Schema unu.
Iei una bucată bancă normală, te înţelegi cu "cine trebu", îţi dă câteva miliarde credite pe gaj fictiv, din cauza gajului ficitiv creditul devine neperformant. Fiind neperformant, nu mai trebuie să-l întorci. Banca nimereşte în picaj liber dar vine statul (Parlamentul) şi o susţine cu câteva sute de milioane pentru recapitalizare. Banca devine absolut stabilă. Pe urmă statul (Guvernul) decide să emită acţinui suplimentare şi tot el decide să nu le cumpere. Iar tu, pe banii luaţi din creditele pe care nu trebuie să le întorci iei şi cumperi toate acţiunile noi şi deţii încă 23,3% din acţiuni. Iar cât ţine de creditele vechi - acum poţi să gajezi chiar acţiunile băncii. Uite aşa dacă te înţelegi "cu cine trebu" poţi cumperi o bancă pe banii băncii.
Importnat este să nu zică nimeni nimic. Ca să se facă că nu văd nimic, trebuie şi tu să te faci că nu vezi ceva.
Schema doi - scurt pe doi.
Pentru că te-ai făcut că nu vezi ceva, ai la dispoziţie următoarea mişcare. Iei una bucată aeroport cu rezultate economice foarte bune şi îl dai pe gratis la nişte paţani din Daghestan, pe 50 ani. Gata - scurt pe doi. 230 mln euro investiţi înseamnă în cel mai bun caz 100, banii ăştia se recuperează în cel mult 10 ani, pe urmă alde gareacie gornîe parni o să mulgă moldovenii de bani. Şi nu-l întrebaţi pe Lazăr, el este "nepriciom".
Aşa că ne vedem la Vilnius.
Şi una generică...
Despre drumuri "reparate".
Mai întâi drumurile erau reparate ziua pentru că nu erau bani mulţi şi erau alegeri - oamenii trebuia să vadă cu se lucrează ceva.
Apoi au apărut bani şi drumurile se reparau mai mult, adică au început să fie reprate mai mult pe datorie şi noaptea. Noaptea se lucra bine, repede, fără ambuteiaje. Apoi poliţia a spus că nu are cum să-i păzească pe drumari. Apoi nişte automobilişti au călcat nişte drumari.
Apoi drumurile au început să fie reparate ziua. Drumurile erau reparate ziua pentru că noaptea poliţiştii nu păzesc drumarii. Drumurile erau blocate ziua dar lăsau o bandă liberă. Una singură.Cine a avut plăcerea să meargă în mai pe Mateevici ştie.
Ieri şi alaltăieri se repara drumul pe 31 august, ei cum se repara - vezi foto. Alde rebeata de la exdrupo au pus Gaz-ul "poperiok" străzii şi nici măcar o bandă nu era liberă, riscul accidentării măcar a unui emerit drumar al regiei ExDruPo era cu tendinţă spre zero.
Acum întrebare înrebătoare: kakova hrena nu se poate de blocat porţiuni de străzi întregi pe timp de noapte cu Gazoane şi lucraţi cât vreţi voi numai nu formaţi ambuteiaje ziua?
Foto de Iulian Bercu.
Apoi au apărut bani şi drumurile se reparau mai mult, adică au început să fie reprate mai mult pe datorie şi noaptea. Noaptea se lucra bine, repede, fără ambuteiaje. Apoi poliţia a spus că nu are cum să-i păzească pe drumari. Apoi nişte automobilişti au călcat nişte drumari.
Apoi drumurile au început să fie reparate ziua. Drumurile erau reparate ziua pentru că noaptea poliţiştii nu păzesc drumarii. Drumurile erau blocate ziua dar lăsau o bandă liberă. Una singură.Cine a avut plăcerea să meargă în mai pe Mateevici ştie.
Ieri şi alaltăieri se repara drumul pe 31 august, ei cum se repara - vezi foto. Alde rebeata de la exdrupo au pus Gaz-ul "poperiok" străzii şi nici măcar o bandă nu era liberă, riscul accidentării măcar a unui emerit drumar al regiei ExDruPo era cu tendinţă spre zero.
Acum întrebare înrebătoare: kakova hrena nu se poate de blocat porţiuni de străzi întregi pe timp de noapte cu Gazoane şi lucraţi cât vreţi voi numai nu formaţi ambuteiaje ziua?
Foto de Iulian Bercu.
Scenariu pentru Transnistria.
Dacă tot am rămas restant de la off-line cu vice-premierul Carpov şi e actual cu Transnistria, scriu cum văd eu că se pot mişca lucrurile.
1. Imagine.
Dacă vrem să redobândin integritatea ţării, trebuie să obţinem aliaţi printre decidenţi. Suportul relativ al UE, SUA şi Ucrainei este echilibrat de opoziţia Rusiei care controlează militar, economic şi ideologic regiunea. Unicul decident pe care-l putem atrage de partea noastră sunt însăşi locuitorii din Transnistria, contrar voinţei acestora niciun Şevciuk nu va putea duce regiunea în Rusia şi nici un soldat rus nu va mai sta acolo.
Regiunea are de facto cam 430-450 mii locuitori. Cam 250 mii persoane economic active. Aceştia au o singură mare problemă - sărăcia generată de lipsa locurilor decent plătite de muncă. Să fie create 3-4 zone economice libere la Rezina, Anenii Noi, Căuşeni, Criuleni, să fie acceptate impozite zero pentru investitori pe 15 ani, chiar şi fără impozite sociale şi medicale de pe salariat şi angajator. Pui să lucreze în zonă cei mai amabili poliţişti, repari drumurile spre zona de demarcare a zonei controlate de Tiraspol, transport public şi o singură condiţie pentru investitor - numărul de locuri de muncă create.
Cunoscând sărăcia şi şomajul din oraşele transnistrene Bălţi, Dubăsari, Râbniţa dar şi-n sate, putem lesne să fim siguri că locuitorii din stânga Nistrului vor năvăli să lucreze.
Zilnic zonele să fie vizitate de patroni şi amdinistratori, împreună cu oficiali moldoveni care să nu uite să pomenească cine le-a dat de lucru. Iar la angajare o singură condiţie - acte care dovedesc cetăţenia oricărui stat recunoscut de către Republica Moldva.
20 de întreprinderi mari ar putea asigura o sumedenie de rezultate: un număr mare de transnistreni care-şi vor face buletine moldoveneşti, imagine pozitivă a Chişinăului văzută de pe fundul farfuriilor în care ai ce pune a cel puţin 40% din populaţia Transnistriei, nişte bănuţi în plus veniţi prin TVA şi alte taxe la magazinaşele şi super-marketurile care vor creşte la ieşirea din fiecare zonă economică liberă, ar mai fi multe altele.
Cel mai important - Chişinăul nu va mai fi sperietoare. Statul l-ar costa vre-o 80-90 mln de euro, cam cât se cheltuieşte anual pe cofee-brakeuri şi mult mai puţin decât se fură la întreprinderile de stat şi din otkaturi.
2. Imagine atractivă.
Locuri de lucru nu sunt suficiente pentru a dori să trăieşti în altă ţară. Ţara asta chiar trebuie să fie mult mai bună din toate punctele de vedere. Faceţi reforme, combateţi real corupţia, asta se face simplu: vin patru proprietari de partide şi zic, gata, de azi trei ani nu furăm deloc, sau furăm numai iaca atâta şi gata, nimeni nu va fura, sau va fi pedepsit pentru furt - simplu, aşăi?
Iar într-o ţară cu educaţie adecvată, medici care nu te lasă să mori pe hol, poliţişti care chiar nu iau mită toţi vor dori să vină şi o să zboare şevciucii cu tot cu alde ninociki cu garnizonul rus în acelaşi eşalon. Atunci când va apărea o forţă politică la Tiraspol care va spune "vrem reunirea cu Moldova" şi va fi votată, niciun soldat rus nu va rămâne acolo a doua zi.
3. Da de unde?
Se poate, dar de unde voinţă? Problema transnistreană este în acelaşi pachet cu toate celelalte şi mai există numai datorită corupţiei totale şi incompetenţei clasei politice de la Chişinău. Într-un cuvânt factorul uman.
p.s. Tare aş vrea să-l cred pe ministrul apărării că armata RM ar fi capavilă să facă faţă unui atac al sepratiştilor susţinut de contingentul rus, da nu prea cred.
1. Imagine.
Dacă vrem să redobândin integritatea ţării, trebuie să obţinem aliaţi printre decidenţi. Suportul relativ al UE, SUA şi Ucrainei este echilibrat de opoziţia Rusiei care controlează militar, economic şi ideologic regiunea. Unicul decident pe care-l putem atrage de partea noastră sunt însăşi locuitorii din Transnistria, contrar voinţei acestora niciun Şevciuk nu va putea duce regiunea în Rusia şi nici un soldat rus nu va mai sta acolo.
Regiunea are de facto cam 430-450 mii locuitori. Cam 250 mii persoane economic active. Aceştia au o singură mare problemă - sărăcia generată de lipsa locurilor decent plătite de muncă. Să fie create 3-4 zone economice libere la Rezina, Anenii Noi, Căuşeni, Criuleni, să fie acceptate impozite zero pentru investitori pe 15 ani, chiar şi fără impozite sociale şi medicale de pe salariat şi angajator. Pui să lucreze în zonă cei mai amabili poliţişti, repari drumurile spre zona de demarcare a zonei controlate de Tiraspol, transport public şi o singură condiţie pentru investitor - numărul de locuri de muncă create.
Cunoscând sărăcia şi şomajul din oraşele transnistrene Bălţi, Dubăsari, Râbniţa dar şi-n sate, putem lesne să fim siguri că locuitorii din stânga Nistrului vor năvăli să lucreze.
Zilnic zonele să fie vizitate de patroni şi amdinistratori, împreună cu oficiali moldoveni care să nu uite să pomenească cine le-a dat de lucru. Iar la angajare o singură condiţie - acte care dovedesc cetăţenia oricărui stat recunoscut de către Republica Moldva.
20 de întreprinderi mari ar putea asigura o sumedenie de rezultate: un număr mare de transnistreni care-şi vor face buletine moldoveneşti, imagine pozitivă a Chişinăului văzută de pe fundul farfuriilor în care ai ce pune a cel puţin 40% din populaţia Transnistriei, nişte bănuţi în plus veniţi prin TVA şi alte taxe la magazinaşele şi super-marketurile care vor creşte la ieşirea din fiecare zonă economică liberă, ar mai fi multe altele.
Cel mai important - Chişinăul nu va mai fi sperietoare. Statul l-ar costa vre-o 80-90 mln de euro, cam cât se cheltuieşte anual pe cofee-brakeuri şi mult mai puţin decât se fură la întreprinderile de stat şi din otkaturi.
2. Imagine atractivă.
Locuri de lucru nu sunt suficiente pentru a dori să trăieşti în altă ţară. Ţara asta chiar trebuie să fie mult mai bună din toate punctele de vedere. Faceţi reforme, combateţi real corupţia, asta se face simplu: vin patru proprietari de partide şi zic, gata, de azi trei ani nu furăm deloc, sau furăm numai iaca atâta şi gata, nimeni nu va fura, sau va fi pedepsit pentru furt - simplu, aşăi?
Iar într-o ţară cu educaţie adecvată, medici care nu te lasă să mori pe hol, poliţişti care chiar nu iau mită toţi vor dori să vină şi o să zboare şevciucii cu tot cu alde ninociki cu garnizonul rus în acelaşi eşalon. Atunci când va apărea o forţă politică la Tiraspol care va spune "vrem reunirea cu Moldova" şi va fi votată, niciun soldat rus nu va rămâne acolo a doua zi.
3. Da de unde?
Se poate, dar de unde voinţă? Problema transnistreană este în acelaşi pachet cu toate celelalte şi mai există numai datorită corupţiei totale şi incompetenţei clasei politice de la Chişinău. Într-un cuvânt factorul uman.
p.s. Tare aş vrea să-l cred pe ministrul apărării că armata RM ar fi capavilă să facă faţă unui atac al sepratiştilor susţinut de contingentul rus, da nu prea cred.
Instrucţiuni de scris BAC-ul.
Eşti elev/ă în clasa 12-a, ai deja 18 ani, ştii a citi şi a scrie? Nu ai retard mental? Poţi chiar să utilizezi internetul? Ai chiar şi minime aptitudini în a utiliza softurile elementare? Ai citit la viaţa ta mai mult de 3 cărţi pe an? Poţi arăta pe hartă Italia? Ştii să faci deosebirea dintre Marco Polo şi Vladimir Voronin (poate chiar doamne fereşte ştii cine-s ăştia doi)? Ap dacă ştii astea de sus - nu ai nevoie de BAC.
Dacă ai dat deja bani - felicitări, eşti bou! Pentru că dă să-ţi explic un mic detaliu - această mită nu te va ajuta mai deloc! În primul rând nu vei trece la un loc de buget la facultăţile prestigioase pentru că acolo se ajunge numai cu "10 pe linie" iar pentru asta trebuie să înveţi, sau să înveţi la Prometeu şi să fii o fufă care mai cade în come alcoolice prin veceul liceului, principalul să fie tata "mare ştuţăr" şi vei izbuti să iei numai note de zece, chiar dacă dai testul gol la final de examen.
Apoi iată "intratului" la facultate notele mari la BAC nu prea ajută, totuna trebuie să mergi la contract. Iar vestea bună e că dacă ştii toate cele enumărate în primul alineat apoi deja după primul semestru poţi să devii "bugetar" şi să primeşti chiar şi bursă! A doua veste bună este că la Facultate cei care învaţă cu adevărat nu sunt obligaţi să plătească, iar profii îi mai şi respectă. Vestea proastă e că achitarea contractului pentru juma de an e mai scumpă decât ce strângeţi voi de obicei la BAC (un an de contract e de la 6 la 16 mii de lei).
Şi ultima veste, cea care contează cu adevărat şi una foarte proastă pentru tine care stai pe spatele părinţilor şi îi mornăi să-ţi cumpere telefon nou, pentru că ţi-i în cot că unul sau chiar ambii dintre ei sunt la muncă peste hotare! Tu vrei haine noi la balul de absolvire, tu vrei bani de mită la observatori, exact peste o lună tu vei cere bani de contract la facultate, de gazdă, de haine noi (pentru că-ţi dai seama că hainele de sute de euro cumpărate în ultimul timp de părinţi sunt nişte zdrenţe demodate ţărăneşti), tu vrei telefon nou lunar pentru că pe cele vechi le pierzi regular sau le fură cineva. La finele primului semestrul de facultate tot tu o să vrei bani de mită profesorilor! Numai că tu nu ştii ce vrei de la viaţa asta şi cu atât mai mult de la facultate. Tu o să copiezi, o să mituieşti, o să cumperi teza, o să finalizezi cu note decente şi.... pabam - o să mergi la zarabotkă! Pentru că nu ai învăţat nimic, nu ştii nimic să faci, nu vrei nimic să faci! Felicitări - ai pierdut 8 ani de viaţă, puteai merge la Zarabotkă după a 9-a!
Iar cel care ştie ce scrie în primul alineat şi vrea ceva nici nu prea are nevoie de facultate pentru a obţine ceva în viaţă, BAC-ul este şi mai inutil!
Baftă, dragi absolvenţi! Luaţi seama la camere!
P.S. Dacă anul acesta gradul de promovare nu va depăşi 40% (şi asta e încă mult), eu personal îi pun o bere domnului vice-ministru Grosu!
Principiul reciclării demnitarilor.
Poză simbol de pe UNIMEDIA.
De pe timpul lui Voronin în Moldova a fost instituită o modă politică stranie. Înalţii demnitari care sunt demişi sau pierd alegerile sunt promovaţi de către liderii de partid în alte funcţii de demnitate publică. Practica a fost preluată de către toate partidele de la guvernare de după 2009. De la Veaceslav Iordan la actualii foşti miniştri şi candidaţi la deputăţie care nu au trecut pragul, toţi se aleg cu funcţii grase din parte partidului. Probabil o fi un principiu preluat de la ecologişti, gunoiul nu îl arunci - îl dai la reciclare.
Mie mi s-a creat impresia că în partidele politice s-au aciuat nişte impotenţi care nu sunt capabili să îşi găsească un job decent fără suportul şefilor de SRL-uri partide politice. Deci - foştii miniştri, deputaţi, directori şi şefi de agenţii sunt nişte agramaţi incapabili să-şi croiască o afacere sau să câştige un concurs de angajare? Reieşind din cum urmează soarta lor - DA!
Şi mai grav este când sunt înlăturaţi membri din echipele unor instituţii ale statului pentru că cineva "de-a nostru" a rămas pe dinafara treucii. Dar cel mai oribil fenomen este când puncte din negocierile politice conţin sarcini de tipul "trebuie să luăm instituţia x, ministerul y sau ambasada z pentru că al nostru n a rămas fără lucru". În următoarele săptămâni va urma cursa demiterii multor viceminiştri, şefi de insituţii, directori de desconcentrate, să vedem unde se vor regăsi cei demişi!
Penibilul abia începe, treb de făcut un tabel în excel cu numele celor demişi şi unde vor ajunge - un fel de "Circulaţia funcţionarilor în jurul treucii".
Redescoperă Moldova - Cahul. Ziua 1: enigma catacombelor cahulene.
Redescoperirea Cahulului turistic am început-o cu orașul propriu zis. Primblarea prin centrul vechi am făcuto pe jos și cu bicicletele. Anume așa trebuie să procedezi dacă vrei să vezi Cahulul vechi, cu automobilul pur și simplu nu vei putea accesa unele străzi.
Impresia generală despre orașul istoric este că lipsește orice grijă măcar minoră față de aspectul arhitectural al străzilor vechi. Totuși sunt lucruri și locuri de văzut. Din punct de vedere turistic, cel mai impresionant și cu perspectivă lucru sunt catacombele orașului. De fapt acestea nu sunt catacombe ci un sistem de tuneluri din cărămidă care cuprinde tot centrul vechi a orașului. Galeriile se intersectează, unele locuri se spune că pot permite să întoarcă în loc un car cu cai. Bătrânii povestesc multe istorii ciudate despre galeriile subterane. Legenda locală spune că sunt construite de către turci. Cert este că mortarul folosit și cărămida nu sunt caracteristice pentru secolul 19.
În perioada sovietică intrările în catacombe erau blocate sistematic, acum acestea sunt acoperite cu lut. În timpul construcțiilor beciurilor mai apar porțiuni de galerii semiastupate în care se mai poate de intrat. Unul dintre aceste locuri chiar în centrul orașului l-am vizitat și noi. La prima vedere un beci nou, dar în capătul acestuia se deschide o intrare arcuită care cotește și pleacă în pantă undeva spre adâncimi necunoscutcăe.
Cine și când a construit această galerie enormă nu se cunoaște cu siguranță. Povestea locală precum că ar avea chiar o conexiune pe sub Prut cu malul român nu seamănă chiar a poveste. În anii 90, un omulean care prietenea la cătăramă cu paharul de la Crihana Veche, după ce trăgea câte o beție zdravănă a fost reținut în repetate rânduri de către poliția română pri satele de pe malul drept al Prutului. După ce povestea s-a repetat de câteva ori, polițiștii români au sesizat colegii de la Cahul în privința infractorului care traversează în mod enigmatic granița.
Oamneii legii de la noi au instituit supravegherea operativă a bețivului de la Crihana Veche. După mai multe pahare cu cumetrii, acesta a mers la Cahul și a intrat în beciul nesupravegheat de la Școala Sportivă din oraș. A doua zi acesta a fost predat grănicerilor moldoveni de către poliția română. Beciul a fost închis iar intrarea în galerii blocată.
S-ar părea că enigmaticele galerii trebuie cercetate, curățate și deschise pentru vizitatorii curioși. Arheologii de la noi au încercat să obțină permiesiunea de a efectua cercetări. În mod straniu această încercarre s-a lovit de refuzul Ministerului de Interne și a celui de Externe - deci, cineva știe ce știe despre galeriile din cărămidă veche de la Cahul!
Impresia generală despre orașul istoric este că lipsește orice grijă măcar minoră față de aspectul arhitectural al străzilor vechi. Totuși sunt lucruri și locuri de văzut. Din punct de vedere turistic, cel mai impresionant și cu perspectivă lucru sunt catacombele orașului. De fapt acestea nu sunt catacombe ci un sistem de tuneluri din cărămidă care cuprinde tot centrul vechi a orașului. Galeriile se intersectează, unele locuri se spune că pot permite să întoarcă în loc un car cu cai. Bătrânii povestesc multe istorii ciudate despre galeriile subterane. Legenda locală spune că sunt construite de către turci. Cert este că mortarul folosit și cărămida nu sunt caracteristice pentru secolul 19.
Cine și când a construit această galerie enormă nu se cunoaște cu siguranță. Povestea locală precum că ar avea chiar o conexiune pe sub Prut cu malul român nu seamănă chiar a poveste. În anii 90, un omulean care prietenea la cătăramă cu paharul de la Crihana Veche, după ce trăgea câte o beție zdravănă a fost reținut în repetate rânduri de către poliția română pri satele de pe malul drept al Prutului. După ce povestea s-a repetat de câteva ori, polițiștii români au sesizat colegii de la Cahul în privința infractorului care traversează în mod enigmatic granița.
Oamneii legii de la noi au instituit supravegherea operativă a bețivului de la Crihana Veche. După mai multe pahare cu cumetrii, acesta a mers la Cahul și a intrat în beciul nesupravegheat de la Școala Sportivă din oraș. A doua zi acesta a fost predat grănicerilor moldoveni de către poliția română. Beciul a fost închis iar intrarea în galerii blocată.
S-ar părea că enigmaticele galerii trebuie cercetate, curățate și deschise pentru vizitatorii curioși. Arheologii de la noi au încercat să obțină permiesiunea de a efectua cercetări. În mod straniu această încercarre s-a lovit de refuzul Ministerului de Interne și a celui de Externe - deci, cineva știe ce știe despre galeriile din cărămidă veche de la Cahul!
Un pahar de vin - dar frumos!
Am scris odată demult despre cultura vinului la moldoveni, era de Crăciunul pe vechi cu ocazia unei celebre călătorii cu maşina la Poliţia Rutieră.
Uite că cei din proiectul USAID CEED II, împreună cu cei mai buni vinificatori de la noi ne propun să cinstim un pahar cu vin altfel - frumos. Aşa mai europeneşte este să vină toţi îmbrăcaţi frumos, să stea de vorbă cu o cupă mare de spumant sau un pahar de Rose plin de-un sfert. Discuţiile să fie îmbinate cu shoping de lucruri mici şi frumuşele confecţionate de meşteri iscusiţi. Se poate şi aşa!
Acest eveniment frumos se cheamă - Al 4-lea Vernisaj al Vinului - ediţia de primăvară şi se va desfăşura pe 16 aprilie de la ora 19:00 la Leogrand. Intrarea costă 100 de lei - dai un ban dar face! Vinul şi gustările sunt incluse în preţ.
Nu cred că mai sunt multe bilete dar mai puteţi să prindeţi repede câteva pe www.fest.md, la telefon: 022202613, 022202615, 078333880 sau la adresa :vernisajulvinuluimd@gmail.com.
Eu mă duc, sincer - o să am plăcere să beau un pahar de vin frumos, ca aristocraţii!
Uite că cei din proiectul USAID CEED II, împreună cu cei mai buni vinificatori de la noi ne propun să cinstim un pahar cu vin altfel - frumos. Aşa mai europeneşte este să vină toţi îmbrăcaţi frumos, să stea de vorbă cu o cupă mare de spumant sau un pahar de Rose plin de-un sfert. Discuţiile să fie îmbinate cu shoping de lucruri mici şi frumuşele confecţionate de meşteri iscusiţi. Se poate şi aşa!
Acest eveniment frumos se cheamă - Al 4-lea Vernisaj al Vinului - ediţia de primăvară şi se va desfăşura pe 16 aprilie de la ora 19:00 la Leogrand. Intrarea costă 100 de lei - dai un ban dar face! Vinul şi gustările sunt incluse în preţ.
Nu cred că mai sunt multe bilete dar mai puteţi să prindeţi repede câteva pe www.fest.md, la telefon: 022202613, 022202615, 078333880 sau la adresa :vernisajulvinuluimd@gmail.com.
Eu mă duc, sincer - o să am plăcere să beau un pahar de vin frumos, ca aristocraţii!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
