de aspectul arhitectural al străzilor vechi. Totuși sunt lucruri și locuri de văzut. Din punct de vedere turistic, cel mai impresionant și cu perspectivă lucru sunt catacombele orașului. De fapt acestea nu sunt catacombe ci un sistem de tuneluri din cărămidă care cuprinde tot centrul vechi a orașului. Galeriile se intersectează, unele locuri se spune că pot permite să întoarcă în loc un car cu cai. Bătrânii povestesc multe istorii ciudate despre galeriile subterane. Legenda locală spune că sunt construite de către turci. Cert este că mortarul folosit și cărămida nu sunt caracteristice pentru secolul 19.
În perioada sovietică intrările în catacombe erau blocate sistematic, acum acestea sunt acoperite cu lut. În timpul construcțiilor beciurilor mai apar porțiuni de galerii semiastupate în care se mai poate de intrat. Unul dintre aceste locuri chiar în centrul orașului l-am vizitat și noi. La prima vedere un beci nou, dar în capătul acestuia se deschide o intrare arcuită care cotește și pleacă în pantă undeva spre adâncimi necunoscutcăe.
Cine și când a construit această galerie enormă nu se cunoaște cu siguranță. Povestea locală precum că ar avea chiar o conexiune pe sub Prut cu malul român nu seamănă chiar a poveste. În anii 90, un omulean care prietenea la cătăramă cu paharul de la Crihana Veche, după ce trăgea câte o beție zdravănă a fost reținut în repetate rânduri de către poliția română pri satele de pe malul drept al Prutului. După ce povestea s-a repetat de câteva ori, polițiștii români au sesizat colegii de la Cahul în privința infractorului care traversează în mod enigmatic granița.
Oamneii legii de la noi au instituit supravegherea operativă a bețivului de la Crihana Veche. După mai multe pahare cu cumetrii, acesta a mers la Cahul și a intrat în beciul nesupravegheat de la Școala Sportivă din oraș. A doua zi acesta a fost predat grănicerilor moldoveni de către poliția română. Beciul a fost închis iar intrarea în galerii blocată.
S-ar părea că enigmaticele galerii trebuie cercetate, curățate și deschise pentru vizitatorii curioși. Arheologii de la noi au încercat să obțină permiesiunea de a efectua cercetări. În mod straniu această încercarre s-a lovit de refuzul Ministerului de Interne și a celui de Externe - deci, cineva știe ce știe despre galeriile din cărămidă veche de la Cahul!
Redescoperă Moldova - Cahul. Ziua 1: enigma catacombelor cahulene.
Publicat de
pashavaleriu
vineri, 31 mai 2013
Etichete:
cahul,
Monumente,
redescoperă Moldova,
turism
Un pahar de vin - dar frumos!
Am scris odată demult despre cultura vinului la moldoveni, era de Crăciunul pe vechi cu ocazia unei celebre călătorii cu maşina la Poliţia Rutieră.

Uite că cei din proiectul USAID CEED II, împreună cu cei mai buni vinificatori de la noi ne propun să cinstim un pahar cu vin altfel - frumos. Aşa mai europeneşte este să vină toţi îmbrăcaţi frumos, să stea de vorbă cu o cupă mare de spumant sau un pahar de Rose plin de-un sfert. Discuţiile să fie îmbinate cu shoping de lucruri mici şi frumuşele confecţionate de meşteri iscusiţi. Se poate şi aşa!
Acest eveniment frumos se cheamă - Al 4-lea Vernisaj al Vinului - ediţia de primăvară şi se va desfăşura pe 16 aprilie de la ora 19:00 la Leogrand. Intrarea costă 100 de lei - dai un ban dar face! Vinul şi gustările sunt incluse în preţ.
Nu cred că mai sunt multe bilete dar mai puteţi să prindeţi repede câteva pe www.fest.md, la telefon: 022202613, 022202615, 078333880 sau la adresa :vernisajulvinuluimd@gmail.com.
Eu mă duc, sincer - o să am plăcere să beau un pahar de vin frumos, ca aristocraţii!

Uite că cei din proiectul USAID CEED II, împreună cu cei mai buni vinificatori de la noi ne propun să cinstim un pahar cu vin altfel - frumos. Aşa mai europeneşte este să vină toţi îmbrăcaţi frumos, să stea de vorbă cu o cupă mare de spumant sau un pahar de Rose plin de-un sfert. Discuţiile să fie îmbinate cu shoping de lucruri mici şi frumuşele confecţionate de meşteri iscusiţi. Se poate şi aşa!
Acest eveniment frumos se cheamă - Al 4-lea Vernisaj al Vinului - ediţia de primăvară şi se va desfăşura pe 16 aprilie de la ora 19:00 la Leogrand. Intrarea costă 100 de lei - dai un ban dar face! Vinul şi gustările sunt incluse în preţ.
Nu cred că mai sunt multe bilete dar mai puteţi să prindeţi repede câteva pe www.fest.md, la telefon: 022202613, 022202615, 078333880 sau la adresa :vernisajulvinuluimd@gmail.com.
Eu mă duc, sincer - o să am plăcere să beau un pahar de vin frumos, ca aristocraţii!
Despre off-line cu MoldTelecom.
Moldtelecom trebuie privatizat, demult trebuia, în 2008 cred eu era timpul potrivit. Domnul Iurcu nu pare un om tare sincer dar e profesionist, chiar şi aşa - nu poţi să faci companie dintr-un hârb sovietic. Sper să-l privatizeze cât mai repede.
P.S. Cel mai interesant moment la off-line a fost când dnul Iurcu şi-a amintit de ANRE, tare interesant!
P.P.S. A, da, mai nu am uitat, ei lansează un serviciu nou de 3G+, interesant, dar până partea administrativă şi cea tehnică nu devin normale eu nu sunt gata să iau aşa servicii nici gratis!
P.S. Cel mai interesant moment la off-line a fost când dnul Iurcu şi-a amintit de ANRE, tare interesant!
P.P.S. A, da, mai nu am uitat, ei lansează un serviciu nou de 3G+, interesant, dar până partea administrativă şi cea tehnică nu devin normale eu nu sunt gata să iau aşa servicii nici gratis!
Aliansul povestit celor mici.
Vova are 34 de soldăței,
Vlăduț are 31 de soldăței,
Vladic are 15 soldăței,
Mișulică are 12 soldăței,
Igorioc are 4 soldăței,
Serioja și Mihai sunt
soldăței de capul lor dar despre ei, Mișulică și Igorioc se zice că ar primi pe
ascuns ciocolate de la Vladic și de asta țin cu dânsul.
Vadik are și el trei
soldăței dar despre el se spune că primește pâine cu dulceață de la Vlăduț.
Bătălia
se dă pe frontul din grămada cu nisip. Vova este supărat pe toți pentru că
înainte el avea 60 de soldăței și conducea în nisip. Mai nou e tare supărat pe
Vladic că acela i-a furat niște soldăței. Vlazii împreună cu Mișulică s-au
înțeles să fie prieteni împotriva lui Vova. În acest scop au scris pe hârtie o
înțelegere și au jurat solemn s-o respecte, așa cum știu numai copiii să o
facă. Acum așa au stat treburile în nisip vre-o doi ani, când colo Vlăduț se
tot supăra pe Vladic pentru că acela ar fi furat bomboane și alte dulciuri.
Vlăduț zicea că îi este rușine să vorbească cu copiii din alte curți pentru că
lor nu le place că el prietenește cu Vladic.
Vlăduț
s-a mai supărat tare când Vladic al doilea i-a furat soldățelul Mihai. Mai în
scurt, Vlăduț a zis că nu mai vorbește cu Vladic și că nu mai respectă
înțelegerea de pe hârtie.
Acum pentru a fi o majoritate, iar copiii la nivel
instinctiv se coalizează să fie mai mulți contra la mai puțini, este necesară o
nouă înțelegere pe hârtie. Cei care se vor înțelege trebuie să aibă împreună
măcar 51 de soldăței, ceea ce le va asigura majoritatea în nisip.
Vladic ar face prietenie cu Vova, dar Mișulică nu îi susține, i-ar ajuta
Igorioc, dar nici Vova nu vrea să fie prieten cu Vladic, pentru că l-a furat
soldățeii și că l-a lăsat fără sursele de ciocolată. Pentru că înainte să aibă
soldăței, Vladic era prietenul lui Vova, iar Vova îi dădea dulciuri.
Vlăduț ar face el prietenie cu Vova,
dar se teme că nu vor vrea să vorbească cu el copiii din curțile vecine și nici
Vova nu vrea prietenie tare. Vova în general nu vrea prietenie cu nimeni, Vova
vrea alegeri. Vă întrebați
ce caută alegerile în spațiul de joacă al copiilor? Dar cum fără ele, alegeri
asta când se adună toți copiii din curte
și aleg cine din copii și câți soldăței să aibă. Cine promite mai multe și
vorbește mai frumos – acela va avea mai mulți soldăței.
Acum Vladic tot ar vrea alegeri, el are multe ”bombonele de 10 bani” (cei care nu au peste 20 ani nu știu ce-s
astea) și cu ajutorul lor va cumpăra
mulți soldăței. Vlăduț nu vrea alegeri, el le-a promis la copiii din curte că
va semna o înțelegere pe hârtie cu copii din curțile vecine. Și că cei din
curtea noastră vor putea face liber schimb de dulceață și pâine cu zahăr cu cei
din alte curți și că vor putea merge acolo fără să-i bată cineva. Iar
Mișulică - Mișulică se trezește în
fiecare zi și scrie pe poarta curții despre primul Vlad că e la fel de rău ca
al doilea.
Acum Vlăduț pregătește o înțelegere pe hârtie
nouă. Și toți o să o semneze. Altfel nu poate fi, pentru că dacă copiii din
curtea noastră nu vor putea merge liber în curțile vecine și nu vor putea să
schimbe dulceață de bostan pe turte dulci, toți cei din nisip vor rămâne fără
soldăței și s-ar putea să ia și o bătaie bună de la copiii supărați din curte!
Dar de ce vă miră?
Mă uit cum se miră oamenii şi mă mir de mirarea lor. Serios, adică lumea wow ce-i de mirată că "akazîvaetsa" CNA este controlat în continuare politic iar "concursul" a fost de ochii lumii (europene). Lumea se isterizează - "Cum pimul ministru sună pe şeful de la FISC şi zice să-i blocheze conturile lui Constantinov?!" "Trafic de influenţă, acţionează la comandă", urlă lumea pe facebook. Da iaca nuşcum jurnaliştii, bloggerii, "analiştii" nu se arată tare miraţi. Nu că după "Băieţi, asta e!" şi "Poate fi uşor verificat!" deja nimic pe nimeni nu poate mira, nu. Pe oameni nu-i miră, pentru că nu poate să-i mire că cineva face exact ca ei, adică contra legii/regulii.
Aproape toţi au stat şi au ţinut fără să dea înregistrările deşi le aveau de înainte de masă. De ce? Pentru că nu au primit comanda "Fas!" Deprinderea de a acţiona la comandă deja a exterminat capacitatea de a gândi în presa din Moldova.
Mai departe lumea se miră şi se revoltă - adica cum "Primul ministru şi-a permis să-i indice şefului de la FISC să scadă amenda pentru un investitor strategic". Nu, trebuia să-l sune şi să-i zică "Colea, maceşte-i, că nia nii kislo de Merkel!"
"Că iaca aşa în ţara asta totul se face şi se decide la telefon! Că de asta trăim rău, că "rucinoe upravlenie gosudarstvom"!" Băi, da tu la alegeri ai fost? Tu nu ştiai pentru ce fel de oameni votezi? Sau poate voi toţi care vă miraţi de zici că aţi descoperit legea gravitaţiei universale până acum vă imaginaţi că iaca se fac şedinţe şi la acele şedinţe se decide totul? Că iaca funcţionarii comunică prin scrisori! Da vă imaginaţi dacă la noi funcţionarii ar comunica numai prin scrisori scrise şi tirpărite? Eu mă tem să-mi imaginez! Sau poate are cineva naivitatea să creadă că fără conducere manuală în ţara asta ar fi mai bine?!
Fără conducere în regim manual în ţara asta nu se poate! Iaca nu funcţionează ţara asta cu cutie modernă automat care se cheamă instituţii democratice!
P.S. Din imprudenţa politicienilor la noi a fost un "ceva" care a fost scos temporar de sub "rucinoe upravlenie", drept rezultat statul nu ştie de unde să ia acum vreo 800 mln de lei. Mai bine totul politizat şi manual. Nu cred eu în depolitizare, mai întâi avem nevoie să ne politizeze nişte politicieni bine intenţionaţi.
Tur la Paşcani. Partea prima - "de rău"!
Pentru că deja multă lume a scris şi a pus şi poze multe şi frumoase, ştiţi că am fost la Paşcani. Eu nu vreau să "pun toată brânza într-o plăcintă", din considerentul că au fost şi câteva lucruri proaste, dar capabile să umbrească un eveniment frumos. S-au găsit 2-3 oameni care să-şi facă foarte prost treaba pentru că sunt incompetenţi şi se duce de râpă efortul a zeci alţii. Pentru că la serviciul de presă a ministerului stă lume ca şi inexistentă care nu e capabilă să gestioneze situaţia elementară cu drumul Orhei-Chişinău, nu e de mirare la câte gafe au făcut cu o simplă călătorie. Oamenii au făcut ceea de ce ar trebui să apere ministerul - i-au prejudiciat imaginea! Dar să vă povestesc pe rând...
Blogosfera moldovenească nu a prea avut printre protagonişti şoferii de curse lungi, mai mult "marşrutnicii" din Chişinău. Cu poate singura excepţie a acestui nenic. Ap iată persoana responsabilă să găsească transport până la Paşcani l-a găsit tocmai pe el! Un autocar vechi unde în spate e frig ca afară iar în faţă cald de nu poţi sta, iar la volan un tip cu educaţia unui câine comunitar. Glume de prost gust tot drumul, la lecţiile de geografie omul probabil nu a călcat în viaţă, adresări bădărane şi atitudine de brută.
Pornit pe la 7, pe la 11 am ajuns la Iaşi, noroc că un responsabil de la SA "Remar" ne-a întâmpinat cu maşina la ora asta şi ne-a condus spre centrul oraşului - mare noroc după cum am aflat mai târziu! Drept rezultat - oamenii care trebuia să se culce la 11, s-au culcat la 2, iar cei care la 2 - la 4!
A doua zi am mers conduşi de acelaşi om de la Paşcani, ascultând pe drum comentariile bădărănoase a respectivului pe fonul Adrianei Ochişanu şi a lui Stas Mihailov.
La Paşcani totul superb, sincer am rămas fără cuvinte! Mai ales cum s-au pregătit oamenii, cum domnul director Strună şi Domnul Ministru Şalaru au mers cu noi 4 ore prin halele şi secţiile de producere care nu se mai terminau. Ai impresia cu la Minister la PR se pricepe numai ministrul, lucru foarte trist de altfel!
Apoi (iarăşi "conduşi") până la "Hanul Ancuţei". Aici a mai fost un prânz şi multe discuţii cu şefii de la Remar şi CFM, totul foarte deschis şi frumos. Apoi a urmat...
Hanul se află la vreo 25 km nord de Roman. Noi trebuie să ajungem în timp util la Chişinău, pe la Albiţa pentru că drumul pe lângă Ungheni e rău. Ai trei opţiuni:
1. Pe la Iaşi, vre-o 3 ore până în vamă pentru că treci prin Iaşi şi mergi greu. Teoretic - aşa a vrut să facă "şoferul".
2. Un traseu un pic mai lung, pe care îl treci mai repede pentru că nu ai localităţi mari pe drum. Unii au zis că nu e bun drumul până la Vaslui, asta oameni care merg pe drumuri din Moldova! Eu aş fi ales aşa şi la 6,30 eram la vamă. La 8 în Chişinău.
3. Opţiunea 3 - pe la Bacău, eu aş fi ales-o pe asta luând în calcul cine stă la volan. Pe la 9 eram în Chişinău, cel târziu.
Asta totul teorie. Practica bate orisce percepţie despre un şofer de transport public!
Omul a pornit spre Iaşi fără să ia în calcul trei factori de risc: 1. Nu ştie drumul, 2. Trebuie să mergi printr-un oraş mare şi pierzi timp, 3. Factorul uman din autobuz. (3.1 la volan e un ipocrit). Majoritatea ne-am băgat cu nasul în dispozitive mobile sau am adormit. M-am trezit la Iaşi când tipul circula de mai bine de jumate de oră rătăcit prin oraş. În momentul când am ajuns aproape în centru şi era cât pe ce să găsim drumul spre ieşire, responsabilul de presă şi imagine (!) de la minister a zis că vrea la mall. Chiar dacă eram deja în întârziere, acest Susanin al timpurilor noastre s-a arătat uşor de convins.
Ca rezultat încă juma de oră înapoi spre de unde am venit şi o oră la mall! Dacă credeţi că aici peripeţiile s-au terminat, staţi să vedeţi că abia au început! Pornirea de la Carefour a fost cu ghinion! Mai bine de o oră autobuzul a rătăcit prin centrul Iaşilor! Era să fie de râs dacă nu ar fi fost de plâns. Fără să ştie, "şoferul" ne-a dus să vedem toate monumentele din centrul oraşului şi de la periferii tot.
Drumul "Hanul Ancuţei - Albiţa" a arătat cama aşa:
Şi dacă voi o să credeţi că aici s-a terminaţi, fiţi atenţi! La ieşire din oraş am aflat cu stupoare că conducătorul unităţii de transport public a închis veceul din dotare, luând în calcul procentul de consumatori de bere de la bord - a fost un adevărat act de genocid! Veceul ecologic a fost organizat în câmp undeva la 40 km înainte de vamă. Apoi vama şi "tradiţia milenară" a oamenilor care trec la Leuşeni de a se opri la prima unitate de igienă de pe teritoriul pruto-nistrean a fost încălcată şi ea - asta deja blasfemie crasă!
Cireaşa de pe tort a fost la urmă când omul care trebuie să ajungă de la Leuşeni la Ministerul Agriculturii a intrat pe la Telecentru (orice om teafăr "o lua" pe la Buiucani), făcând un cot de 14 km pe drum dezastruos (cum, mie mi-a fost comod pentru că am coborât lângă casă şi am economisit 30-35 lei pe taxi, dar e împotriva logicii eleemntare!)!
În Chişinău lumea era la 23:30 (mulţumim lui Dimex pentru precizări), cineva trebuia să ajungă la Bălţi, alţii trebuiau să dea bani de taxi în loc de 3 lei la microbuz, cineva avea planuri pe seară...
De ce am scris toate astea? Nu pentru că e cel mai important ce s-a întâmplat în această vizită, dar este un exemplu cum nu se poate de făcut! Nu se poate ca 2-3 oameni incompetenţi să-şi bată joc de munca enormă depusă de mulţi alţii! A celor de la HR CFM care au muncit enorm cu vizele şi a lui Eugen cu Dima care le-au ajutat! A directorului de la CFM şi a ministrului Şalaru, a oamenilor minunaţi de la Remar.
Eu tare sper că ministerul transporturilor va avea cândva oameni cpabili să îi asigure o imagine măcar pe măsura lucrurilor bune care se fac!
P. S. Urmează partea a doua: de bine! cu multe multe poze şi lucrurile mari şi frumoase pe care le-am văzut şi discutat.
P.P.S. Apropo, cei care cred că renovarea trenurilor s-ar putea face în Moldova sunt pur şi simplu ridicoli. Atâta tehnologie şi "know how" ca la fabrica de la Paşcani nu se găseşte în toată industria RM cu tot cu AŞM!
Odă capitalei europene!
Acum aproape 190 de ani, un tip un pic cam smolit de viţă nobilă dar rău de gură şi de pană, poposea contrar voinţei proprii la Chişinău. Era într-un fel de autosuspendare din boema peterburgiană a la primul sfert de secol XIX. Puţini ştiu, dar pe lângă talentul de poet, mai avea şi darul prevestirii. Acest muşteriu cu favoriţi a prezis acum aproape două secole că în primăria capitalei basarabene se va instala Dorin Chirtoacă. Iată ce-i scria într-o epistolă prietenului Filipp Wiegell:
"Проклятый город Кишинёв!
Тебя бранить язык устанет.
Когда-нибудь на грешный кров
Твоих запачканных домов
Небесный гром, конечно, грянет,
И — не найду твоих следов!
Падут, погибнут, пламенея,
И пестрый дом Варфоломея,
И лавки грязные жидов:
Так, если верить Моисею,
Погиб несчастливый Содом.
Но с этим милым городком
Я Кишинев равнять не смею,
Я слишком с библией знаком
И к лести вовсе не привычен.
Содом, ты знаешь, был отличен
Не только вежливым грехом,
Но просвещением, пирами,
Гостеприимными домами
И красотой нестрогих дев!
Как жаль, что ранними громами
Его сразил Еговы гнев!
В блистательном разврате света,
Хранимый богом человек
И член верховного совета,
Провел бы я смиренно век
В Париже ветхого завета!
Но в Кишиневе, знаешь сам,
Нельзя найти ни милых дам,
Ни сводни, ни книгопродавца.
Жалею о твоей судьбе!
Не знаю, придут ли к тебе
Под вечер милых три красавца;
Однако ж кое-как, мой друг,
Лишь только будет мне досуг,
Явлюся я перед тобою;
Тебе служить я буду рад —
Стихами, прозой, всей душою,
Но, Вигель,— пощади мой зад!"
"Проклятый город Кишинёв!
Тебя бранить язык устанет.
Когда-нибудь на грешный кров
Твоих запачканных домов
Небесный гром, конечно, грянет,
И — не найду твоих следов!
Падут, погибнут, пламенея,
И пестрый дом Варфоломея,
И лавки грязные жидов:
Так, если верить Моисею,
Погиб несчастливый Содом.
Но с этим милым городком
Я Кишинев равнять не смею,
Я слишком с библией знаком
И к лести вовсе не привычен.
Содом, ты знаешь, был отличен
Не только вежливым грехом,
Но просвещением, пирами,
Гостеприимными домами
И красотой нестрогих дев!
Как жаль, что ранними громами
Его сразил Еговы гнев!
В блистательном разврате света,
Хранимый богом человек
И член верховного совета,
Провел бы я смиренно век
В Париже ветхого завета!
Но в Кишиневе, знаешь сам,
Нельзя найти ни милых дам,
Ни сводни, ни книгопродавца.
Жалею о твоей судьбе!
Не знаю, придут ли к тебе
Под вечер милых три красавца;
Однако ж кое-как, мой друг,
Лишь только будет мне досуг,
Явлюся я перед тобою;
Тебе служить я буду рад —
Стихами, прозой, всей душою,
Но, Вигель,— пощади мой зад!"
Aşa scria Puşkin despre Chişinăul de la începutul secolului XXI, nu are cum să fie despre cel din XIX, nu se poate să nu se fi schimbat nimic în două secole!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)






