Mulţumesc, Europa!

Vlad Filat l-a retras pe Bodiu în favoarea lui Chirtoacă!

Nu săriţi să-l lăudaţi, a făcuto la presiunea europenilor care au condiţionat astfel susţinerea - cu păstrarea AIE, iar AIE se poate păstra doar cu condiţia păstrării PL pe linie de plutire şi a lui Chirtoacă la primărie.

Anume oficialii europeni, şi nicidecum "dragostea de ţară" şi dorinţa de a păstra AIE, l-au făcut pe premier să renunţe la viitoarea alianţă cu PCRM, asta înseamnă că susţinerea europeană va creşte.

Trebuie să recunosc că şi mişcările din interiorul PLDM au contat la această decizie.

Nu mor caii când vrea iarba

A.S. Nu am scris de mult timp despre politică, consider că nu este tocmai onest să scrii când eşti implicat măcar în careva măsură, totuşi subiectele din ultimul timp mă fac să depăşesc şi această barieră.

Godea a plecat de la Filat, Tănase a plecat de la Filat, mai înainte de la Filat au plecat Nagacevschi şi Vieru, tot mai înainte la Filat au venit Tudor Darie şi mulţi comunişti, pd-işti pl-işti şi alţi oportunişti. În primele cazuri am asistat la situaţia în care unii oameni au renunţat să-şi mai calce în picioare convingerile, în cele din urmă cazuri am asistat la situaţia când unii oameni au călcat în picioare convingerile mai vechi.

Acum mulţi spun despre faptul că PLDM (a se citi partidul care îi aparţine lui Filat) se destramă. Nu ştiu de ce nu mă miră să aud asemenia păreri de la aşa numiţii analişti politici care vestesc seară de seară de la ecranele televizoarelor. Aşa ar dori mulţi, aşa ar părea firesc pentru oricine nu înţelege ce înseamnă de fapt PLDM la momentul actual. Iată cum văd eu acest partid: este partidul care primul după 2001 a reuşit să depăşească pragul psihologic de 20%, abia la alegerile din noiembrie anul trecut, iar fenomenul nu poate fi explicat doar prin management-ul eficient de imagine (acesta se datorează pompării de bani în serviciile unor buni profesionişti de domeniu şi darea la o parte a încăpăţinării de a nu lua în consideraţie sfaturile acestora), ori majoritatea absolută de voturi pentru premierul Filat a venit din zonele rurale care nu prea beneficiază de fluxul puternic de informaţie. Dacă este să vorbim despre creşterea aprope dublă a rezultatelor în Chişinău pot fi puse pe seama scăderii de imagine a PL-ului nepregătit de procesul de guvernare, pe coruperea şi manipularea alegătorilor tineri dar şi pe investiţii masive în coruperea presei din capitală. Totuşi la nivel local creşterea, de peste 2 ori în unele raioane, nu poate fi pusă pe seama simplei coruperi a alegătorilor prin cumpărare de voturi, cadouri electorale, promisiuni de neîndeplinit etc..

Pentru a pune în funcţiune mecanismul de corupere şi convingere a votanţilor la novel local, PLDM a pus în funcţiune un sistem de management de partid foarte eficient bazat pe organizaţii teritoriale şi locale foarte puternice. Anume pe autoritatea liderilor locali se bazează creşterea fulminantă a scorului electoral. Anume reprezentanţii locali ai lui Filat au reuşit să convingă sau să cumpere voturile alegătorilor.

Pentru un partid unicul lucru important este numărul de voturi, aşa se măsoară eficienţa muncii membrilor de partid. În 2009 numărul de voturi acumulat de PLDM se datora imaginii de echipă, adică celor care au plecat acum din partid. Deja la 29 iulie 2009 scorul superior PL-ului acumulat de către PLDM s-a datorat consolidării unor echipe puternice la nivelul localităţilor rurale şi la nivelul raioanelor. La 28 noiembrie 2010 votul acumulat de către PLDM se împarte deja între cele acumulate în baza unei campanii eficiente de PR al premierului şi cele aduse de organizaţiile locale. Acum miile de activişti locali sunt mai importante pentru Filat decât orice vicepreşedinte de partid. Asta să fie clar - PLDM nu va fi afectat nci într-un fel de plecările din ultimul timp, balonul încă nu crapă.

Doar una mai merită a fi remarcat la acest capitol - cei care se doresc analişti politici în Moldova chiar nu cunosc deloc viaţa politică din ţară, ori dacă nu cunosc nici măcar la nivel de zvonuri situaţia din interiorul partidelor nu se pot numi nici măcar observatori politici, cu atât mai puţin analişti.

Altă întrebare care macină opinia publică este cauza acestor plecări. Au apărut deja câteva scenarii, putem să "tag-uim": Filat, dictatură, Plahotniuc, lipsă de reforme, lupta pentru primărie - eu cred că sunt implicate toate. Disctatura şi obstrucţionarea reformelor structurale şi sabotarea alianţei de guvernare de către premier pot să nu placă unor membri importanţi de partid - cerd că aşa şi este. Vlad Plahotniuc doreşte să slăbească puterea premierului şi să nu admită ca acesta să pună sub control primăria capitalei - cu siguranţă! Acesta poate să impulsioneză tendinţele secesioniste din interiorul PLDM, atâta timp cât premierul nu se sfieşte să acţioneze la fel împotriva PD, această activitate nici măcar nu poate fi denumită lipsită de onoare. Teoretica existenţă a unei înţelegeri dintre rebelii din tabăra lui Filat şi Plahotniuc nicidecum nu scade din onorea lui Tănase, Nagacevschi sau Godea - cu ce este mai bun sau mai rău Filat decât Plahotniuc?

Primăria capitalei - pentru Vlad Filat este un singur scop clar în aceste alegeri - eliminarea lui Dorin Chirtoacă şi înghiterea drept rezultat a celei mai mari părţi din electoratul de dreapta, iar un comunist la cârma capitalei cel puţin nu are cum să-l încurce pe Filat. Alianţă PLDM-PCRM în consiliul municipal deja practic există, iar cu preţul loialităţii lui Dodon ea poate fi reeditată pe patru ani. În cel mai rău caz, premierului nu-i încurcă nimic să blocheze activitatea viitorului primar din opoziţie, ori în cazul lui Dodon ar putea apărea şi idei pe termen lung. Altfel cum poate fi explicată numirea unui candidat fără nici un fel de şanse care are un singur scop să atace murdar pe actualul primar şi să faciliteze accesul lui Igor Dodon la primărie. Cât ţine de cei care au părăsit PLDM, dar şi de Vlad Plahotniuc nu le-ar plăcea deloc scenariul dat, iar menţinerea lui Dorin Chirtoacă şi a PL-ului ar constitui o garanţie a păstrării formatului de guvernare fără participarea PCRM. Totuşi la nivelul Chişinăului aceste plecări vor avea efect negativ asupra numărului de voturi pe care le va acumula PLDM pentru consiliul municipal (iar anume aici este miza participării la condurcerea capitalei pentru PLDM), candidatul Bodiu nu va acumula oricum multe voturi şi nu poate fi afectat, acei carel-ar putea vota oricum o să-l voteze.

O latură însă este neglijată, poate şi intenţionat, anume - negocierile lui Filat cu comuniştii şi intenţia sa aproape deschisă de a se alia cu aceştia în condiţii anumite. Ori cum altfel se explică plecările aproape spasmatice ale premierului în Europa? Altfel decât prin încercări de a convinge oficialii europeni de necesitatea unei astfel de alianţe nu poate fi explicat acest lucru. Revenind la Igor Dodon, odată ajuns la conducerea primăriei Chişinău acesta devine automat candidat la funcţia de preşedinte PCRM, unicul care va avea şanse, iar cu un PCRM fără Voronin deja se poate de făcut alianţă cu sufletul deschis şi peste opunerea europenilor şi alegătorilor se poate de explicat, iar în lipsa unui PL puternic nu va avea efecte negative asupra scorului electoral.

Aşadar - ne place sau nu, tot Filat rămâne acela care înaintează iar ceilalţi se apără, raţionamentul lui Plahotniuc ar putea fi explicat prin tentativa de a îmbăta exigenţa comuniştilor cu idea revenirii la putere în urma alegerilor anticipate, numai aşa ar putea fi depăşită posibilitatea unei alianţe PLDM-PCRM, fie prin păstrarea pe linie înaltă a lui Dorin Chirtoacă care ar acumula foarte repede tot electoratul de dreapta ce va penaliza decizia eventuală de alianţă "harbuz".

P.S. Revenind la organizaţiile locale PLDM, care spuneam sunt foarte eficiente, trebuie să spun că acestea se bazează exclusiv pe interese financiare, reprezintă grupări de agenţi economici locali, rareori fără reputaţie dubioasă. Iar alături de partid îi ţine doar interesul protecţiei oferite de bunele relaţii cu funcţionarii numiţi de partid, mai ales a celor legate de activităţile economice - Fisc, Serviciul Vamal, Agenţia pentru Achiziţii Publice, Curtea de Conturi, MAI, cele de nivel local şi vă daţi seama şi singuri despre natura acestei "susţineri". Aici trebuie adăugată armata de primari venţi de la PD, PPCD, PCRM, AMN, consilieri raionali etc. care au venit pentru a prelua fluxurile financiare care sunt direcţionate de la bugetul central. Toată această armată, cu rare excepţii, nu are absolut nici o treabă cu principiile şi valorile. Deci nu mor caii ăştia când vrea iarba, păcat că iarba sunt acei care doresc reforme în ţara aceasta, doresc să trăiască mai bine, şi tot ei sunt acei care sunt păscuţi.

Pentru ce am luptat?

Pe 7 aprilie 2009 la ora această târzie tot nu dormeam, creierul funcţiona la intensitate maximă - gîndeam cum de au făcut comuniştii să falsifice voturile. După ceva zile am participat nemijlocit la căutarea acelor încălcări prin listele electorale şi am găsit cu miile - degeaba nu l-a dus capul pe nimeni să ducă acuzaţiile "până la capăt".

Am fost pe 6 şi eram bucuros, m-a alarmat mesajul artificial pro-unionist (nu era cazul), pe 7 am ajuns abia pe la amiază în piaţă, a urmat...

A venit perioada de după, noua campanie electorală - arătaţi-mi un om care a muncit cu mai multă devotare decât mine pentru victoria anti-comunistă şi îi pun monument!

Nu sunt idiot - nu am luptat împotriva comunismului, am luptat pentru schimbare! Am luptat să am o perspectivă în ţara mea, am vrut demolarea sistemului stricat.

Ce am obţinut.

Am devenit foarte curând funcţionar de stat - destul de înalt. Am înţeles că nimic nu s-a schimbat, nu ştiu cât timp voi mai rezista să lupt cu incompetenţa şi lipsa de bun simţ a funcţionarilor. Acum urât: îmi stau în gât boşorogii tâmpiţi, corupţi pe care îi doare în cot de ţara asta! Am aflat între timp că cea mai incompetentă structură din ţara noastră este Ministerul Finanţelor, am ajuns să pricep că un om declarat gata să moară pentru reforme poate deveni cel mai mare gropar al reformelor, am ajuns să mă doară pentru că tinerele speranţe ajung să se declare neputincioase în faţa sistemului.

Dacă până în 2009 nu plecam din Moldova pecntru că aveam speranţa de schimbare, acum am pierdut şi aceasta - mai are rost să nu plec?

(Cu riscul de a mă asemăna cu cei care scriu pe Unimedia) Nu pentru asta am luptat, fraţilor!

Despre schimbare... mai departe

A doua: Despre elementele constituante ale sistemului: cultura elitară şi cea de masse, despre elementele marginale ale unui sistem/mecanism.

Societatea umană, fiind un mecanism viu, are o mulţime de întruchipări, cultura oamenilor poate fi definită prin orice fel de relaţii: civilizaţia actuală globalizată, un trib descoperit recent prin Amazoania, statul Republica Moldova, o civilizaţie demult dispărută, poliţia rutieră a raionului Edineţ, corporaţia Google, totalitatea user-ilor reţelei Facebook - toate acestea sunt sisteme de relaţii între indivizi, anume relaţiile între oameni le-au făcut să devină entităţi socio-culturale - mecanisme.

Sisitemele respective există numai în rezultatul participării tuturor acelor care sunt implicaţi, totuşi, doar aportul unei mici părţi din componenţi, sau anumite acţiuni/abilităţi ale acestora le fac să fie entităţi distincte. Părerea mea este că orice mecanism social are o totalitate de caracteristici care pot fi definite drept cultură (ar fi una dintre cele mai largi accepţiuni a termenului). Există o majoritate clară de caracteristici ale culturii pe care le găsim în cadrul unor sisteme culturale distincte geografic, cronologic, tipologic.

Poliţiştii din Chikago anilor '20, brokerii de la bursele de valori din toate timpurile, oamenii de Neanderthal, preşedinţii SUA, koreenii de nord, cerşetorii din vechiul Babilon, utilizatorii twitter, actorii teatrului Bol'shoj - toţi aceşti oameni au mâncat, dormit, făcut dragoste, băut, s-au născut şi au murit, totuşi aceasta nu îi poate face membri ai aceluiaşi sistem. Definiţia unui sistem o dau anume acele caracteristici puţine care sunt în stare să facă deosebirea dintre două sau mai multe asemenia entităţi. Elemente definitorii ale unui sistem sunt anume acelea fără care nu putem să ni le închipuim, acelea care le dau personalitate.

Spre exemplu - civilizaţia umană globalizată în care trăim nu poate fi definită prin faptul că peste 60% din populaţia globului practică activităţi legate de producerea hranei, în scimb nu putem să ne imaginăm viaţa actuală fără: IT specialişti, ingineri de nave cosmice, PR-manageri, finanţişti, ziarişti, bloggeri, top-manageri, free-lancer-i de tot felul - ori aceştia dacă ar atinge ponderea de 1% din populaţia globului, dar anume ei crează faţa societăţii în care trăim. Evoluţia a făcut astfel încât definirea unei societăţi să devină imposibilă fără a descrie chiar indivizi în parte. Imaginaţi-vă că vreţi să descrieţi lumea la începutul lui 2011 şi nu îi pomeniţi pe Steve Jobbs, Mark Zukerberg, Osamah ben Laden, Julian Assange, Umberto Eco, Dan Brown, Hillary Clinton şi lista poate continua la nesfârşit.

Acest fenomen prefer să îl numesc componentă elitară a culturii unui sistem. Purtătorii acestei componente sunt acei indivizi care posedă cunoştinţe şi aptitudini care definsec specificul sistemului, totalitatea de componente care sunt comune diverselor sisteme, sunt atemporale şi general-umane pot fi numite copmonente ale culturii de masse: producearea hranei, utilizarea produselor rezultate din activitatea purtătorilor culturii elitare, roaderea pantalonilor la birou în aşteptarea vârstei de pensionare, sexualitatea, mersul la Biserică, culesul pomuşoarelor în mezolitic, vânătoarea în paleolitic, jocul în NFS în era informaţională - toate acestea reprezintă componente ale culturii de masse.

Un simplu exerciţiu: încercaţi să definiţi societatea Republicii Moldova la data de azi. Eliminaţi funcţionarii corupţi şi incompetenţi, scoateţi din discurs politicienii aroganţi, nu vorbiţi deloc despre jurnalişti incompetenţi şi vânduţi, nu pomeniţi despre existenţa intoleranţei, nu spuneţi nimic despre monopolişti - cum credeţi veţi putea defini Republica Moldova de azi pe înţelesul unui observator neiniţiat?

Fenomenul socio-cultural care a existat pe teritoriul nostru mai bine de 5000 de ani în urmă, despre care am mai povestit, avea şi el anumite elemente ale culturii care pot fi delimitate pornind de la descoperirile arheologice. Aceleaşi două componente constituante: cultura de elită şi acea de masse. Pornind de la metodele de interpretare folosite în arheologie, putem concluziona drept purtători ai culturii elitare în cadrul comunităţilor culturii Cucuteni pe acei indivizi care deţineau informaţii şi abilităţi prestigioase, acestea le confereau rolul de lideri sociali, dar, în acelaşi timp, marcau specificul sistemului. Concomitent cu oamenii culturii Cucuteni - la nord, est, sud şi vest, în condiţii naturale destul de apropiate (uneori chiar pe aceleaşi teritorii) locuiau comunităţi monumentele, modul de viaţă (mecanismele de funcţionare a sistemelor) cărora se deosebeau radical de acelea ale purtătorilor culturii Cucuteni. Sistemul creat de milenii în sânul culturii Cucuteni a creat o elită de oameni care deţineau secretele producerii ceramicii după tehnologii foarte complexe (procedura de selectare, spălare, preparare şi modelare a lutului lua un timp foarte lung şi necesita cunoştinţe şi experienţă mare), vasele şi figurinele de lut erau arse în cuptoare care, odată dispărute la sfârşitul culturii, au fost readuse la este de Carpaţi abia de către romani peste două mii de ani. Pe lângă cunoştinţe tehnice, aceşti oameni erau iniţiaţi în sfera spirituală, producţia lor era pictată cu simboluri multiple, fiecare compoziţie având o anumită sintaxă semantică.

La fel erau cei care posedau măiestria construcţiei caselor cu etaj, acei care prelucrau metalul, produceau obiecte de înaltă calitate din piatră sau corn - importanţa acestor cunoştinţe este demonstrată prin caracterul divin atribuit acestor activităţi, ori în cadrul acetora au fost atestate numeroase urme de ritualuri religioase. Din rândurile acestor persoane, dar poate şi suplimentar exista elita religioasă. Personajele numite nu constituiau mai mult de 1-2% dintre populaţie, ateliere de producţia au fost găsite rar, marea majoritate a locuinţelor sunt foarte asemănătoare între le şi nu conţini urme a producţiei sofisticate. Este firesc că marea majoritate a populaţiei era implicată în activităţi ale ciclului agricol: creşterea plantelor, cules, creşterea de vite mari cornute. Totuşi, cea mai mare parte dintre informaţiile care ne permit definirea sistemului culturii Cucuteni a fost rezulat al activităţii unui mic număr de purtători ai culturii de elită. Interesant este că în arheologie putem tratata drept elemente de cultură elitară sau de masse chiar obiecte descoperite: un vas pictat, o locuinţă cu etaj, un produs din metal - sunt elemente ale culturii elitare, un vas rudimentar produs şi ars în condiţii casnice, un bordei - sunt elemente ale culturii de masse.

Pe lângă componetele acestea de bază, în cadrul culturii Cucuteni pot fi definite unele elemente care nu pot fi atribuite nici uneia dintre categorii. Fiind o civilizaţie agricolă, activând după un sistem bine pus la punct, oamenii culturii Cucuteni erau destul de paşnici, armele, până la venirea etapei târzii, sunt destul de rare, cu siguranţă luptătorii au existat din totdeauna, ei nu erau simpli agricultori, din câte se vede din datele arheologice şi din paralele etnografice - aceştia, cel mai probabil erau acei bărbaţi care practicau vânătoarea şi păstoritul (a oilor şi caprelor), fiind sedentari, datorită ocupaţiei de bază care era agicultura, sistemul culturii Cucuteni nu prea încadra persoanele care practicau deplasări la distanţe mari. În afară de păstori şi vânători, aici pot fi încadraţi şi comercianţii. Pe cale arheologică a fost atestat schimbul la distanţe cu adevărat impresionante pentru mileniile cinci-patru înainte de era noastră. Acum nu putem face o delimitare clară între comercianţii, păstorii, vânătorii şi luptătorii acelor vremuri, cert este că anume aceştea nu se prea încadrau sistemului culturii Cucuteni, deşi, cu siguranţă se încdarau foarte bine în cadrul comunităţilor, aceste elemente nu pot fi considerate a fi din cultura de masse deoarece prevăd anumite abilităţi extraordinare, dar nici nu participă la definirea sistemică.

Aceste componente pot fi numite elemente marginale ale unui sistem, nefiind în stare să influenţeze sistemul, ele nu se încadreză în şirul banal al culturii de masse.

Elemente marginale sunt în viaţa noastră antiglobaliştii, ecologiştii, luptătorii pentru drepturi, neformalii, exhibiţioniştii, rebelii aculturaţi.

Pentru Republica Moldova la etapa actuală - elemente marginale pot fi considerate: lupta pentru emanciparea femeilor, lupta pentru liberatatea religioasă, Maia Laguta, Oleg Brega, cred că cele mai interesante fenomene în acest sens sunt blogurile, reţelele de socializare, platformele de discuţii dintre tinerii activi şi abili şi Pavel Turcu.

P.S. Va urma despre criza sistemică.

Foto furat de aici.

Despre schimbare... DA! - până la capăt!

A.S. Iarăşi sunt nevoit să spun că de mult timp nu am mai scris pe blog, devin banal! Pentru acei care aşteaptă acum să arunce: "...iarăşi posturi pro-partinice!" Nu. Sunt absolut implicat politic dar nu am de gând să folosesc un blog pentru a atrage simpatii unui partid sau a spăla cuiva creierii.

Trecem la temă - vorbim despre schimbare, schimbarea sistemică, ce înseamnă sistemul, ce înseamnă criza sistemică, ce este cultura elitară şi cea de masă, care sunt elementele constitutuante ale unui sistem, care sunt elementele marginale, ce este o schimbare sistemică, care sunt legităţile procesuale ale acesteia. Toată chestia pleacă de la un exemplu istoric, unul pe care l-am studiat încă acum trei ani, la teza de licenţă - aşadar ARHEOLOGIA SCHIMBĂRII. Pe lângă exemlul numit (nişte procese foarte complexe care se desfăşurau la Est de Carpaţi acu 5500 - 5000 ani în urmă, voi apela la unele exemple din istorie, referitoare la perioade de criză şi schimbări sistemice.

Prima: Despre sistem.

Sistemul - în abordarea actuală sistemul va fi perceput în una dintre cele mai largi aceptări ale sale. Sistemul sunt toate elementele care constituie caracteristiceile unei societăţi, este compus din indivizi, grupuri de oameni, diverse subsisteme de relaţii sociale, credinţe, tabu-uri, legi scrise, cutume, dogme, obiceiuri, activităţi, modele de subzistenţă, subsistemele economic şi politic, semantica universal acceptată de către indivizii incluşi şi altele care pot fi enumărate la nesfârşit. Esenţial - sistemul este creat din oameni, indiferent dacă vorbim despre o entitate politică-socială (stat), etno-socială (popor/naţiune), economică (un model economic), instituţional (comapnie, universitate, guvern etc.), simbolică (religie, doctrină politică, gen muzical, alte), sau dacă vorbim despre un tip de relaţii complexe (repetate - care devin un sistem/mecanism).

La începutul mileniului cinci înainte de era noastră, la Est de Carpaţi, pe teritoriul actual al Moldovei şi în partea de Sud-Est al Transilvaniei s-a consolidat un fenomen numit de către arheologi cultura Cucuteni-Tripolie, unii chiar numesc fenomenul dat o civilizaţie veritabilă, în cazul nostru nu are rost o dezbatere pe marginea termenilor arheologice şi culturologice. În cazul discuţiei noastre contează că fenomenul citat este un sistem, fiind cunoscut doar din săpături arheologice, fenomenul Cucuteni este potrivit pentru cercetarea noastră datorită anume caracterului sumar al informaţiei empirice, aceasta a permis delimitarea unor elemente care pot spune multe despre modul de viaţă a oamenilor care au trăit pe aici mii de ani în urmă, lăsând adevărate opere de artă drept dovezi ale existenţei lor. Putem cu o mare doză de certitudine delimita etapele esenţiale în istoria triburilor preistorice care au lăsat monumentele culturii Cucuteni,

cunoaştem suficiente despre circumstanţele externe care influenţau modul de viaţă (sistemul) acelor oameni.

Odată consolidat, fenomenul Cucuteni s-a exins treptat spre Nord şi Est, în perioada de maximă dezvoltare - prima jumătate a mileniului patru înainte de era noastră triburile ce au lăsat monumente de tip Cucuteni au ajuns să locuiască teritoriile de până la Nipru, cuprinzând întreaga silvostepă de până la Carpaţi la Vest, tot teritoriul era locuit nemaipomenit de intens pentru acea perioadă. Nivelul de dezvoltare atins poate fi considerat drept cel mai înalt din Europa la acea perioadă, poate chiar şi în lume. Locuinţele erau ridicate cu etaj, erau folosite tehnici complicate de construcţii, satele aveau o planificare strictă (nu ca acum), era cunoscută arama şi aurul, obiectele din piatră erau de o măiestrie deosebită, secera din silex era doar cu puţin mai ineficientă decât acea modernă din fier, cel mai uluitor pentru acele timpuri arată ceramica şi plastica de lut ars - adevărate opere de artă, nenumărate bijuterii din os, metal sau chiar sticlă! Cele mai vechi urme a viţei de vie domestice, cea mai veche sticlă, cele mai fascinante exemplare de artă din preistoria târzie - toate au fost descoperite anume în cadrul monumentelor culturii Cucuteni. În perioada de apogeu sunt cunoscute sute de monumente, unele de proporţii uluitoare. Cea mai mare localitate preistorică din lume, găsită între două sate actuale în regiunea Cerkassî din Ucraina era mai mare decât cele două sate actuale şi, cel mai probabil avea mai mulţi locuitori! Aceasta are peste 450 ha şi, după unele estimări, în ea locuiau peste 10000 oameni! Unii sunt tentaţi să vadă în aceste sate enorme, formate din case cu etaj, făcute parcă după un plan de urbanism elaborat de o echipă de arhitecţi contemporani, adevărate oraşe! Logica dezvoltării istorice sugerează că prima civilizaţie veritabilă urma să apară între carpaţi şi Nipru, totuşi aceasta a apărut abia cu 500 ani mai târziu pe văile Nilului şi a Mesopotamiei. Sistemul care a asigurat timp de 1500 ani o dezvoltare continuă şi ascendentă oamenilor culturii Cucuteni a încetat să ofere acelaşi rezultat, mecanismul s-a stricat.

Dezvoltarea excepţională de mii de ani a culturii Cucuteni este un sistem/mecanism. Pentru a nu plictisi cititorul cu matematica superioară numită arheologie teoretică, nu voi descrie modul în care arheologii au ajuns la concluziile care vor fi descrise mai jos, voi prezenta doar rezultatul. La sfârşitul Neoloticului (sf. mil. şase), în această regiune a Europei s-a stabilit o climă prielnică pentru agricultură, iarna era cu 2 grade mai cald, vara era cam ca şi acum dar nu era secetă. Condiţii aproape ideale pentru oamenii culturii Cucuteni. Marea majoritate a acestora era ocupată la muncile de câmp, un oarecare număr practica păstoritul, vânatul, cadrul climatic favorabil permitea acumularea de produse mai multe, un anumit număr de oameni putea să nu fie implicat în activităţi care erau îndreptate spre obţinerea hranei. Aceştia se dedicau în întregime meşteşugurilor, religiei şi ştiinţei (!) - medicinei, astronomiei (dintre cele cunoscute cu siguranţă), adică erau predispuşi spre acumularea de cunoştinţe empirice şi dezvoltarea gândirii critice. Anume aceată categorie de oameni stătea la baza mecanismului de funcţionare a culturii Cucuteni. Ei erau producătorii de obiecte şi deţinătorii de cunoştinţe de prestigiu social.

Ca şi în orice societate arhaică rurală, la oamenii culturii Cucuteni, întreaga viaţă era bazată pe ciclul agrar/calendaristic şi religios, acestea fiind greu de distins. Comunităţile Cucuteni veneau pe un loc nou, defrişeu şi ardeau o porţiune de pădure, iar apoi plantau locul cu cereale sau alte plante, în doi-trei ani lotul sărăcea, ei ardeau unul nou, tot aşa până când toate teritoriile din apropierea localităţii deveneau impracticabile şi ei erau nevoiţi să aleagă un nou loc pentru sat. Practicarea de generaţii nenumărate a acestui mod de a face agricultură a creat un sistem cu adevărat mecanic - o dată la aproximativ 60 ani, atunci când în regiunile noastre se observă eclipse majore de soare, preoţii şi alţi lideri ai comunităţii selectau o vatră nouă pentru sat iar toate casele din satul vechi erau incendiate în cadrul unui ritual religios impresionant (să vă imaginaţi un sat pe vre-o 100 ha, format din locuinţe de lemn cu etaj care ia foc concomitent!), anume aşa le descoperă arheologii până în prezent. Interesant este faptul că, după nişte calcule recente, termenul de exploatare a unei case de tipul acelor utilizate de către oamenii culturii Cucuteni este de 55-60 ani.

Ar mai fi multe interesante de spus, totuşi am insistat cum, pornind de la modelul economic şi condiţiile externre, oamenii culturii Cucuteni au elaborat un sistem devenit mecanic, perfect funcţional, de aceea foarte dpendent de circumstanţele care trebuiau să rămână constante, am arătat cum timp de mii de ani oamenii repetau aceleaşi activităţi an de an, mai mult - chiar o dată la 60 ani! Iată cum arată un sistem clasic, unul devenit mecanism perpetuum mobile în circumstanţe ideale.

Urmează: despre elementele constituante ale sistemului şi acelea marginale, cultură elitară şi cea de mase.

Wiki liki!

Pentru că am fost acuzat de tendinţe spre teorii conspiraţioniste, sofism şi fantezie deosebit de bogată, în subiectul 10 mln pe Le Monde şi The Guardian, nu mă voi justifica, dar voi face un apel la logică!

Pretext pentru flash back: îmi aduc cum se plângea în rândurile unui studiu acum vre-o tei ani un coleg de breaslă cu mult mai în vârstă, cu renume mondial (da în Moldova sunt cercetători cu renume internaţional) că, vezi Doamne, în facultăţile care pregătesc arheologi nu sunt predate ore de logică a cercetării arheologice, m-a mirat nespus pe atunci acest lucru aruncat de omul care la o vârstă nu foarte fragedă nu s-a ostenit să ştudieze supra-sofisticate metode combinatorii matematice, teoria matematică, etnografie aplicativă, modelul de delimitare ale arhetipului în textul scris, arta plastică preistorică ş.a. chestii deosebit de complicate. Necătând la aceste artificii ştiinţifice, studiul monumental a fost făcut praf de către mai mulţi colegi mai tineri şi mai vârstncic, chiar şi au am găsit sumedenie de neconvenienţe şi elemente nesemnificative, la prima vedere, introduse subiectiv, acestea însă au denaturat rezultatul până l-au făcut invers unei cercetări cu aceleaşi date dar mecanizate, adică logice, nu subiective.

Flash back: Omul aşa de mult crede într-un lucru încât îl face să corespundă realităţiilor, acestea din urmă fiind arnate într-un asemenea mod şi sub aşa unghi încât să dea rezultatul dorit. Da iaca vine logica şi nu lasă loc gol din toate chestiuţele astea - aşa că fac apel la logică.

Am sugerat că publicarea aşa numitor scrisori legate de Moldova în două dintre cele mai influente ziare europene nu are nici o logică, pur şi simplu nu interesează pe nimeni în contextul vârtejului de scandaluri cu adevărat relevante consumatorilor de acolo. Logic, nu? Mai departe, noi ştim doar că acest presupus material a apărut pe paginile web ale celor două publicaţii, aproape sigur, acest material nu a mers sub tipar, adică către realii cititori ai ziarelor date. Logic, nu? Acuma apare întrebarea, logică - nu? - la ce bun au foast publicate aceste două materiale? Apare un răspuns (logic, nu?): pentru a fi preluate de ştiriştii moldoveni cu grifele "veridic" şi "important" (adică din presa mare occidentală)!

Nu pretind al adevărul în ultimă instanţă, dar plecaţi de la premisele logice: nimeni nu are dovada originii textului dintre cele transmise la redacţia Le Monde şi the Guardian, nimeni nu ştie dacă a fost asta publicat în ziar, nimeni nu poate nega că se poate de cumpărat o publicaţie la comandă (mai ales numai pe un site) cu legături nu foarte sofisticate în vest.

Concluzii? Masa de dezinfomare pe toate canalele de informaţii din ultima săptămână are drept menire să influenţeze rezulatele şi tonul negocierilor, scenariile ostentative de coaliţie PLDM şi PCRM, alianţa fără Ghimpu în funcţie, Sturza preşedinte sau premier (poate ambele?) - apropos, dacă îl readuce cineva pe Sturza la Guvern, îl votez toată viaţa - toate aceste scenarii evident umflate sau chiar născocite au menirea de a testa nervii liderilor politici de la Chişinău.

Care-i treaba cu scrisoarea?

Eu cu discuţia asta parcă nu aveam nimic, şi ştirea asta am trecut-o azi in pauza de masă aşa fără mari impresii. Nici nu am observat că sursa iniţială este aici, chiar speram că un portal de ştiri de la noi (măcar unu!) s-a apucat să dea din prima sursă, adică a răscolit printre 251.000 de documente şi au găsit ceva! De asta (şi vă daţi seama cât de straşnice vremuri trăim), nu m-a impresionat ştirea am zis ceva de genul "şi ce nou?" şi m-am interesat de vreme. Am zis "ce bine că am făcut acoperişul!" şi gata! Apoi a ieşit Tkaciuk, Lazăr ş a. şi se agită: hm! ;) Mă rog! Ce au de făcut!

Şi abia seara am găsit asta şi m-a pus pe gânduri! Întradevăr, la ce bun The Guardian şi Le Monde să publice ştiri despre Moldova, dacă tot de pe wilileaks aflăm că ia uiti ce se face în Europa, iar pe francezi ia uiti şi i-ar interesa mai degrabă, dar, din păcate, îi interesează asta.

Şapoi mai departe, cum scrie aici, de ce să credem că nu ar putea minţi Lupu, sau că Voronin minte, sau că Tkaciuk nu crede ceea ce spune iar Filat minte pur şi simplu, aşa s-a primit? Da vezi că pe Tkacik l-a prins Ion cu mâţa subsuoară! De ce o zis că nu a propus bani, de ce nu admite că Lupu io zis lui Chaudry minciuni? Chaudry nu are pentru ce minte până nu o da comandă Departamentul de Stat, dar în acest caz minte Departamentul nu ambasadorul, dar ambasadorul e tip ok - eu l-am cunoscut. Ei dar aici e clar, nici Tkaciuk nu se încumetă să nege poziţia oficială a SUA, aceasta ar suna "Aista-i pragon şi prpovocare!"

Acuma ce-mi pare mie important, la ce bun are necoie Jhon de prin Lockerbery sau Jean de prin Saint-ex-Loire să citească despre Voronin şi Lupu şi despre klizmele pe care i le-au pus lui acesta la Moscova? Nici un rezon, nu? Dar, două dintre cele vre-o 10 ziare mondiale cu renume publică povestea asta, se întreabă Ion de ce după alegeri? Răspunsul este clar "pentru că e după alegeri"! Ştirea nu era pentru mine sau Ion, cu atât mai puţin pentr Jean şi Jhon, era pentru Vlazi, Mariani, mihai, Marci, Vologhi ş.a.. Este o comandă dată într-un joc foarte fin şi dur, lipsit de scurpule, dealtfel cine are posibilităţile financiare şi îi convine ştirea? Corect - PD! De ce? Păi arată că Lupu nu trădează, dar Voronin va accepta orice îi va dicta de data aceasta Plahotniuk, că uşa e deschisă ş.a. Cert este că putem vorbi cu mare probabilitate de o ţidulă falsă, dar şi de faptul că luptele de culisă au depăşit orice limite şi se joacă tare cu toate metodele pentru a detemina care Vlad şi care ţâţă va mulge la ţara asta.

Concluzii: propun să-i fugărim pe toţi boţanii din televizor şi să punem acolo băieţi deştepţi dealde Ion, cu spirit de observaţie şi logică prezentă în cap nu acasă la mama!

sursa imagine: reprogrammingthemind.co.uk