Apoi s-au văzut!

Apoi am zis eu că am dreptate! http://pashavaleriu.blogspot.com/2010/05/medvedev-ianukovici-si-transnistria.html

http://jurnal.md/ro/news/rusia-i-ucraina-conflictul-transnistrean-trebuie-rezolvat-pa-nic-186521/

Medvedev, Ianukovici şi Transnistria.

Articoul apărut recent în publicaţia rusească "Nezavisimaja Gazeta" a făcut mare zarvă la Chişinău, au fost lansate cele mai diferite supoziţii pe marginea acesteia. Interesantă dezbaterea la JurnalTv, dincolo de necunoaşterea crasă a realităţilor din Ucraina şi bolmojeala care adie a incompetenţă în domeniul geopolitic, invitatul economist a reuşit să aducă cifre grăitoare, nu şi o discuţie asupra urmărilor economice pentru Ucraina şi Republica Moldova pe care le-ar avea o posibilă ridicare a restricţiei de circulaţie pentru mărfuri fără acte de rigoare emise de către Chişinăul oficial. Analistul pe probleme de securitate Vlad Lupan, confirmând necesitatea delimitării între specialişti şi invitaţi întâmplători, a dat dovadă de o mai bună cunoaştere a situaţiei, punând sub semnul întrebării posibilitatea ridicării restricţiilor menite să asigure legalitatea pe porţiunea de Est a graniţei moldo-ucrainene. Drept argument, experul a adus riscurile exagerate pentru Ucraina şi reputaţia de ziar de scandal pe care a acumulato în ultimii ani "NG", ajungând la concluzia că nu vom avea parte de o sfidare a graniţei de stat a Republicii Moldova.

Totuşi, mai întâi în presa ucraineană (aceata chiar este o presă scrisă demnă de tot respectul, propagandiştiil Tănase şi Conţiu ar trebui să înveţe de la ziarele ucrainene!), apoi şi din surse oficiale ruse, aflăm că subiectul transnistrean va fi pe agenda întrunirii ruso-ucrainene la nivel înalt. Care totuşi va fi subiectul acestor declaraţii comune? Este sau nu posibilă "trădarea" din partea noii administraţii de la Kiev? Va obţine sau nu Smirnov noi pârghii de control asupra agenţilor economici din Transnistria? Va suferi Republica Moldova o nouă înfrângere usturătoare în lupta pentru reintegrarea ţării? S-o luăm de la capăt...

Conform spuselor pomenitei "gazăte" ruseşti, Ucraina ar urma să ridice aşa numita blocadă economică impusă Transnistriei. De fapt, aşa cum a explicat foarte clar şi Vlad Lupan, nu este vorba despre blocadă ci despre respectarea legii la frontiera moldo-ucraineană, aceasta fiind asigurată de misiunea EUBAM. Panica iscată la Chişinău are drept temei o simplă manipulare: "А в Кишиневе опасаются, что итогом встречи станет открытие украинской границы для приднестровских грузов, фактически означающее снятие экономической блокады Приднестровья со стороны Молдавии" (Iar la Chişinău se tem că drept rezultat al întâlnirii va fi deschiderea frontierei ucraineşti pentru mărfurile transnistrene, însemnând de fapt ridicarea blocadei economice a Transnistriei din partea Moldovei)- asta scriu jurnaliştii ruşi. Cine a spus asta la Chişinău, pe ce se bazează acest fapt? Nmic nu este suportat de dovezi! Explicaţia o găsim în acelaşi articol mai jos: asta speră regimul de la Tiraspol, asta crede unul dintre bandiţii (deputaţii) din partidul lui Ianukovici, aceasta er corespunde planurilor lui Ianukovici de eliminare a misiunii EUBAM, etc..

Uite aşa printr-o manipulare ieftină, opinia publică de la Chişinău a fost amăgită şi trimisă pe o pistă eronată de discuţie. Reieşind din activitatea de până acum a noului preşedinte ucrainean, acesta este imprevizibil, totuşi încă nu a dat dovadă de ipocrizie totală şi dorinţă nesăbuită de aşi ruina definitiv propria ţară, cel puţin în timpul imediat următor! Ucraina este foarte aproape de a ajunge la liberalizarea regimului de vize şi un acord de liber scimb cu UE. Or, securitatea graniţelor este un punct principial, dacă nu principal, în cele două dimensiuni ale negocierii bilaterale. O decizie în vederea sfidării angajamentelor internaţionale şi accesului necontrolat de mărfuri şi persoane din Transnistria ar pune o cruce mare şi grea pe toate eforturile de apropiere între Ucraina şi UE. Mai mult decât atât, ar fi afectate condiţiile în baza cărora se efectuează astăzi circulaţia de cetăţeni şi comerţul dintre Ucraina şi UE. Exportul ucrainean către ţările UE este de cca 10 mlrd dolari anual! Pare foarte puţin probabil să pună Ianukovici sub pericol o asemenia piaţă de desfacere (cca 25% din exportul total) de dragul plăcerii lui Putin.

Dincolo de aceasta declaraţia totuşi va avea loc, printre subiectelee atinse vor fi trupele "de menţinere a păcii", coordonarea poziţiilor în cadrul formatului de negociere "5+2", apelul la părţile implicate în conflict pentru a nu întreprinde acţiuni unilaterale, etc.. Ce vrea să însemne aceasta? Ianukovici va susţine întru totul poziţia Moscovei în problema transnistreană, totuşi legalizarea contrabandei transnistrene este puţin probabilă. Noua putere de la Kiev este gata să vândă Republica Moldova pentru o tonă de gaz rusesc!

Concluzii şi frustrări: Voronin este un bou! Da! Având un aliat puternic în persoana lui Iuşcenco la Kiev, Moldova ar fi putut impune întreprinderile transnistrene să plătească impozite la bugetul său, în asemenia condiţii debarcarea lui Smirnov ar rămâne o problemă de ordinul lunilor care putea fi realizată de elita economică transnistreană. Oricum condiţiile geopolitice ale reglementării transnistrene devin şi mai puţin favorabile Republicii Moldova. Ofensiva rusă în spaţiul post-sovietic duce şi mai aproape de gândul necesităţii unui curs extern clar definit pro-NATO şi de integrare în Uniunea Europeană. Iar politicienii care continuă să stea cu acelaşi fund în două luntri ar putea să ajungă cu acelaşi fund în două chestii diferite!

Hai la cursuri - gratis!

Grupul de Iniţiativă "Pentru Instruire Europeană" în colaborare cu Ministerul Tineretului şi Sportului şi Universitatea de Stat din Moldova anunţă deschiderea concursului pentru selectarea participanţilor la programul de cursuri de instruire "Uniunea Europeană în 24 ore". Cursurile se desfăşoară în cadrul proiectului Cursuri de Instruire „Uniunea europeană în 24 ore”.

Scopul instruirii este încetăţenirea practicii de transfer al capacităţilor administrative, normelor şi practicilor bunei administrări din UE către Republica Moldova, participanţii vor obţine cunoştinţe net superioare despre Uniunea Europeană, vor deveni mai competitivi în accesarea fondurilor europene.

Cursurile vor fi desfăşurate în perioada 10-24 mai 2010, durata fiecărui seminar - 2 ore astronomice, cu începere de la orele 17:00. Trainerii formatori sunt specialişti în studii europene.

Programul cursurilor:

10-11 mai – Istoria ideii europene şi baza legală a UE (2 cursuri)

- evoluţia organismelor de cooperare între statele europene -

12-13 mai – Drept instituţional comunitar (2 cursuri)

- relaţii instituţionale şi interguvernamentale

14-15 mai – Procesul decizional al UE (2 cursuri)

-actorii implicaţi şi procedurile legale

17 mai – Politici publice europene: introducere (1 curs)

-definirea unei politici publice -

18-19 mai – Dezvoltare regională şi fonduri structurale (2 cursuri)

- Obiectivele regionale – fondurile europene – programele operaţionale

20-21 mai – Mecanismele politicii europene de vecinătate (2 cursuri)

- cazul Republicii Moldova

22 mai – Documentare U.E. (1 curs)

- resurse instituţionale şi webliografice de aprofundare a studiilor europene

24 mai – Conferinţă de bilanţ

Pot participa tinerii între 18 şi 30 ani, dosarele de aplicare vor conţine un CV şi o scisoare de motivare a participării la cursuri. Selectarea participanţilor va fi realizată de către o comisie mixtă formată din reprezentanţii G.I. "pentru Instruire Europeană", MTS şi USM.

Dosarele vor fi transmise în formă electronică la adresa electronică euroinstruire@gmail.com

Informaţii suplimentare la tel. 068072989; 079837134 - Valeriu Paşa (coordonator proiect)

Generaţia mea - "Copii Cernobîlului". Partea 1: "Copii Cernobîlului - generaţia lui 7 aprilie".

#Adevărul despre 7 aprilie.

Intro. Din câte îmi amintesc, iar eu ţin minte bine şi nu am tendinţa de a exagera careva proprii merite sau contribuţii, sintagma "Adevărul despre 7 aprilie" a apărut prima oară într-un improvizat buletin informativ pe care l-am realizat pe la finele lui aprilie-începutul lui mai 2009 împreună cu un grup de colegi de la OTPL. Era un material de propagandă anti-comunist unde am excelat şi eu cu două articole, unul nu mai ţin minte despre ce şi unul numit "Miliardul pentru Olejka" - o mică investigaţie despre cum se spălau banii pentru reparaţia celor două clădiri devastate. Deja peste două zile după ieşirea de sub "tipar" a buletinului auzeam la Vocea Basarabiei un nene de la ţară care zicea că "eu ţin în mână un buletin cu adevărul despre 7 aprilie" şi ceva de genul "pe Voronin trebu' dus la Siberia" - "Are efect" - am gândit eu atunci...

Povestea e despre altceva... Deja în două-trei săptămâni toţi cui nu-i era lene utilizau sintagma "adevărul despre 7 aprilie" în cele mai deosebite scopuri, mii de pagini, sute de ore de filme şi emisiuni TV sau radio au fost epuizate în căutarea vinovaţilor şi eroilor din 6-8 aprilie.

Povestea este despre altceva... Eu vreau să vorbim despre alt "Adevăr despre 7 aprilie", despre impactul pe care l-au avut acele zile, despre 7 aprilie ca fenomen social, despre impactul acestuia asupra vieţii noastre de apoi, despre rolul acestuia în istoria viitoare a Republicii Moldova. Voi încerca să determin de ce anume 7 aprilie ne-a marcat într-atât ca să devină o dată emblematică în viaţa unei întregi generaţii.

Intenţionat am aşteptat să se aşeze puţin val-vârtejul din jurul marcării a un an de la evenimentele post-electorale din aprilie 2009, chiar nu doresc să mai discutăm doar în câmpul politic şi juridic a celor întâmplate, chiar cred că putem să transferăm discuţia şi în câmpul de valori civilizaţionale, umane, societale...

va urma...

Generaţia mea - "Copii Cernobîlului". Partea 1: "Copii Cernobîlului - generaţia lui 7 aprilie".

#PMAN

19 martie 2010, Chişinău, scările din faţa Guvernului, dimineaţă

Stau în faţa uşei de la clădirea Guvernului, fumez lângă tomberonul special amplasat, mă răscolesc amintiri. Uite acolo este o cutie de metal cu careva acareturi electrice, pe ia stam căţăraţi pe 7 după amiază, jos, lângă tufele celea, am luat masa, am scos ultimii bani şi s-a dus Ianuş după mâncare, pe drum tot felul de oameni străini i-au mai dat bani, noi tot am împărţit cu oameni absolut necunoscuţi. Cam acu un an în timpul campaniei electorale dădeam adevărate prezentări teatrale numite flash-mob pe aici, cel mai bine îl ţin minte pe acela în care le dădeam cadouri sugestive foştilor minitri, un gen de adio, nu ştiam noi că va fi 7 aprilie. Atunci i-am dat lui Papuc un pachet cu fasole - foarte sugestiv, "Asta trebu s'fii idea lui Ghimpu" - a aruncat Oleg Brega care lucra cameraman la Jurnal, a ghicit.

Acu un an urlam să zboare toţi din Guvern, era bastionul inamicului la 7 aprilie, acum... Sun pe cineva ş iîl rog să comande un permis pentru mine, intru liber, atunci doream să dau pe toţi afară de aici, acum vin eu... să fiu angajat, cine ar fi putea gândi pe 7?

Simbolic loc piaţa asta, aici se fac toate, aici se scrie istoria ţării, aici suntem noi. La 1988-1989, eram micuţi, generaţia celor născuţi sub semnul Cernobîlului, aici era generaţia lui '89, copii ai Zastoiului, noi suntem copiii Perestroikăi - generaţia lui 7 aprilie.

va urma...

Generaţia mea - "Copii Cernobîlului". Partea 1: "Copii Cernobîlului - generaţia lui 7 aprilie".

Autobuzul la Trebujeni.

16 martie, dimineaţa, orele 9.00, Gara Auto Orhei.

Niţel îngheţat, dar cu sufletul încălzit de veşti bune, cu "Radio Noroc" în căşti (altceva nu prea prinde, iar dacă prinde nu e prea "ascultabil"), cobor pe celebrele scări de acces în gara oraşului Orhei. Acesta fascinează prin aerul său de provincie, lucru care nu o să-l vezi la Bălţi, de exemplu.
Fac o tură pe peroanele gării şi cum nu am identificat niciun autocar util, mă apropii de uşa gării şi intru. Mă uit în jur şi întreb de o tanti care trebăluia: "Nu vă supăraţi, unde pot şi eu găsi un ghişeu cu informaţii?" "Ha?" "Khî..." - tuşesc respectuos şi întreb într-un limbaj mai accesibil: "Unde-i dispecerul?" "Aaa, dap' afară!" Ies pe uşă şi fac stânga, mă apropii de un ghişeu dotat cu o gaură rotundă cu diametrul de vre-o 10 cm, completat de o imitaţie a unei uşiţe ce acoperea jumătatea de jos. În spatele sticlei organice roase de timp şi de acţiunea factorului antropic se întrevăd două doamne: una mai tânără, alta prin preajma vârstei climaxului avansat. "Nu vă supăraţi..." "...da eu îi zîşem, da el şi vre sî asculte!?" "Cer scuze, pot să aflu când va fi primul autobuz la Trebujeni?" "Unde? La Trebujeni?" (Aici mi-am adus aminte de Sergiu Popovici, care, orheian fiind (chiar din oraş - aşa e nevoit să precizeze de fiecare dată când îl întreabă cineva de unde este) se enervează la maxim de fiece dată când mă întreabă ceva şi eu răspund în acelaşi mod - "Ce-ai spus? Ore, luni?") "Da, la Trebujeni." - răspund apăsat. "Apuuuuu... la 10:40 porneşte de lângă magazinul "Moldova", asta acolo sus lângă scări." "Dar mai devreme nu e nimic?" "Nu, este la 12:00."
Resemnat, îngheţat ceva mai binişor, mă deplasez spre aceleaşi celebre scări, le urc şi mă plasez vis-a-vis de sus-numitul magazin, încercând să-mi expun suprafaţa maxim posibilă a corpului razelor călduţe ale soarelui. Privesc la ceasul de la telefon, au mai rămas o "oră şi ceva", ceva urmând să însemne cam 30 minute, să fi ştiut eu!

Fiind resemnat cu faptul că radiaţia solară nu este în stare să mă încălzească, am început să urmăresc ce se întâmplă în jurul meu: pe deja "crestomaticile" scări îşi desfăşura activitatea antreprenorială un bărbat mult mai îngheţat decât mine, de etnie romă (anume aşa trebuie să fie scris şi spus într-o societate sănătoasă) .Omul a dat start forfotei pascale prin a vinde... aţi ghicit - boia de ouă! :) Ce-i drept nu se prea bucura de succes afacerea respectivă.
Mai trecea cineva pe drum, am remarcat un automobil de lux ce nu se încadra în peisajul urban respectiv, dar avea numere de Orhei. Am decis să nu-mi nenorocesc definitiv dimineaţa şi să beau o cafea cu lapte. Am cercetat ofertele publicitare de pe faţada magazinului "Moldova", şi întrucât n-am reuşit să găsesc careva indicii ale prezenţei vreunui bar sau a vreunei cafenele, am aruncat ochii în jur: materiale de construcţii, "Юля афца" etc.. Decid revenirea în spaţiul patriarhal al gării. Calc pe sus pomenitele scări...

Cu câteva trepte mai jos de vânzătorul nenorocit, stătea o femeie tânără (între 24 şi 30 ani) cu un copil mic, de doar câteva luni, cerşind. Am gândit că nu e tocmai bună democraţia, dacă nu ar avea drepturi exclusive asupra copilului îi dădeam şi vre-un an de puşcărie, căci nu merită asemenea oameni să fie părinţi... buzele copilaşului erau vinete de frig, abia m-am abţinut!

Pătrund într-o încăpere numită "bar", posibil, dar anturajul interior mi-a trezit dubii serioase: două personaje de gen feminin şi vârstă indescifrabilă, pe tejghea se aflau câteva farfurii cu cotlete, peşte uscat şi un produs dubios de origine animală. "Cer scuze, pot să comand o cafea cu lapte?" "Da, de care?" Am trecut prin minte mai multe îmbinări posibile şi aplicând metoda excluderii prezenţei cafelei naturale, am spus: "Trei în unu aveţi?" "Da, acuş." Între timp am mai aruncat cu privirea în jur, rezultatul a fost: "Da-aaa, se poate în pahar de plastic, că vreau să ies afară, pe peron." "Da noi de altele nu avem." La aşa răspuns nu se aştepta nici logica mea încrucişată! Ies la peron, bag "RFI" - ediţia de ştiri în română, Băse iar se ceartă cu liberalii şi cu psd-iştii.

Ies afară, soarele devine ceva mai puternic, beau cafeaua "Petrovskaia Sloboda", revin pe direcţia scărilor, pe lângă cerşetoarea nemiloasă şi vânzătorul de boia, urc pe sub copacii de pe marginea străzii.E ora 10 deja, mă gândesc poate o veni autocarul pe la 10:20. Atenţia mi-o atrage o tanti...
"Am să scriu despre asta pe blog"- am gândit eu. O doamnă de peste 55 ani vindea seminţe prăjite, un lucru banal, dar altceva mi-a atras atenţia: răsărita se vindea "ca pâinea caldă", nu că la Orhei se înghit mai multe produse oleaginoase decât în restul ţării, nu. Faza consta în poziţia strategică care o alesese doamna - pe diagonală drept în ea se opintea drumul de la piaţă. Adică, venind de la piaţă, omul cam 150 metri o vede pe ea şi sacul cu seminţe, trece drumul şi peste 50 metri intră la gară unde are de aşteptat autobuzul. Tactica de marketing era genială, în 5 minute am numărat 7 cumpărători, afacerea mergea strună! O fi făcut tanti vre-o facultate de merchandiser sau pr-manager? Nu cred.

Am aşteptat în continuare o oră şi ceva, "ceva" însemnând încă o oră şi patruzeci de minute.
Enervat, merg iar la ghişeu: "Nu vă supăraţi, dar autobuzul nu vine deja de o oră!" "Aa, dapu' el poate să nu meargă în fiecare zi."Acum am înţeles de ce ghişeul are doar o bortă şi aceea astupată! Dacă erau două, o gâtuiam! Furios, sun la destinaţie: "Alo, nu vă supăraţi eu vin până la cotitură la Ivancea, puteţi să mă luaţi? Bine, vă sun."

În 20 minute eram pe traseul Peresecina-Orhei, la cotitura spre Ivancea, în 40 minute eram la Butuceni...


va urma...

Generaţia mea - "Copii Cernobîlului".