Gândeşte liber!

Atenţie - atac raider asupra istoriei!

2012-01-29T12:37:00.000-08:00

Se demolează, oameni buni! Se demolează mărturiile trecutului nostru. Oraşul în care m-am născut riscă să rămână fără suflet.

La toţi le este totuna.

Mai jos voi încerca să demonstrez că distrugerea patrimoniului cultural-istoric întruneşte toate componentele specifice unui atac raider.

1. Patrimoniul cultural este proprietatea comună a tuturor cetăţenilor. Prin distrugere, Republica Moldova este lipsită de acesta.

2. Articolul 59 din Constituţie stabileşte obligaţiunea fiecărui cetăţean de a proteja monumentele. Păcat că la noi nu este o pedeapsă minimă pentru orice încălcare a Constituţiei.

3. Distrugerea oricărui monument se face prin scheme de corupţie, inclusiv în justiţie.

4. Prejudiciul economic adus statului şi generaţiilor viitoare poate fi cifrat în bugetul câştigat de state precum Belgia din turism la etapa actuală.

5. Mai rău, acestui oraş/popor i se şterge orice urmă a trecutului (da, ne transformăm în mancurţi!).

6. O comunitate fără istorie comună nu poate construi un viitor comun. Ne vom înprăştia la fel cum o fac absolvenţii caselor de copii.

Prejudicii şi componentă criminală - clare.

Acum, că doar în caz de atac raider se "autosesizează", - domnilor Premier, Preşedinte, Procuror General, Primar General, situaţia e la fel ca la bănci, Registru, Termocom - interveniţi ferm, ce naiba!?

Avem implicaţi o sumedenie de platoni, nogai şi alte triburi care se trag de la vandalii antici.

Chişinău - teatru al absurdului!

2012-01-23T03:32:00.000-08:00

Nu mai are rost să scriu despre cum ar trebui să fie planul de dezvoltare a Chişinăului, să critici prostiile care se fac nu are rost, aceasta provoacă doar reacţii acide din partea autorităţilor. Ei cică vor sfaturi şi critică. Când ai în faţă tocmai un vice-primar care în faţa camerei TV se irijează în mare apărător al monumentelor de arhitectură iar în rest zâmbeşte acid, iar pe acest zâmbet scrie "La ce bun lătraţi, eu tot o să fac cum vreau!" - nu are rost.

Chipurile se organizează consultări publice. Se dezbate un document pe care nu l-a văzut nimeni vreodată. Cel mai important lucru - Proiectul regulamentului de urbanism zonal - este ţinut sub şapte lacăte. Ce fel de dezbateri publice sunt astea.

A sunat o frază simptomatică din gura lui Nistor Grozavu - "Nu trebuie să ne grăbim, ce dacă acest regulamet va fi adoptat la anul, sau chiar şi mai târziu?"

Or el ştie foarte bine că lipsa acestui regulament şi inacţiunea autorităţilor locale duce la mutilare a sute de monumente lunar. Încă doi ani şi nu va mai rămâne ce să fie protejat.

Acum ar fi cazul în regim de urgenţă să fie revizuit PUG-ul Chişinăului, apoi să fie adaptate la noile prevederi elementele planului zonal. Lucrul acesta poate fi realizat în doar jumătate de an, dacă se vrea. Dar nu se vrea. Până una-alta, primarului iar sta bine să dea dovadă de respectfaţă de sine însuşi, să asigure respectarea acelui moratoriu asupra construcţiilor în centrul istoric.

Nu doar raţionamente morale şi legale stau la baza luptei pentru salvarea Chişinăului istoric. Dacă acesta va dispărea, în Republica Moldova va muri fără a se naşte o ramură economică de potenţial enorm - turismul, fără un pol urban inclus şi adaptat la turismul internaţional nu are rost niciun fel de Orhei Vechi, Cricovă sau parcuri naţionale.

Trist. Proiectul dezbătut nu a fost publicat nici azi pe site-ul primăriei.

Se fac filme mincinoase pe bani străini. Poate are rost să ne amăgim că totul este bine?

P.S. Cu toate nedreptăţile, "consultările publice" vor continua. Dacă nu vă este totuna în ce oraş vor trăi copiii voştri, puteţi veni.

Proteste

2012-01-22T05:21:00.000-08:00

Roşca - s-au terminat banii tare vrea la putere!

Plugaru - are dosar pe escrocherii!

Comunştii - să şie! (apropo - banii, se pare, se termină)

Lumea - 300 protestează, 900 se uită la ei!

Şelin - aşa trebu!

Hai jos! Sus! Stânga! Dreapta! Вперед! наЗАД!

Prin acţiunile lor, doar le dau unitate celor din AIE şi îi determină să se încăpăţineze în prostia cu referendumul. Visul lui Mark Evghenici despre Ghandism se spulberă, trebuie urgent să meargă la un schimb de experienţă de vre-o 20 ani în India.

Linii roşii pe faţa Chişinăului

2012-01-19T04:09:00.000-08:00

Astea cafenii sunt monumente de arhitectură. Astea roşii sunt linii roşii. Liniile roşii indică porţiunile pe care urmează a fi extinse străzile existente. Iată aşa soluţie dă Primăria pentru problema transportului. Ce se va întâmpla cu monumentele? La asta ei nu au putut răspunde, aşteptăm.

Intraţi, vedeţi ce frumos va arăta oraşul cu străzi largi, va fi loc să fie deja parcate maşinile de margine în două rânduri. Zonă de dezvoltare Planul Urbanistic tot nu prevede.

Alianţa greşelilor asumate!

2012-01-15T01:55:00.000-08:00

Deşi se doreşte "Alianţa deciziilor asumate", AIE a devenit alianţa greşelilor asumate.

Câteva remarce:

1. PCRM va boicota alegerile. Dacă în 2010 a avut efect redus dar scontat, acum cel puţin jumătate din alegătorii PCRM vor sta acasă.

2. În 2010, alegătorii au avut dorinţa sinceră de a schimba modalitatea de alegere a preşedintelui. Acum politicienii le propun cetăţenilor să susţină ceea ce nu le place - alegerea Preşedintelui în Parlament (iar 61 sau 51 de voturi pentru nimeni nu contează). Argumentul delegării dreptului dorit de a alege preşedintele prin vot universal este un bun argument de a veni la vot. Argumentul delegării acestei prerogative partidelor politice care suferă de o lipsă în creştere de încredere nu prea va scoate oamenii de prin grădini, de la gura cuptorului cu pască şi de la şaşlâk la vot.

3. Cetăţeni "conştienţi" sunt abia 20-25%. Ei vor veni oricând. Cei de peste hotare nu vor cheltui 300-400 euro pentru a merge şi a vota delegarea dreptului de decizie "măgarilor ceea din Parlament". Maxim 50 000 se vor prezenta acolo.

Dar se putea de făcut totul aşa încât criza constituţională ar fi soluţionată 100%.

1. Se iniţiază procedura de alegere a preşedintelui.

2. Alianţa susţine o candidatură "apolitică", pe Nantoi de exemplu. Între timp 15 deputaţi iniţiază referendumul cu privire la adoptarea unei noi constituţii, cu un regim semi-prezedenţial, cu vot direct. Cu atribuţii lărgite ale preşedintelui. Cu asigurarea echilibrului sănătos dintre Preşedinte şi Parlament.

3. Comuniştii merg cu Talmaci.

4. Două tururi eşuate. Lupu dizolvă Parlamentul.

5. Data alegerilor parlamentare anticipate corespunde cu data referendumului.

Rezultate:

1. Comuniştii nu vor putea boicota referendumul, asta ar fi suicid la alegerile parlamentare.

2. Pe valul lipsei de candidat eligibil la viitoarele prezidenţiale, PCRM vă scădea mult.

3. Poporul suveran va avea dreptul mult râvnit de a-şi alege "tătucă". (Asta e, din păcate nărodul nostru are dependenţă narcomanică de încrederea într-un "Pater Patriae")

Nu trebuie să fii geniu în tehnologii politice şi sociologie ca să trasezi acest scenariu. De ce nu s-a întâmplat?

Simplu - se merge cu interese de moment. PD şi PL nu au candidaţi "prezidenţiabili". De fapt, oricine înţelege că alegerile directe ar avea o singură miză - va fi ales Filat din primul tur sau va fi nevoie de turul doi? Ultimii doi ani au arătat că în ochii prostimii, numai Filat este văzut ca o alternativă a lui Voronin. Plahotniuc şi Ghimpu nu pot admite un astfel de sceanriu. Va fi rupt echilibrul. Filat a acceptat scenariul nedorit pentru că nu a avut de ales. Disocierea de decizia alianţei ar fi cauzat din nou acuzaţii de care vreţi. Mai mult, acesta aşteaptă 5 septembrie 2012, atunci va iniţia cu siguranţă un nou referendum de modificare a articolului 78 şi a atribuţiilor preşedintelui.

Referendumul va pica. De ce? PCRM va boicota deschis, PLDM va sabota "pe la spate". Chiar dacă va trece pragul, nu mă mir că voturi "contra" vor fi mai multe decât "pro".

Eu voi vota "contra"! Nu pentru că vreau să ajungă Filat preşedinte, nu pentru că vreau alegeri directe şi ţară prezidenţială (în acest mod oricând se păstrează pericolul unei dictaturi) - nu vreau să crească şi mai mult rolul partidelor politice. Partidele politice de la noi sunt profund bolnave. Creşterea rolului lor într-o ţară normală ar conduce la creşterea calităţii, la noi va conduce la oligarhizarea şi mai accentuată.

La noi nu este "democraţie parlamentară", la noi este un fel de "partocraţie", un fel de simbioză de oligarihie şi clanurile familiale din Franţa medievală.

Trist.

Constituţia - curva şeia!

2012-01-12T23:07:00.000-08:00

A.S. Nu sunt nici măcar jurist, cu atât mai mult, nu sunt constituţionalist. Cu toate acestea nu pot să nu văd că legea noastră supremă este sterilă şi numai încurcă.

Legea supremă a Republicii Moldova a fost deja de atâtea ori pângărită. Tovarăşii Roşca, Diacov, Matei şi alţii daţi la naftalină, au violato în 2000 în formă absolut perversă cu mutilare. Se pare că anume acea mutilare a stat la baza unui şoc psihologic profund. Pe urmă Legea Supremă timp de opt ani a avut tratamentul unei uşuratice de cartier cu care se culca şi se scula preşedintele de atunci Voronin. Se culca, chiar spunea că o iubeşte dar nu a respectat-o nici măcar pentru o zi. Iată aşa relaţia nefirească dintre cei doi timp de opt ani a condus la deprinderea rolului nefiresc a preşedintelui în Stat.

Măcar nu mutilat-o. Deşi, opt ani de tratament neadecvat, sunt şi mai mult decât un viol. Capacităţile mentale ale Constituţiei au degradat şi mai mult. Apoi au venit alde AIE. Ăştia s-au apucat să se culce pe rând în ordine aleatorie cu sărmana Constituţie. Şi cel mai stranie este aserţiunea celor din noua conducere pentru masochism. De atâtea ori mutilată şi interpretată, Constituţia a ieşit din minţi cu totul. Acum poate fi declarată în incapacitate de muncă cu grad de invalid.

Dacă serios, am şi io câteva întrebări la alde magistraţii şi deputaţii:

1. Dacă PCRM a artătat mandatele în 2000, alegerile celea sunt invalide, deci cinci parlamente, două mandate de preşedinte şi trei interimari, şase guverne - toate acestea sunt ilegale şi dovadă a uzurpării puterii prin încălcarea Constituţiei?

2. Alegerile prezidenţiale de după 7 aprilie 2009 sunt invalide? Deci încă două parlamnte, trei interimari, trei guverne şi (!) un mandat de membru a Curţii Constituţionale (delegat de un guvern ilegal) - toate acestea sunt ilegale?

Statul Republica Moldova a intrat în penibilitate! Aceşti politicieni sunt penibili.

Ţara are nevoie de F5. O nouă Constituţie normală, nu o curvă invalidă, adoptată prin referendum de poporul suveran, nu de nişte deputaţi ale căror legitimitate este dublu invalidă în baza Constituţiei pe care au violato de atâtea ori chiar ei.

Cultura vinului la moldoveni.

2012-01-07T05:34:00.000-08:00

Există mai multe teorii despre regiunea în care a fost pentru prima dată cultivată viţa de vie şi pregătit vinul. Există date destul de veridice conform cărora în Moldova dintre Carpaţi şi Nistru viţa de vie şi vinul au devenit parte importantă a activităţii umane încă din eneoliticul timpuriu. Acum 6500 ani în urmă, locuitorii meleagului moldav creşteau poamă şi făceau vin. Mai mult ca atât, se pare că vinul nu era pur şi simplu băut, el era o componentă importantă în tot felul de ritualuri religioase, sărbători, misterii etc..

De atunci şi prin milenii, vinul şi-a găsit locul în civilizaţia locală, cizelându-se într-o adevărată cultură a vinului. Nicăieri în lume, procesul de consum a licorii năzdrăvane nu se numeşte "cisnstire", doar la noi. Respectul faţă de vin, recunoştinţa şi aprecierea rolului acestuia în dăinuirea naţiunii carpato-balcanice se văd şi se aud la fiecare sărbătoare, mai ales la cele religioase.

Împreună cu evoluţia culturii vinului, a evoluat şi modul de relaţii sociale bazate pe prestigiu, din neolitic şi până în evul mediu, unui agricultor de rând şi unui ţăran răzeş nu i se permitea ce i se permite căpeteniei sau boierului.

Aceste două indicatoare ale profilului etno-psihologic moldovenesc au proprietatea de a se îmbina în forme nu tocmai fericite odată întâlnite cu progresul tehnico-ştiinţific care ne impune să respectăm legi stranii necutumiale pe care ni le impune pe semne că FMI-ul.

teasing "turism? nu, n-am auzit."

2012-01-05T05:34:00.000-08:00

Ieri am vorbit cu Dinu. Am ajuns la concluzia că turism nu-i pentru că nu poate apărea acolo unde nimeni niciodată nu a gândit cum ar fi să fie. Iaca, încerc eu să mă gândesc.

Astă vară un cetăţean a fost pe o zi la Orheiul Vechi cu familia şi drujii.

A doua zi s-a dus să se dea pe Nistru cu sky jet-ul.

Lumea spune că tot zilele celea a fost în pădurea Ţiganca (fix între Orheiul Vechi şi Holercani). Da el a spus că nu a fost. Mătincă a vrut să se ducă da nu l-a primit locatarul.

Restul pe urmă.

Sursele imagini: google.md

Ce ne-a lăsat 2011

2012-01-02T13:04:00.000-08:00

A.S. Am făcut o trecere în revistă a anului care a trecut şi am ajuns la o concluzie subiectivă dar oarecum interesantă. Îmi pare că acest an a fost pentru mine un an în care am trecut la o etapă cu totul nouă. M-am maturizat, am renunţat la prejudecăţi şi iluzii, am pus bazele unor proiecte şi procese care se vor maturiza şi realiza abia în anul care a început.

Oarecum similară este şi direcţia Moldovei. Ţara asta a încetat să mai creadă în "principii şi valori", a ales mulţi primari talentaţi (nici măcar majoritatea) care au pornit în multe localităţi proiecte noi inteligente. A făcut paşi enormi în integrarea europeană. Paşii au fost soft, efectele hard vor apărea în 2012. A conştientizat într-un final că nu există poveşti, că sistemul politic actual o trage înapoi, că nu există politicieni "incoruptibili, demni şi curajoşi" (aici nu mă refer la o persoană anume).

Lumea întreagă a făcut cam aceleaşi lucruri. 7 miliarde - primele efecte ale crizelor alimentare, pericolul real al deficitului de apă potabilă, distanţa dintre "lumi", pericolul izolării celor bogaţi de problemele celor săraci - toate acestea au dat semne de pornire a unor procese puternice în viitor.

Europa trece printr-o profundă criză economică (abia începută). Soluţia creşterii convergenţei în UE este clar unica viabilă în faţa provocărilor interne şi externe crescând. Procesul de importanţă necomaparabilă cu efortul "Părinţilor UE" a nimerit să se desfăşoare în condiţiile unei crize şi mai profunde de "leadership". Un Konrad Adenauer, Charles de Gaulle şi Winston Churchill au avut de rezolvat probleme comune mult mai insinifiante decât Angela Merkel, Nicolas Sarkozy şi James Cameron. Iar actuala lider german nici nu ar fi ajuns consilier pe rujuri pe lângă Margaret Thatcher. Aceşti oameni lipsiţi de carismă, vizionarism şi voinţă politică au nimerit să gestioneze cea mai mare criză identitară, politică şi economică (şi se poate de adăugat criza de idei) de la apariţia Uniunii Europene până în prezent. Acestor personaje care nu ar fi câştigat nici un post de primar de comună prin anii 1950 li se adaugă nişte clerci de carieră şi oportunişti din structurile de conducere "centrale" ale UE.

Dacă Baroso reprezintă modelul de succes a funcţionarului din executivul central al Europei Unite, perspectiva acestei construcţii este mai sumbră decât a URSS. Sperie uşurinţa cu care Comisia Europeană manipulează Parlamentul comunitar - un organ lipsit de viziune reală asupra lucrurilor şi lipsit de voinţă politică comunitară. Aceasta fiind înlocuită de lupta pentru interese înguste naţionale. Pe acest fundal se cere o concluzie foarte neplăcută despre ineficienţa sistemului parlamentar european bazat pe partide.

Dăinuirea în stabilitate a sistemului de partide din ţările europene, aserţiunea pentru echilibru şi norme democratice, frica pentru autoritarism, au transformat partidele politice în forţe care frânează dezvoltarea. Datorită celor menţionate, lideri de partide nu ajung cei mai buni, vizionari şi carismatici, ci unii lideri întâmplători. Lideri politici ajung persoane slabe, de compromis între diferite grupări de influenţă din cadrul partidelor. Drept rezultat asistăm la discursurile unor premieri de ţară şi preşedinţi care nu au voinţă politică pentru a recunoaşte greşelile şi de a iniţia nişte reforme adevărate.

Ultimul lider care "avea testicule" - premierul italian Berlusconi a fost "plecat" de către sitemul căruia îi era incomod. Pericolul venirii unui conducător cu adevărat vizionar şi puternic în Franţa a fost anihilat prin metode deloc ortodoxe (sau catolice, sau protestante). Dominique Strauss-Kahn, conform sondajelor, ar fi câştigat alegerile prezidenţială franceze încă din primul tur. Pe fonul bufonilor din fruntea Consiliului European şi Comisiei Europene, ceva mai bine arată unii lideri purtători de voinţă politică pe plan intern, european şi extern (recunoscând gafele şi coruptibilitatea acestora) din ţările "noi" ale UE. Un Donald Tusk, Victor Orban, Boiko Borisov şi Traian Băsescu arată mult mai potenţi decât Sarkozy sau Van Rompuy.

Aceasta se datorează "tinereţii" sistemului de partide politice din aceste ţări. Deşi exemplul Partidului Social-Democrat din România arată că trecute de etapa cristalizării grupurilor de influenţă, partidele îşi aleg lideri "de compromis", slabi şi lipsiţi de voinţă politică.

Tărăgănarea, interesele electorale, corupţia şi lipsa de voinţă politică pot costa scump de tot proiectul integraţionist european care ori se transformă în Statele Unite ale Europei - unul din polii de putere în lume şi generator de stabilitate şi echilibru geopolitic, fie să devină butoiul cu pulbere şi stupă de albini reciproc agresive şi naţionaliste.

Unica şansă a Europei este în reforma nu a Uniunii (oricum este necesară - nu am întâlnit un om care să-mi explice clar distribuţia de puteri dintre Consiliu, Comisie, cu ce se ocupă van Rompuy şi de ce Merkel împreună cu Sarkozy decid totul în doi), dar a sistemului politic. Paradigma accederii către procesul decizional la nivel de ţări şi Uniune trebuie modificată cardinal. În locul oportunismului trebuie să fie pusă pe prim plan concurenţa. Să nu iasă în faţă cei mai uşor manipulabili, să vină cei mai vizionari şi curajoşi.

Nu în zadar m-am oprit atât de mult la situaţia în care a ajuns UE. Cele numite ca problemă sunt absolut valabile şi pentru toţi polii de putere. SUA trece printr-o criză nu atât de pronunţată de idei pentru dezvoltare (datorită caracterului deschis pentru importul de creieri, şi statutul sacru al concurenţei în partide şi afaceri). Totuşi Obama şi Bush nu sunt Franco Delano Roosevelt, nici măcar Ronald Reagan. Iar vre-un nou Henry Kissinger sau Zbigniew Brzezinski pe la Casa Albă nu s-au anunţat cam demult. Iar rezultatele neclare ale "primăverii arabe" şi actualul comportament al Turciei pun sub mare semn de întrebare atotputernicia SUA.

Situaţie la indigo dar "la puterea a zecea" în Rusia, la acest început de an 12 ani de teatru al absurdului s-au terminat. Rusia nu va mai putea exista sub paravana banilor din resurse energetice şi manipulare totală a maselor populare. Fără o ideologie naţională clară şi idei pentru dezvoltare în 20 de ani acest stat va dispărea prin demografie negativă, degradarea unor spaţii enorme lipsite de condiţii pentru trai şi prin imigraţie masivă din Asia de Est, Asia de Sud-Est şi Asia Centrală. În condiţiile în care cecenii sunt etnia cu cel mai mare spor de populaţie iar ruşii cu cel mai mare declin, continuarea ideologiei "raspilului" şi "bâdlei", în condiţiile lipsei oricărei ideologii reale, va avea efecte catastrofale pentru Rusia. Pe de altă parte, cu o bază de resurse enermă, cu un număr totuşi foarte mare de populaţie, în condiţiile crizei în UE şi turbulenţelor din Orientul Apropiat, Mijlociu şi Africa, Rusia ar avea şansa unei adevărate renaşteri. Iar acesta doar în condiţiile aplicării de politici inteligente în economie şi administraţie.

China de mai mulţi ani nu a inventat nimic decât ceea ce i-a dat Deng Xiaoping. Creştere şi dezvoltarea bazate doar pe infinitul forţei de producere i-a făcut dependenţi de pieţele de desfacere şi, respectiv, de maşinăria de dolari americană. Fiind prinse în acest tandem de duşmani care vor pieri unul fără altul SUA şi China au intrat în comoditatea absurdului. Iar lipsa unui sistem politic capabil să promoveze decizii inovative şi lideri vizionari face din China o enormă fabrică menită să asigure cu valori reale hârtiile emise de Federal Reserve. Absurdul relaţiei create nu poate dura la nesfârşit, iar China are nevoie de aceleaşi reforme politice interne care să îi genereze inovaţie.

"Primăvara Arabă" şi schimbarea de comportament a Turciei (datorată dealtfel aceleeaşi impotenţe politice la Berlin, Bruxelles şi Paris), îmbinate cu fondul de resurse inimaginabil de mare (umane, energetice, ideologice), dar şi cu tendinţa de islamizare a "tinerelor democraţii" - par a contura un nou pol de putere mondială bazat pe o convergenţă de cultură şi religie. Nu că ar apărea un nou "Califat" arabo-turcic de la Oceanul Atlantic la Pamir şi de la Marea Neagră la Oceanul Indian, dar procesele de convergenţă şi cooperare s-ar putea redirecţiona din exterior - Europa, SUA, Rusia, China, spre interior. Cu centre de putere - Turcia, Egipt, Quatar, Arabia Saudită, Libia - state moderne, dar cu tradiţii sau tendinţe de islamizare intensivă în viaţa publică şi politică. Ori, dincolo de resurse, aceste state au nevoie de aceleaşi idei, şi, se pare, utilizează aceasta, concurenţa şi inovaţia sunt la mare preţ în această regiune a lumii. Iar şeicii din Emiratele Arabe Unite şi Recep Tayyip Erdogan sunt mult mai potenţi şi convingători decât Cameron şi premierul Danemarcei (ştie cineva cum îl cheamă?).

State cu potenţial enorm precum India sau Brazilia pun mare preţ pe inovaţie, cercetare şi implementarea acestora, investesc enorm în a procura tehnologii. Necătând la dezvoltare relativ continuă, acestea nu sunt în stare să asigure salturi calitative. Acestea nu pot fi create doar prin implimentare în economie, în condiţiile unui sistem politico-administrativ încremenit cu 40 de ani în urmă.

Lumea a făcut un pas enorm în 2011, a dezvelit rănile infectate pe care le ascundea sub mătase scumpe de mai bine de zece ani. Inovaţia tehnică implementată din pur interes economic privat nu poate asigura o dezvoltare sistemică, crează asincronisme ce duc la dizbalanţe. Stabilitatea duce la dezvoltarea economiei dar la degradarea sistemului politic. Clasa politică are nevoie de palme. Actuala criză mondială este criza voinţei politice şi a bunului simţ. Interesul următorilor patru ani a dus la efecte catastrofale pe termen lung.

Sunt lucruri absolut valabile şi pentru ţara noastră. Lipsa de viziune, frica de alegeri, incertitudinea, lipsa de ambiţie politică sănătoasă - toate acestea nu permit să înceapă procese îndrăzneţe pentru care să ne mulţumească copiii noştri. Politicienii din Moldova excelează aproape fără excepţie în lipsă de gândire pe termen mai mare decât patru ani, sau unul, sau una-două luni, adică pân la alegeri. "Pilonii schimbării" sunt pur şi simplu exemplari în cum trebuie duse de râpă domeniile date în administrare. Se crează impresia că după expirarea "sorocurilor" bunăvoinţei populare aceştia vor emigra şi niciodată nu vor lăsa propriii copii să locuiască în această ţară. Imbecilitaea multor funcţionari de ordin înalt frapează prin aserţiunea pentru "dacă se putea mai rău, aşa făceam!"

Reforma clasei politice este cu adevărat necesară Republicii Moldova, rezultatul acesteea trebuie să fie accesul la procesul decizional a celor mai buni, vizionari, curajoşi, carismatici şi ambiţioşi, fiecare să vrea să facă istorie. Greu să-mi imaginez cum actuala clasă politică ar accepta o astfel de reformă, ei nu sunt în stare să schimbe măcar Constituţia. Iar o astfel de decizie ar însemna pentru practic toţi actualii politicieni trecere rapidă în nefiinţă publică.

Trebuie să recunosc că nu îmi dau seama cum ar putea fi înfăptuită o astfel de reformă în Moldova. Poate invităm un rege străin? Îi dăm la vre-un Dominique Strauss Kahn sau Tony Blair un milion de euro pe an şi să ne conducă. Dar de unde, parlamentarii moldoveni nu vor ceda un petec de "suvernitate". Poate presa să le dea de ştire că e cazul? Ei, dap salarii de la cine? Poate sistemul este invincibil? Iar noi suntem condamnaţi să fim conduşi de retarzi care s-au închis în cercul lor?

Nu este aşa, chiar şi liderii putrezi ai UE şi-au ridicat fundurile grase de prin fotolii şi au pornit reformele necesare, greu dar le-au pornit. "Le-a ajuns cuţitul la os". Foarte curând acest cuţit va ajunge tot acolo locuitorilor Republicii Moldova, deşi aceştia nu excelează în cultură politică, fraza "tăţ îs nişti p....!" va trece din una de serviciu în una de paradigmă care formează opţiunea electorală. Iată atunci va apărea voinţa actualilor politicieni pentru reforme. Iar acest proces a pornit deja. Vedeţi sondajele, vedeţi rata de respondenţi care cred că lucrurile se mişcă în direcţie greşită din BOP. Iar aceste date semnifică cu totul altceva decât în 2001!

Poveste de iarnă

2011-12-20T12:20:00.001-08:00

Vine Anul Nou, sufletul vrea ceva frumos, de exemplu o poveste!

Vreau o poveste cu personaje. Iată cum ar fi la televizor să ne povestească o poveste de asta frumoasă ca de sărbători! Vreau o poveste cu Pescarul care a tulburat apa şi a prins acolo peştişorul de aur. Asta pescarul care a găsit fericirea sub Stejarul lui Puşkin (pe semne că a găsit îngropat lanţul de aur, ţineţi minte - "златая цепь на дубе том...").

Acolo o să fie şi Moş Gerilă care spune că-i Moş Crăciun, el încheie anul fericit pentru că l-a pus din nou pe nepotul său Garry Potter să fie pârcălab în cetatea de scaun! Da tot nu-i iese la socoteală că vrea să fie mai mare pe Sfatul Boierilor!

Acolo va fi şi Roşu Împărat pe care l-au mazilit şi este supărat că l-a părăsit Egorka, care vrea să fie Царь Додон!

Într-o poveste de Crăciun trebuie să fie neapărat un lup. Lupul este nefericit pentru că toţi îl amăgesc, da el parcănu-i urs şi vulpea nu participă în povestea noastră!

Desigur că nu doar basmele lui Puşkin şi poveştile populare româneşti vor fi sursă de personaje (globalizare sau cum?). Va fi şi Carabas Barabas, adică păpuşarul. Păpuşarul poate să se transforme în şobolan şi alte animale (aici se pare că are vre-o legătură cu Marquiese-ul de Carabas).

Povestea trebuie să conţină şi piraţi (adică raideri).

Numai una va fi greu - să-i împărţim în personaje rele şi bune (iar asta e neapărat în orice poveste, altfel n-are happy end)!

Pentru asta va trebui să alegem între ei, dar asta e deja cu totul altă poveste!

Moldova luptătoare

2011-11-24T09:01:00.001-08:00

Iată de unde minciuna cu moldovenii cuminţi şi paşnici?

La câtă sete de luptă şi conflict au moldovenii, bine că nu sunt musulmani, altfel o sfecleu alde toţi!

Nu-i da moldoveanului apă şi vin dar dăi posibilitatea să nu fie de acord cu ceva. Moldoveanul tot timpul luptă împotrivă. Comunism, românism, homosexualism, ortodoxism, sărăcie, alianţă - fiecare are împotriva cui lupta.

Nimeni nu luptă pentru cu înverşunarea care luptă contra. Dependenţa de conflict este cronică.

Posibilitatea de a ceda se exclude din start. Regula de aur a combaterii conflictelor spune că ambele părţi trebuie să cedeze câte puţin chiar din moment ce apare pericolul escaladării. "Şi eu îs muieri?" "Să mă calce careva înpicioare?!"

Iată de asta şi ne calcă toţi în picioare. Aşa va fi până când nu ne vom învăţa să ne unim mai mult pentru decât împotrivă!

Moldova tristă

2011-11-22T10:11:00.000-08:00

Pentru că nu demult m-am gândit pentru prima oară că e posibil să plec din Moldova.

Pentru că nu mai sunt chiar atât de sigur că "tăt a s şii ghini".

Pentru că e toamnă rece şi atmosfera predispune.

Pentru că îmi pare că am ce spune.

Pentru că aşa şi este.

Moldova este o ţară sumbră diluată cu acoperişuri urâte de ardezie, garduri din plasă metalică şi vagoncă albă. Este ţara cu sate frumoase doar pe fotografii şi case pustii. Ţara cu rânduri în vame. În vame stau oameni cu ochi trişti, îi întâmpină şi îi petrec vameşi cu ochi trişti. Vameşii sunt trişti pentru că văd tot mai mulţi copii care pleacă împreună cu părinţii. Înseamnă că părinţii s-ar putea să nu se mai întoarcă vreodată.

Moldova este ţara cu miros de fum a frunzelor care ard. Frunzele sunt arse fără de milă pentru că au îndrăznit să ştirbească din peisajul trist pe parcursul a şase luni. Foarte triste sunt câmpurile şi livezile, buruiana şi spatele bătrânilor ţărani, copii cu desaga de vreascuri în spate le dău chiar un aspect profund apăsător.

Chiar şi viile, acele holde dătătoare de viaţă a lui Bachus, şi ele sunt triste, sunt triste pentru tristeţea roadelor sale blocate în careva depozite pe lângă Moscova îndepărtată.

Oamenii din Moldova sunt foarte veseli, glumesc foarte mult, chefuiesc, îşi etalează bunăstarea materială la nunţi şi petreceri, dar au ochii trişti. Şi glumele tot triste sunt mai mult. Oamenii sunt trişti. Le mai place să se amăgească singuri pe ei, crezând că îi amăgesc pe cei din jur "că tăt a şî şii ghini!" Dar atunci când îi vezi în transport, în stradă, la muncă - sunt trişti.

Gopnicii de la colţul blocului sunt trişti. Poliţiştii de pe drum sunt trişti. Bătrânii în rândul la asistenţă socială sunt trişti. Jurnaliştii de la ştiri sunt trişti. Bandiţii din urma cagulelor sunt trişti.

Oamenii în Moldova sunt trişti şi de aceasta devin răi, foarte răi. Oamenii nu sunt trişti din cauza sărăciei. Oamenii sunt trişti pentru că nu au speranţe, oamenii nu mai visează în culori.

Politicienii moldoveni sunt trişti, sunt trişti pentru că vor toată puterea doar pentru ei şi nu le pasă de alegerea preşedintelui, iar aceasta este trist!

Aşteptăm să moară şi Druţă?

2011-11-06T14:28:00.000-08:00

Azi a fost denumit "Patria Centru" în Emil Loteanu, bine! Nu voi aprecia acum nici moralitatea proprietarului cinematografului, nu mă interesează deloc cât de buni sunt funcţionarii care au făcut posibilă această manifestare a respectului firesc faţă de un ilustru om de artă - bine că măcar în ceasul din urmă.

Altceva mă deranjează - atunci când maestrul Loteanu era încă viu, "liderii" culturii moldoveneşti fie că au uitat de el, fie îl acopereau de mizerie. A trebuit să moară pentru a deveni "actual ca niciodată", apreciat, "cel mai mare", să aibă bust şi chiar cinema. Cu siguranţă - orice om de cultură ar fi onorat de aşa atitudine după moarte, dar şi mai mult şi-ar dori simplu respect cât trăieşte!

Aşa zişii oameni de cultură din ţara noastră au păstrat proasta tradiţie bolşevică de a se organiza din punct de vedere instituţional. Tot felul de şoble, numite oficial uniuni (cu una-două excepţii menite doar să certifice regula, este cazul relativ ca lumea a uniunii de artişti plastici) au strâns sub acoperişul său nenumăraţi rataţi mediocri, politruci şcoliţi să facă propagandă aptă doar să influenţeze minţi totalitare - acum se pretind a fi "elită culturală" şi "intelectuali".

Integrare în condiţii de piaţă - 0, originalitate fix cât talent, adică - căutaţi de unde nu-i, în schimb - patos şi fraze care nu mai aduc a naftalină din simplul motiv că mirosul acesteea nu poate fi simţit din urma formalinei şi aptitudinea de administrare a săruturilor la partea moale a guvernanţilor (indiferent de culoare lengeriei acestora) şi donatorilor de granturi "pentru valori" bat ca din havuzul de pe Aleea Clasicilor în cele 80 de zile pe an când acesta funcţionează!

Mai este şi capacitatea, ar trebui să o analizeze psihologii, de a lipi etichete şi de a se înhăita împotriva celor cu adevărat valoroşi şi inofensivi din simplu motiv că nu-i interesează deloc! Cât e pentru un mizerabil să-l facă cu uşi oţet pe Loteanu? Ce îi costă pe cei care habar nu au ce este film să facă totul posibil ca cel mai mare actor din Republica Moldova în viaţă (probabil din tot timpul chiar) să se stângă treptat în uitare în sălile neîncălzite a teatrului din Bălţi. E absolut firesc pentru "actorii care s-au adaptat" să aibă drept milă pentru colegul lor cândva cel mai "de perspectivă" drept unic semn de compasiune şi ajutor la nevoie "Toarnă-i o sută de vodcă de care o fi!" pentru simplul motiv că a degradat la starea de alcoolic din cauza sănătăţii? Ori - ei toţi au "localuri" în Chişinău, dar el "s-a dus de râpă".

Literatura noastră s-a cotelit departe în regiunea unde se întâlnesc fesele în ultimii ani. Uniunea (beţivilor degradaţi) scriitorilor mai degrabă omoară tinere talente decât le cizelează, iar aceste talente în majoritatea sa reprezintă nişte copii educaţi în isteria bolnavă din liceele patriei. Au un bagaj infinit de fraze patetice, la 15 ani fetele sunt cele mai bune speţe în dragoste şi relaţii conjugale iar băieţii la 17 ani sunt doldura de politică şi patriotism, indiferent de care.

Slavă Domnului, mai sunt şi exemple fericite care confirmă clar că US este decât o "terebilkă" de talente - autori basarabeni în România şi cei locali care nu "se fierb" atât de des în mustul (oţetit) al şoblei cu sediu la Ginta Latină.

Cu riscul de a-mi ridica toată "floarea românismului" basarabean, afirm că Ion Druţă este cel mai mare scriitor din ţara noastră din secolul douăzeci şi nu prea văd măcar infime şanse să-l ajungă cineva măcar şi în al doilea deceniu din cel al douăzeci şi unulea. El nu este lider de fracţiune parlamentară, nu stă la subvenţii ale statului moldav, nu participă la mitinguri de condamnare a comunismului, nu comentează situaţia cu nealegerea preşedintelui şa Publika sau Prime.

De ce o fi rău că i-au fost republicate pe banii statului nişte lucrări în perioada comunistă? De ce nu suntem apţi să distingem şi recunoaştem faptele bune făcute de oameni răi, chiar şi cu scopuri meschine? Doar Druţă nu i-a scris elogii lui Lenin, nu a chemat poporul să-l voteze pe Voronin, nu a cerut acceptarea memorandumului Kozak, nu şi-a vândut votul în adunarea generală a niciunii uniuni? Ion Druţă a scris despre simpli moldoveni - ţărani: Gherge, Rusande, ciobeni, Ecaterine (din alea mai mici), despre cât e de frumoasă primăvara la Ciutura şi cât de departe se vede de pe dealurile de deasupra Sălcuţei, a scris despre căţeaua pe nume Molda, despre biserici şi mănăstiri cu preoţi şi călugăriţe. Druţă a scris despre cum vine moldoveanul la satul pustiit de răstrişte şi se apucă să-l ridice din nou, să muncească şi să tacă smerit.

Druţă a scris despre cum ducem povara propriei bunătăţi.

Nu înţeleg de ce în "cei doi ani de democraţie" s-a uitat de Druţă? Ori nu s-o fi încadrând în noul curs ideologic? De ce nu o fi? Ori ţin minte când eram copil pe la patru-şase ani: la mitinguri se strigau poezii scrise de unii poeţi cu adevărat mari, chiar dacă unii cinici le imputează "păcatul" de a fi scris poezii pentru partidul comunist, dar şi mai multe scrise de politruci care s-au reorientat (şi tot politruci totalitari la gândire au rămas), dar acasă, la sobă - copii din clasele mici şi mari îl citeau pe Druţă, nimic mai disident, nimic mai persuasiv cu privire la natura comunismului în Moldova, nimic mai educativ nu era atunci.

Dăunăzi un site a publicat o ştire despre posibila moarte a lui Ion Druţă, s-a dovedit a fi fals. Eu unul nu vreau să aşteptăm moartea unuia dintre cei doi oameni de cultură în viaţă marca "litere de aur" pentru Moldova pentru a ne aduce aminte de ei. Vreau un film pe cartea lui Druţă, nu vreau mii de minute cu video de la cuvântările politicienilor şi "colegilor de breaslă". Vreau seri de creaţie ale scriitorului din contul Guvernului, nu vreau "avion sponsorizat de către prim-ministru la mort", vreau reeditarea şi umplerea bibliotecilor cu toate operele, nu monument sponsorizat de fundaţia "Edelweiss" şi memeorial + stradă de Primărie.

Cel mai mult vreau să-l citim pe Druţă acum cât e viu, chiar nu mai vreau să văd cum comercianţii de cărţi îşi vor freca mâinile când moare scriitorul în preimţirea valului care o lună-două va mătura de pe poliţe orice carte cu numele său pe copertă!

Dodon - fals start, de ce?

2011-11-06T03:54:00.001-08:00

S-o dus şi s-o dus! "Prietenii ştiu de ce!" Prietenii nu prea înţeleg la cine!

Strategia plecării lui Igor Dodon cu doamnele sale din echipa lui Vladimir Voronin era simplă ca bună ziua: "eu le cer reforma PCRM, ei nu acceptă, eu încerc să-mi ţin poziţia, Mark mă sabotează, eu ies şi zic că am obosit să lupt, îmi pare rău, am făcut totul ce am putut, sunt nevoit să plec pentru a da o şansă celor mai reformatori comunişti să mă urmeze în lupta pentru valorile de stânga!"

Parcă aşa era logic să meargă treaba, numai că prea în pripă a plecat băiatul în roz, cam boţit a ieşit, argumentul reformării partidului nu ţine! Care este cauza grabei lui Dodon, de ce nu a respectat consecutivitatea evenimentelor? De ce a acceptat să iasă cu imaginea şifonată din PCRM?Iar mai fi trebuit cam o săptămână sau două pentru discuţii şi imitarea luptei pentru reforma PCRM, a plecat peste o zi. Dodon are timp, iese că altcineva are nevoie de aceste două săptămâni rămase până la alegeri. Întrebarea este cine?

Se vehiculează trei teorii despre "cine stă înspatele":

1. Plahotniuc

2. Filat

3. "Este mâna Moscovei" (copirait Boris Negru/Petru Bogatu)

Vlad Plahotniuc a fost în relaţii foarte strânse cu Dodon şi Greceanaia în perioada lui Voronin, altfel nu putea fi în cazul unui afacerist care controlează practic toate întreprinderile de stat,singur îşi crează politici. Se spune că Plahotniuc îi dădea dispoziţii lui Dodon direct prin telefon. Relaţia între ei este suficient de strânsă, totuşi, Dodon apărea foarte iritat şi confuz când îl întreba cineva despre Plahotniuc în campania pentru locale. Justiţia controlată de către numărul doi democrat l-a ras pe Dodon de şansa contestării legalităţii alegerilor primarului de Chişinău pe cale legală. Relaţia ăntre cei doi pare să se răcit simţitor.

Vlad Filat şi Igor Dodon au făcut nu o dată schimb de amabilităţi, nu doar în timpul campaniei electorale. Ghimpu nu în zadar zicea că anume Filat ar putea rupe voturile de la comunişti. Premierul dispune şi de "instrumente de convingere" cu privire la integritatea afacerilor familiei Greceanîi. Tot el este principalul partener de discuţii cu factorii de decizie externi (amabasadori, demnitari europeni, dar şi ruşi), aceştia din urmă, cu siguranţă, au consfinţit plecarea celor trei deputaţi comunişti. La care mai adaugi că o lovitură de graţie lui Tkaciuk, dar şi lui Plahotniuc ar intra în interesele primordiale ale lui Filat şi a susţinătorilor săi (îmi răsare în memorie cum o lăuda pe Zinaida Greceanîi ex-premierul Sturza).

Controlul direct exercitat de unele cercuri politico-financiare ruseşti asupra lui Igor Dodon se vede cu ochi liber, nici măcar el nu ascunde relaţiile strânse cu factori de decizie de la Moscova. Echipa de PR care a lucrat pentru Dodon (comunitatea AVA.MD, polit-tehnologii din Ucraina etc.) trăieşte din bani ruseşti, se zvoneşte că banii pentru campania locală tot din surse ruseşti au fost alocaţi. Vizitele dese ale lui Dodon la Moscova, plecara la Bruxelles şi în Polonia, ar putea sugera că "Soluţia" este rusească, coordonată cu europenii.

Îmi pare cea mai probabilă soluşia nrl. 3, cu elemente din cea de a doua. Factorul european pare a fi decisiv (vezi ce zicea Chirtoacă care nu ştie să-şi ţină gura despre ce aude de la diplomaţii vestici).

Oricum, graba cu care a plecat Dodon indică asupra unei lipse serioase de timp, timp necesar pentru a aduce la masa negosierilor pe Filat şi Plahotniuc, pentru a-l convinge pe Mihai Ghimpu să cedeze ceva pentru a nu admite anticipate, timp pentru a negocia împuternicirile viitorului preşedinte. Cea mai importantă problemă de depăşit este în a-l convinge pe Vlad Filat că, odată ce se alege preşedintele, Guvernul nu va fi doborât iar formatul guvernării nu se va schmba. Preşedintele PLDM va cere garanţii foarte serioase că viitorul presedinte va fi cu adevărat independent. Democraţii vor dori să se asigure că interesele lor nu vor mai fi puse sub lovitură prin votuti comune PLDM-PCRM. Urmează negocieri foarte dure, la care mai pui că trebuie de răsplătit cumva pe Dodon.

Cât ţine denoi - muritorii de rând, apoi bine a zis Voronin - "Vai şi amar!". Criza constituţională rămâne, legitimitatea preşedintelui care poate fi alesva fi sub orice nivel, războiul dintre Vlad Filat şi Vlad Plahotniuc va lua amploare şi mai mare în cazul alegerii preşedintelui. Mai bine alegeri anticipate + referendum, apoi alegeri directe a preşedintelui, păcat!

Statul care mă plăteşte sau invers?

2011-10-24T12:22:00.000-07:00

Din impozitele pe care le plătesc lunar achit salariul pe care îl primesc de la buget mie şi încă la doi care primesc cât mine. Anume aşa - fiind bugetar, cheltui la serviciul de bază cam 80% din timpul de muncă şi din efort. Petru aceasta iau un salariu net de aproape 1700 lei lunar.

(Nu mă plâng aici pe faptul că este un salariu mic şi nu poate primi atâta un conducător de instituţie cu 32 de angajaţi şi un patrimoniu de milioane nu de lei.)

Pentru că nu se poate de murit de foame când ai în spate cinci ani de facultate şi nu e trendy să mori de foame, mai lucrez pe unde apuc. Când şi cum îmi merge. Se pare că salariul brut (neimpozitat) s-a cam ridicat anul acesta pe la 9000 de lei pe lună. Dintre aceştia cam 30% îi papă de-odată statul sub formă de impozite şi taxe. Rămân cu vre-o şase mii şi ceva. Clar lucru că îi cheluiesc şi pe aceştia (Lazăr o spus că tre de stimulat consumul), statul papă direct de la mine 20% sub formă de TVA şi încă vreo 10% sub forma diferitor impozite. Încă vre-o 15% o zboară pe accize (:D). Adică din cheltuielile mele diurne statul înghite încă vre-o trei mii de lei.

În total statul mînâncă de la mine nu mai puţin de 5000 lei pe lună! Aceşti bani îi ajung să plătească salariul meu propriu şi încă două la fel! Iată aşa, un bugetar care nu vrea să moară de foame mai hrăneşte încă doi ca el (dar poate un 0,5 funcţionar mai mare)?

Bizară situaţie, totuşi nimic anormal din punct de vedere legal. De ce nu s-ar putea să fie proporţiile inverse (doi anagajaţi la privat asigură un salariat bugetar)? Cum se face posibil ca impozitele a 1,2 angajaţi (calculând efortul) să asigure cu salarii 3 anagajaţi?

Media reală de efort între cel ce lucrează la stat cam pe acolo e - la 0,2, nu mai mult. Respectiv 1,2 efort asigură finanţarea a 0,6 efort, fix cum trebuie. Iată de ce salariile sunt cum sunt, dacă bugetarii chiar ar munci ar primi salarii mai mari. Păcat! Că dacă ei ar lucra mai bine şi cei din sfera privată ar primi mai mult, mult mai mult!

p.s. Se cer aici nişte comentarii de la care mă voi abţine...

sursa imagine

Soluția? Ascultați ce spune moșul!

2011-10-19T07:41:00.000-07:00

Ghimpu a spus că Filat trebuie să vină Președinte de Parlament, lumea a spus că nu poate pentrucă nu este deputat, Ghimpu are dreptate. Filat trebuie să devină deputat. Cum? Prin alegeri anticipate. Nu există buni și răi în politicamoldovenească, acum toți sunt răi. Este nevoie de o resetare, pentru a depăși criza și a urni din loc reforma justiție, în ziua aegerilor trebuie organizat și referendum de adoptare a unei noi Constituții.

După paralamentare speakerul va rămâne Președinte interimar și se vor organiza alegeri prezidențiale directe. Apoi totul de la zero, Moldova are nevoie de un factor de stabilitate politică, un președinte ales direct și ”inamovibil” poate fi un pilon în jurul căruia se vor purta discuții despre formarea majorităților parlamentare și guvernamentale.

O fi o soluție bună? Sigur că nu este! Este clar că cea mai sănătoasă forma de organizare statală este cea parlamentară, păcat că nici clasa politică nici poporul nu sunt gata de așa ceva. Poate după alți 20 de ani.

Nu trebuie să deplângem decesul tentativei de a fi în rând cu europenii (să avem și noi o democrație parlamentară veritabilă), oricum dezmățul actual poate fi numit cel mult partocrație, nicidecum democrație.

Despre situația social-politică actuală în Republica Moldova

2011-10-01T21:22:00.000-07:00

Dacă politicienii moldoveni dau dovadă de lipsă de imaginatie si denumesc astfel cam 30% dintre conferintele si declaratiile de presă, de ce am fi noi acei care trebuie să animăm cu denumiri originale câmpul politic?

Decizia Curtii Constitutionale era evidentă si nu putea fi altfel, mai mult – orice decizie chiar nu conta. Presedintele nu poate fi ales în Parlament din varii motive. Principalul motiv este faptul că Vlad Filat nu va accepta candidatura lui Marian Lupu. Comunistii nu vor risca alegerea lui Vlad Filat în functia de presedinte, nici acesta din urmă nu pare tentat de functia de sef de stat cu atributii foarte limitate în executiv, dar nici nu vrea să pună soarta Guvernului în mâinile lui Vlad Plahotniuc (un presedinte ales poate demite oricând Guvernul). În pozitie privilegiată poate apărea PDM în cazul demarării procedurii de alegere a lui Marian Lupu în functia de presedinte în Parlament la care nu ar participa deputatii liberal-democrati. Anume aceasta este cauza iesirii lui Mihai Godea cu anuntul despre acceptul epicilor trei comunisti să-l voteze pe Marian Lupu. În cazul esecului vina poate fi dată pe PLDM care va fi numit trădător în campania electorală.

În absolut orice conjunctură, alegerile anticipate par iminente. La fel de sigur este si faptul că rezultatul acestora nu va duce la depăsirea situatiei de criză. Chiar dacă partidele din AIE vor acumula împreună peste 61 de mandate, PLDM nu va vota pentru un presedinte controlat de către Vlad Plahotniuc, pe de altă parte Vlad Filat nu va accepta să detină functia de presedinte cu puteri limitate. Alianta PLDM/PCRM nu va putea apărea datorită opozitiei din partea tărilor vestice si nedorintei lui Vladimir Voronin de a se retrage din fruntea partidului.

Negocierile dintre AIE si PCRM au o singură miză strategică – cine va apărea vinovat în fata alegătorilor pentru demararea alegerilor anticipate.

Unica solutie viabilă este modificarea cadrului constitutional, modificare ce nu va putea fi operată în Parlament. Varianta diminuării numărului de voturi pentru alegerea presedintelui, sustinută de PD si PL, nu va fi acceptată de PCRM, nici de PLDM în conditiile păstrării atributiilor prezidentiale nefiresti pentru o tară parlamentară. PCRM, PL si PD nu vor sustine optiunea liberal-democratilor de a modifica procedura de alegere prin vot universal (cel mai probabil Vlad Filat va cere si o lărgire considerabilă a puterii prezidentiale în executiv). Aceasta pentru că nici unul din aceste partide nu are candidati în stare să câstige alegerile. Teoretic, acest scenariu ar putea fi acceptat de PL în cazul coborârii substantiale a cenzului de vârstă pentru candidatii la functia de presedinte (undeva pe la 33 ani :D). Oricum aceste scenarii, luând în calcul capacitatea de negociere a politicienilor de la Chisinău, sunt prea putin probabile.

Singura solutie care pare reală este modificarea Constitutiei prin referendum. Aici părerile actorilor politici sunt din nou împărtite. PL va insista pe aprobarea unei noi constitutii si va indica asupra programului de guvernare, dincolo de probleme identitare, până acum nu este clar ce fel de model de guvernare contine respectivul proiect, care vor fi atributiile unui presedinte ales de popor. PD se va opune alegerii presedintelui cu vot direct si va opta pentru simpla diminuare a pragului necesar alegerilor în Parlament. Comunistii vor relua practica sabotării referendumului, lucru care va pune din nou sub semnul întrebării rezultatul acestuia. PLDM va insista pe modificarea procedurii de alegere a presedintelui si transmiterea în competenta acestuia a unor atributii detinute actualmente de premier, Guvern si Parlament.

Unica solutie cu sanse mari de a fi acceptată de alegători este acea de modificare a procedurii si revenirea la votul direct. Optiunea cresterii competentelor prezidentiale, la fel, se bucură de o simpatie din partea populatiei care "s-a săturat si vrea gospodar în tara asta".

Câstigătorul unor eventuale alegeri prezidentiale este evident. În Republica Moldova sunt, la moment, doar trei politicieni "prezidentiabili". Au capacitate de a obtine un număr considerabil de voturi, carismă, capacitate de mobilizare a electoratului în jurul său, pot să înregistreze cresteri de raiting puternice. Acestia sunt Vladimir Voronin, Vlad Filat si Dorin Chirtoacă. Cum liderul comunist si primarul capitalei nu au dreptul să fie candidati, unica intrigă a unor eventuale alegeri este dacă va câstiga actualul premier încă din turul unu sau va fi nevoie de un tur doi. Anume din acest considerent PLDM se va pomeni într-un fel de opozitie fată de restul fortelor politice în problema modificării Constitutiei prin referendum.

Cât tine de boicotul din partea PCRM, acesta ar putea fi combătut numai prin numirea datei referendumului în ziua alegerilor parlamentare. Totusi, scenariul implică existenta unui consens între partidele din aliantă, iar pentru PD si PL va fi destul de periculos să se opună direct revenirii la forma de guvernare prezidentială. Aceasta va fi cu sigurantă principala temă electorală, iar opozitia deschisă fată de această optiune din partea PCRM, PL, PD ar putea duce la un rezultat neasteptat de mare pentru PLDM care ar putea obtine chiar si majoritatea parlamentară, învinuind concurentii în nedorinta de a rezolva criza politică. Un asfel de scenariu nu pare deloc favorabil pentru democratia din Moldova. Pe cât de european si cât de influentabil de liderii vestici nu ar fi Vlad Filat, o tară prezidentială cu un Parlament afiliat sefului statului nu este tocmai o premisă bună pentru democratia din orice tară est-europeană.

De ale gazului...

2011-09-25T03:00:00.000-07:00

A.S. În afară de verdictul Curţii Constituţionale, care chiar nu contează şi nu putea să influenţeze în orice mod cursul lucrurilor în Moldova, fapt pentru care chiar nu îmi pot da seama de importanţa care i s-a oferit în contextul existenţei unor evenimente cu adevărat importante - atacurile raider, declaraţia lui Voronin care a spus sincer că vom avea din nou alegeri (deci vom avea), ultima temă de actualitate, căreia i s-a oferit cea mai puţină atenţie, fiind mult mai importantă pentru viaţa noatră de mâine decât toate alegerile şi declaraţiile, problema determinând dacă vom avea sau nu ce să mâncăm peste un an - scumpirea gazului!

Că GazProm ne scumpeşte gazul ştim de mult timp, am mai scris despre lipsa de viziune în domeniu a autorităţilor şi opţiunile care ar conduce la o soluţie a situaţiei în favoarea noastră. Uite că se pare să avem câteva raze de speranţe, iar măcar unii din conducătorii ţării şi-au dat seama că Statul trebuie să promoveze soluţii inteligente în economie. S-a apucat de lucru grupul pentru planificare strategică în domeniu de pe lângă Guvern, intenţia bună - om vedea rezultatul. Mai mare speranţă, însă au au generat câteva declaraţii de ale premierului moldovean în presa străină (voi remarca faptul că "presa" de la Chişinău nu a prea dat nimic la temă, nu este de mirare pentru că în presa de la noi lucrează în proporţie absolută nişte agramaţi şi avem un singur jurnalist care se pricepe la economie şi poate să scrie pentru alţii despre asta, înţelegând rostul evenimentelor Ion Preaşcă de la Adevărul, alţii nu-s). La Bucureşti Filat a anunţat intenţia ţării noastre de a participa la AGRI, apoi, pentru Komersant Ucraina, premierul a spus despre posibila participare a ţării noastre la proiectul de construcţie a terminalului de relichifiere a gazului azer, poate chiar cu investiţii!

Discuţiile au pornit la momentul când încep negosierile cu Rusia în privinţa gazului, sigur că vor fi utilizate ca armă psihologică, după modelul ucrainean. Dincolo de aceasta, poate cea mai importantă etapă urmează să fie negosierile preconizate dintre Filat şi preşedintele azer Aliev la Summit-ul PE din Polonia.

Ce ar putea face real Republica Moldova?

Sunt câteva opţiuni:

1. Cea mai simplă opţiune ar fi ca să obţinem un contract de livrare a gazului prin intermediul terminalelor care vor fi construite la Constanţa şi în Ucraina, ar fi mai ieftin decât de la GazProm. Acest scenariu are mai multe minusuri, cel mai important este acel al siguranţei - este suficientă o nouă fluctuaţie bruscă în relaţiile dintre Chişinău şi Kiev sau Bucureşti şi ne trezim cu conducta goală. Nici Ucraina, nici România nu ar avea careva raţionamente economice să împartă cu Moldova gazul ieftin din Azerbaijan. Strategia de milogire cu mâna întinsă şi argumentul că "de suntem fraţi, vecini... atâtea ne leagă..." şi alte din acelaşi arsenal nu pot şi nu trebuie să fie utilizate de un stat ce se respectă, trebuie să devenim parteneri, nu fraţi săraci, trebuie să producem plus-valoare.

2. Moldova poate să participe cu investiţie la proiectele din România sau Ucraina. Proiectul din Ucraina se ridică la un cost de 2 mlrd euro, proiectul AGRI se va ridica până la 5 mlrd euro. 1,5 mlrd euro investi în ambele proiecte ar asigura ţării noastre accesul la gazul care va fi livrat prin noile terminale.

Aici îmi voi permite o mică remarcă: scumpirea gazului până la sfârşitul anului va genera acumulări de datorii şi o nouă creştere a preţurilor la toate produsele, situaţie pe care contribuabilii nu o vor suporta, uităm de orice fel de creştere economică sau de salarii. Pentru a nu admite un şoc economic, Guvernul are nevoie de nu mai puţin de 150 mln dolari anual timp de trei ani pentru a compensa preţul crescut la gaze şi a nu admite pauperizarea totală a populaţiei, stoparea creşterii economice, escaladarea tensiunilor sociale ş.a. Aceste surse ar putea fi luate numai din exterior sub un program de reducere drastică a cheltuielilor pentru resurse energetice.

Pentru a investi în proiectele de construcţie a terminalelor LNG, Moldova ar avea nevoie de alte 1,5 mlrd euro, bani care pot fi luaţi numai de afară sub proiecte serioase de reducere a cheltuielilor. Probabil ar fi timpul să se ajungă la compromis cu partenerii vecini pentru participare la proiectele pornite, să se contracteze un credit mare pentru o perioadă de cel puţin cincisprezece ani cu perioadă de graţie de 3 ani, să se creeze un fond de stabilizare a efectelor creşterii preţurilor la gazul rusesc (cca 300 mln euro), încă cca 1,5 mlrd euro ar fi o participaţie simţitoare în dezvoltarea proiectelor româneşti sau ucrainene. Conectarea la surse alternative de livrare a gazului vor stabiliza preţurile în zona a cca 200 dolari per mia de m3 (în condiţiile "umplerii" conductelor caspice cu az turkmen), economiile RM se pot ridica la 185 mln euro anual, adică întregul împrumut va fi fezabil.

3. Ultima opţiune a Republicii Moldova este să acţioneze inteligent, să devină motorul colaborării în sfera energetică la Nordul Mării Negre. Guvernul poate iniţia un proiect de colaborare multilaterală cu România, Ucraina, Georgia şi Azerbaijan în vederea desfăşurării de preoiecte comune în sfera reducerii dependenţei de gazul rusesc. Legăturile tradiţionale ar putea scoate Chişinăul în poziţie de motor al acestei colaborări, dealtfel una foarte necesară dar greu de realizat în condiţille relaţiilor nu tocmai bune şi concurenţei active în regiune între România şi Ucraina. Poziţia de "lider" în cadrul Parteneriatului Estic, ar justifica o astfel de iniţiativă din partea Chişinăului. Existenţa unei coordonări şi abordări comune din partea ţărilor regiunii în problema energetică ar favoriza atragerea de importanţi parteneri de afară - Comisia Europeană, marile companii energetici, marii furnizori etc.. Cert este una - o integrare mai activă pe probleme energetice la Marea Neagră este vitală pentru ţările regiunii. De ce nu ar apărea o "Uniune energetică a Mării Negre".

În concluzie se poate de spus că problema preţului la gaz este cea mai importantă acum pentru Moldova, prea puţin probabil este să poată economia noastră suporta un nou val de scumpiri fără efecte fatale în sfera socială, Guvernul trebuie să acţioneze imediat. Politicienilor le-a venit timpul să se măsoare în cine are viziuni mai lungi, nu în ceea ce s-au deprins ei în doi ani... la limbă mă refeream.

Acum guvernanţii noştri ar trebui să facă cărare bătută pe la BEI, BERD, FMI - oricine dă bani, acum e momentul, mâine va fi târziu.

P.S. Primele raze de speranţe au şi apărut, să vedem ce va urma. Apropos - am spus că la următoarele alegeri nu voi mai vota pe bază de emoţii, voi alege pe cei care dau dovadă că au viziune şi ştiu să conducă ţara. Dacă arată unul că ştie să rezolve problema preţului la gaz, are votul meu.

P.P.S. Cum scriam, zilele astea are loc la Doha Forumul Mondial pe problemele gazului lichefiat, a mers cineva din Moldova?

Apropos - aproape tot articolul l-am scris de la smart-phone, tare interesantă experienţă!

17-18 ani - PROSTII FRUMOASE!

2011-09-14T15:19:00.000-07:00

A.S. Este foarte frumos în nopţile cu lună plină la Butuceni - lumina se refleactă de la stâncile şi gardurile albe, de la apa Răutului, se pare că încă de la ceva, dar nu-mi dau seama ce, iar afară devine foarte luminos, parcă e zăpadă. Atmosfera predispune la meditaţii filosofice şi la stare de pace în case şi în suflet.

Pe când aveam 13 ani, circumstanţele m-au împins spre a decide să devin unicul care ia decizii importante pentru mine, atunci mă convingeam singur pe mine că, deşi voi face multe prostii, aşa va fi mai bine într-un final. A funcţionat foarte bine.

La 17 eram deja omul care se consideră foarte matur, priceput în toate celea, gata să dea sfaturi de viaţă oricui. Atunci la 17-18 ani m-am format într-un fel de persoană, eram foarte romantic, bătăios, ambiţios şi alte chestii, dar mă mândream de faptul că mă pot pune la încercare singur pe mine - aveam curajul să fac prostii frumoase. Încă de pe atunci am observat că aceste acţiuni au un efect pozitiv asupra sexului opus, însă doar pe termen scurt, în final oricum totul se duce naibii din motive greu de înţeles, şi totuşi eu eram nespus de mândru că puteam să fac aşa ceva.

Pe la 21-22 am înţeles că nu merge chestia asta cu "băiat de treabă" dacă vrei să faci măcar ceva, am pus mâna pe Machiavelli şi m-am apucat de o nouă etapă de autoeducare prin practicarea intensă a genurilor de activitate mai puţin bisericeşti care presupun interacţionarea intensă cu alţi indivizi ai rasei umane. A început să se primească, oportunismul calculat şi orientarea pe interese de termen lung au început să ia locul treptat aşa numitelor "valori omeneşti", am ajuns să nu fac nimic fără de folos şi m-am învăţat să am răbdare. Spre deosebire de vârsa când aveam 18 ani şi credeam că le pricep pe toate, am început să înţeleg oamenii şi să fiu conţtient de propriile limite.

Merge destul de bine, se primesc foarte multe lucruri, mă opresc periodic şi-mi pun gândurile pe poliţe, dar am sesizat la un anumit moment că ceva nu e bine şi e nevoie de o auto-evaluare mai complexă, am început să mă tem că pierd nişte trăsături ale mele la care ţineam foarte mult.

În ultimul timp s-au petrecut multe lucruri care m-au ajutat să-mi încerc caracterul şi să-mi revăd viziunile. Din nou am revenit la teoria conform căreia nu poate unui om să-i meargă bine în carieră şi în viaţa personală, din nou nu iese peste tot în baza simplului calcul logic, perfect aplicabil în cele mai complicate situaţii de alt gen. Am ajuns să calc peste pragul psihologic când trebuie să faci rău conştient unor oameni sărmani pentru a asigura un bine comun mai mare, am ajuns să nu mă sfiesc atunci când sunt nevoit să fac unii oameni foarte apropiaţi să sufere fără motiv doar pentru faptul că vreau să-i ajut să se simtă mai bine în general, am ajuns să nu am emoţii de orice fel atunci când e pus la bătaie un proiect important. Am apucat ce înseamnă să devii personaj oribil, din singurul motiv că vrei să asiguri ca alţi doi oameni să se împace foarte bine, chiar dacă la baza înţelegerii iniţiale dintre dânşii va sta dorinţa de a se uni împotriva mea.

După toată această experienţă deloc plăcută, au mai urmat ceva evenimente interesante, m-am simţit ciudat când am atins vârsta pe care o poţi măsura în secole (chiar şi în sferturi), din nou mă simt foarte singur fiind înconjurat de foarte multă lume, foarte des nu îmi ajunge inspiraţie şi argumentare, Steve Jobs a plecat de la Apple (exemplul acesta m-a făcut să gândesc mult la limitele fiinţei umane), am început să tratez doar cu ironie lucruri pe care majoritatea le consideră grave, am început să mă tem de omul în care mă transform şi mi-a stat foarte dor de ce făceam cândva - la 17-18 ani.

De mult timp mă gândeam să mai fac prostii frumoase, nu îmi ajungea voinţă, uite că a trecut, mai pot. Acum m-am liniştit şi am pus din nou gândurile pe poliţe, m-am adaptat bine la viaţa din jur, dar văd că am reuşit să păstrez şi din acele trăsături care te fac om, risc acum să zic că m-am maturizat, nu cred că mă voi mai schimba mult pe viitor, cred acum că este timpul să faclucrurile acelea care vor rămâne în urma noastră. Nu de alta - dar sunt conştient că destul de curând voi deveni retard şi nu voi mai fi capabil să creez o valoare adăugată.

P.S. urmăresc mulţi prieteni de 17-18 ani, nu pot să nu mă bucur când îi văd foarte abili şi mult mai bine pregătiţi de viaţă decât eram eu, mă bucură că a rămas un fenomen care nu se schimbă cu evoluţia tehnicilor educaţionale - ei abia acum învaţă să facă prostii frumoase - deci nu vor pierde tinereţea.

Fuji way! (postare despre politică)

2011-09-07T12:50:00.000-07:00

A.S. Pentră că mai nu am uitat parola la blog iaca scriu.

Aşa am decis eu - să fug pe o lună de oraş, de realităţile care se schimbă zi de zi, de paradă, de atacuri raider, de fabrica Nataliei Morari şi profunzimea Lorenei Bogza. Aţi priceput - de politică.

Rezultate: mie mi-i drept în cot dacă va fi sau nu ales preşedintele toamna asta, dacă vor fi sau nu alegeri anticipate, de wikileaks, de mafie şi de reforma justiţiei, nu că aş fi devenit cetăţean politic pasiv şi social-iresponsabil, deloc. Am apucat să înţeleg în serile când stai şi te uiţi la stele (acolo stelele chiar se văd spre deosebire de Chişinău) că sunt lucruri care sunt pentru fiecare în parte mult mai importante decât politicul. Am apreciat că sunt prieteni, sunt discuţii interesante cu oameni plăcuţi, sunt experienţe noi de învăţat, sunt petreceri, este serviciu, nu e neapărat să alergi atâta, sunt proiecte frumoase de făcut şi de pornit, contacte de stabilit, există şi alt fel de relaţii între oameni decât cele politice sau altele deprinse de noi, mai este şi o dragoste de trăit, indiferent de cum o fi ea, există viaţă în afara perimetrului străzilor Mateevici, Cosmonauţilor, Creangă şi Tighina (cam pe aici stau toate instituţiile de Stat).

În această scurtă lună nu am privit nici-o emisiune la Publika sau altu, nu am privit nici o conferinţă de presă pe privesc.eu (nici măcar cea la care am participat), în schimb am comunicat cu foarte multă lume care "a fiert" ori continuă în ceea ce chemăm viaţă politică, interesant dar nici o noutate - boring! În schimb am făcut lucruri frumoase, am pus bazele unor proiecte mai frumoase pe viitor, am învăţat să văd lucrurile din alte unghiuri. Cred că am mai crescut.

Acum mă simt gata să reiau proiectele pe care le-am gândit mai demult, să le continuu pe cele vechi, am şi un izvor nou de inspiraţie şi răbdare (dar nu vi-l spun).

Asta e receta, fugiţi, uăi oameni buni, dacă v-aţi săturat de politică, dacă vreţi să nu mai depindă dacă merită sau nu să începi a face ceva în dependenţă de alegerea preşedintelui, dacă vreţi să nu vă afecteze atacurile de raideri.

P.S. Scurt despre politic, Lupu nu va fi preşedinte pentru că nu merită şi nici măcar Plahotniuc nu-l vrea, lui Filat nu-i trebuie să fie preşedinte cap n-are cine rămâne "să guverneze o ţară", comuniştii nu pot să se întoarcă la putere sub nici o formă. Varianta unui preşedinte independent politic este cea mai ok, varianta preşedinte "de formă" este inacceptabilă fiindcă va "duce în şos" moldovenii deprinşi cu tătuc, trebuie o persoană responsabilă dar greu de influenţat.

sursa imagine

Cum ar putea Moldova economisi 5 miliarde de lei anual

2011-07-26T06:03:00.000-07:00

A.S. Eu nu mă pricep la economie, tot ce ştiu despre gazele naturale am răscolit aseară pe net, nu pretind să am dreptate în ultimă instanţă sau să fie 100% adevărat tot ce voi scrie mai jos, dar cel puţin la o treime să fie valabil şi tot înseamnă mult. Parcă simt că va fi al naibii de lung articolul ăsta!

Dacă o să vi se creeze impresia că în acest articol clasa politică de la Chişinău este acuzată de lipsă de viziune strategică, să ştiţi că aţi înţeles corect articolul.

Republica Moldova a consumat în 2010 1 miliard 89,8 milioane de metri cubi, potrivit datelor Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică (ANRE).

Republica Moldova a importat în anul trecut de la concernul rus Gazprom 1 miliard 187,8 milioane de metri cubi, în creştere cu 5,5% faţă de anul 2009. În urma creşterii preţului la gazul natural rusesc care este preconizată pentru această toamnă (până la 400 dolari per 1000 m3), costul total pe care ar urma să-l achite ţara noastră în 2012 va fi cel puţin 760 mln dolari!!!! Trebuie de remarcat şi dependenţa exagerată faţă de gaz a economiei naţionale, circa 63% din balanţa energetică a ţării, cu mult mai mult decât în majoritatea ţărilor europene, chiar şi în cele care sunt mari producători de hidrocarburi (Norvegia - 16,5%, Rusia - 53,3%, România - 31,6%), să nu mai spunem de ţările care, la fel ca Moldova, nu dispun de zăcăminte gazifiere (Lituania - 28,3%, Elveţia - 10,5%, Bulgaria - 14,7%). La acest capitol de nesiguranţă şi dependenţă excesivă, Moldova se poate compara doar cu Belarusul (circa 63%. Dintre ţările regiunii, mai mare ponderea gazului natural este doar în Azerbaijan, care este şi mare producător.

Din Strategia Securităţii Naţionale a Republicii Moldova dăm cetire:

"Securitatea energetică este parte integrantă a securităţii economice şi reprezintă un

ansamblu de măsuri orientate în direcţia consolidării complexului energetic prin

diversificarea surselor, extinderea reţelelor de transportare şi distribuţie a energiei şi

resurselor energetice, precum şi dezvoltării capacităţilor de generare amplasate pe

teritoriul ţării.

În scopul asigurării securităţii economice şi energetice a statului va fi elaborat un

mecanism eficient de identificare a factorilor de pericol de ordin intern şi extern cu

stabilirea acţiunilor necesare pentru asigurarea securităţii şi un sistem adecvat de luare a

deciziilor bazat pe programe de dezvoltare social-economică. În acest sens, eforturi

sporite vor fi depuse pentru:

efectuarea transformărilor instituţionale, care să contribuie la coordonarea

acţiunilor eficiente întreprinse pentru asigurarea securităţii economice;

dezvoltarea şi implementarea tehnologiilor de fabricare a produselor concurenţiale;

dezvoltarea infrastructurii economiei naţionale, necesare pentru realizarea

transformărilor structurale;

asigurarea utilizării mai eficiente a resurselor;

dezvoltarea potenţialului tehnico-ştiinţific de producere şi inovaţional;

diversificarea potenţialului de export;

colaborarea internaţională în domeniul energeticii;

îmbunătăţirea climatului pentru investiţii în generarea de energie electrică;

diversificarea genurilor de combustibil, utilizaţi pe teritoriul ţării, precum şi a

căilor de import a resurselor energetice;

majorarea, în măsura posibilităţilor, a capacităţilor economic competitive de

producere a energiei electrice; 7

promovarea eficienţei energetice şi utilizarea resurselor energetice regenerabile, în

conformitate cu politicile UE în domeniu;

crearea sau arenda, în măsura posibilităţilor, a depozitelor de stocare a gazelor

naturale;

inelarea sistemului naţional de gazificare;

gazificarea integrală a ţării" -

parcă binişor, deşi, pentru comparaţie, în strategia similară a României, sunt scrise lucruri ceva mai concrete. Mai departe mai vesel, ce zicem şi ce facem cu adevărat - degrabă expiră contractul cu GazPromul şi, contrar spiritului actului strategic sus menţionat, tot ce le dă în cap mai marilor economiei naţionale este să meargă din nou la negocieri în Moscova. Nu e deloc rău că se merge la negocieri, întrebarea însă constă în rostul acestor negocieri - ce putem noi pretinde ruşilor pentru a obţine un preţ mai bun? Răspunsul - NIMIC! La argumentul, "Nu vreţi nu - cumpăraţi!" nu avem nici măcar un contraargument. Pe de altă parte, toată lumea a rămas căscată după ce China i-a lăsat praf pe ruşi după tentativa acestora de a intra pe piaţa gigantului economic oriental. Negociatorii chinezi au venit atât de bine pregătiţi, încât au cerut să li se ofere un preţ pe care GazProm-ul nu l-a putut accepta, chinezii pur şi simplu au arătat că Rusia are mai mare nevoie de piaţa lor decât ei de gazul rusesc. Ruşii au nevoie de o alternativă de export ca de aer pentru a putea ţine în şah energetic Uniunea Europeană, chinezii înţeleg aceasta şi le-au indicat ruşilor asupra suficienţei importurilor din regiunea Asiatico-Australiană, Turkmenia şi Orientul Mijlociu, iar în rezultat trimişii lui Miller (Putin) au plecat cu buza umflată!

În acest caz răsunător, chinezii au combătut zicala conform căreia "Statele mari fac politică mare, iar cele mici una inteligentă", exact acelaşi lucru îl face domnul vicepremier Lazăr când merge "gol-chistol" la Moscova, numai inteligenţi nu suntem în acest caz!

Aşa zisele eforturi de diversificare a surselor energetice prin interconectare cu sistemul energetic românesc sunt, cel puţin, nişte mişcări nesemnificative - pentru a aduce gaz prin ţeavă el rebuie să fie acolo, până a începe să funcţioneze noul bloc de producere de la Cernavodă tot e lungă poveste, mai ales în contextul incertitudinii industriei atomice europene. Dincolo de bunăvoinţa sinceră a Guvernului de la Bucureşti, eu nu am votat pentru Băsescu să-mi rezolve problema energetică, cetăţenii Moldovei i-au votat pe Filat, Lazăr şi Parlicov - de la ei aştept eforturi.

Trecerea la surse alternative de energie, implementarea proiectelor de eficienţă energetică - toate acestea necesită investiţii mari, nu le vom face niciodată pe banii din granturi europene, cel puţin nu până la aderarea la UE. În concluzie - Guvernul RM nu face nimic consistent în sfera reducerii dependenţei energetice şi sporirea eficienţei energetice.

În acest domeniu (cel mai important la nivel mondial) Republica Moldova ar putea realiza multe dacă va duce o politică inteligentă (ori aşa ar trebui să facă statele mici!). Primul lucru pe care ar trebui să îl priceapă guvernanţii noştri este acela că deja de mulţi ani lumea se află într-un război total pentru resurse energetice: gazul şi petrolul sunt principalele arme şi cauze ale conflictelor dintre state, determină vectorul politicii internaţionale.

În al doilea rând, cei care fac politicile economice de la noi ar trebui să scoată nasul din hambarul de la Franzeluţa şi să mai privească ce se petrece în jur. Dar în jur se întâmplă iată ce: Rusia încearcă să pună în poziţie de tăcere statele tranzitoare de gaze ruseşti din Europa Centrală şi de est: Belarus, Ucraina, Polonia, România, Moldova etc., prin acces direct sau căi alternative la pieţele mari (Germania, Italia, Austria etc.), acest fapt se materializează prin construcţia gazoductului North Stream şi proiectul South Stream, ce ar permite Rusiei să fie mult mai liberă şi agresivă în negocierile cu statele tranzitoare, în principal: Ucraina, Belarusul, Polonia şi România. GazPromul tinde să păstreze situaţia în care cumpără gaz ieftin în Kazahstan, Turkmenia şi Azerbaijan, iar apoi îl vinde în Europa pe bani mari.

La rândul lor, ţările producătoare din Regiunea Caspică nu ezită să caute pieţe alternative şi căi de import direct în Europa, lucru care la merge strună cu suportul Chinei, Uniunii Europene şi susţinerea tacită a SUA. Cel mai mult au excelat la acest capitol chinezii care au impus GazProm-ul să îşi ia rămas bun de la gazul turkmen şi să demareze proiecte costisitoare de explorare a zăcămintelor ruseşti necesare pentru a asigura fluxul spre Europa.

UE nu aşteaptă până Rusia îi va strânge laţul energetic în jurul gâtului şi anunţă căi alternative de import a gazelor din Regiunea Caspică prin proiectul Nabucco. Din câte se pare, atât Nabucco european, cât şi South-Stream-ul rusesc nu sunt decât nişte arme în lupta psihologică menite să gâdele nervii unul altuia şi ucrainenilor. Nu pare veridic ca europenii să fie exasperaţi de idea să-şi pună securitatea energetică în mâinile turcilor care ar putea cere concesiuni inacceptabile în procesul de Integrarea Europeană în schimbul participării în proiectul Nabucco. Rusia nu a prezentat până acum nimic concret în legătură cu proiectul South Stream, costul anunţat de circa 5,6 mlrd dolari pare a fi mult prea diminuat, cu atât mai mult termenii de realizare, lucru bine văzut în cadrul proiectului din regiunea baltică - el va putea funcţiona la capacitate deplină abia spre 2016. Pe de altă parte, dacă e să credem schemele enunţate de ruşi, în dorinţa de a ocoli şelful ucrainean şi cel românesc, South Stream-ul urmează să traverseze cele mai adânci porţiuni din Marea Neagră, proiectul devenind cu multe trepte mai complex decât cel din Nord - seriozitatea intenţiilor de construcţie a acestui gazoduct trezeşte mari dubii, mai ales fezabilitatea acestuia.

Dincolo de vorbăraia despre Nabucco, europenii nu stau pe loc, procesul de diversificare a surselor de gaze naturale merge într-o veselie! Principalul accent este pus pe creşterea capacităţilor de import a Gazului Natural Lichefiat (GNL). În prezent, deja aproape 20% din gazele importate în Europa vin pe cale maritimă sub formă de GNL, iar către 2016, potenţialul instalaţiilor de regazificare a GNL din Europa va atinge aproape 50% - şah şi mat tentativelor ruseşti de a discuta preţuri exagerate la gaze naturale livrate europenilor. Piaţa europeană de LNG este alimentată în principal din Africa de Nord şi Qatar, această ţară deţine în prezent aproape 30% din cantitatea de GNL exportat la nivel mondial, fapt explicat prin demping-ul de preţuri promovat de acest stat arab. Sinecostul creării condiţiilor tehnice de producere, transportare şi regazificare a GNL a scăzut cu aproape 50% din 1992 până în 2003 şi este în continuă scădere. Capacităţile cresc anual în proporţie de până la 12% în întreaga lume şi, în combinaţie cu explorările de gaze naturale neconvenţionale (de şist), au toate şansele să pună sub lovitură modul de calculare a preţului la gaze pe piaţa internaţională, rupându-l de preţul la ţiţei.

Evenimentele din Africa de Nord, Orientul Apropiat şi Mijlociu din ultimul timp trebuie puse exclusiv în legătură cu proiectele de asigurare a securităţii energetice europene. De rând cu Qatarul, Australia şi Egiptul, dar şi Algeria, sunt statele care dezvoltă rapid capacităţile de lichifiere a gazelor naturale. În tentativa de a diminua din componenta geopolitică a procesului de export al gazelor, care intervine neapărat în cazul tranzitării unor teritorii naţionale de gazoducte, ţările producătore şi consumatore de gaze naturale pun accentul pe căi alternative. Rusia a pus miza pe calea conductelor submarine, ţările producătoare din regiunile Africii de Nord, Orientului Mijlociu şi cea Asiatico-Australiană, dar şi marii consumatori: SUA, UE, Japonia, China - pun miza pe calea livrărilor maritime. Ruşii se bălăcesc mai bine de zece ani în proiectul trans-baltic, americanii, europenii, chinezii şi americanii cresc în proporţii geometrice capacităţile de import a GNL, iar Qatarul, Australia şi ţările Africii de Nord cresc capacităţile de lichefiere în aceleaşi proporţii.

Acum să privim ce se petrece chiar "sub nasul nostru" - în ţările vecine. Guvernul Ucrainei a semnat în inaurie 2011 un contract cu Azerbaijanul care prevede livrarea a 5 mlrd de m3 de gaze lichefiate pentru terminalul de regazificare care urmează să fie construit până în 2015 la Iliciovsk. Costul proiectului se ridică la 2,6 mlrd dolari. Deşi cererea de import a Ucrainei se ridică la 38 mlrd m3 pe an, capacitatea de 10 mlrd m3 pe an a viitorului terminal va permite statului vecin să se prezinte mai relaxat la negocierile cu GazProm-ul, chiar şi dacă va fi construit cândva epicul South Stream.

Mişcarea Ucrainei reprezintă doar un următor pas în iniţiativa de rebalansare a situaţiei de pe piaţa gazelor naturale în Sud-Estul Europei care a fost demarată de România. Împreună cu Georgia şi Azerbaijanul, România a demarat proiectul AGRI (acesta mai este numit neoficial şi "Nabucco maritim"). Proiectul constă în construcţia unui teminal de lichefiere a gazelor naturale azere în portul georgian Poti şi a unui terminal de regazificare în Constanţa. Capacitatea acestuia va fi de 12 mlrd m3 anual şi urmează să fie finalizat în 2013-2014. Terminalul de la Constanţa urmează să asigure circa 90% din necesarul de import al României, astfel încât nu este de mirare "îndrăzneala" lui Traian Băsescu în discuţiile cu Rusia. Costul întregului proiect este de circa 4,5 mlrd euro. Conform datelor neoficiale, preţul echivalentului a 1000 m3 de gaz azer livrat la Constanţa va fi de circa 160 dolari (se pare că unele cantităţi mici deja au început să fie livrate în portul românesc). Preţul dat este unul adecvat pentru piaţa mondială de GNL şi este clar profitabil pentru azeri, dacă îl vom compara cu preţul de achiziţie a gazelor din această ţară caucaziană de GazProm.

Pe de altă parte, capacităţile de lichefiere de la Poti urmează să fie ridicate la 20 mlrd m3 până spre 2017, cu posibilităţi de extindere, capacitatea actuală de export a Azerbaijanului fiind de 7,7 mlrd m3, adică mult mai puţin. În acest context trebuie urmărite mişcările recente ale celor mai înalţi demnitari de la Bruxelles în regiunea Caspică. Turkmenistanul creează în ritmuri alerte capacităţi de transportare a gazelor naturale spre Azerbaijan prin Marea Caspică (deja câţiva conducători ai ramurei energetice turkmene au fost eliberaţi din funcţie pentru nerespectarea termenelor). Devine transparentă intenţia UE de a importa gaze lichefiate din zona caspică prin ocolirea Rusiei şi Turciei. Evident, proiectul se bucură de suportul SUA, ori România şi Georgia sunt principalii aliaţi ai Washingtonului în regiune, iar creşterea rolului geopolitic al acestora este în interesul americanilor.

În afara acestui proiect major, necesită remarcate încă două care par a fi componente ale aceleiaşi strategii. Primul este intenţia UE de a crea o conexiune puternică a căilor de transportare a resurselor energetice între Marea Neagră şi cea Baltică, miza se pare că este în asigurarea independenţei energetice a Poloniei, Ţărilor Baltice şi, de ce nu, Germaniei. Unica întrebare ar fi în sursa de energie, ori capacităţile caspice sunt insuficiente. În acest context devine interesant activismul Qatarului în căutarea posibilităţilor de crearea a unor teminale de regazificare a GNL în regiunea de nord a Mării Negre: prima ţintă a fost Bulgaria, interesul companiilor din statul arab a fost atras de proiectul de la Constanţa, propuneri de colaborare au fost înaintate de Ucraina. Recent, Guvernul Turc a anunţat cu mare fast lansarea unui megaproiect de construcţie a canalului maritim de alternativă a Bosforului. Este evident că turcii nu dispun de surse atât de mari, iar traficul prin noua arteră trebuie asigurat din timp. Experţii internaţionali remarcă apropierea fără precedent în plan politic şi economic dintre Turcia şi Qatar, se pare că firmele turceşti au rupt "partea leului" din proiectele costisitoare de construcţie a infrastructurii necesare desfăşurării Campionatului de Fotbal din Qatar în 2022. Generozitatea şeicilor arabi pare a fi dictată de interesul faţă de amplificarea traficului prin Bosforul suprasolicitat, iar banii pentru acest proiect fără precedent par să vină tot din micul stat arab.

Destinaţia finală a gazelor din Qatar care urmează să treacă prin strâmtori este evident zona din Nordul Mării Negre...

Apoi iată - de ce nu poate fi construit un terminal de regazificare a GNL la Giurgiuleşti? Republica Moldova nu are ce pierde, respectiv, cu inimă curată, putem oferi cele mai avantajoase condiţii oricui ar accepta să construiască un terminal de acest fel în ţara noastră - scutire de impozite, teren gratuit, plăcinte calde, orice! Repet, în orice condiţii avem numai de câştigat!

Acum - ce crede umila mea persoană că putem face: prima opţiune este să oferim condiţii maxim avantajoase investitorilor externi care ar dori să construiască un astfel de terminal; a doua (preferabilă) este să îl construim cât mai repede posibil singuri!

Construcţia unui teminal cu capacitatea de regazificare de 2 mlrd m3 anual ar costa nu mai mult de 1,5 mlrd dolari, hai să adăugăm costuri necesare lucrărilor inginereşti din albia Prutului şi costul interconectării cu sistemul naţional de transportare a gazelor - să fie încă 500 miliaone, la un loc 2 mlrd de dolari.

Ce ar avea de câştigat Moldova?

Anul viitor va trebui să scoatem din buzunare circa 760 mln dolari, preţul GNL din Azerbaijan va fi de circa 160 dolari per 1000 m3, preţul maximal al GNL livrat din Qatar în Europa anul trecut a fost de 150 dolari per 1000 m3. Dacă estimăm posibilitatea de procurare a GNL chiar şi la preţul de 170 dolari per 1000 m3, obţinem suma de 323 mln dolari - adică o economie de peste 430 mln dolari anual!!! Întreaga investiţie este recuperabilă în mai puţin de cinci ani.

Orice instituţie financiară internaţională nu va ezita să finanţeze un proiect cu un asemenea grad de fezabilitate. Eu, personal, nu am nimic împotriva faptului ca Guvernul să se împrumute în aşa scopuri, e mult mai vizionar decât să te împrumuţi pentru pensii! Tariful actual deosebit de înalt ar permite guvernului se opereze diminuări până la nivelul care este acceptabil pentru a nu acumula datorii de la populaţie (-15%), să acumuleze resurse pentru returnarea creditelor (15-20 ani), să redirecţioneze sume enorme (nu mai puţin de 100 mln dolari anual) pentru dezvoltarea proiectelor în sfera energiei netradiţionale şi a eficienţei energetice - în vreo zece ani tot Chişinăul poate fi termo-izolat pe banii ăştia, ce ar însemna reducerea cu 40% a consumului de energie termică, mai pui renovarea infrastructurii şi obţii o reducere enormă de consum şi pierderi de energie! Nu va fi o exagerare să spunem că un asemenea proiect ar asigura o creştere economică reală şi durabilă în ţara noastră.

Pe lângă aceasta, Guvernul ar putea crea rezerve multianuale de gaze, aceasta ar permite reducerea şocurilor tarifare în cazul fluctuaţiilor pe pieţele de resurse energetice. La urma urmei, domnilor demnitari, gândiţi-vă că din banii ăştia poate rămâne foarte mult şi de furat! :D

În afară de beneficii economice, Republica Moldova ar obţine dividende politice, cel puţin comparabile. Reducerea până la zero a dependenţei energetice faţă de Rusia ar permite o relaţie mult mai echilibrată, inclusiv în problema transnistreană. Moldova se va integra în sistemul de securitate energetică europeană, aceasta ar ridica mult rolul geostrategic al ţării noastre, generând o atenţie mai mare şi atitudine mai "grijulie" din partea partenerilor externi. Moldova ar putea deveni exportator de resurse energetice şi generator de stabilitate şi creştere economică în regiune.

Ceea ce poate da Moldovei un avans faţă de ţările mari din zonă este poziţia geografică şi necesităţile de consum mici. Ţara noastră nu va fi dependentă de contracte de livrare mari şi poate juca profitabil pe contracte mici de termen scurt, vânând cele mai tentante oferte. O strategie inteligentă pentru noi ar fi vânarea de rămăşiţe de la "masa bogaţilor" - contracte mici cu marii producători (Qatar, Egipt, în scurt timp - Israel etc..), "lipirea" pe lângă prietenii mai mari (participarea în proiectele româneşti şi ucrainene, cele gestionate de UE) şi vânarea producătorilor mici care nu sunt interesante marilor consumatori din cauza ineficienţei şi capacităţii mici (Oman, Emiratele Arabe Unite, Azerbaijan/Georgia, unele ţări din Africa Centrală şi de Nord, numărul ţărilor care au capacităţi mici de export şi vor dori să se includă în circuitul internaţional de GNL va creşte cu siguranţă).

Această strategie poate fi implementată numai dacă demnitarii noştri vor înceta să gândească după tiparuri vechi, vor înţelege că trăim într-o economie globalizată şi vor diversifica traseele de diplomaţie comercială cu Doha, Kairo, Tel Aviv, Baku, Tbilisi, nu se vor eschiva să bată la uşa marilor corporaţii energetice intarnaţionale BP, EXON, Shell, Total, pe la şeicii arabi.

Parafrazând, pot spune că în condiţiile actuale, ţările mici trebuie să înveţe să ducă o politică energetică inteligentă. Ori dimensiunile mici nu sunt neapărat un dezavantaj într-o lume globalizată.

P.S. Apropos, la sfârşitul lunii septembrie, în Qatar va avea loc formulul mondial pe tema GNL, interesant dacă va reprezenta cineva Republica Moldova sau ai noştri sunt apţi doar de "prezenţe triumfale" la expoziţiile cu ocazia a 20 ani de la fondarea CSI-ului?

Materiale:

1. Strategia Securităţii Naţionale a Republicii Moldova

2. Strategia de Securitate Naţională a Românei

3. The Global Liquified Gas Market: Status and Outlook, December 2003, Energy Information Administration, U.S. Department of Energy, Washington DC

4. World LP Gas Association, 2010 Annual Report - www.worldpgas.com

5. http://www.fergananews.com/news.php?id=17060

6. http://eurodialogue.org/Black-Sea-LNG-Project-Draws-On-Gas-From-Azerbaijan

7. http://urban-constanta.blogspot.com/2011/02/lng-terminal.html

8. http://naturalgasforeurope.com/black-sea-nations-set-new-rules-for-power-play.htm

9. http://www.eurasianet.org/node/60980

10. http://www.ngvjournal.com/en/markets/item/4165-european-commission-approved-the-set-up-of-the-north-south-natural-gas-corridor-

11. http://www.oilforum.ru/topic/40232-spg-innovacionnii-put-razvitija-rossiiskoi-ga/

12. http://www.rbcdaily.ru/2010/06/11/tek/485869

13. http://www.trubagaz.ru/issue-of-the-day/eshhe-odin-konkurent-nabucco-gazoprovod-katar-irak-turtsija-evropa/

14. http://www.trubagaz.ru/issue-of-the-day/katar-gotovitsja-brosit-vyzov-gazpromu/

15. http://www.trubagaz.ru/issue-of-the-day/katar-gotovitsja-brosit-vyzov-gazpromu/

16. http://trubagaz.ru/issue-of-the-day/spg-zavtra-evropy/

17. http://www.energy.eu/#LPG

18. http://www.iea.org/gtf/index.asp

19. http://en.wikipedia.org/wiki/Liquefied_natural_gas

Sursa imagine

Ruşine, domnilor deputaţi! Chiar nu aveţi nimic sfânt?

2011-07-14T05:07:00.000-07:00

Ceea ce s-a petrecut azi în Parlament m-a lăsat oribilat! Deputaţii au transformat în subiect de ghionturi şi răfuială politică întrebarea cu privire la crearea comisiei de anchetă cu privire la demolarea ilegală a monumentelor istorice! Când am aflat despre intenţia Comisiei de profil din Parlament mi-a crescut sufletul - "în sfârşit eforturile noastre vor avea finalitate!", aşa am gândit eu. În sfârşit apare şansa ca cineva să răspundă pentru starea de ruinăă a zeci de conace, pentru mutilarea sutelor de biserici şi a centrului istoric din Chişinău şi alte oraşe, pentru raderea de pe faţa pămânrului a sute de monumente arheologice, chiar mă gândeam poate cineva va răspunde în cazul distrugerii a 28 monumente arheologice în timpul construcţiei tronsonului de cale ferată Cahul-Giurgiuleşti, va sta la puşcărie acela care a ordonat să fie ras Valul lui Traian pentru a lua sol la costrucţia căii ferate şi pentru distrugerea unicei cetăţi de pământ din timpul lui Ştefan cel Mare la Giurgiuleşti, nu va mai trebui să recurg la şmecherii pentru a convinge localnicii de la Orheiul Vechi că casele lor vechi construite în unicul stil local trebuie păstrate... De câtva timp sunt foarte fericit pentru faptul că problema protecţiei ptrimoniului cultural a ajuns un subiect dintre cele mai imporante pe agenda publică, dar şi pe agenda celor mai importante instituţii de stat, depăşind în sfârşit cadrul Ministerului Culturii: şedinţa Guvernului, implicara activă a comisiei de profil din Parlament, va fi inclus chiar şi pe agenda Consiliului Suprem de Securitate (!). Cel mai mult m-am bucurat văzând că subiectul ajuns să fie discutat în plenul celui mai important organ de stat - Parlamentul!

Nu poţi să nu te bucuri de o asemenia atitudine din partea politicienilor, chiar am gândit că anume acest subiect poate să devină unul în stare să unească societatea şi politicienii în jurul unei cauze cu adevărat nobile!

Iar la urmă - fail! S-a dovedit că, din câte se vede, politicienii moldoveni tot politicieni moldoveni rămân, au decis pur şi simplu să folosească un subiect ajuns de interes pentru populaţie în scopul de a-şi face imagine, nimic mai mult. Ruşine, domnilor deputaţi! Credeam că aveţi măcar ceva sfânt!

Sursa imagine: timpul.md

Jean Jacques Rousseau şi mita electorală

2011-07-01T05:17:00.000-07:00

Conform teoriei marelui iluminist francez al secolului XVIII Jean Jacques Rousseau, statele există în baza unui "contract social". Dacă să explicăm pe scurt, aceasta însemană că cetăţenii deleghează din libertăţile asupra unor decizii care îi vizează – conducătorilor de stat. Dacă adaptăm acest concept (evident adevărat) la condiţiile democraţiilor elective contemporane, avem cam următorul tablou: noi, o dată la patru ani, desfăşurăm un concurs public transparent, în baza căruia alegem, în baza unui caiet de sarcini şi al ofertelor pretendenţilor, pe cineva căruia îi delegăm dreptul să facă regulile după care trăim (legile), să cheltuiască o parte din banii noştri (impozite şi taxe), să asigure securitatea nostră şi să adopte decizii despre relaţiile noastre cu alte ţări.

Alegerile se fură, nu sunt procuror să vă aduc dovezi, dar acest lucru îl cunosc toţi, toţi tac – numai acel care a pierdut, acuză partea care a câştigat fără a aduce dovezi, pentru că sistemul nostru electoral este într-atâta de fragil, încât este practic imposibil de prevenit şi de demonstrat frauda electorală. Care este impactul real al corupţiei electorale? Cum se poate de prevenit aceasta? Despre aceasta voi scrie.

Un partid ia bani de la un afacerist, afaceristul este afacerist şi cere bani cu procente după alegeri, partidul fură de la buget, fură partidul – fură şi funcţionarii din jur, aşa se naşte cercul vicios al corupţiei în ţara noastră. S-ar părea că unii care au ajuns la putere ar putea să fure doar ca să-şi întoarcă datoriile pentru campania electorală şi să poată să-şi menţină structurile de partid – se pare… Într-adevăr aşa se întâmplă că dacă nu ai bani în plus, te îngroapă cei care fură mult prin alte mecanisme care necesită cheltuieli mari de bani – coruperea justiţiei, a funcţionarilor electorali, dar, ce este mai important, şi a alegătorilor. Situaţia în care pretendentul la o funcţie poate să corupă alegătorul, atentează la însăşi logica statului, aşa cum ne este prezentată în forma contractului social.

Simptomatic – foarte mulţi au atras atenţia la influenţa mecanismelor de finanţare a partidelor politice asupra corupţiei, se crede că odată cu trecerea partidelor politice la finanţare de stat va scădea dependenţa acestora de mediul de afaceri. Poate doar unii naivi cred în aceasta, cheltuielile oficiale ale partidelor nu includ nici a zecea parte din cele reale, chiar dacă vei trece la registrul oficial plata pentru activişti, jurnalişti, cântăreţi, maşini, benzină ş.a. care rămâne nedeclarată la moment, nu va nimeri nicicând în lista de cheltuieli capitolul care constituie "partea leului" la mulţi concurenţi electorali – anumemita electorală! Indiferent sub ce formă: bani, cadouri, mese copioase, caloşi şi şepci cu sigla partidului – toate acestea constituie o formă de corupere a alegătorilor. Atâta timp cât această metodă este deosebit de eficientă, partidele politice nu vor renunţa la acceptarea de bani nedeclaraţi de la sponsori tenebri, cu returnarea lor prin contracte de stat, închiderea ochilor, licenţe fără concurs etc. Iar legătura dintre mediul de afaceri cu mâna murdară şi politicienii dornici de cât mai multe voturi cu orice preţ se va păstra.

Din nou simptomatic este că nu am auzit măcar un politician să spună în repetate rânduri în adresările către popor că nu e bine să-ţi vinzi votul, decât doar după alegeri. Nu am văzut stoluri de "oameni de cultură", formatori de opinie, bloggeri, onegişti, preoţi, la urma urmei, care să facă campanii împotriva votului vândut, parcă e un subiect tabu, deşi toţi ştiu că se cumpără şi se vinde. Dacă ai trei butoaie de vin şi vrei să fii primar într-un sat – vei fi! Îmi aduc şi acum aminte monumentala frază a lui Victor Ponta după alegerile prezidenţiale din România: "Maşinăria lor a lucrat mai bine…" Toţi fură, toţi se fac că plouă!

Unica soluţie pe care o văd eu pentru a diminua corupţia electorală este legalizarea acesteia! Anume aşa. Şi deodată campanii, te arată satul cu degetul, analiştii ţipă de la toate ecranele: "E legal, dar e mizerabil", "Dacă azi vă dă 100 de lei, mâine o să vă fure 1000"… Declaraţia uniunii scriitorilor, preoţilor, deportaţilor jurnalişti : "Stimaţi concetăţeni, nu vă lăsaţi duşi de val, nu luaţi bani şi vin pentru vot!". Sunt absolut sigur că va avea drept efect diminuarea numărului de voturi vândute şi va spori conştiinţa civică a cetăţenilor. Iar atunci să văd măcar un partid să încerce să dea mită electorală, toată societatea activă va sta cu ochii pe cei care încearcă să o facă şi îi va taxa pe loc. Iar, odată legalizat, va apărea mult mai uşor la suprafaţă, toţi moraliştii naţiunii vor privi cu ochi de vultur pe unde o fi vreunul să dea măcar un "calup de brânză" pe vot.

Iată aşa, chiar dacă J. J. Rousseau ne-a lăsat un sistem aproape perfect, trebuie să fim mereu ostili faţă de acei pe care îi angajăm în slujbă publică, altfel din angajatori ne transformăm în sclavi.

De ce dispar monumentele din centrul istoric al Chişinăului?

2011-06-24T02:41:00.000-07:00

Dispariţia monumentelor din centrul istoric al Chişinăului a devenit un fel de terorism: periodic, ba într-un loc ba în altul, au loc atentate cu buldozere. Opinia publică sare ca arsă - "Jos Chirtoacă!", apărătorii primarului sar şi ei ca arşi: "El nu poate face nimic, l-aţi ales - acum răbdaţi!" Primarul, dacă se va apuca în serios de această problemă o poate rezolva. Argumentul inactivităţii procuraturii şi a Inspecţiei de Stat în Construcţii nu ţine, nu poţi să îţi imaginezi că cineva poate demola ceva, chiar având toate actele de la instituţiile centrale dacă se opune primarul Sibiului. Ori funcţionarii PMC se spală mai mult pe mâini şi indică la lipsa de pârghii şi la faptul că ei au încercat dar nu a reacţionat procuratura şi bla bla bla...

Nici nu aceasta e problema, impotenţa organelor de stat e bine cunoscută, corupţia din justiţie oricum îi va scuti pe responsabili de răspundere, iar clădirea istorică nu va mai putea fi restabilită prin decizia oricărei judecăţi pe lumea asta. Orice ancadrament dat jos de ciocan nu mai poate fi readus, chiar dacă îl reconstruieşti în proporţii ideale - nu mai este un monument al trecutului.

Un lucru însă miră - care este raţionamentul datorită căruia agenţii economici chişinău(i)eni sunt atât de fanatici în lupta contra clădirilor vechi, oare nu au şi ei simţul frumosului, nu poartă respect faţă de trecut? Nu cred că sunt toţi aşa, ei chiar pricep şi beneficiile economice pe care le poate aduce pe termen lung conservarea şi restaurarea centrului istoric - au înmblat şi ei la Universitate. Dar raţionamentul venitului pe termen lung îi este străin afaceristului moldovean - în general celui din spaţiul post-socialist, el vrea acum, sau cel mult într-un an şi totul, şi cu profit de 1000% la investiţie! Iată de ce clădirile istorice cad jertvă etajelor, nu ar avea o problemă un oarecare Tahir - emigrant sirian, sau Anatoli Borisovici - fost deputat ca să restaureze frumuşel cele două etaje şi acoperişul, că bani au. Dar la ce bun, dacă pot să investesc ceva mai mult, să ridic acolo 6 etaje iar apoi să le vând la preţ care depăşeşte sinecostul de opt ori?! Iar acum calculăm - vindem 2 etaje la preţul de 1500 euro m.p. sau vindem cinci etaje la 1500 euro m.p.?

Răspunsul afaceristului moldovean este evident. Aşa monumentele istorice cad jertvă terorismului fundamentalist al religiei care crede în bani! Eu cred că anume aici ar fi putut să intervină Primăria - simplu (aici tag-uiţi: Modârcă şi Grozavu): în planul de urbanism al oraşului se indică cu o linie roşie centrul istoric, iar în Regulamentul de urbanism şi amenajare a teritoriului să scrie clar: aici nu se contruieşte mai mult de două etaje - basta! Se mai face o zonă de protecţie în care regulile nu sunt atât de dure şi cam asta. Direcţiei Arhitectură de la Primărie îi va lua cam două zile să elaboreze acest proiect, cam cincisprezece zile pentru avize la ministerele de resort - decizie a consiliului municipal - hotărâre de guvern - la un loc cel mult o lună! Dacă se vrea...

O altă modalitate ar fi ca în acelaşi plan general de dezvoltare a oraşului să fie scris că în centru nu se mai deschid clădiri cu oficii, bănci altele - asta pentru că nu mai scăpăm de ambuteiaje - vă imaginaţi câţi lucrărtori şi clienţi sunt la aceste instituţii? Acolo o să scrie că: "Iaca, oameni buni, undeva între Aeroport şi Porţile Oraşului, sau între Stăuceni şi Grătieşti, de marginea drumului Chişinău-Orhei, facem să avem şi noi un Manhattan ca-n New-York, sau un City ca-n Londra". Adică de acum încolo aici facem clădiri de zeci de etaje, aici avem mii de oficii, aici centre de conferinţe, aici hoteluri, aici sedii de comapanii mari, aici stadion, aici parcări, aici drumuri largi, aici centre comerciale (să nu trebuiască să mergi la marginea Ciocanei în timp ce te întorci de la lucru în Centru la Schinoasa) şi alte atribute ale unui oraş modern, dar pe lângă asta se angajează nişte "paţani de la piar" care în trei luni fac ca aceasta să fie - "kruta", şi fundamentaliştii religiei care crede în bani o să se arunce asupra noilor jertve.

De ce nu se face acest lucru dacă e atât de simplu? E şi mai simplu - adepţi ai religiei care crede în bani se găsesc şi la Primărie/Inspecţie de Stat în Construcţii! Dacă va continua procesul de desfigurare a arhitecturii şi rigorilor de urbanism în centrul istoric (ca exemplu străzile Bucureşti şi 31 august) - nu va mai rămâne nici măcar o zonă compactă în cazul căreia se poate de impus rigori de înălţime etc.. Ori în cazul acesta vor continua demolările, proprietarii care se simt cu musca pe căciulă vor fi darnici şi vor oferi "bonusuri" de zeci de mii de euro pentru autorizaţiile în construcţii - "viaţa va fi miere şi chişleac". Fără să exagerez cred că acum soarta centrului istoric a oraşului depinde de voinţa politică a primarului reales, care deja a şi demonstrat-o printr-o demisie şocantă a unui înalt funcţionar pentru că acesta a ... devenit pensionar.

P.S. Un singur lucru bucură: în timp ce ăsta şi cu ăsta se ghiontesc pe spatele voturilor noastre, multă lume tare de treabă de pe internet a găsit timp să scrie despre lucruri de suflet! Aceasta bucură nespus de mult: iată soluţia pentru oboseala de politică: ruşi şi molodveni, comunişti şi unionişti, bătrâni şi tineri - trebuie să găsim acele scopuri care sunt în stare să ne unească, de ce nu ar fi grija pentru păstrarea patrimoniului istoric comun?

(De)Conspirația lui Mark Tkaciuk

2011-06-16T01:45:00.000-07:00

A.S. De a treia zi după primul tur al alegerilor am început să analizez o problemă, ieri seara eram gata să scriu ce cred și exact în acel moment am dat peste ce a sris Victor. Sunt de acord cu concluziile lui, dar mai am și multe argumente, elemente ale puzzle-ului și concluzii care pot să nu placă tuturor celor care nu cred în ”imixtiuni geopolitice” ale turului doi de alegeri a primarului de Chișinău, a celor care zic că nu mai vor să crediteze cu încredere alianța și pe Chirtoacă.

Mark Tkaciuk este un personaj inedit al politicii moldovenești, trezește cele mai variate comentarii și atitudini. Atitudinea mea personală față de acesta etse în primul rând respectul, pentru că oamenii deștepți, în primul rând, îi respect, abia apoi vine simpatia sau antipatia. Nu cred în existența oamenilor răi și buni, există oameni care au aceleași scopuri cu mine - aceștia pot fi categorisiți drept buni, există acei care luptă pentru obiective opuse, pe ei îi consider răi. Pentru mine Mark Tkaciuk e un om rău, nimic personal.

Cea mai tare lovitură a lui Tkaciuk a fost sabotarea Referendumului Constituțional din 2010. Toți analiștii și politicienii din AIE erau siguri în rezultatul pozitiv al Referendumului, unii deja se vedeau președinți, numai Tkaciuk era sigur că acesta nu va trece pragul necesar. Prin acțiunile sale PCRM nu a reușit să convingă foarte mulți alegători să stea acasă, au fost preponderent altele, totuși vre-o trei/patru la sută dintre alegători au fost convinși anume de îndemnul comuniștilor, ori anume atât le-a lipsit celor din AIE pentru validarea reformei constituționale. Atunci am înțeles un lucru: conul de umbră din care a ieșit ideologul PCRM și aparițiile sale slabe la TV nu au fost decât o manevră de amăgire, dorința de ane face să renunțăm la mitul cardianlului cenușiu. Dacă cineva nu ține minte, pot să vă amintesc că inițial PCRM a luat decizia să susțină Referendumul, abia apoi a venit boicotul, probabil s-a petrecut între timp un concurs de proiecte. Am mai înțeles atunci că Mark Evghenici face calculul electoral la nivel de câteva mii de voturi.

Anume de aceasta am atras așa atenție sporită numărului de voturi pe care le-a obținut candidatul PCRM și partidul în Chișinău în articolele de aici, cel pentru AllMoldova și în al treilea care va apărea tot pe AllMoldova. Mai ales m-au pus pe jar acele peste 7 mii de voturi pe care le-a obținut Igor Dodon mai mult decât PCRM, dacă ceva - anume acestea sunt voturile lui Dodon peste Chirtoacă, care a obținut mai multe voturi decât PCRM în consiliul municipal. Reieșind din rezultatele ultimelor scrutine în Chișinău, Mark Tkaciuk înțelegea foarte bine că orice candidat PCRM, chiar și Vladimir Voronin, care se va plafona la votanții partidului, nu are nici o șansă să câștige alegerile pentru funcția de primar al Chișinăului. Era strict necesar să fie mobilizat la maxim propriul electorat, totodată trebuiau convinse măcar câteva mii de alegători necomuniști să-l susțină pe Dodon. Soluția pe care mi se pare că a planficat-o Mark Tkaciuk pare să bată orice scenariu de conspirație, merită să nimerească în manualele de strategie politică și manipulare a maselor.

Dacă vrei să bați un oponent mai puternic, trebuie să-l faci să creadă că ești mai slab decât într-adevăr. Cea mai eficientă metodă este să-i dai de înțeles inamicului că în rândurile tale nu există unitate. Anume așa a procedat de foarte mult timp Mark Tkaciuk prin a lansa în zvonistică sau prin presa care papă totul, s-a remarcat în acest sens prin naivitate totală ziarul Moldavskie Vedomosti, dar și analiștii ”de dreapta”. Pentru a spori manipularea, partizanii lui Tkaciuk periodic, dar foarte neconvingător (intenționat) afișau chipurile totul e ok în PCRM (vă mai aduceți aminte de Napoleon la Austerlietz?). Un instrument de bază în toată lupta aceasta este Igor Dodon - pe la întâlniri cu politicieni din AIE, cu blogerii, diplomați străini acesta anunța deschis că ar fi două tabere în PCRM, iar el ar fi în relații tensionate cu ”gruparea Tkaciuk”, că se distanțează de mesajul războinic al PCRM, că nu îi agrează pe cei mai radicali comuniști, că se vede viitor conducător al formațiunii, că este pentru schimbarea denumirii și renunțarea la simbolurile comuniste, că este pentru Europa, că nu este susținut din interior, că a fost foarte greu să devină candidat, că dacă nu îl înaintau mergea independent, că se teme că va fi sabotat în campanie de partiznii lui Tkaciuk. În unele acțiuni publice el mergea să confirme această atitudine: nu semna declarații de jurământ să nu voteze pentru Lupu, aducea în ”echipa sa” oameni noi. În camapania electorală a excelat prin publicitate electorală în mass-media citită de electoratul de dreapta. Într-un cuvânt făcea totul încât să-i facă pe cât mai mulți să creadă în schimbarea de macaz. Iar, cum a scris Victor Ciobanu, pe unii i-a și convins, chiar și mai mult de cinci mii de alegători. Se pare că însăși calculatul premier Filat ar fi căzut, la un moment dat, în această capcană a comuniștilor care îl momeau cu funcția de președinte, acesta pornind în Chișinău o campanie care să ușureze victoria lui Dodon. Poate anume asupra acestor lucruri i-au indicat oficialii europeni premierului, determinându-l să-l retragă pe Victor Bodiu din cursă?

Nu zic, m-am prins și eu. Dar iată rezultatul alegerilor și tendidnțele printre tineri mi-au spulberat orice iluzii și m-au făcut să-mi aduc aminte de colegul meu de breaslă și de combinația pe care a aranjat-o la referendum (eu tot sunt arheolog). Anume acest scop l-au urmărit comuniștii, să ne facă pe noi tinerii să fim dezamăgiți de actuala guvernare, să nu mai venim la vot, să spunem ”Nu e diferență între actualii și foștii!” Și i-a ieșit! Dacă privim rezultatul alegerilor, ies la iveală minciunile lui Dodon, el nu numai că nu a fost sabotat pe inteior, s-a lucrat pentru el cu o deosebită dăruire, dacă ar fi fost sabotat, nu obținea cât partidul, pe naiba - toți acei care au votat PCRM au votat și pentru Dodon, putea fi și o păpușă, tot lua cât PCRM. Totodată manipularea a dat efecte - acele 2% care fac diferența, zeci de mii de tineri care nu au ieșit la vot pentru că ”m-am dezamăgit”. Trebuie de remarcat că și impotența actualei guvernări doar a turnat apă la moara manipulării de massă al lui Tkaciuk, cele trei obiective au fost atinse: electoratul propriu majoritar rusolingv a ieșit în proporții uluitoare la vot, vorbitorii de română, mai ales tinerii, au stat acasă, despre aceasta mai detailat în articolul care va ieși pe AllMoldova. S-au găsit câteva mii de alegători necomuniști care să voteze pentru Dodon, anume aceștia au asigurat diferența pentru candidatul comunist. Doar câteva mii de voturi nu i-au ajuns lui Tkaciuk să atingă obiectivul pus din primul tur, iar dimineața pe 6 scria că aproape câștigă, până atunci nu se remarca prin publicitate isterică pentru Dodon pe facebook. Suburbiile - acești oameni ne-au dat răgaz de două săptămâni să ne apreciem, să înțelegem ce se întâmplă de fapt.

Nici măcar acest scenariu n îl pot numi obiectiv final. Obiectivul PCRM este doar unul - să revină univoc la conducere, doar Vladimir Voronin și mai mult nimeni. În 2009, după aprilie, PCRM nu putea rămâne la putere nici sub o formă, ei fizic nu au atâția alegători pentru a asigura majoritatea în condițiile unei mobilizări totale a societății. Prea mulți au acumulat o energie de neoprit îndreptată împotriva regimului lui Voronin. Mark Tkaciuk a înțels că unica soluție este să permită ”degajarea tensiunii” tinerilor, să îi facă să se dezamăgească, să nu mai vină la alegeri - treptat se primește. Nu este de prisos să menționăm și aportul major al actualilor guvernanți. Totodată, comuniștii au început să își fidelizeze la maxim propriii alegători, mai ales alolingvii (numai găgăuzii le-au tras țeapă, acest popor este micuț dar are demnitate), asta e menirea acțiunilor stradale care cresc în pondere.

În calea distrugerii elanului tineresc, comuniștii mai au de eliminat principalul obstacol. Poate puțini au reținut momentul, dar când în seara de 7 aprilie 2009 cineva a urcat pe scena improvizată și a spus că Voronin și tot Guvernul trebuie să-și dea demisia, iar urmează să fie ales pe loc un conducător provizoriu al țării, zecile de mii de tineri au strigat numele lui Dorin Chirtoacă și au ridicat mâinile în sus unanim. Acest fenomen este mult mai periculos decât toți sacii cu bani și pragmatismul lui Vlad Filat, având un asemenia politician în opoziție nu vei scăpa vre-o dată de proteste și vei ceda în final. Dincolo de corupția în Primărie, incompetența unor funcționari liberali, frâna în persoana lui Mihai Ghimpu, care nu este înghițit de mulți, Chirtoacă este primarul care poate să fie chiar și la patru dimineața lucrând în biroul său, el luptă nu pur și simplu pentru putere, dar și pentru careva idealuri, iar așa politicieni sunt periculoși. Anume pentru înlăturarea acestui obstacol au mobilizat acum cei din PCRM toate resursele. Tkaciuk știe că perderea lui Chirtoacă înseamnă trecerea lui pe tușă, au decis să elimine cauza care a demarat în 2007 scoaterea lor de la guvernare, să demoralizeze generația 7 aprilie prin a le arăta că au pierdut totul pentru ce au luptat.

Nu știu ce îl face Dumitru Diacov să considere că PCRM nu va merge la anticipate în cazul victoriei lui Dodon la Chișinău, dar toate argumentele logice arată că anume în cazul perderii acestuia comuniștii se vor teme de anticipate. Vizionarul Diacov deja a arătat cât de profund analizează ceva în 2000, 2005 și 2009, a dat greș ”negreșit”. Comunștii, au perdut pe un cap alegerile locale de anul acesta, o eventuală perdere în Chișinău ar duce victoria AIE la scor de hockey. Victoria candidatului comunist, însă, îi va face învingători. Anume victoria de la referendum i-a făcut pe comuniști să lupte în noiembrie 2010. Cu două scrutine perdute la rând, al doilea cu o scădere de 10% pe țară, îi va ține pe cei din tabăra lui Voronin departe de alegeri, mai ales că vor pierde marea majoritate de resurse care le erau oferite de oamenii lor în primării, iar AIE va crește cu siguranță numărul secțiilor de vot peste hotare.

Lovitura în inima democraților - Chișinău, va da aer proaspăt și îndemn la luptă comuniștilor, doborârea celui mai urât și neînduplecat inamic - Dorin Chirtoacă, în luptă directă. Așa circumstanțe, îmbinate cu pasivitatea crescând a votanților de dreapta din țară aproape sigur îi va face pe comuniști să saboteze din nou alegerile președintelui, iar revenirea PCRM la putere în cazul unor noi alegeri ar fi reală, cel puțin în așa circumstanțe AIE, din nou, nu va acumula numărul necesar de mandate.

Acei care spun că alegerile primarului nu au nimic comun cu depășirea crizei politice și cursul pro-european al Molodovei, se pare, greșesc mult. Iar acelora care preferă să stea acasă pentru că au obosit să aleagă răul mai mic pot să le spun doar una: mie tot nu-mi plac Modârcă și Grozavu, nici de calitatea serviciilor primăriei nu sunt satisfăcut, mă doare soarta patrimoniului arhitectural, mă deranjează lipsă de viziune în dezvoltarea orașului - totuși pe balanță stă soarta democrației și parcursului nostru european. Nu exagerez, lăsați jelea și nu-i lăsați pe comuniști să revină la putere prin inacțiune - mergeți la vot!

P.S. Chiar dacă mi-am promis să nu mă mai implic în campaniile electorale, pentru că am vrut să văd situația cu ochii mei - am fost și eu zilele trecute pe la ușile oamenilor să vorbesc cu ei. Ce am văzut m-a speriat rău! Dacă în toamna lui 2010 cu mulți dintre vorbitorii de limbă rusă se mai putea de discutat indiferent de ce partid reprezinți, acum în proporție aproape de 100% nu vor nici măcar să audă de cineva în afară de comuniști. Aceasta în condițiile când, nici acțiunile de doi ani ai AIE, nici cele de patru ani ale lui Chirtoacă în calitate de primar nu i-au discreditat sau afectat într-un fel. În condițiile când nu s-a vorbit despre probleme identitare și istorie. Pentru acești oameni nu contează deloc argumentele despre faptul că Dodon și alții au furat, chiar recunosc că sunt conștienți de aceasta: ”Ei și ce?” Mă îngrozesc când îmi dau seama cât de speriați și manipulați au fost acești oameni de propaganda lui Tkaciuk! Josnică metodă, cel mai urât este că ar putea avea urmări nefaste anume pentru acești cetățeni, mă tem să gândesc la o izbucnire a mișcărilor extremiste.

P.P.S. Și pe ultima sută de metri propagandiștii comuniști încearcă să ne convingă că Dodon va reforma PCRM. Că Dodon va conlucra cu Guvernul Filat, numai pe Filat nu l-ați întrebat. Deși nu exclud că Vitalii Andrievskii de la ava.md chiar ar crede în așa ceva, acesta are titlu de looser emerit încă de prin 1988. Igor Dodon este sub controlul lui Voronin exact așa cum erau toți acei deputați comuniști care au fost lăsați să părăsească PCRM numai după ce au sabotat alegerea președintelui. Chiar dacă nu am dreptate, să văd mai întâi schimbări în PCRM-ul din opoziție, pentru că odată ajunși la putere nu se mai schimbă. Un caz nesemnificativ m-a făcut să mă încred în justețea celor pe care le-am scris: când am publicat pe facebook articolul în care scriam despre o eventuală înlăturare din fruntea PCRM a lui Voronin în cazul victoriei lui Dodon (lucru care ni l-a dat de înțeles chiar ultimul în cadrul off-line-ului cu blogerii, fiind conștient despre faptul că informația se va împrăștia), Mark Tkaciuk ”a dat like”, iată ce poate să-i placă unui om într-un articol care scrie că el și ”gruparea” sa va fi înlăturat de la putere în partid? Iar Igor Dodon într-adevăr, cum a apărut pe net, este un roboțel foarte bine programat!

Про это...

2011-06-15T15:42:00.000-07:00

А.С. А вот давненько мне не приходилось писать на русском, а сегодня вот захотелось. Да ши? И отнюдь не желание обратиться к определенной публике принудило пистаь на русском, а просто желание придавить некоторые нахлынувшие эмоции, эмоции которых я, если честно, боюсь.

Про это последние дней этак десять пишут все. Конечно, всё банально - о выборах, а если быть еще точнее о выборе. Не возможно перечислить всех тех кто написал об его (выбора) отсутствии. Вот им и хочется ответить.

Год 1995-й, от помутнительного пэрэдайса который нам устроили совочные номенклатурщики в обличии аграриев, жил я с матерью в Одессе. Было более чем не легко. Родная страна оставила в уме ребенка воспоминания о светлом закате эры СССР, о беззаботном раннем детстве, о войне в Приднестровье, о полной разрухе и безыходности начала девяностых. Помимо этого, в довольно снобистской атмосфере раннекапиталистической Одессы, очень хотелось гордиться чем нибудь за страну уроженцев которой, мягко говоря, считали забавными простаками. И вот однажды поздней весной 95-ого я впервые попал в район знаменитой Аркадии. Какого же было мое удивление: прямо недалеко от пляжа, увидеть огромный пансионат на котором величествено виднелись буквы с именем родной страны - селф-истима прибавилось! А потом я увидал по соседству с улицей Посмитного наше консульство, опять лучик хорошего по отношению к родной стране. Чуть более четырех лет, не реже чем раз в месяц, с 8-ой станции Большого Фонтана, по нескольким улицам, а потом по Посмитного я ходил на море в Аркадию. Одесса прекрасный город!

Ужe потом, по возвращении в Молдову, я узнал что это замечательное здание в самом престижном раионе Одессы принадлежит нашему государству, от этого захотелось его увидеть снова. Последний раз я проходил мимо где-то в 2003-м. А сегодня я узнал что его продали, да еще как! Ничего против приватизации гос-имущества не имею, но даже одинадцатнлетний ребенок знал что одна сотка земли на Чубаевке, в трех километрах от, отнюдь, не самых престижных пляжей, в то время зашкаливала до 15 тыс долларов. Год шел 1997-ой.

Лето 2007-го, вместе с коллегами из Академии Наук и Национального Музея Археологии и Истории Молдовы, мы были на Юге, в селе Джюрджюлешть тщетно стараясь спасти из под лопат бульдозеров десятки археологических памятников которые просто подлежали сносу во время строительства железной дороги из Кахула до речного порта на Дунае (в общей сложности были стерты с лица земли 28 памятников в бозрасте от шести с половиной тысяч до пятисот лет, в том числе единсвенная сохранившаяся со времен Штефана чел Маре земляная крепость). В один из дней, когда мы пытались сохранить хоть что нибудь из деревянной конструкции внутри крепости конца пятнадцатого века около Джюрджюлешть, к нам подъехал инжинер строитель, зачем-то опоясанный пистолетом. Он доходчиво объяснил что мы зря пытаемся что-то сделать, все письма по инстанциям ничего не дадут, и это все потому, что решение принимаются на "самом верху". Это уже потом я узнал что работы ведутся фирмой Молд-Конструкт Маркет, а отчет Счетной Палаты показал неоправданные расходы на сумму в 40 миллионов лей. А еще, немного погорив с нами и чуточку раздобрев, инженер рассказал нам что всех разрушений могло и не быть. И это потому, что якобы существовало три предварительных проэкта, как минимум один из которых предусматривал проход железной дороги по второй терассе Прута, а никак по пойме, разрушая при этом экосистемму и следы нашей с вами истории. А стоил подобный проэкт процентов так на сорок дешевле, вот поэтому и был отвергнут в зародыше. Приходится вспоминать и лица людей через чьи дома и огороды прошла наша "дорога на Европу", как называл ее тогдашний премьер Тарлев. И помнится, помимо злости за разрушенные памятники, я тогда наверное впервые подумал: "А ведь я плачу двадцать процентов НДС за каждую купленнуя мелочь!" Тоже много позже я узнал что никакого конкурса проэктов официально проведено не было, ровно как и тендера который должен был определить фирму которая будет вести работы.

Весна 2009-го, разбитые здания в центре Кишинева, настоящие провокаторы беспорядков никому не нужны, здание Президентуры в котором пострадали всего первые два этажа да окна, подлежит подготовке к ген-ремонту, непонятно отчего загорелся Парламент который грабили около сотни отсидевшых малолеток, под безустальным присмотром нескольких тысяч полицейских разрбросаных по округе (это я сам видел, и никто меня не переубедит). В наше общежитие завалили сотрудники СИБ-а и МВД и просто похапали пару десятков человек о которых мы еще долго ничего не знали, а потом они вернулись в страшных побоях. Сам я не попал отнюдь не из-за того что не притронулся ни к одному камню (несмотря на это - искали), а потому что не был дома. Потом раза три меня останавливали для проверки прямо на улице, и спасало меня только то что отвечал я на русском, узколобые уроды почему-то сразу отставали, в их тупые головы не могло прийти и мысли о том что в списках "особо умных" подлежащих доставке на "разговор", могли попасть русскоязычные или просто хорошо знающие русский, а это о многом говорит! А еще я с неделю не спал дома, каждый день уверяя родственников что у меня все в порядке.

Это всего три момента. Приватизацию санатория "Молдова" курировал лично Игорь Додон, это случилось в его бытность вице-премьером ответственным за весь экономический сектор, а его "главный член комманды и мега-проффесионал Гречаная" была преьером. В результате государство, а это мы с вами, потеряло как минимуму миллиард леев (а реальная цена такой махины в самом престижном раионе Одессы в докризисное время 2008-го, без проблем перваливала за два миллиарда). А помимо денежных потерь, так поведя себя с этим прекрасным местом, мне лично крупно нагадили на немногие приятные воспоминания о чем-то хорошем хоть косвенно связанным с родной страной и тем тяжелым временем одновременно.

Сколько реально украдено при строительстве железной дороги на Джюрджюлешть узнать невозможно, по мимо тупо украденых денег, хорошо наварился родимый сынок бывшего президента. А ответственным за этот проэкт был тогдаший министр экономики Додон, да еще вице-премьер Гречаная. А помимо скатаных милионов, мне очень обидно за памятники, разрушенную эко-системму Нижнего Прута и за слёзы людей лишившихся имущества, проезда к своим полям да, и вовсе, крова над головой за ради чьей-то наживы.

Про события 2009-го вообще умолчу, обещание Гречаной нас всех по матерински расстрелять трудно забыть.

Я весьма далёк от того чтобы принимать важные решения основываясь на эмоциях, наоборот - за циничность и расчетливость принятия решений могу только сказать спасибо Макиавелли за знаменитый метод, а решение за кого надо голосовать или даже за кого агитировать важное. Но в этом конкретном случае сия парочка "проффесионалов" умудрилась своей деятельностью так нагадить в душу, что я лично для себя решил за оставшиеся пару дней сделать все чтоб эти ребята не принимали более решений как тратить мои деньги и, упаси Господи, как-нибудь влиять на дорогие мне вещи!

Кто-то может сказать что Додон не такой, он изменился, во всем виноват Воронин, вот придет Додон к власти и сместит Воронина.... Как говорил свою знаменитую фразу Cтaниславский - "НЕ ВЕРЮ!", вот увижу - тогда поверю.

П.С. Я отлично понимаю тех которые устали выбирать из двух зол меньшее, среди нынешних руководителей тоже еще те лентяи и ворюги. Но слишком уж у вас, дорогие умные разочаровавшиеся парни у девушки, короткая память, прочитайте еще раз что написано сверху, сравните еще раз, перестаньте задаваться и идите на выборы.

Chirtoacă - turul II - misiune imposibilă?

2011-06-06T01:58:00.000-07:00

Foarte interesante reultatele alegerilor - muuuuult este de comentat şi de analizat, dar altă dată.

O singură concluzie primară - PCRM are un număr constant de alegători în Chişinău, pot fi învinşi doar cu prezenţa la vot înaltă (peste 60%).

Urmează turul doi al alegerilor primarului în capitală, Igor Dodon a acumulat aproximativ 169 mii de voturi, Dorin Chirtoacă - 163 mii, au mai rămas prin "paragini" cam 17 mii de voturi. Dintre acestea cam 10 mii se află în "puşculiţa" lui Valentina Buliga şi a lui Mihai Godea. Cam 2500 de voturi sunt ale candidaţilor de "stânga" (de fapt cei care adună votul alegătorilor vorbitori de limbă rusă), acestea pleacă în mod solemn la Dodon. Acei care au votat pentru Godea şi Buliga vor vota în proporţie absolută pentru Chirtoacă.

Acum înţelegem că matematica se va da la cam trei mii de voturi. Eeste evident că nu toţi acei care au votat pentru Godea sau Buliga îşi vor îndrepta voturile către Chirtoacă, cu atât mai puţin către Dodon - vor sta acasă. Aici mult depinde şi de decizia "NOBIL-ă" a "proprietarului" voturilor celor doi :) , depinde de mesajul de mobilizare din partea PD şi a lui Godea.

Totuşi aici trebuie să remarcăm un fenomen pe care încă acum o lună şi jumătate nu îl imagina nimeni - dacă vom compara rezultatele obţinute de candidaţii la fotoliul de primar şi votul pentru consiliul municipal, vom depista că există nu mai puţin de un procent al alegătorilor care au votat pentru PLDM sau PD la consiliu, dar pentru Dodon la funcţia de primar (!!!) - contează totuşi rozoviorul, blogul, off-line-urile, sigla mică colo-n colţ? Eu cred că aici a lucrat mitul profesionistului - pentru foarte puţini (maxim 2%) - dar a făcut diferenţa.

Tot ce are Dodon peste PCRM în Chişinău nu poate fi pus pe seama nostalgiilor, NIT-ului, ruşilor etc., este "meritul" AIE - după ce s-a strigat în august-septembrie 2009, Dodon ar fi trebuit să nu se vadă din procese scandalose despre delapidări şi corupţie, nimic nu a fost scos la suprafaţă.

Dar-uri.

Dar - matematica se complică din cauză că prezenţa la vot va scădea dramatic - studenţii vor pleca acasă sau în "orkăntrăvel", apropos - cam trei mii sunt deja plecaţi - asta+voturile acelor studenţi care vor să voteze dar nu pot fiindcă nimeni nu le-a oferit posibilitatea să-şi ia viza de reşedinţă fără să alerge pe drumuri (o au doar acei care stau la cămine - cam 17-19%)+vre-o 200 mii de oameni care locuiesc de ani buni în Chişinău, plătesc aici impozite, folosesc de serviciile primăriei dar nu au un loc de trai în Chişinău, deci - nici viză de reşedinţă - fiecare dintre acestea ar fi putut asigura o victorie zdrobitoare la alegeri oricărui candidat democrat, dar n-ai cu cine - chiar atât de greu este să fie deschise nişte birouri pentru înregistrarea temporară a populaţiei la Preturi, iar acolo să fie puse vize de reşedinţă pentru perioade de 1-2 ani?

Dar - revenim la prezenţa reală nu cea ipotetică: electoratul, în cea mai mare parte acel a lui Chirtoacă, va pleca la mare, la plajă,oriunde - vre-o zece mii iar au zburat. Orice scădere a prezenţei la vot sub 54% îi asigură victoria lui Igor Dodon din mers şi fără a creşte scorul la voturi.

Dar - un mesaj clar din partea AIE (aceasta înseamnă, în primul rând, să se întâlnească şi să facă măcar ceva! mie mi-ar place demisia lui Muruianu!), ai liderilor acesteea, ar putea să mobilizeze electoratul şi să-l aducă în număr mare la vot, să nu uităm şi de resursa administrativă (cu cine credeţi că au votat cei vre-o 10 mii de poliţişti din Chişinău?). Pe lângă aceasta un mesaj dur ar fi putut să scadă din numărul acelora care au votat pentru PLDM sau PD, dar pentru Dodon.

Ar mai fi mult "dar"-uri, dar - concluzii:

1. Igor DODON - este în situaţie privilegiată, speranţa sa este în scăderea activismului electoratului (mai ales în suburbii) şi în bălăceala din AIE, partea proastă pentru el constă în faptul că nu poate influenţa deja mult rezultatul, nu mai are pentru ce voturi lupta, voturi de la Ravnopravie, socialişti etc., vin şi fără asta, cele de la Buliga şi Godea sunt nesperate, el poate să lupte cam pentru 3 mii de voturi din bazinul PSD-PPCD-ŞAMD... În rest se va ruga lui Dumnezeu (la două biserici în aceeaşi dimineaţă :D )

2. Dorin CHIRTOACĂ - este în handicap clar: diferenţă de 6 mii de voturi faţă de contracandidat, plecarea studenţilor, concediile, marea şi marea nepăsare a alegătorilor şi liderilor AIE. Totodată are şi un avantaj pentru care Mourinho sau Sir Alex ar da orice când e minutul 90+ iar scorul 3:2 - balonul este la el, are posibilitatea să manevreze. Poate insista să apară vre-o două bombe despre fărădelegile săvârşite la Guvern de Dodon - de data asta cu dovezi şi urmări, să cheme în ajutor resursele administrative şi de partid a colegilor de alianţă, la urma urmei să aducă vre-o 500 de autocare de studenţi cu drept de vot din raioane în Chişinău în ziua votului. Are câmp de manevră şi la mesaj, dacă la Dodon va fi ceva de tipul "Poslednii boi - on trudnîi samîi!" adică "Vă mulţumesc pentru susţinere, ieşiţi în turul doi, CEC şi AIE au falsificat", atunci la Chirtoacă trebuie să fie "Velika Moldova, da otstupat' nekuda - pozadi - Kişinev" :D, adică "Este ultima redută în calea revenirii comuniştilor: împreună pentru salvarea primarului!" - imaginea de jertvă trebuie accentuată, caracterul apocaliptic al datei de 19 iunie trebuie să plutească exact cum a fost în ajunul lui 29 iulie.

P.S. Practic asistăm la reluarea celui de-al doilea meci din semifinala UEFA Champions League dintre Real şi Barca. *n ultima jumătate de oră Realul încearcă disperat să construiască, să deschidă jocul pentru că la un gol marcat şi joc pe contre putea răsturna 1:1 şi 0:2 de acasă. Pep Guardiola înţelege lucrul acesta şi le dă dispoziţie jucătorilor să omoare fotbalul - 30 minute de simulări, pase la 1,5 metri şi alte lucruri nedemne - dar foarte eficiente. Să vedem dacă Dodon va reuşi să calmeze mersul lucrurilor şi să repete performanţa Barcelonei.

Mulţumesc, Europa!

2011-05-06T03:05:00.000-07:00

Vlad Filat l-a retras pe Bodiu în favoarea lui Chirtoacă!

Nu săriţi să-l lăudaţi, a făcuto la presiunea europenilor care au condiţionat astfel susţinerea - cu păstrarea AIE, iar AIE se poate păstra doar cu condiţia păstrării PL pe linie de plutire şi a lui Chirtoacă la primărie.

Anume oficialii europeni, şi nicidecum "dragostea de ţară" şi dorinţa de a păstra AIE, l-au făcut pe premier să renunţe la viitoarea alianţă cu PCRM, asta înseamnă că susţinerea europeană va creşte.

Trebuie să recunosc că şi mişcările din interiorul PLDM au contat la această decizie.

Nu mor caii când vrea iarba

2011-05-03T13:49:00.001-07:00

A.S. Nu am scris de mult timp despre politică, consider că nu este tocmai onest să scrii când eşti implicat măcar în careva măsură, totuşi subiectele din ultimul timp mă fac să depăşesc şi această barieră.

Godea a plecat de la Filat, Tănase a plecat de la Filat, mai înainte de la Filat au plecat Nagacevschi şi Vieru, tot mai înainte la Filat au venit Tudor Darie şi mulţi comunişti, pd-işti pl-işti şi alţi oportunişti. În primele cazuri am asistat la situaţia în care unii oameni au renunţat să-şi mai calce în picioare convingerile, în cele din urmă cazuri am asistat la situaţia când unii oameni au călcat în picioare convingerile mai vechi.

Acum mulţi spun despre faptul că PLDM (a se citi partidul care îi aparţine lui Filat) se destramă. Nu ştiu de ce nu mă miră să aud asemenia păreri de la aşa numiţii analişti politici care vestesc seară de seară de la ecranele televizoarelor. Aşa ar dori mulţi, aşa ar părea firesc pentru oricine nu înţelege ce înseamnă de fapt PLDM la momentul actual. Iată cum văd eu acest partid: este partidul care primul după 2001 a reuşit să depăşească pragul psihologic de 20%, abia la alegerile din noiembrie anul trecut, iar fenomenul nu poate fi explicat doar prin management-ul eficient de imagine (acesta se datorează pompării de bani în serviciile unor buni profesionişti de domeniu şi darea la o parte a încăpăţinării de a nu lua în consideraţie sfaturile acestora), ori majoritatea absolută de voturi pentru premierul Filat a venit din zonele rurale care nu prea beneficiază de fluxul puternic de informaţie. Dacă este să vorbim despre creşterea aprope dublă a rezultatelor în Chişinău pot fi puse pe seama scăderii de imagine a PL-ului nepregătit de procesul de guvernare, pe coruperea şi manipularea alegătorilor tineri dar şi pe investiţii masive în coruperea presei din capitală. Totuşi la nivel local creşterea, de peste 2 ori în unele raioane, nu poate fi pusă pe seama simplei coruperi a alegătorilor prin cumpărare de voturi, cadouri electorale, promisiuni de neîndeplinit etc..

Pentru a pune în funcţiune mecanismul de corupere şi convingere a votanţilor la novel local, PLDM a pus în funcţiune un sistem de management de partid foarte eficient bazat pe organizaţii teritoriale şi locale foarte puternice. Anume pe autoritatea liderilor locali se bazează creşterea fulminantă a scorului electoral. Anume reprezentanţii locali ai lui Filat au reuşit să convingă sau să cumpere voturile alegătorilor.

Pentru un partid unicul lucru important este numărul de voturi, aşa se măsoară eficienţa muncii membrilor de partid. În 2009 numărul de voturi acumulat de PLDM se datora imaginii de echipă, adică celor care au plecat acum din partid. Deja la 29 iulie 2009 scorul superior PL-ului acumulat de către PLDM s-a datorat consolidării unor echipe puternice la nivelul localităţilor rurale şi la nivelul raioanelor. La 28 noiembrie 2010 votul acumulat de către PLDM se împarte deja între cele acumulate în baza unei campanii eficiente de PR al premierului şi cele aduse de organizaţiile locale. Acum miile de activişti locali sunt mai importante pentru Filat decât orice vicepreşedinte de partid. Asta să fie clar - PLDM nu va fi afectat nci într-un fel de plecările din ultimul timp, balonul încă nu crapă.

Doar una mai merită a fi remarcat la acest capitol - cei care se doresc analişti politici în Moldova chiar nu cunosc deloc viaţa politică din ţară, ori dacă nu cunosc nici măcar la nivel de zvonuri situaţia din interiorul partidelor nu se pot numi nici măcar observatori politici, cu atât mai puţin analişti.

Altă întrebare care macină opinia publică este cauza acestor plecări. Au apărut deja câteva scenarii, putem să "tag-uim": Filat, dictatură, Plahotniuc, lipsă de reforme, lupta pentru primărie - eu cred că sunt implicate toate. Disctatura şi obstrucţionarea reformelor structurale şi sabotarea alianţei de guvernare de către premier pot să nu placă unor membri importanţi de partid - cerd că aşa şi este. Vlad Plahotniuc doreşte să slăbească puterea premierului şi să nu admită ca acesta să pună sub control primăria capitalei - cu siguranţă! Acesta poate să impulsioneză tendinţele secesioniste din interiorul PLDM, atâta timp cât premierul nu se sfieşte să acţioneze la fel împotriva PD, această activitate nici măcar nu poate fi denumită lipsită de onoare. Teoretica existenţă a unei înţelegeri dintre rebelii din tabăra lui Filat şi Plahotniuc nicidecum nu scade din onorea lui Tănase, Nagacevschi sau Godea - cu ce este mai bun sau mai rău Filat decât Plahotniuc?

Primăria capitalei - pentru Vlad Filat este un singur scop clar în aceste alegeri - eliminarea lui Dorin Chirtoacă şi înghiterea drept rezultat a celei mai mari părţi din electoratul de dreapta, iar un comunist la cârma capitalei cel puţin nu are cum să-l încurce pe Filat. Alianţă PLDM-PCRM în consiliul municipal deja practic există, iar cu preţul loialităţii lui Dodon ea poate fi reeditată pe patru ani. În cel mai rău caz, premierului nu-i încurcă nimic să blocheze activitatea viitorului primar din opoziţie, ori în cazul lui Dodon ar putea apărea şi idei pe termen lung. Altfel cum poate fi explicată numirea unui candidat fără nici un fel de şanse care are un singur scop să atace murdar pe actualul primar şi să faciliteze accesul lui Igor Dodon la primărie. Cât ţine de cei care au părăsit PLDM, dar şi de Vlad Plahotniuc nu le-ar plăcea deloc scenariul dat, iar menţinerea lui Dorin Chirtoacă şi a PL-ului ar constitui o garanţie a păstrării formatului de guvernare fără participarea PCRM. Totuşi la nivelul Chişinăului aceste plecări vor avea efect negativ asupra numărului de voturi pe care le va acumula PLDM pentru consiliul municipal (iar anume aici este miza participării la condurcerea capitalei pentru PLDM), candidatul Bodiu nu va acumula oricum multe voturi şi nu poate fi afectat, acei carel-ar putea vota oricum o să-l voteze.

O latură însă este neglijată, poate şi intenţionat, anume - negocierile lui Filat cu comuniştii şi intenţia sa aproape deschisă de a se alia cu aceştia în condiţii anumite. Ori cum altfel se explică plecările aproape spasmatice ale premierului în Europa? Altfel decât prin încercări de a convinge oficialii europeni de necesitatea unei astfel de alianţe nu poate fi explicat acest lucru. Revenind la Igor Dodon, odată ajuns la conducerea primăriei Chişinău acesta devine automat candidat la funcţia de preşedinte PCRM, unicul care va avea şanse, iar cu un PCRM fără Voronin deja se poate de făcut alianţă cu sufletul deschis şi peste opunerea europenilor şi alegătorilor se poate de explicat, iar în lipsa unui PL puternic nu va avea efecte negative asupra scorului electoral.

Aşadar - ne place sau nu, tot Filat rămâne acela care înaintează iar ceilalţi se apără, raţionamentul lui Plahotniuc ar putea fi explicat prin tentativa de a îmbăta exigenţa comuniştilor cu idea revenirii la putere în urma alegerilor anticipate, numai aşa ar putea fi depăşită posibilitatea unei alianţe PLDM-PCRM, fie prin păstrarea pe linie înaltă a lui Dorin Chirtoacă care ar acumula foarte repede tot electoratul de dreapta ce va penaliza decizia eventuală de alianţă "harbuz".

P.S. Revenind la organizaţiile locale PLDM, care spuneam sunt foarte eficiente, trebuie să spun că acestea se bazează exclusiv pe interese financiare, reprezintă grupări de agenţi economici locali, rareori fără reputaţie dubioasă. Iar alături de partid îi ţine doar interesul protecţiei oferite de bunele relaţii cu funcţionarii numiţi de partid, mai ales a celor legate de activităţile economice - Fisc, Serviciul Vamal, Agenţia pentru Achiziţii Publice, Curtea de Conturi, MAI, cele de nivel local şi vă daţi seama şi singuri despre natura acestei "susţineri". Aici trebuie adăugată armata de primari venţi de la PD, PPCD, PCRM, AMN, consilieri raionali etc. care au venit pentru a prelua fluxurile financiare care sunt direcţionate de la bugetul central. Toată această armată, cu rare excepţii, nu are absolut nici o treabă cu principiile şi valorile. Deci nu mor caii ăştia când vrea iarba, păcat că iarba sunt acei care doresc reforme în ţara aceasta, doresc să trăiască mai bine, şi tot ei sunt acei care sunt păscuţi.

Pentru ce am luptat?

2011-04-06T14:49:00.000-07:00

Pe 7 aprilie 2009 la ora această târzie tot nu dormeam, creierul funcţiona la intensitate maximă - gîndeam cum de au făcut comuniştii să falsifice voturile. După ceva zile am participat nemijlocit la căutarea acelor încălcări prin listele electorale şi am găsit cu miile - degeaba nu l-a dus capul pe nimeni să ducă acuzaţiile "până la capăt".

Am fost pe 6 şi eram bucuros, m-a alarmat mesajul artificial pro-unionist (nu era cazul), pe 7 am ajuns abia pe la amiază în piaţă, a urmat...

A venit perioada de după, noua campanie electorală - arătaţi-mi un om care a muncit cu mai multă devotare decât mine pentru victoria anti-comunistă şi îi pun monument!

Nu sunt idiot - nu am luptat împotriva comunismului, am luptat pentru schimbare! Am luptat să am o perspectivă în ţara mea, am vrut demolarea sistemului stricat.

Ce am obţinut.

Am devenit foarte curând funcţionar de stat - destul de înalt. Am înţeles că nimic nu s-a schimbat, nu ştiu cât timp voi mai rezista să lupt cu incompetenţa şi lipsa de bun simţ a funcţionarilor. Acum urât: îmi stau în gât boşorogii tâmpiţi, corupţi pe care îi doare în cot de ţara asta! Am aflat între timp că cea mai incompetentă structură din ţara noastră este Ministerul Finanţelor, am ajuns să pricep că un om declarat gata să moară pentru reforme poate deveni cel mai mare gropar al reformelor, am ajuns să mă doară pentru că tinerele speranţe ajung să se declare neputincioase în faţa sistemului.

Dacă până în 2009 nu plecam din Moldova pecntru că aveam speranţa de schimbare, acum am pierdut şi aceasta - mai are rost să nu plec?

(Cu riscul de a mă asemăna cu cei care scriu pe Unimedia) Nu pentru asta am luptat, fraţilor!

Despre schimbare... mai departe

2011-03-02T13:35:00.000-08:00

A doua: Despre elementele constituante ale sistemului: cultura elitară şi cea de masse, despre elementele marginale ale unui sistem/mecanism.

Societatea umană, fiind un mecanism viu, are o mulţime de întruchipări, cultura oamenilor poate fi definită prin orice fel de relaţii: civilizaţia actuală globalizată, un trib descoperit recent prin Amazoania, statul Republica Moldova, o civilizaţie demult dispărută, poliţia rutieră a raionului Edineţ, corporaţia Google, totalitatea user-ilor reţelei Facebook - toate acestea sunt sisteme de relaţii între indivizi, anume relaţiile între oameni le-au făcut să devină entităţi socio-culturale - mecanisme.

Sisitemele respective există numai în rezultatul participării tuturor acelor care sunt implicaţi, totuşi, doar aportul unei mici părţi din componenţi, sau anumite acţiuni/abilităţi ale acestora le fac să fie entităţi distincte. Părerea mea este că orice mecanism social are o totalitate de caracteristici care pot fi definite drept cultură (ar fi una dintre cele mai largi accepţiuni a termenului). Există o majoritate clară de caracteristici ale culturii pe care le găsim în cadrul unor sisteme culturale distincte geografic, cronologic, tipologic.

Poliţiştii din Chikago anilor '20, brokerii de la bursele de valori din toate timpurile, oamenii de Neanderthal, preşedinţii SUA, koreenii de nord, cerşetorii din vechiul Babilon, utilizatorii twitter, actorii teatrului Bol'shoj - toţi aceşti oameni au mâncat, dormit, făcut dragoste, băut, s-au născut şi au murit, totuşi aceasta nu îi poate face membri ai aceluiaşi sistem. Definiţia unui sistem o dau anume acele caracteristici puţine care sunt în stare să facă deosebirea dintre două sau mai multe asemenia entităţi. Elemente definitorii ale unui sistem sunt anume acelea fără care nu putem să ni le închipuim, acelea care le dau personalitate.

Spre exemplu - civilizaţia umană globalizată în care trăim nu poate fi definită prin faptul că peste 60% din populaţia globului practică activităţi legate de producerea hranei, în scimb nu putem să ne imaginăm viaţa actuală fără: IT specialişti, ingineri de nave cosmice, PR-manageri, finanţişti, ziarişti, bloggeri, top-manageri, free-lancer-i de tot felul - ori aceştia dacă ar atinge ponderea de 1% din populaţia globului, dar anume ei crează faţa societăţii în care trăim. Evoluţia a făcut astfel încât definirea unei societăţi să devină imposibilă fără a descrie chiar indivizi în parte. Imaginaţi-vă că vreţi să descrieţi lumea la începutul lui 2011 şi nu îi pomeniţi pe Steve Jobbs, Mark Zukerberg, Osamah ben Laden, Julian Assange, Umberto Eco, Dan Brown, Hillary Clinton şi lista poate continua la nesfârşit.

Acest fenomen prefer să îl numesc componentă elitară a culturii unui sistem. Purtătorii acestei componente sunt acei indivizi care posedă cunoştinţe şi aptitudini care definsec specificul sistemului, totalitatea de componente care sunt comune diverselor sisteme, sunt atemporale şi general-umane pot fi numite copmonente ale culturii de masse: producearea hranei, utilizarea produselor rezultate din activitatea purtătorilor culturii elitare, roaderea pantalonilor la birou în aşteptarea vârstei de pensionare, sexualitatea, mersul la Biserică, culesul pomuşoarelor în mezolitic, vânătoarea în paleolitic, jocul în NFS în era informaţională - toate acestea reprezintă componente ale culturii de masse.

Un simplu exerciţiu: încercaţi să definiţi societatea Republicii Moldova la data de azi. Eliminaţi funcţionarii corupţi şi incompetenţi, scoateţi din discurs politicienii aroganţi, nu vorbiţi deloc despre jurnalişti incompetenţi şi vânduţi, nu pomeniţi despre existenţa intoleranţei, nu spuneţi nimic despre monopolişti - cum credeţi veţi putea defini Republica Moldova de azi pe înţelesul unui observator neiniţiat?

Fenomenul socio-cultural care a existat pe teritoriul nostru mai bine de 5000 de ani în urmă, despre care am mai povestit, avea şi el anumite elemente ale culturii care pot fi delimitate pornind de la descoperirile arheologice. Aceleaşi două componente constituante: cultura de elită şi acea de masse. Pornind de la metodele de interpretare folosite în arheologie, putem concluziona drept purtători ai culturii elitare în cadrul comunităţilor culturii Cucuteni pe acei indivizi care deţineau informaţii şi abilităţi prestigioase, acestea le confereau rolul de lideri sociali, dar, în acelaşi timp, marcau specificul sistemului. Concomitent cu oamenii culturii Cucuteni - la nord, est, sud şi vest, în condiţii naturale destul de apropiate (uneori chiar pe aceleaşi teritorii) locuiau comunităţi monumentele, modul de viaţă (mecanismele de funcţionare a sistemelor) cărora se deosebeau radical de acelea ale purtătorilor culturii Cucuteni. Sistemul creat de milenii în sânul culturii Cucuteni a creat o elită de oameni care deţineau secretele producerii ceramicii după tehnologii foarte complexe (procedura de selectare, spălare, preparare şi modelare a lutului lua un timp foarte lung şi necesita cunoştinţe şi experienţă mare), vasele şi figurinele de lut erau arse în cuptoare care, odată dispărute la sfârşitul culturii, au fost readuse la este de Carpaţi abia de către romani peste două mii de ani. Pe lângă cunoştinţe tehnice, aceşti oameni erau iniţiaţi în sfera spirituală, producţia lor era pictată cu simboluri multiple, fiecare compoziţie având o anumită sintaxă semantică.

La fel erau cei care posedau măiestria construcţiei caselor cu etaj, acei care prelucrau metalul, produceau obiecte de înaltă calitate din piatră sau corn - importanţa acestor cunoştinţe este demonstrată prin caracterul divin atribuit acestor activităţi, ori în cadrul acetora au fost atestate numeroase urme de ritualuri religioase. Din rândurile acestor persoane, dar poate şi suplimentar exista elita religioasă. Personajele numite nu constituiau mai mult de 1-2% dintre populaţie, ateliere de producţia au fost găsite rar, marea majoritate a locuinţelor sunt foarte asemănătoare între le şi nu conţini urme a producţiei sofisticate. Este firesc că marea majoritate a populaţiei era implicată în activităţi ale ciclului agricol: creşterea plantelor, cules, creşterea de vite mari cornute. Totuşi, cea mai mare parte dintre informaţiile care ne permit definirea sistemului culturii Cucuteni a fost rezulat al activităţii unui mic număr de purtători ai culturii de elită. Interesant este că în arheologie putem tratata drept elemente de cultură elitară sau de masse chiar obiecte descoperite: un vas pictat, o locuinţă cu etaj, un produs din metal - sunt elemente ale culturii elitare, un vas rudimentar produs şi ars în condiţii casnice, un bordei - sunt elemente ale culturii de masse.

Pe lângă componetele acestea de bază, în cadrul culturii Cucuteni pot fi definite unele elemente care nu pot fi atribuite nici uneia dintre categorii. Fiind o civilizaţie agricolă, activând după un sistem bine pus la punct, oamenii culturii Cucuteni erau destul de paşnici, armele, până la venirea etapei târzii, sunt destul de rare, cu siguranţă luptătorii au existat din totdeauna, ei nu erau simpli agricultori, din câte se vede din datele arheologice şi din paralele etnografice - aceştia, cel mai probabil erau acei bărbaţi care practicau vânătoarea şi păstoritul (a oilor şi caprelor), fiind sedentari, datorită ocupaţiei de bază care era agicultura, sistemul culturii Cucuteni nu prea încadra persoanele care practicau deplasări la distanţe mari. În afară de păstori şi vânători, aici pot fi încadraţi şi comercianţii. Pe cale arheologică a fost atestat schimbul la distanţe cu adevărat impresionante pentru mileniile cinci-patru înainte de era noastră. Acum nu putem face o delimitare clară între comercianţii, păstorii, vânătorii şi luptătorii acelor vremuri, cert este că anume aceştea nu se prea încadrau sistemului culturii Cucuteni, deşi, cu siguranţă se încdarau foarte bine în cadrul comunităţilor, aceste elemente nu pot fi considerate a fi din cultura de masse deoarece prevăd anumite abilităţi extraordinare, dar nici nu participă la definirea sistemică.

Aceste componente pot fi numite elemente marginale ale unui sistem, nefiind în stare să influenţeze sistemul, ele nu se încadreză în şirul banal al culturii de masse.

Elemente marginale sunt în viaţa noastră antiglobaliştii, ecologiştii, luptătorii pentru drepturi, neformalii, exhibiţioniştii, rebelii aculturaţi.

Pentru Republica Moldova la etapa actuală - elemente marginale pot fi considerate: lupta pentru emanciparea femeilor, lupta pentru liberatatea religioasă, Maia Laguta, Oleg Brega, cred că cele mai interesante fenomene în acest sens sunt blogurile, reţelele de socializare, platformele de discuţii dintre tinerii activi şi abili şi Pavel Turcu.

P.S. Va urma despre criza sistemică.

Foto furat de aici.

Despre schimbare... DA! - până la capăt!

2011-02-28T11:21:00.000-08:00

A.S. Iarăşi sunt nevoit să spun că de mult timp nu am mai scris pe blog, devin banal! Pentru acei care aşteaptă acum să arunce: "...iarăşi posturi pro-partinice!" Nu. Sunt absolut implicat politic dar nu am de gând să folosesc un blog pentru a atrage simpatii unui partid sau a spăla cuiva creierii.

Trecem la temă - vorbim despre schimbare, schimbarea sistemică, ce înseamnă sistemul, ce înseamnă criza sistemică, ce este cultura elitară şi cea de masă, care sunt elementele constitutuante ale unui sistem, care sunt elementele marginale, ce este o schimbare sistemică, care sunt legităţile procesuale ale acesteia. Toată chestia pleacă de la un exemplu istoric, unul pe care l-am studiat încă acum trei ani, la teza de licenţă - aşadar ARHEOLOGIA SCHIMBĂRII. Pe lângă exemlul numit (nişte procese foarte complexe care se desfăşurau la Est de Carpaţi acu 5500 - 5000 ani în urmă, voi apela la unele exemple din istorie, referitoare la perioade de criză şi schimbări sistemice.

Prima: Despre sistem.

Sistemul - în abordarea actuală sistemul va fi perceput în una dintre cele mai largi aceptări ale sale. Sistemul sunt toate elementele care constituie caracteristiceile unei societăţi, este compus din indivizi, grupuri de oameni, diverse subsisteme de relaţii sociale, credinţe, tabu-uri, legi scrise, cutume, dogme, obiceiuri, activităţi, modele de subzistenţă, subsistemele economic şi politic, semantica universal acceptată de către indivizii incluşi şi altele care pot fi enumărate la nesfârşit. Esenţial - sistemul este creat din oameni, indiferent dacă vorbim despre o entitate politică-socială (stat), etno-socială (popor/naţiune), economică (un model economic), instituţional (comapnie, universitate, guvern etc.), simbolică (religie, doctrină politică, gen muzical, alte), sau dacă vorbim despre un tip de relaţii complexe (repetate - care devin un sistem/mecanism).

La începutul mileniului cinci înainte de era noastră, la Est de Carpaţi, pe teritoriul actual al Moldovei şi în partea de Sud-Est al Transilvaniei s-a consolidat un fenomen numit de către arheologi cultura Cucuteni-Tripolie, unii chiar numesc fenomenul dat o civilizaţie veritabilă, în cazul nostru nu are rost o dezbatere pe marginea termenilor arheologice şi culturologice. În cazul discuţiei noastre contează că fenomenul citat este un sistem, fiind cunoscut doar din săpături arheologice, fenomenul Cucuteni este potrivit pentru cercetarea noastră datorită anume caracterului sumar al informaţiei empirice, aceasta a permis delimitarea unor elemente care pot spune multe despre modul de viaţă a oamenilor care au trăit pe aici mii de ani în urmă, lăsând adevărate opere de artă drept dovezi ale existenţei lor. Putem cu o mare doză de certitudine delimita etapele esenţiale în istoria triburilor preistorice care au lăsat monumentele culturii Cucuteni,

cunoaştem suficiente despre circumstanţele externe care influenţau modul de viaţă (sistemul) acelor oameni.

Odată consolidat, fenomenul Cucuteni s-a exins treptat spre Nord şi Est, în perioada de maximă dezvoltare - prima jumătate a mileniului patru înainte de era noastră triburile ce au lăsat monumente de tip Cucuteni au ajuns să locuiască teritoriile de până la Nipru, cuprinzând întreaga silvostepă de până la Carpaţi la Vest, tot teritoriul era locuit nemaipomenit de intens pentru acea perioadă. Nivelul de dezvoltare atins poate fi considerat drept cel mai înalt din Europa la acea perioadă, poate chiar şi în lume. Locuinţele erau ridicate cu etaj, erau folosite tehnici complicate de construcţii, satele aveau o planificare strictă (nu ca acum), era cunoscută arama şi aurul, obiectele din piatră erau de o măiestrie deosebită, secera din silex era doar cu puţin mai ineficientă decât acea modernă din fier, cel mai uluitor pentru acele timpuri arată ceramica şi plastica de lut ars - adevărate opere de artă, nenumărate bijuterii din os, metal sau chiar sticlă! Cele mai vechi urme a viţei de vie domestice, cea mai veche sticlă, cele mai fascinante exemplare de artă din preistoria târzie - toate au fost descoperite anume în cadrul monumentelor culturii Cucuteni. În perioada de apogeu sunt cunoscute sute de monumente, unele de proporţii uluitoare. Cea mai mare localitate preistorică din lume, găsită între două sate actuale în regiunea Cerkassî din Ucraina era mai mare decât cele două sate actuale şi, cel mai probabil avea mai mulţi locuitori! Aceasta are peste 450 ha şi, după unele estimări, în ea locuiau peste 10000 oameni! Unii sunt tentaţi să vadă în aceste sate enorme, formate din case cu etaj, făcute parcă după un plan de urbanism elaborat de o echipă de arhitecţi contemporani, adevărate oraşe! Logica dezvoltării istorice sugerează că prima civilizaţie veritabilă urma să apară între carpaţi şi Nipru, totuşi aceasta a apărut abia cu 500 ani mai târziu pe văile Nilului şi a Mesopotamiei. Sistemul care a asigurat timp de 1500 ani o dezvoltare continuă şi ascendentă oamenilor culturii Cucuteni a încetat să ofere acelaşi rezultat, mecanismul s-a stricat.

Dezvoltarea excepţională de mii de ani a culturii Cucuteni este un sistem/mecanism. Pentru a nu plictisi cititorul cu matematica superioară numită arheologie teoretică, nu voi descrie modul în care arheologii au ajuns la concluziile care vor fi descrise mai jos, voi prezenta doar rezultatul. La sfârşitul Neoloticului (sf. mil. şase), în această regiune a Europei s-a stabilit o climă prielnică pentru agricultură, iarna era cu 2 grade mai cald, vara era cam ca şi acum dar nu era secetă. Condiţii aproape ideale pentru oamenii culturii Cucuteni. Marea majoritate a acestora era ocupată la muncile de câmp, un oarecare număr practica păstoritul, vânatul, cadrul climatic favorabil permitea acumularea de produse mai multe, un anumit număr de oameni putea să nu fie implicat în activităţi care erau îndreptate spre obţinerea hranei. Aceştia se dedicau în întregime meşteşugurilor, religiei şi ştiinţei (!) - medicinei, astronomiei (dintre cele cunoscute cu siguranţă), adică erau predispuşi spre acumularea de cunoştinţe empirice şi dezvoltarea gândirii critice. Anume aceată categorie de oameni stătea la baza mecanismului de funcţionare a culturii Cucuteni. Ei erau producătorii de obiecte şi deţinătorii de cunoştinţe de prestigiu social.

Ca şi în orice societate arhaică rurală, la oamenii culturii Cucuteni, întreaga viaţă era bazată pe ciclul agrar/calendaristic şi religios, acestea fiind greu de distins. Comunităţile Cucuteni veneau pe un loc nou, defrişeu şi ardeau o porţiune de pădure, iar apoi plantau locul cu cereale sau alte plante, în doi-trei ani lotul sărăcea, ei ardeau unul nou, tot aşa până când toate teritoriile din apropierea localităţii deveneau impracticabile şi ei erau nevoiţi să aleagă un nou loc pentru sat. Practicarea de generaţii nenumărate a acestui mod de a face agricultură a creat un sistem cu adevărat mecanic - o dată la aproximativ 60 ani, atunci când în regiunile noastre se observă eclipse majore de soare, preoţii şi alţi lideri ai comunităţii selectau o vatră nouă pentru sat iar toate casele din satul vechi erau incendiate în cadrul unui ritual religios impresionant (să vă imaginaţi un sat pe vre-o 100 ha, format din locuinţe de lemn cu etaj care ia foc concomitent!), anume aşa le descoperă arheologii până în prezent. Interesant este faptul că, după nişte calcule recente, termenul de exploatare a unei case de tipul acelor utilizate de către oamenii culturii Cucuteni este de 55-60 ani.

Ar mai fi multe interesante de spus, totuşi am insistat cum, pornind de la modelul economic şi condiţiile externre, oamenii culturii Cucuteni au elaborat un sistem devenit mecanic, perfect funcţional, de aceea foarte dpendent de circumstanţele care trebuiau să rămână constante, am arătat cum timp de mii de ani oamenii repetau aceleaşi activităţi an de an, mai mult - chiar o dată la 60 ani! Iată cum arată un sistem clasic, unul devenit mecanism perpetuum mobile în circumstanţe ideale.

Urmează: despre elementele constituante ale sistemului şi acelea marginale, cultură elitară şi cea de mase.

Wiki liki!

2010-12-03T14:54:00.000-08:00

Pentru că am fost acuzat de tendinţe spre teorii conspiraţioniste, sofism şi fantezie deosebit de bogată, în subiectul 10 mln pe Le Monde şi The Guardian, nu mă voi justifica, dar voi face un apel la logică!

Pretext pentru flash back: îmi aduc cum se plângea în rândurile unui studiu acum vre-o tei ani un coleg de breaslă cu mult mai în vârstă, cu renume mondial (da în Moldova sunt cercetători cu renume internaţional) că, vezi Doamne, în facultăţile care pregătesc arheologi nu sunt predate ore de logică a cercetării arheologice, m-a mirat nespus pe atunci acest lucru aruncat de omul care la o vârstă nu foarte fragedă nu s-a ostenit să ştudieze supra-sofisticate metode combinatorii matematice, teoria matematică, etnografie aplicativă, modelul de delimitare ale arhetipului în textul scris, arta plastică preistorică ş.a. chestii deosebit de complicate. Necătând la aceste artificii ştiinţifice, studiul monumental a fost făcut praf de către mai mulţi colegi mai tineri şi mai vârstncic, chiar şi au am găsit sumedenie de neconvenienţe şi elemente nesemnificative, la prima vedere, introduse subiectiv, acestea însă au denaturat rezultatul până l-au făcut invers unei cercetări cu aceleaşi date dar mecanizate, adică logice, nu subiective.

Flash back: Omul aşa de mult crede într-un lucru încât îl face să corespundă realităţiilor, acestea din urmă fiind arnate într-un asemenea mod şi sub aşa unghi încât să dea rezultatul dorit. Da iaca vine logica şi nu lasă loc gol din toate chestiuţele astea - aşa că fac apel la logică.

Am sugerat că publicarea aşa numitor scrisori legate de Moldova în două dintre cele mai influente ziare europene nu are nici o logică, pur şi simplu nu interesează pe nimeni în contextul vârtejului de scandaluri cu adevărat relevante consumatorilor de acolo. Logic, nu? Mai departe, noi ştim doar că acest presupus material a apărut pe paginile web ale celor două publicaţii, aproape sigur, acest material nu a mers sub tipar, adică către realii cititori ai ziarelor date. Logic, nu? Acuma apare întrebarea, logică - nu? - la ce bun au foast publicate aceste două materiale? Apare un răspuns (logic, nu?): pentru a fi preluate de ştiriştii moldoveni cu grifele "veridic" şi "important" (adică din presa mare occidentală)!

Nu pretind al adevărul în ultimă instanţă, dar plecaţi de la premisele logice: nimeni nu are dovada originii textului dintre cele transmise la redacţia Le Monde şi the Guardian, nimeni nu ştie dacă a fost asta publicat în ziar, nimeni nu poate nega că se poate de cumpărat o publicaţie la comandă (mai ales numai pe un site) cu legături nu foarte sofisticate în vest.

Concluzii? Masa de dezinfomare pe toate canalele de informaţii din ultima săptămână are drept menire să influenţeze rezulatele şi tonul negocierilor, scenariile ostentative de coaliţie PLDM şi PCRM, alianţa fără Ghimpu în funcţie, Sturza preşedinte sau premier (poate ambele?) - apropos, dacă îl readuce cineva pe Sturza la Guvern, îl votez toată viaţa - toate aceste scenarii evident umflate sau chiar născocite au menirea de a testa nervii liderilor politici de la Chişinău.

Care-i treaba cu scrisoarea?

2010-12-02T13:29:00.000-08:00

Eu cu discuţia asta parcă nu aveam nimic, şi ştirea asta am trecut-o azi in pauza de masă aşa fără mari impresii. Nici nu am observat că sursa iniţială este aici, chiar speram că un portal de ştiri de la noi (măcar unu!) s-a apucat să dea din prima sursă, adică a răscolit printre 251.000 de documente şi au găsit ceva! De asta (şi vă daţi seama cât de straşnice vremuri trăim), nu m-a impresionat ştirea am zis ceva de genul "şi ce nou?" şi m-am interesat de vreme. Am zis "ce bine că am făcut acoperişul!" şi gata! Apoi a ieşit Tkaciuk, Lazăr ş a. şi se agită: hm! ;) Mă rog! Ce au de făcut!

Şi abia seara am găsit asta şi m-a pus pe gânduri! Întradevăr, la ce bun The Guardian şi Le Monde să publice ştiri despre Moldova, dacă tot de pe wilileaks aflăm că ia uiti ce se face în Europa, iar pe francezi ia uiti şi i-ar interesa mai degrabă, dar, din păcate, îi interesează asta.

Şapoi mai departe, cum scrie aici, de ce să credem că nu ar putea minţi Lupu, sau că Voronin minte, sau că Tkaciuk nu crede ceea ce spune iar Filat minte pur şi simplu, aşa s-a primit? Da vezi că pe Tkacik l-a prins Ion cu mâţa subsuoară! De ce o zis că nu a propus bani, de ce nu admite că Lupu io zis lui Chaudry minciuni? Chaudry nu are pentru ce minte până nu o da comandă Departamentul de Stat, dar în acest caz minte Departamentul nu ambasadorul, dar ambasadorul e tip ok - eu l-am cunoscut. Ei dar aici e clar, nici Tkaciuk nu se încumetă să nege poziţia oficială a SUA, aceasta ar suna "Aista-i pragon şi prpovocare!"

Acuma ce-mi pare mie important, la ce bun are necoie Jhon de prin Lockerbery sau Jean de prin Saint-ex-Loire să citească despre Voronin şi Lupu şi despre klizmele pe care i le-au pus lui acesta la Moscova? Nici un rezon, nu? Dar, două dintre cele vre-o 10 ziare mondiale cu renume publică povestea asta, se întreabă Ion de ce după alegeri? Răspunsul este clar "pentru că e după alegeri"! Ştirea nu era pentru mine sau Ion, cu atât mai puţin pentr Jean şi Jhon, era pentru Vlazi, Mariani, mihai, Marci, Vologhi ş.a.. Este o comandă dată într-un joc foarte fin şi dur, lipsit de scurpule, dealtfel cine are posibilităţile financiare şi îi convine ştirea? Corect - PD! De ce? Păi arată că Lupu nu trădează, dar Voronin va accepta orice îi va dicta de data aceasta Plahotniuk, că uşa e deschisă ş.a. Cert este că putem vorbi cu mare probabilitate de o ţidulă falsă, dar şi de faptul că luptele de culisă au depăşit orice limite şi se joacă tare cu toate metodele pentru a detemina care Vlad şi care ţâţă va mulge la ţara asta.

Concluzii: propun să-i fugărim pe toţi boţanii din televizor şi să punem acolo băieţi deştepţi dealde Ion, cu spirit de observaţie şi logică prezentă în cap nu acasă la mama!

sursa imagine: reprogrammingthemind.co.uk

"Science Function" - ştiinţa de a fi funcţionar.

2010-10-29T12:21:00.000-07:00

A. S. Doare! Aceasta doare!

Pentru că sunt şi eu funcţionar public, de nivel nu foarte jos, pentru că primesc un salariu uluitor, pentru că vreau să mai acumulez din experienţă zisă europeană, dar să mai şi fac un salariu în plus - m-am angajat să lucrez într-un proiect pe bani UE. Totul e bine, cu proiectul, oamenii deschişi la minte de la Primărie au ştiut să câştige nişte bani pentru a face viaţa unui număr anumit de cetăţeni mai bună - se poate dacă se vrea. Acuma eu, nefiind foarte iscusit în ale managementului de tip european, fac ce pot face, sunt cercetător (vin din ştiinţă de care nu mai prea am timp şi inspiraţie), adică colectez informaţii necesare şi le sistematizez. Nu voi fi minciunos, nu prea mă isprăvesc bine, asta pentru că am puţin timp şi partea leului o ia funcţia de bază. Dar povestea nu este despre mine, este despre colegii mei - funcţionarii.

Pornesc eu deci în pelerinaj prin instituţiile publice muncipale şi de nivelul sectorului Centru a Capitalei, cele mai diferite - Pretură, sănătate, economie, comerţ etc.. Forma de prezentare standartizată, aştept o oră-două pe sub uşa biroului şefulu (dar mai mult a vice-şefului), intru, explic cine sunt, ce doresc, ce fel de informaţie solicit. Acuma cel mai interesant - toţi (dar absolut toţi, cu excepţia câtorva oameni mai de treabă de la Pretură), spun că informaţia nu este secretă, că ei sunt o instituţie publică şi totul e OK, DAR!!! - EI CER O ADRESARE OFICIALĂ DIN PARTEA CONDUCĂTORULUI PROIECTULUI, PENTRU A PUTEA ELIBERA INFORMAŢIA!

Acuma stau eu şi gândesc - 1. Informaţia nu este secretă; 2. Adică poate să vină orice cetăţean să o ceară!; 3. Dacă fac scrisoare oficială şi o trec la avizare prin Primărie mai trec câteva zile în plus; 4. Şi dacă e informaţie publică - de ce trebuie adresare oficială?

Partea tristă e că o atare situaţie este peste tot! Funcţionarul are nevoie de "dispoziţie de sus" pentru a-şi mişca fundul de pe scaun şi a se apropia de dulapul cu arhiva/registrul - deci omul aflat în "FUNCŢIE PUBLICĂ", adică "ÎN SLUJBA CETĂŢEANULUI" îşi îndeplineşte obligaţiunile legale doar la dispoziţia şefului - el habar nu are că şeful lui suntem noi - cetăţenii, că salariul îi este achitat de cetăţeni - nu de şeful său, că el trebuie să intre în pământ de ruşine că nu dispune de informaţia asta în format electronic, că site-ul instituţiei pe care o conduce este folosit în calitate de vitrină pentru fotografia sa şi a subalternilor şi nu pentru a asigura transparenţa activităţii sale şi pentru a expune informaţiile cu interes public!

Ei - asta este! Asta este ştiinţa de a fi funcţionar, ştiinţa de a nu sluji cetăţenii, de a procura maşini, vile, costume, ceasuri scumpe din salariul de 2 mii lei! Mecanismul de stat (sistemul de funcţionari) este principalul inamic al acestui stat, pentru că statul sunt cetăţenii acetuia. Până când nu vom avea un serviciu public modern, computerizat şi funcţional? Până când vom tolera să fim conduşi de cei care se află în slujba noastră? Până când îi vom plăti pe acei care ne fac rău în loc să ne ajute?

Se mai schimbă ceva?

Este o şansă - la 28 noiembrie, sau poate nu mai este...

P.S. Nu vreau să spun că actualii guvernanţi s-au înghesuit la eradicat nesimţirea din sistemul public, sau în lupta cu corupţia, sau în pedepsirea atrocităţilor fostului regim, mai ales nu toţi! Şi totuşi nu sunt Filat sau GHimpu cu Lupu vinovaţi pentru faptul că primind voturile a sute de mii de voturi nu au putut împinge carul din loc, acesta fiind ţinut de un singur persoanj pe care nu l-a ales nimeni - tovarişiu Muruianu de la Curtea Supremă a Justiţiei, presa noatră de trei bani nu a ştiut să scoată la iveală adevăratul rol al acestui tip - dar la decizia lui au fost judecate nedrept cazuri uluitoare, crime care au fost dovedite chiar şi-n presă! Aici e vina noastră - atâta timp cât funcţionăraşii mărunţi nu sunt taxaţi de miori şi mioriţe (pardon - cetăţeni), un atare "şîşkă" nu se va teme de nimic! Iar dacă situaţia s-ar schimba - atunci nu va mai trebui Parlamentul sau Consiliul Superior al Magistraturii să-l demită pe Muruianu - acesta va fugi singur, la fel şi alţi funcţionari corupţi care fac rău poporului!

Aşa că - DESCHIDEŢI LUA-VAR DRACU GURA ŞI CEREŢI-VĂ DREPTURILE, NU ŞMIORCĂIŢI CĂ E CORUPŢIE DAR IEŞIŢI ŞI PREZENTAŢI DOVEZI! TAXAŢI FIECARE JIGODIE, CARE SUGE DIN BUGET, PENTRU ÎNCĂLCAREA LEGII - VOI ÎI CONDUCEŢI PE EI, NU EI PE VOI!

sursa imagine Infoprim.md

Tu nu treci pragul electoral (VII)

2010-10-27T13:07:00.000-07:00

A.S. Demult nu am scris, multe gânduri nu au nimerit pe acesată pagină! Şi totuşi...

Stimate alegător, tu nu treci pragul electoral!

Sunt un funcţionar public! Da acest termen mă caracterizează, da mi-i ruşine pentru sentimentele pe care le simţiţi la auzul acestui termen! Da - am un salariu mic (100 euro lunar)! Nu - nu fur (nici nu prea am ce)! Da - nu-mi place ţara în care trăiesc! Nu - eu iubesc PATRIA mea! Da - ştiu că sunt doar un idealist! Nu - nu sunt deloc ideal, nu-mi iese toate lucrurile aşa cum vreau, am făcut şi fac o sumedenie de greşeli, dar fac ceva!

Iar tu? Tu - ce faci? Tu nu greşeşti pentru că nu poţi să îţi asumi o responsabilitate! Tu - mergi la vot, pui ştampila, dar pentru cine votezi? Adevărul este că majoritatea votează pentru cei care trec pragul electoral, dar odată cu deputaţii nu acced în Parlament şi alegătorii! Tu nu eşti reprezentat în Parlament, tu nu treci pragul!

Eu sunt tânăr, parcă nu sunt prost - sunt sărac, aş fi putut să lucrez în privat şi să-mi fac un salariu frumuşel! Dar nu plm - că noi suntem patrioţi, că noi trebuie să schimbăm această lume, noi trebuie să facem viaţa mai bună - fii serios, sistemul e prea putred - acest dialog intern l-am purtat de nenumărate ori. Şi totuşi, mă trezesc dimineaţa, fug la microbus, apoi la autobusul interurban (că nu am maşină de serviciu) şi încerc iar să fac viaţa mai curată! Iar greşesc, ceva iese bine, mai pipăi cucuii ce au ieşit de la lupta cu peretele sistemului putred şi merg mai departe. Urlu zi-de-zi de ciuda faptului că ideile bune care pot aduce rezultate aşa cum am citit în cărţile de management în timp real, în indici calitativi şi cantitativi reali sunt omorâte de sistemul Cretin creat din colegii mei - funcţionari publici, colegi pe care îi urăsc în marea lor majoritate!

Şi tu? Tu mergi şi votezi naiba ştie ce! Unul care te minte, te fură, te bagă la puşcărie, te trimite la muncă peste hotare, te condamnă la sărăcie - tu nu treci în Parlament, ori vrei să spui că pentru asta votezi?!

"Cam tinerel :D", trecerea la "tu" după trei fraze, ":)", "fii serios", "eşti încă tânăr - nu înţelegi" - cam cu asta mă lovesc aproape zilnic, şi totuşi merg mai departe în căutare de noi cucuie şi nu mă bucur atunci când sparg cu fruntea vre-o breşă micuţă în zidul sistemului.

Tu - gândeşte cu cine votezi! Poate nimereşti şi tu în Parlament! Poate aduci pe cineva care măcar să dorească să schimbe ceva! Măcar să dorească... de învăţat s-a învăţa!

P.S. Tu, stimate alegător nu treci pragul electoral, eu - nici atât, colegii mei funcţionari - da!

P.P.S. Nu că m-a rupt să mă prind în acestă horă de postări la temă, dar chiar geme!

Mulţumesc pentru inspiraţia acelor care au scris aceasta: 1, 2, 3, 3a, 4, 5, 6.

Despre Teleleviziune, sau "Cine și pe cine are?"

2010-06-17T06:40:00.000-07:00

Ultimele ”evenimente” di sfera TV-ului moldav nu pot să nu mă fac să las totul și, necătând la toată oboseala să arunc câteva fraze aici. Am mai scris despre ”lupta pentru mințile moldovenilor” și investițiile mari în mass-media care nu sunt în stare să fie sustenabile. Acum însă bogații din afară care au băgat bani grei în Publika și Jurnal au luat țeapă de la ... Vlad Plahotniuk! Da, anume așa, cu o audiență gata de peste 40% (spre deosebire de Jurnal), cu știri evident tendențioase, dar de această dată în favoarea AIE (în perioada electorală va fi sigur - PD și nu prea cred să fie PLDM, așa cum s-a văzut foarte repede la Publika), plus profesionalism (iarăși spre deosebire de Publika), plus venituri de nu mai puțin de 35% din piața publicitară de la noi (asta spre deosebire de toate celelalte canale TV luate la un loc). Una le unește clar pe toate - dorința de a desființa PCRM ca forță politică, insistența asupra promovării limbii române, axarea excesivă pe politic în cadrul emisiunilor de știri și analitice. Le deosebește însă mult sursa de finanțare și scopul pe termeni scurți. Dacă Publika nu se sfiește de a mai face niște propagandă aidoma unor dulăi bine plătiți (aici mă tem că poate fi nu doar o comparație agresivă!), cunoscătorii dedesubturilor politicumului moldovenesc nu se miră că obiectul lustruirii (lingerii) de imagine terfelită de lipsa unor acțiuni clare în reformarea poliției, justiției, populism, aroganță, scandaluri legate de vamă și obsorbția de comuniști etc., etc. - nu, ghiciți voi cine să fie!

Acuma Jurnal, par aberante afirmațiile despre cotele parte aparținând lui Filat și apropiaților acestuia în cadrul Trustului, altfel acesta ar fi portavocea prin care să curgă tot glodul în capul lui Chirtoacă. Pare a fi totuși reală teoria capitalului extern, deși pare foarte interesantă lui Ion Sturza cu respectivul trust mediatic (aceasta e doar o ipoteză). Postul TV este vădit partizan PL-ului, sursa acestei simpatii ar putea găsi mai multe explicații, una însă e cert - nu e acea financiară, adică nu stă nici Ghimpu și nici Șalaru sau încă cineva dintre liderii liberali în spatele respectivei surse mass-media. Mai curând am putea admite preferința politică a finanțatorilor dar, mai ales, a managerilor și echipei.

Cât ține de trustul TV deținut de către cinicul afacerist Plahotniuc (a propos: ați remarcat cât de mult încearcă să se asemene cu Sturza?), aici lucrurile sunt clare. Afaceristul pornit din cercurile apropiate administrației Iliescu 2 s-a dovedit a fi un fel de gogoașa al mediului politico-economic româno-moldav. A reușit să fie mult mai isteț decât alți afaceriști din jurul guvernării Năstase (baronii pesediști și alții) și a pus controlul asupra unor investiții majore promovate sub egida conducerii superioare a României în Republica Moldova, a găsit puncte comune de interes cu comuniștii (cacofonia e iontenționată ca de obicei), acum nu ascunde bucuria de a se debarasa de ultimii, chiar a descis se contribuie definitiv la demolarea acestora prin a arunca în luptă o armă poitico-propagandistică imbatabilă în condițiile actuale din țară - cea mai vizionată și crezută televiziune. Cea mai dură lovitură acum o suportă interesele ruse în Moldova, nu pare să existe argumente care l-ar impune pe Plahotniuc să promoveze interesele Rusiei, în schimb, cetățenii moldoveni acum, la același post care îi cântă osanale lui Putin vor auzi despre faptul că sunt români! Cea mai tare chestie aici e că Prime aduce și venituri substanțiale, asta înseamnă afacere - îmbini utilul cu plăcutul!

Acum poate părea secundară această temă, totuși nu este luat în calcul rolul mass-mediei, mai bine zis a proprietarilor acesteia înperioadele electorale. În Ucraina magnații media sunt mai influenți decât liderii de partide, deținând funcții de neînchipuit - șeful securității, fost ministru de externe, înalți funcționari în administrația președintelui, membri ai Consiliului Audiovizualului sau a Consiliului Suprem de Justiție. Ei decid înclinarea balanței electorale. Alegerile anticipate vor arăta clar forța mass-mediei noi din Moldova, iar Vlad Plahotniuc poate fi înscris deja acum printre cei mai influenți cetățeni din Moldova.

Întrebarea este dacă vom mai răbda acest iureș informațional care s-a rupt peste noi, dacă nu - atunci se vor ”băga pe gât”, așa cum o face Publika de la bun început.

Apoi s-au văzut!

2010-05-17T13:34:00.000-07:00

Apoi am zis eu că am dreptate! http://pashavaleriu.blogspot.com/2010/05/medvedev-ianukovici-si-transnistria.html

http://jurnal.md/ro/news/rusia-i-ucraina-conflictul-transnistrean-trebuie-rezolvat-pa-nic-186521/

Medvedev, Ianukovici şi Transnistria.

2010-05-16T00:07:00.000-07:00

Articoul apărut recent în publicaţia rusească "Nezavisimaja Gazeta" a făcut mare zarvă la Chişinău, au fost lansate cele mai diferite supoziţii pe marginea acesteia. Interesantă dezbaterea la JurnalTv, dincolo de necunoaşterea crasă a realităţilor din Ucraina şi bolmojeala care adie a incompetenţă în domeniul geopolitic, invitatul economist a reuşit să aducă cifre grăitoare, nu şi o discuţie asupra urmărilor economice pentru Ucraina şi Republica Moldova pe care le-ar avea o posibilă ridicare a restricţiei de circulaţie pentru mărfuri fără acte de rigoare emise de către Chişinăul oficial. Analistul pe probleme de securitate Vlad Lupan, confirmând necesitatea delimitării între specialişti şi invitaţi întâmplători, a dat dovadă de o mai bună cunoaştere a situaţiei, punând sub semnul întrebării posibilitatea ridicării restricţiilor menite să asigure legalitatea pe porţiunea de Est a graniţei moldo-ucrainene. Drept argument, experul a adus riscurile exagerate pentru Ucraina şi reputaţia de ziar de scandal pe care a acumulato în ultimii ani "NG", ajungând la concluzia că nu vom avea parte de o sfidare a graniţei de stat a Republicii Moldova.

Totuşi, mai întâi în presa ucraineană (aceata chiar este o presă scrisă demnă de tot respectul, propagandiştiil Tănase şi Conţiu ar trebui să înveţe de la ziarele ucrainene!), apoi şi din surse oficiale ruse, aflăm că subiectul transnistrean va fi pe agenda întrunirii ruso-ucrainene la nivel înalt. Care totuşi va fi subiectul acestor declaraţii comune? Este sau nu posibilă "trădarea" din partea noii administraţii de la Kiev? Va obţine sau nu Smirnov noi pârghii de control asupra agenţilor economici din Transnistria? Va suferi Republica Moldova o nouă înfrângere usturătoare în lupta pentru reintegrarea ţării? S-o luăm de la capăt...

Conform spuselor pomenitei "gazăte" ruseşti, Ucraina ar urma să ridice aşa numita blocadă economică impusă Transnistriei. De fapt, aşa cum a explicat foarte clar şi Vlad Lupan, nu este vorba despre blocadă ci despre respectarea legii la frontiera moldo-ucraineană, aceasta fiind asigurată de misiunea EUBAM. Panica iscată la Chişinău are drept temei o simplă manipulare: "А в Кишиневе опасаются, что итогом встречи станет открытие украинской границы для приднестровских грузов, фактически означающее снятие экономической блокады Приднестровья со стороны Молдавии" (Iar la Chişinău se tem că drept rezultat al întâlnirii va fi deschiderea frontierei ucraineşti pentru mărfurile transnistrene, însemnând de fapt ridicarea blocadei economice a Transnistriei din partea Moldovei)- asta scriu jurnaliştii ruşi. Cine a spus asta la Chişinău, pe ce se bazează acest fapt? Nmic nu este suportat de dovezi! Explicaţia o găsim în acelaşi articol mai jos: asta speră regimul de la Tiraspol, asta crede unul dintre bandiţii (deputaţii) din partidul lui Ianukovici, aceasta er corespunde planurilor lui Ianukovici de eliminare a misiunii EUBAM, etc..

Uite aşa printr-o manipulare ieftină, opinia publică de la Chişinău a fost amăgită şi trimisă pe o pistă eronată de discuţie. Reieşind din activitatea de până acum a noului preşedinte ucrainean, acesta este imprevizibil, totuşi încă nu a dat dovadă de ipocrizie totală şi dorinţă nesăbuită de aşi ruina definitiv propria ţară, cel puţin în timpul imediat următor! Ucraina este foarte aproape de a ajunge la liberalizarea regimului de vize şi un acord de liber scimb cu UE. Or, securitatea graniţelor este un punct principial, dacă nu principal, în cele două dimensiuni ale negocierii bilaterale. O decizie în vederea sfidării angajamentelor internaţionale şi accesului necontrolat de mărfuri şi persoane din Transnistria ar pune o cruce mare şi grea pe toate eforturile de apropiere între Ucraina şi UE. Mai mult decât atât, ar fi afectate condiţiile în baza cărora se efectuează astăzi circulaţia de cetăţeni şi comerţul dintre Ucraina şi UE. Exportul ucrainean către ţările UE este de cca 10 mlrd dolari anual! Pare foarte puţin probabil să pună Ianukovici sub pericol o asemenia piaţă de desfacere (cca 25% din exportul total) de dragul plăcerii lui Putin.

Dincolo de aceasta declaraţia totuşi va avea loc, printre subiectelee atinse vor fi trupele "de menţinere a păcii", coordonarea poziţiilor în cadrul formatului de negociere "5+2", apelul la părţile implicate în conflict pentru a nu întreprinde acţiuni unilaterale, etc.. Ce vrea să însemne aceasta? Ianukovici va susţine întru totul poziţia Moscovei în problema transnistreană, totuşi legalizarea contrabandei transnistrene este puţin probabilă. Noua putere de la Kiev este gata să vândă Republica Moldova pentru o tonă de gaz rusesc!

Concluzii şi frustrări: Voronin este un bou! Da! Având un aliat puternic în persoana lui Iuşcenco la Kiev, Moldova ar fi putut impune întreprinderile transnistrene să plătească impozite la bugetul său, în asemenia condiţii debarcarea lui Smirnov ar rămâne o problemă de ordinul lunilor care putea fi realizată de elita economică transnistreană. Oricum condiţiile geopolitice ale reglementării transnistrene devin şi mai puţin favorabile Republicii Moldova. Ofensiva rusă în spaţiul post-sovietic duce şi mai aproape de gândul necesităţii unui curs extern clar definit pro-NATO şi de integrare în Uniunea Europeană. Iar politicienii care continuă să stea cu acelaşi fund în două luntri ar putea să ajungă cu acelaşi fund în două chestii diferite!

Hai la cursuri - gratis!

2010-05-03T12:38:00.000-07:00

Grupul de Iniţiativă "Pentru Instruire Europeană" în colaborare cu Ministerul Tineretului şi Sportului şi Universitatea de Stat din Moldova anunţă deschiderea concursului pentru selectarea participanţilor la programul de cursuri de instruire "Uniunea Europeană în 24 ore". Cursurile se desfăşoară în cadrul proiectului Cursuri de Instruire „Uniunea europeană în 24 ore”.

Scopul instruirii este încetăţenirea practicii de transfer al capacităţilor administrative, normelor şi practicilor bunei administrări din UE către Republica Moldova, participanţii vor obţine cunoştinţe net superioare despre Uniunea Europeană, vor deveni mai competitivi în accesarea fondurilor europene.

Cursurile vor fi desfăşurate în perioada 10-24 mai 2010, durata fiecărui seminar - 2 ore astronomice, cu începere de la orele 17:00. Trainerii formatori sunt specialişti în studii europene.

Programul cursurilor:

10-11 mai – Istoria ideii europene şi baza legală a UE (2 cursuri)

- evoluţia organismelor de cooperare între statele europene -

12-13 mai – Drept instituţional comunitar (2 cursuri)

- relaţii instituţionale şi interguvernamentale

14-15 mai – Procesul decizional al UE (2 cursuri)

-actorii implicaţi şi procedurile legale

17 mai – Politici publice europene: introducere (1 curs)

-definirea unei politici publice -

18-19 mai – Dezvoltare regională şi fonduri structurale (2 cursuri)

- Obiectivele regionale – fondurile europene – programele operaţionale

20-21 mai – Mecanismele politicii europene de vecinătate (2 cursuri)

- cazul Republicii Moldova

22 mai – Documentare U.E. (1 curs)

- resurse instituţionale şi webliografice de aprofundare a studiilor europene

24 mai – Conferinţă de bilanţ

Pot participa tinerii între 18 şi 30 ani, dosarele de aplicare vor conţine un CV şi o scisoare de motivare a participării la cursuri. Selectarea participanţilor va fi realizată de către o comisie mixtă formată din reprezentanţii G.I. "pentru Instruire Europeană", MTS şi USM.

Dosarele vor fi transmise în formă electronică la adresa electronică euroinstruire@gmail.com

Informaţii suplimentare la tel. 068072989; 079837134 - Valeriu Paşa (coordonator proiect)

Generaţia mea - "Copii Cernobîlului". Partea 1: "Copii Cernobîlului - generaţia lui 7 aprilie".

2010-04-17T13:25:00.000-07:00

#Adevărul despre 7 aprilie.

Intro. Din câte îmi amintesc, iar eu ţin minte bine şi nu am tendinţa de a exagera careva proprii merite sau contribuţii, sintagma "Adevărul despre 7 aprilie" a apărut prima oară într-un improvizat buletin informativ pe care l-am realizat pe la finele lui aprilie-începutul lui mai 2009 împreună cu un grup de colegi de la OTPL. Era un material de propagandă anti-comunist unde am excelat şi eu cu două articole, unul nu mai ţin minte despre ce şi unul numit "Miliardul pentru Olejka" - o mică investigaţie despre cum se spălau banii pentru reparaţia celor două clădiri devastate. Deja peste două zile după ieşirea de sub "tipar" a buletinului auzeam la Vocea Basarabiei un nene de la ţară care zicea că "eu ţin în mână un buletin cu adevărul despre 7 aprilie" şi ceva de genul "pe Voronin trebu' dus la Siberia" - "Are efect" - am gândit eu atunci...

Povestea e despre altceva... Deja în două-trei săptămâni toţi cui nu-i era lene utilizau sintagma "adevărul despre 7 aprilie" în cele mai deosebite scopuri, mii de pagini, sute de ore de filme şi emisiuni TV sau radio au fost epuizate în căutarea vinovaţilor şi eroilor din 6-8 aprilie.

Povestea este despre altceva... Eu vreau să vorbim despre alt "Adevăr despre 7 aprilie", despre impactul pe care l-au avut acele zile, despre 7 aprilie ca fenomen social, despre impactul acestuia asupra vieţii noastre de apoi, despre rolul acestuia în istoria viitoare a Republicii Moldova. Voi încerca să determin de ce anume 7 aprilie ne-a marcat într-atât ca să devină o dată emblematică în viaţa unei întregi generaţii.

Intenţionat am aşteptat să se aşeze puţin val-vârtejul din jurul marcării a un an de la evenimentele post-electorale din aprilie 2009, chiar nu doresc să mai discutăm doar în câmpul politic şi juridic a celor întâmplate, chiar cred că putem să transferăm discuţia şi în câmpul de valori civilizaţionale, umane, societale...

va urma...

Generaţia mea - "Copii Cernobîlului". Partea 1: "Copii Cernobîlului - generaţia lui 7 aprilie".

2010-03-22T13:58:00.000-07:00

#PMAN

19 martie 2010, Chişinău, scările din faţa Guvernului, dimineaţă

Stau în faţa uşei de la clădirea Guvernului, fumez lângă tomberonul special amplasat, mă răscolesc amintiri. Uite acolo este o cutie de metal cu careva acareturi electrice, pe ia stam căţăraţi pe 7 după amiază, jos, lângă tufele celea, am luat masa, am scos ultimii bani şi s-a dus Ianuş după mâncare, pe drum tot felul de oameni străini i-au mai dat bani, noi tot am împărţit cu oameni absolut necunoscuţi. Cam acu un an în timpul campaniei electorale dădeam adevărate prezentări teatrale numite flash-mob pe aici, cel mai bine îl ţin minte pe acela în care le dădeam cadouri sugestive foştilor minitri, un gen de adio, nu ştiam noi că va fi 7 aprilie. Atunci i-am dat lui Papuc un pachet cu fasole - foarte sugestiv, "Asta trebu s'fii idea lui Ghimpu" - a aruncat Oleg Brega care lucra cameraman la Jurnal, a ghicit.

Acu un an urlam să zboare toţi din Guvern, era bastionul inamicului la 7 aprilie, acum... Sun pe cineva ş iîl rog să comande un permis pentru mine, intru liber, atunci doream să dau pe toţi afară de aici, acum vin eu... să fiu angajat, cine ar fi putea gândi pe 7?

Simbolic loc piaţa asta, aici se fac toate, aici se scrie istoria ţării, aici suntem noi. La 1988-1989, eram micuţi, generaţia celor născuţi sub semnul Cernobîlului, aici era generaţia lui '89, copii ai Zastoiului, noi suntem copiii Perestroikăi - generaţia lui 7 aprilie.

va urma...

Generaţia mea - "Copii Cernobîlului". Partea 1: "Copii Cernobîlului - generaţia lui 7 aprilie".

2010-03-21T10:15:00.002-07:00

Autobuzul la Trebujeni.

16 martie, dimineaţa, orele 9.00, Gara Auto Orhei.

Niţel îngheţat, dar cu sufletul încălzit de veşti bune, cu "Radio Noroc" în căşti (altceva nu prea prinde, iar dacă prinde nu e prea "ascultabil"), cobor pe celebrele scări de acces în gara oraşului Orhei. Acesta fascinează prin aerul său de provincie, lucru care nu o să-l vezi la Bălţi, de exemplu.
Fac o tură pe peroanele gării şi cum nu am identificat niciun autocar util, mă apropii de uşa gării şi intru. Mă uit în jur şi întreb de o tanti care trebăluia: "Nu vă supăraţi, unde pot şi eu găsi un ghişeu cu informaţii?" "Ha?" "Khî..." - tuşesc respectuos şi întreb într-un limbaj mai accesibil: "Unde-i dispecerul?" "Aaa, dap' afară!" Ies pe uşă şi fac stânga, mă apropii de un ghişeu dotat cu o gaură rotundă cu diametrul de vre-o 10 cm, completat de o imitaţie a unei uşiţe ce acoperea jumătatea de jos. În spatele sticlei organice roase de timp şi de acţiunea factorului antropic se întrevăd două doamne: una mai tânără, alta prin preajma vârstei climaxului avansat. "Nu vă supăraţi..." "...da eu îi zîşem, da el şi vre sî asculte!?" "Cer scuze, pot să aflu când va fi primul autobuz la Trebujeni?" "Unde? La Trebujeni?" (Aici mi-am adus aminte de Sergiu Popovici, care, orheian fiind (chiar din oraş - aşa e nevoit să precizeze de fiecare dată când îl întreabă cineva de unde este) se enervează la maxim de fiece dată când mă întreabă ceva şi eu răspund în acelaşi mod - "Ce-ai spus? Ore, luni?") "Da, la Trebujeni." - răspund apăsat. "Apuuuuu... la 10:40 porneşte de lângă magazinul "Moldova", asta acolo sus lângă scări." "Dar mai devreme nu e nimic?" "Nu, este la 12:00."
Resemnat, îngheţat ceva mai binişor, mă deplasez spre aceleaşi celebre scări, le urc şi mă plasez vis-a-vis de sus-numitul magazin, încercând să-mi expun suprafaţa maxim posibilă a corpului razelor călduţe ale soarelui. Privesc la ceasul de la telefon, au mai rămas o "oră şi ceva", ceva urmând să însemne cam 30 minute, să fi ştiut eu!

Fiind resemnat cu faptul că radiaţia solară nu este în stare să mă încălzească, am început să urmăresc ce se întâmplă în jurul meu: pe deja "crestomaticile" scări îşi desfăşura activitatea antreprenorială un bărbat mult mai îngheţat decât mine, de etnie romă (anume aşa trebuie să fie scris şi spus într-o societate sănătoasă) .Omul a dat start forfotei pascale prin a vinde... aţi ghicit - boia de ouă! :) Ce-i drept nu se prea bucura de succes afacerea respectivă.
Mai trecea cineva pe drum, am remarcat un automobil de lux ce nu se încadra în peisajul urban respectiv, dar avea numere de Orhei. Am decis să nu-mi nenorocesc definitiv dimineaţa şi să beau o cafea cu lapte. Am cercetat ofertele publicitare de pe faţada magazinului "Moldova", şi întrucât n-am reuşit să găsesc careva indicii ale prezenţei vreunui bar sau a vreunei cafenele, am aruncat ochii în jur: materiale de construcţii, "Юля афца" etc.. Decid revenirea în spaţiul patriarhal al gării. Calc pe sus pomenitele scări...

Cu câteva trepte mai jos de vânzătorul nenorocit, stătea o femeie tânără (între 24 şi 30 ani) cu un copil mic, de doar câteva luni, cerşind. Am gândit că nu e tocmai bună democraţia, dacă nu ar avea drepturi exclusive asupra copilului îi dădeam şi vre-un an de puşcărie, căci nu merită asemenea oameni să fie părinţi... buzele copilaşului erau vinete de frig, abia m-am abţinut!

Pătrund într-o încăpere numită "bar", posibil, dar anturajul interior mi-a trezit dubii serioase: două personaje de gen feminin şi vârstă indescifrabilă, pe tejghea se aflau câteva farfurii cu cotlete, peşte uscat şi un produs dubios de origine animală. "Cer scuze, pot să comand o cafea cu lapte?" "Da, de care?" Am trecut prin minte mai multe îmbinări posibile şi aplicând metoda excluderii prezenţei cafelei naturale, am spus: "Trei în unu aveţi?" "Da, acuş." Între timp am mai aruncat cu privirea în jur, rezultatul a fost: "Da-aaa, se poate în pahar de plastic, că vreau să ies afară, pe peron." "Da noi de altele nu avem." La aşa răspuns nu se aştepta nici logica mea încrucişată! Ies la peron, bag "RFI" - ediţia de ştiri în română, Băse iar se ceartă cu liberalii şi cu psd-iştii.

Ies afară, soarele devine ceva mai puternic, beau cafeaua "Petrovskaia Sloboda", revin pe direcţia scărilor, pe lângă cerşetoarea nemiloasă şi vânzătorul de boia, urc pe sub copacii de pe marginea străzii.E ora 10 deja, mă gândesc poate o veni autocarul pe la 10:20. Atenţia mi-o atrage o tanti...
"Am să scriu despre asta pe blog"- am gândit eu. O doamnă de peste 55 ani vindea seminţe prăjite, un lucru banal, dar altceva mi-a atras atenţia: răsărita se vindea "ca pâinea caldă", nu că la Orhei se înghit mai multe produse oleaginoase decât în restul ţării, nu. Faza consta în poziţia strategică care o alesese doamna - pe diagonală drept în ea se opintea drumul de la piaţă. Adică, venind de la piaţă, omul cam 150 metri o vede pe ea şi sacul cu seminţe, trece drumul şi peste 50 metri intră la gară unde are de aşteptat autobuzul. Tactica de marketing era genială, în 5 minute am numărat 7 cumpărători, afacerea mergea strună! O fi făcut tanti vre-o facultate de merchandiser sau pr-manager? Nu cred.

Am aşteptat în continuare o oră şi ceva, "ceva" însemnând încă o oră şi patruzeci de minute.
Enervat, merg iar la ghişeu: "Nu vă supăraţi, dar autobuzul nu vine deja de o oră!" "Aa, dapu' el poate să nu meargă în fiecare zi."Acum am înţeles de ce ghişeul are doar o bortă şi aceea astupată! Dacă erau două, o gâtuiam! Furios, sun la destinaţie: "Alo, nu vă supăraţi eu vin până la cotitură la Ivancea, puteţi să mă luaţi? Bine, vă sun."

În 20 minute eram pe traseul Peresecina-Orhei, la cotitura spre Ivancea, în 40 minute eram la Butuceni...

va urma...

Generaţia mea - "Copii Cernobîlului".

2010-03-21T10:15:00.001-07:00

trailer: Generaţia mea - "Copiii Cernobîlului"

2010-03-03T03:33:00.000-08:00

Da, noi suntem diferiţi, da - noi suntem cei care au făcut facultate doar trei ani, dar şcoala tocmai 12, da - tot noi am fost acei care am strigat "Jos comuniştii", noi suntem cei care găsesc prieteni pe Facebook, noi suntem cei care locuim adesea în internet, nu avem bani de pâine, dar discutăm despre fluxurile financiare din lume - aceştia suntem noi! Tot noi suntem cei care mai ţin minte şi îngheţatele şi grădiniţele sovietice, tot noi ţinem minte relatările despre războiul pe Nistru, tot noi suntem primii care au mers la şcoală conştientizând, acei dintre noi care conştientizau măcar ceva, că trăim într-un stat nou - independent. Tot noi suntem cei care facem facultăţi prestigioase pentru a munci în calitate de chelneri şi constructori în ţară sau peste hotare...

E greu de închipuit că aşa ceva este posibil de îmbinat într-o viaţă scurtă...

Mâine, pe la 10:20 dimineaţa, fac 24, parcă e mult - pentru mine şi cei mai mici ca mine, şi totodată foarte puţin, pentru mine şi cei mai în vârstă. Sunt mândru că fac parte din acea generaţie '86, căci anume noi suntem cei care am apucat doar foarte puţin din URSS, ţinem minte ceva din procesul de prăbuşire al acesteia, am asistat la haosul post-sovietic şi la ce a urmat, noi suntem generaţia schimbării, nu doar cei din '86, şi cei din '87 şi din '88 şi din '89. Noi suntem cei care ne năşteam sub ecoul exploziei de la Cernobîl, rosteam primele fraze sub răsunetul mişcărilor stradale, am mers la şcoală sub ecoul Războiului Transnistrean, majoratul l-am apucat din nou în comunism, facultatea am terminat-o cu speranţa schimbării, iar masterul îl terminăm deja în democraţie.

Noi suntem cei care acum un an speram să fie mai bine peste un an, am realizat ce am vrut, iar acum spunem că atunci trăiam mai bine - mai frumos, mai sincer! Noi suntem copiii Cernobîlului!

P.S. Acesta este preambulul pentru o serie de postări pe care le voi scrie în timpul apropiat.

Despre UE şi Transnistria.

2010-02-27T11:14:00.001-08:00

De ceva timp se tot vorbeşte în presă despre suspendarea de către Uniunea Europeană a restricţiilor privind circulaţia pe teritoriul său a liderilor regimului separatist de la Tiraspol. La prima vedere, este o favoare făcută Republicii Moldova de către partenerii europeni, în vederea revigorării eficienţei procesului de negocieri. Dincolo de aceasta, consider că semnificaţia acestui eveniment este mult mai înaltă, fiind privită din perspectiva activizării rolului Uniunii Europene în politica internaţională în calitate de actor individual şi nu de un ansamblu de ţări care acţionează pe mână proprie. Am atras deja atenţia la beneficiile pe care le-ar putea aduce Chişinăului ridicarea problemei utilizării de către Rusia a contingentului militar din Transnistria drept bază pentru serviciile de spionaj, totuşi autorităţile moldoveneşti nu au reacţionat nici într-un fel la scandalul ruso-ucrainean.

Pare straniu, totuşi, deşi o explicaţie oficială nu a fost făcută, pot să-mi imaginez că decizia în această privinţă nu a fost adoptată numai la Chişinău. Am tentaţia să consider că reglementarea cazului transnistrean a intrat şi pe agenda UE, comunitatea europeană devenind o parte mult mai activă şi mult mai implicată în acest proces. Faptul dat face parte dintr-o gamă largă de activităţi de politică externă promovate de Uniunea Europenă în zona estică, dar nu numai, a graniţelor sale. Specificul fenomenului constă în elaborarea unei agende comune, unitare, având drept exponent individual UE şi nu unul sau mai multe state-membre. Este o poziţie promovată în stilul clasic al tradiţiei diplomatice europene: echilibrat, calculat, subtil şi eficient.

Stabilizarea situaţiei din statele de la periferia răsăriteană a UE constituie unul dintre imperativele necesare pentru securitatea ţărilor de la graniţa de est: Bulgaria, România, Slovacia, Polonia, Ţările Baltice - instabilitatea socială, sărăcia, conflictele generează migraţia, criminalitatea, destabilizarea contactelor economice etc.. Securitatea regională a devenit una dintre priorităţile politicii externe a UE. Bruxelles-ul s-a impus ca un actor mult mai activ decât SUA în Balcani, fapt care a condus la depăşirea treptată a efectelor conflictelor din fosta Iugoslavie, acum rolul UE în Europa de Est este, cel puţin, comparabil cu cel al SUA.

Putem doar să ne închipuim beneficiile enorme pe care are să le obţină Republica Moldova de pe urma participării Uniunii Europene la soluţionarea diferendului transnistrean, inclusiv prin influenţa exercitată asupra Ucrainei. Încorporarea Moldovei în sistemul de securitate regională al UE pare o perspectivă cu adevărat bună.

De ce ne iubeşte Europa?

2010-02-23T10:13:00.000-08:00

Scopul acestui articol (toată lumea le zice postări pe blog, eu, venind din mediul academic, numesc orice efort intelectual aruncat pe o sursă scrisă - articol) este de a contura o explicaţie caracterului deosebit de deschis pe care l-a dobândit relaţia dintre Republica Moldova şi partenerii ei vestici.

După instalarea la Chişinău a puterii noii alianţe de guvernare, vectorul politicii externe al acesteia a devenit unul deosebit de activ, dar totuşi unilateral în accente - destinaţiile Bruxelles, Washington, Bucureşti, dar şi multe alte capitale ale statelor membre UE sunt mult mai des utilizate decât Moscova şi chiar Kiev. Nu numai Chişinăul, fiind obligat prin însăşidenumirea alianţei de guvernământ, dar şi partenerii vestici au fost şi rămân deosebit de receptivi la measjul colaboraţionist al Republicii Moldova. Şi nu este pur şi simplu o bunăvoinţă cauzată de dorinţa de a susţine democratizarea statului, aducerea poporului RM la porţile şi, dacă se poate, în antreul Uniunii Europene.

Eu consider că poziţia preferenţială a Republicii Moldova în relaţiile cu partenerii vestici are un pretext mai curând politic şi emoţional, scopul susţinerii Chişinăului la o scară mult prea accelerată decât ar fi cazul în condiţii normale nu este atât politic sau economic, nici măcar geo-strategic, eu aş numi acest scop unul politico-simbolic.

Democratizarea spaţiului post-sovietic a intrat între priorităţile SUA şi aliaţilor săi încă înainte de destrămarea fostei URSS, după 1991, prin intermediul diferitor fundaţii sau prin injecţii financiare directe, SUA şi alte state au încercat să asigure o dezvoltare pe calea liberalizării economiei şi democratizării societăţii, asigurând un control asupra guvernelor acestor state. Strategia care i-a avut drept arhitecţi pe unii dintre cei mai iscusiţi reprezentanţi ai establishment-ului american precum Zbigniew Brzezinski, George Soros, Henry Kissinger ş.a., interesul firesc al SUA şi statelor vestice era în asigurarea unor democraţii durabile în regiune, fapt care ar favoriza dezvoltarea investiţiilor care urmau să vină din partea reprezentanţilor afacerilor mari.

Totuşi strategia a eşuat, la finele anilor '90 - începutul anilor 2000, întegul spaţiul ex-sovietic, cu excepţia firească a balticilor, a revenit în dictaturi mai profunde decât în URSS-ul anilor '70-80. Chiar şi Ucraina sub mandatul al doilea al preşedintelui Kucima a asistat la devieri masive de la normele democratice. Acestea, ca de obicei în arealul post-sovietic, erau reprezentate de sfidări la activitatea presei, justiţiei şi opoziţiei. Republica Moldova anului 2001 este preluată de o guvernare autoritară a PCRM-ului, adică a lui Voronin. În Rusia, după 10 ani de democraţie relativă, a fost instaurată o guvernare autoritară, denumităîntre timp putinism.

Pentru a relansa situaţia, la începutul anilor 2000, noua administraţie a preşedintelui Bush jr. a adoptat o strategie nouă cunoscută drept tehnologia "revoluţiilor oranj". Acesasta a fost testată cu succes în Serbia, apoi aplicată în Georgia şi Ucraina, la fel cu succes, apoi a urmat Kirghizia, cu succes relativ. Cu timpul, statele post-sovietice cu regim autoritar, cu susţinerea masivă a Rusiei au reuşit să elaboreze tehnologii de zădărnicire a unor asemenia "operaţiuni", acest fenomen s-a derulat cu succes în ţările cu regimuri mai dure, unde SUA nu avea influienţă masivă - Armenia, Kazahstan, Belarus, Azerbaijan - reprimarea tentativelor de răsturnare a guvernelor a fost mai mult sau mai puţin cruntă în diverse ţări, de la desfiinţarea electorală a opoziţiei prin manipulare în mass-media şi acţiunile forţelor speciale - Kazahstan, până la înecarea în sânge a revoltelor cauzate de falsificarea alegerilor - Armenia.

Acest fenomen, dar şi eşecul pe termen lung a obiectivelor revoluţiilor în Ucraina şi Georgia, în primul caz alianţa oranj s-a rupt şi, deşi instituţiile democratice au fost menţinute, interesele economice vestice nu au reuşit să pătrundă pe piaţa investiţională, nu au fost făcuţi paşi semnificativi şi-n apropierea faţă de NATO şi UE, cazul al doilea poate fi calificat drept dezastru - deşi interesele financiare străine se bucură de o protecţie deosebită, incapacitatea de a evita conflictul cu Rusia, atacul instituţiilor democratice - presă şi liberă exprimare, răfuiala cu oponenţii, presiunile asupra opoziţiei - l-au plasat pe Saakaşvili cam tot acolo unde a fost predecesorul său. Toate acestea au împins SUA să renunţe la tactica "revoluţiilor oranj" în spaţiul post-sovietic.

Republica Moldova a ocupat o poziţie specifică în acest context. Deşi erau în confruntare dură cu Federaţia Rusă, în 2005 comuniştii moldoveni nu se bucurau de sprijinul american. Cu toate că erau contra lui Putin, cei din gaşca ex-preşedintelui nu erau pe placul administraţiei de la Washington. Favoritul Casei Albe la Chişinău la acea vreme era Iurie Roşca. În preajma alegerilor parlamentare liderul creştin-democraţilor, dar şi membri activi ai Noii Generaţii nu ascundeau că pregătesc mişcări masive de stradă, erau deja pregătite resursele necesare, se vorbeşte despre alocarea din partea SUA a peste 15 mln. dolari pentru revoluţie oranj la Chişinău.

Situaţia post-electorală a determinat o modificare a scenariului. Lider al opoziţiei a devenit nu Roşca ci Urechean, atunci guvernul SUA a înţeles că provocarea unor alegeri anticipate va putea duce la un rezultat şi mai bun pentru liderul AMN, care ducea o politică explicit pro-rusă. În faţa acestui pericol, statele vestice au mers la negocieri cu Voronin şi au obţinut promisiunea acestuia să fie "băiat de treabă", Roşca a rămas cu milioanele în buzunar, Voronin preşedinte. Diacov şi alţii au votat pentru că erau supăraţi pe Urechean care nu împărţea cu ei cotleta din dotarea financiară a BMD-ului.

Între 2005 şi 2009 pe flancul estic al Europei intră în plină forţă un nou actor puternic - UE, aceasta îşi doreşte un alt tip de relaţii cu vecinii, unul mult mai inteligent şi atent decât acela american. Totuşi efortul europeano-american de a democratiza regiunea prezentau o perspectivă sumbră. Dintre toate statele care urmau să intre în Parteneriatul Estic, doar Ucraina mai putea fi denumită stat democratic.

La 7 aprilie 2009 tinerii din Chişinău au explodat împotriva regimului Voronin, statele din UE şi SUA nu au avut careva implicaţii, asta deaorece au abandonat demult strategia revoluţiilor oranj, nu acelaşi lucru îl pot spune despre desfăşurarea "antirevoluţiei oranj" cu implicarea reprezentanţilor regimului Voronin şi a forţelor speciale ruse. Necătând la reacţiile dure ale cancelariilor vestice după maltratările protestatarilor, niciun stat nu a oferit susţinere directă opoziţiei în nevotarea Zinaidei Greceanîi. Mai mult - reprezentantul UE în RM, dar şi ambasadorii statelor UE, repreznentanţii Comisiei Europene - toţi condamnau acţiunile regimului dar continuau să insiste pe lângă liderii celor trei partide din opoziţie să voteze pentru candidatul PCRM. Doar România a luat o poziţie mult mai dură faţă de Voronin.

Cele trei partide au rezistat, au provocat alegeri anticipate, au reuşit să creeze o conjunctură politică nouă şi au venit la guvernare. Aici toată lumea va spune că e cazul să spun şi despre Lupu. Părerea mea - proiectul "PD - reloaded" este unul conceput în afară, probabil germano-francez. Voronin, necătând la caracterul său autoritar anti-democratic a fost doborât de la putere.

Cuiva poate să îi pară că am uitat cu ce am început articolul. Nu e aşa, simplu - am dorit să desfăşor şirul logic. La lansarea Parteneriatului Estic, UE s-a pomenit într-o situaţie complicată, statele implicate sunt sub dictaturi exponenţii cărora nu sunt cointeresaţi în democratizare şi apropiere de UE, îi interesează doar banii UE. Ucraina este prea mare şi prea dezbinată pentru a putea constitui subiectul care va genera succese semnificative pe calea "europenizării". Pentru a crea o premisă în atragerea statelor ex-sovietice SUA, dar mai ales UE, au nevoie de o "poveste de succes" în regiune. Republica Moldova a devenit primul stat dintre cele post-sovietice în care un regim autoritar este debarcat în urma alegerilor libere şi nu a unei lovituri de stat, mişcări de stradă etc. (dacă nu greşesc, este primul asemenia exemplu în istorie) - deja o poveste frumoasă.

Republica Moldova este un stat mic, puternic conectat la sistemul economic UE, este mult mai uşor să oferi condiţii privilegiate Moldovei şi să asiguri o creştere economică concomitentă acea "democratizare", fapt care va atrage prin exemplul pozitiv şi alte ţări din regiune.

Iată care este miza partenerilor euro-atlantici în relaţia cu Republica Moldova.

P.S. Unele informaţii le deţin din surse proprii şi nu e numaidecât să fie veridice.

De ce Pavel Turcu?

2010-02-15T05:37:00.000-08:00

De ce a câştigat Pavel Turcu concursul pentru cei cu şansă în plus de a accede în semifinala naţională Eurovision? Pentru că este un fenomen simbolic. Simbolic pentru "gândim altfel", pentru "da poate nu e chiar aşa?", simbolic pentru cei care nu doresc să gândească şi să trăiască după clişee şi vor să se rupă de prejudecăţi! Pavel Turcu a câştigat pentru că este un fel de "Jos comuniştii" din creierul nostru. Pavel Turcu în calitate de fenomen s-a născut pe 7 aprilie, el este plodul gândirii libere.

De ce Lenuţa Burghilă şi Nelly Ciobanu este bine iar Pavel Turcu, la fel ca alte explozii din "popor" - Pavel Stratan, Planeta Moldova, Grăieşte Moldoveneşte şi altele care au depăşit ca impact social toate julele şi toţi danii din Moldova - sunt rău? Acest fenomen înseamnă că modul de gândire sovietic - unul canonic, dogmatic, bazat pe limite, începe să dispară din Republica Moldova. Aceşti oameni care i-au băgat la toţi dracii pe Gorgoz cu ai lui au fost tot aceia care nu au crezut ce le zicea NIT şi Mu1, aceştia sunt primii lăstari ai unei societăţi liber gânditoare.

Moldova se trezeşte, fraţilor!

Geopolitica cu iz de mămăligă.

2010-02-13T03:26:00.000-08:00

Mare forfotă la Chişinău în jurul amplasării elementelor scutului antirachetă american pe teritoriul României. Voronin şi gaşca sa sunt ridicoli la maxim: au abordat limbajul lemnos care i-a definit în anii '90, de fapt, este acela preluat din perioada "Războiului rece". Replici ce put a aluzii la "imperialismul american" şi "revanşismul românesc" sunt total depăşite la ziua de azi. Cel mai ridicol este să-l auzi pe Tkaciuk vorbind despre faptul că acest fapt va afecta stabilitatea regională şi va tergiversa rezolvarea problemei transnistrene, parcă-i om deştept şi înţelege mai bine decât mulţi dintre politicienii moldoveni cât de aberantă este o asemenia poziţie. Ca de obicei în ultimul timp, cel mai ridicol este Lupu, a avut tupeul să declare într-o română ştiinţifică despre faptul că "nu e bine că nu s-a consultat partea română şi cu Chişinăul", limbajul exclusiv electoral a lui Lupu devine ridicol. În goana după voturile "moldovenilor politici", echipa de PR a PD-ului (că nu vă gândiţi la faptul că ar fi Lupu în stare să spună ceva din capul său?) uită că partidul se află la guvernare şi ar trebui să fie mai echilibrat. Mie mi-ar plăcea să ştiu ce ar zice Lupu dacă Ghimpu şi Filat s-ar consulta cu Bucureştiul sau Kievul în probleme strategice care ţin exclusiv de relaţiile moldo-americane?

Dar, Dumnezeu cu dânşii, cu comuniştii actuali şi foşti, se întreabă cum influenţează asupra Republicii Moldova amplasarea scutului antirachetă în România. Pozitiv. România a devenit peste noapte aliatul nr. 1 a SUA în Europa de Est, de aici şi susţinerea internaţională pe care o va primi Bucureştiul pe toate dimensiunile, inclusiv integrarea mai forţată a Republicii Moldova în spaţiul european. Republica Moldova trece treptat în afara zonei de influenţă ruseşti. Pe lângă susţinerea americană, România nu riscă să devină ţinta politicii ostile a Rusiei. Şeful Gazpromului a spus clar că Soth Stream ar fi bine să treacă prin România, rusul trişează, de fapt. Condiţiile geologice şi de relief a Mării Negre sunt de asemenia natură încât gazoductul rusesc nu poate să treacă decât prin România! Iar în condiţiile când Băsescu dă clar de încţeles că este pro Nabucco, ruşii trebuie să se facă mari prieteni cu şeful de la Cotroceni.

Card blanche-ul american a făcut Bucureştiul mai încrezător în aspiraţiile sale de a rupe Basarabia de sub dominaţie rusească. Acum a început adevăratul război ruso-român! Da-da, anume război, războiul pentru minţile moldovenilor! Influenţa mediei ruseşti, a nu fi confundată cu media de limbă rusă, şi-a făcut efectul nociv pe tot parcursul independenţei. A trebuit să aibă loc 7 aprilie ca Primul canal al Televiziunii ruse să fie detronat de pe locul 1 al preferinţelor moldovenilor! Putin este cu mult mai popular decât Lupu în RM, NATO şi SUA sunt percepute drept state ostile, toate acestea sunt rezultate ale influenţei mediatice ruseşti. Nu întâmplător, Băsescu, prin intermediul prietenului său Vântu (cine crede că ăştia doi nu sunt mână-n-mână să-şi dea o palmă poate aşa revin cu picioarele pe pământ) au intrat dur pe toate dimensiunile presei din Republica Moldova, la fel vin investiţii şi pe filieră europeană (probabil germană). În cel mult doi ani piaţa mediatică din RM nu va mai fi un resurs rusesc de creare a opiniei publice.

Apare întrebarea firească - de ce cedează benevol Rusia? Rusia nu cedează benevol, ea nu mai are bani şi are prea multe probleme mai importante, mai ales interne, pentru a menţine artificial tensiunile din Moldova. Soarta Moldovei, aici sunt total de acord cu Petru Bogatu, s-a decis la vizita lui Obama la Moscova. Preţul a fost renunţarea SUA la atragerea totală a Ucrinei în zona sa de influenţă, implicit - în NATO. Aceasta nici într-un caz nu înseamnă că Ucraina va fi înghiţită iar de Rusia.

Ce ţine descut. Ştiu că acum voi dormi mai sigur noaptea. Mentalitatea potrivit căreia totul ce se întâmplă undeva nu poate să ne afecteze este una deficitară, suntem parte al unei reţele de securitate mondiale, ar fi cazul să şi contribuim la ea, dar să înţelegem că lucrurile se pot schimba în orice moment şi noi putem deveni din spaţiu neutru - ţintă, fără să fim vinovaţi.

Gazoductul Nabucco. Proiect european de întărire a securităţii energetice.

Foto: salvatiromania.files.wordpress.com şi europalibera.org

Vreu şi eu să fiu citat la Procuratură!

2010-02-10T04:08:00.000-08:00

Anul trecut, tot cam pe vremea asta, Diacov ţipa în Parlament că vrea să-i fie şi lui intentate vre-o două dosare, credea că aşa va fi arătat mai des la TV. Eu nu vreu să mă arăte nimeni la TV, nici să mă asculte la radio, vreau doar să scriu despre ceva care mă enervează la disperare!

A mai urmat şi azi o serie de "audieri la Procuratuara Generală", au trecut Tănase cu Banari şi cu Dabija, au spus că o să-i cheme şi pe Chirtoacă cu Filat, da pe Ghimpu nu. Eu m-am şi gândit că poate este pe undeva prin legi careva chestii că Preşedintele, chiar şi interimar nu poate fi în calitatea de martor... şi numai văd: "pentru că nu apare în materialele filmate". Eu am .... of, nici nu ştiu cum să exprim sentimentul că dacă o să spun că am ahuit vor zice toţi că "iaka şi blog decent era da so paşlit cu tătu", din această cauză spun că m-a mirat mult acest fapt. Nu de alta, da parcă nu eram căzut de pe lună pe 7 aprilie când Ghimpu, împreună cu Chirtoacă, Filat, Urechean, care mai erau pe acolo au venit pe la amiază şi au adus toată mulţimea în PMAN, cerându-le să oprească orice violenţă! (Ce folos oarecum "păţanii spiciali" au atras cea mai mare parte înapoi în mai puţin de o oră - da asta-i altă treabă).

Mai mult, eram alături în acele momente, ţin minte bine: "un megafon ţineam pe umăr şi ţipam cât puteam în microfon să plece toţi şi să lase în pace săracu Parlament". Dar uite ghinion: toată lumea a văzut, cei de la organele speciale nu! Şi so creadă cine vrea numai nu eu că acolo nu erau sis-iştii moldoveni să filmeze! Mutrele celea au îmblat pe urma noastră toată campania electorală şi ne filmau la orice pas. Dar uite că nu au băieţii cadre cu Ghimpu, uite aşa s-a primit.

Oi iob....... s-au scumpit ţigările! Dacă se scumpeşte şi cafeaua mă mut în Cuba s-fac revoluţie!

Ei, mă rog, da oare au cerut bravii noştri investigatori materialele filmate de jurnalişti şi amatori, chiar dacă au primit ceva, cine naiba s-a uitat la ele? Chiar sunteţi într-atâta de tâmpiţi să credeţi că le-a citit analizat cineva? Eu unul, de fapt nu sunt nici pe aproape unul, cred că de ceva timp asistăm la un circ veritabil! Foarte just se mira Oleg Cernei, cum naiba a ajuns din bănuit martor? La fel şi restul, în fiecare zi vine câte un VIP din politica moldovenească şi tot bagă mărturii. Buuuun! Efectul?

Ce pot spune Filat, Urechean, Banari, Cernei şi alţii despre 7 aprilieîn calitate de martori, pentru că trebuie să spună doar ce eu văzut sau auzit atunci, nu? Ce, în afară de ceea ce au declarat în presă? Şi ce, mă rog, interes din ei dacă au văzut 30 mii de oameni ce făceau ăştia? Mai mult: ce dracu o fi văzut Dabija, care şedea cu nasul înmicrofon şi a fugit cum s-a lăsat seara, aşa să nu fi putu vedea eu, care mai căscam ochii şi prin părţi, mai şi făceam încercări idioate de a-i retrage pe cei care stăteau seara în faţa Parlamentului arzând, până nu am priceput că aici "treaba pute a sfeclă". Ce au văzut pe 7 aprilie vip-urile politicii moldoveneşti, mai ales că aceşti au lipsit majoriatea cea mai mare parte a zilei, şi nu au văzut 30 000 de protestatari.

Parcă nu are cum să fi putut ei vedea ceva în plus, atunci de ce nu mă cheamă şi pe mine? Pe alte zeci de mii de tineri? Parcă eşti la premiile Oscar în miniatură când intră şi iese politicienii în clădirea Porcuraturii. Pentru ce? Vreţi să ungeţi ochii lumii? Cine-i prost să creadă că mărturiile cuiva dintre politicieni pot contribui la elucidarea adevărului. Cei vinovaţi nu vor spune nimic, cei nevinovaţi nu ştiu nimic! De asta mă enervez de caliatea lucrului Procuraturii.

Oi bl...ea, mi-am adus aminte de Procuratură! Jigodia de Zubco îi corupt ca toată lumea! Mi-a fost şi profesor - emana tocmai de cinstit ce arăta! Pe timpul cela 2005, se simţea deja foarte ok cu comuniştii la putere. Acum: toată lumea ştie că funcţia de procuror i-a revenit lui AMN, se pare că Urechean a vândut-o la fel cum vindea funcţii şi licenţe la Primărie! Aşa-că să ştiţi "şi şî cum"! Asta nu înseamnă că Urechean conduce cu Procuratura, la fel cum Ghimpu nu conduce cu BNM, dar responsabilitatea politică pentru aceste instituţii o poartă anume partidul respectiv.

"Adevărul de 7 aprilie" sintagma dată am inventat-o cu nişte colegi pe la două săptămâni după proteste, făceam un buletin informativ pentru a mai diminua din fluxul de rahat mediatic dat de consorţiumul de presă a lui Tkaciuk. Nu ştiu, sau a fost atât de potrivită, sau atât de evidentă că a apărut independent în alte capuri, dar anume formula dată a intrat în graiul moldovenilor - "adevărul despre 7 aprilie". Nu voi da ipoteza mea despre ce a fost, poate apoi, altădată, voi spune ce vreu să ştiu despre evenimentele din perioada 6-8 aprilie şi apoi, mai bine zis ce nu vreau să ştiu!

Liderii actualei guvernări cunosc adevărul dat - simplu, un Preşedinte de ţară, cât de interimar nu ar fi el, are dreptul să cheme şeful sis-ului şi să-i zică "Spune!" şi el va spune, la fel un ministru la Interne sau Justiţie au suficiente pârghii să afle "chestii". Dar au dreptate şi atunci când spun "Verdictul îl va da judecata!" Atunci eu zic că nu mă interesează ancheta pe care o duce procurorul de buzunar a lui Voronin, exact acel care făcea dosar cu "Kill Roshku n-na!" Oarecum, măcar să dea un "adevăr" pe care să nu-mi fie ruşine să-l consider atare.

În timpul de la proteste, de pe bloguri şi din filmuleţe la telefonul mobil am aflat mai mult decât de la toate structurile responsabile. Acuma, domnule Zubco, mă interesează nu ce crede Dabija şi Chirtoacă despre 7 aprilie, mă interesează cine sunt tipii "intelighenţi" din pozele de sus? Şi încă unde sund televizoarele din poza de jos?

Foto: unimedia.md şi photopuchok.com

P.S.: Azi primul ministru s-a înfoiet mult când a aflat că ân ţara asta mai există decizii care încearcă să fie făcute fără el. Nu că ar avea el dorinţa de a controla totul, deşi o are, nu că pentru binele poporului - Doamne, fereşte, prosta dacă nu iese că ai făcut tu nu poţi să te piareşti cu realizarea în cauză, dar această chestie a devenit scopul unic prioritar a şefului Guvernului. Aşa de tare s-a luat cu piaritul că, se pare, a dat în bară dur la demarcarea graniţei cu Ucraina şi nici nu spune la nime, la urmă, cred-că o să dea vina pe Popov sau pe cineva micuţ. Un prim ministru care nu are educaţia să spună poporului lucruri integre nu minciuni (iar adevărul parţial e minciună) are şanse să enerveze rău alegătorii, mai ales că s-au scumpit ţigările şi toţi îs "na vzvode".

Ucraina - reload...

2010-02-07T10:41:00.000-08:00

Au fost anunţate rezultatele exit-polls în Ucraina, deşi au fost date imediat, că şi în Romania, aceastea reprezintă date mai timpurii decat acealea finale, mai mult - datele numărării voturilor vor fi diferite de cele ale sondajelor, aşa cum o arată esperienţa primului tur. Aceatea vor reprezenta o diferenţă de cel mult 3% în favoarea lui Ianukovici. Timoşenko şi adepţii săi nu vor recunoaşte legitimitatea alegerilor şi au o sumă enormă de argumente în acest sens: modificarea legii privind alegerea preşedintelui chiar în ajun, atacul asupra combinatului la care se tipăresc buletinele de vot, neregulile în ziua votării şi multe altele, au dreptul moral.

De ce îl au? Pentru că fraudează: cumpără, sperie, introduc buletine etc. toţi cei doi candidaţi, deci ambii înţeleg că nu au legitimitatea deplină. Timoşenko are susţinerea celei mai active păţi a electoratului: tineri, intelectuali etc., aceştia, probabil, vor sta deja maine pe "Maidan" cerand alegeri repetate pe care doamna de fier a politicii ucrainene le va caştiga mobilizand pe toţi cei care nu au votat de data asta, la sigur - va fi nevoită să adopte o ritorică mai dură în privinţa Rusiei. Nu sunt încrezut că vor fi alegeri repetate, dar, fie Ianukovici îi oferă lui Timoşenko postul de prim-ministru, pe care acasta nu numaidecat îl va accepta, şi o va păstra la carma reală a statului, fie vom asista la alegeri parlamentare noi în mai-iunie, aceasta înseamnă o pierdere izbitoare a lui Ianukovici şi instaurarea unei coaliţii pro-europene mari: Timoşenko - Tighipko - Iaţeniuk - Iuşcenko, iar Partidul Regiunilor va trece în opoziţie.

Aşa sau altfel, mai devreme ori mai tarziu, Timoşenko va veni la conducerea Ucrainei! Pentru Republica Moldova? Nu înseamnă nimic, dar nu doresc să avem o ţară vecină cu un preşedinte tampit şi scos din "blatneacu" din străzile Doneţkului! Nu doresc ca copii ţării vecine să aibă plasat în şcoli portretul unui criminal cu două dosare dovedite şi sute de dosare clasate!

Pronostic? Acesta e abia începutul! Timoșenko va lupta pană la urmă. Va fi foarte fierbinte săptămanile viitoare în Ucraina.

Cine cenzurează ştirile Unimedia?

2010-02-04T10:38:00.000-08:00

Acu vre-o jumătate de an am întâlnit pe Internet o poză fenomenală unde erau prezentaţi Vasile Botnaru, Oxana Iuteş, Angela Gonţa şi alţi jurnalişti de vază din Moldova, pe lângă aceasta era scris: "Ei scriu ştirile Unimedia". Se făcea aluzie la faptul că redacţia portalului numit prelua ştiri din diverse surse şi le plasa pe site şi nu "producea" ştiri. Cum ştim deja cine "produce", de fapt, noutăţile de pe unimedia.md, Ar fi interesant să cunoaştem şi cine cenzurează aceste ştiri. În perioada guvernării comuniste portalul numit avea mari probleme din cauza intervenţiei reprezntanţilor SIS şi MAI, a fost bruiat etc.. S-ar părea că, odată cu căderea PCRM, ar fi cazul să dispară şi orice gen de cenzură politică ep unimedia, se părea că acest site va deveni adevărat paradis de obiectivitate şi libertate! Astăzi, încă o dată, am trăit nefericirea să cunosc că nu e aşa!

Pe la amiază am văzut pe Facebook un link plasat de Oleg Ciubotaru, eu şi încă 14 oameni am dat like, apoi au apărut şi discuţii aprinse (20 comentarii). Linkul era unul ce făcea legătură cu blogul "Curat murdar SRL", de fapt, un articol ce continua o discuţie iniţiată de Andrei Benimeţkii pe marginea materialelor obţinute de către jurnalista Publika TV, Victoria Kriukova. Mi-a părut foarte interesant subiectul şi l-am citit, şi mai mult mi-a plăcut apelul dat la finele articolului de pe www.curatmurdarsrl.com: "Pot numai să mă întreb, cât mai au postul TV cu cel mai mare număr de vizitatori pe site-ul lor, portalul de ştiri nr.1 din moldova, etc… să ne hrănească cu violuri şi creste despicate de topoare?"

Aici se face aluzie la ProTv Chişinău care nu ezită în fiece săptămână să anunţe telespectatorii că "şi săptămâna aceasta, protv.md a fost cel mai vizitat din Moldova, deşi oţi ştiu că cel mai vizitat e google! Iar portalul pomenit.. corect - unimedia, care ne dă de priceput chiar din start că "e cel mai tare, frate!". Cei de la Unimedia au preluat articolul dat şi l-au plasat la secţia "blogosfera", aşa cum fac de fiecare dată când apar articole simpatice pe bloguri. Uite că au plasat totul în afară de pasajul inserat mai sus! Mă întreb acu: oare poate fi critic şi echidistant cineva care renunţă să publice critici la prpria adresă?!

No ofense, băieţi, dar nu pentru asta aţi suportat represiile regimului!

P.S. Fraţilor, am o idee bună de colaj la articol dar sunt în Bucureşti şi nu am photoshop şi nu-l pot face, cine mă ajută? Daţi o mână de ajutor unui biet om!

Rata lui Turcan şi pusca lui Resetnicov

2010-02-03T06:17:00.000-08:00

Dacă aţi mai citit vre-o dată ce am scris oriunde pe net, cunoaşteţi că scriu peste tot cu diacritice, chiar am o obsesie pentru aceste componente ale limbii române! Atunci - de ce am scris fără? Ştiţi, diacriticile se aseamănă cu nişte litere simple dar cu dinţi! Cele două subiecte pe care le dezbat: "chemarea la duel" a lui Voronin de către Ţurcan şi afirmaţiile lui Reşetnicov precum că ar fi existat tentative de asasinare a aceluiaşi Voronin sunt dovadă că ambele forţe politice pe care le reprezintă cei doi nu au dinţi!

Ţurcan a priceput că MU-ul lui nu va acumula voturi prin simpla migraţie a comuniştilor la el, unicul loc unde poate pescui votul e PCRM. Şi, cum votanţii PCRM sunt la 90% votanţii personali a lui Voronin, că nu crede cineva că sunt din cei care îl votează pe Petrenco, Ţurcan doreşte să facă transfer direct de imagine de la Voronin la el. Aceasta ar avea loc dacă Ţurcan l-ar "rade" pe Nicolaici în confruntare directă.

Pe de altă parte, PCRM, tot pricepe că unicul care le poate aduce voturi e Voronin, de aia l-au scos în ultimul timp de la naftalină, de aia încearcă nepot-so Artur să-l victimizeze. Atît mu cât şi ham-hamul comunist nu pot acumula voturi prin platforme constructive, merg doar pe critica distructivă. Aşadar sunt impotenţi din punct de vedere politic, la vârsta lor nu o exclud şi pe cea de alt fel, adică nu pot construi nimic, doar rag şi latră, iar coaliţia de guvernare acumulează realizări între timp! Chiar acţiunile nepopulare sunt dovadă de voinţă (potenţă) politică!

"Câinii latră"... vacile rag..."iar caravana trece!"

Şocant: Transnistria bază pentru spionii ruşi!

2010-02-02T08:46:00.000-08:00

Pe 27 ianuarie, colaboratorii Serviciului de Securitate din Ucraina au reţinut un grup de spioni a FSB-ului rus, aceştia urmau să primească informaţii secrete de la un cetăţean ucrainean. Ulterior s-a stabilit că aceştia erau escortaţi de un ofiţer din cadrul grupului de menţinere a păcii din Transnistria. Războiul mediatic pe marginea acestui caz între serviciile secrete rus şi ucrainean deja e în toi. Cazul are posibilitatea să devină unul din cele mai mari sondaje de spionaj în spaţiul post-sovietic. În context electoral poate fi considerat un cadou din partea lui Iuşcenco pentru Timoşenko.

Ce e important pentru RM, este faptul că spionii ruşi utilizează ca bază grupul de armată din Transnistria, menirea acestuia este de a "menţine pacea". În ochii comunităţii internaţionale operaţiunea de menţinere a păcii a fost compromisă grav! Acum Chişinăul are tot dreptul să facă tam-tam în jurul prezenţei militare ruse în Transnistria, Ucraina la sigur va deveni şi mai dură faţă de regimul de la Tiraspol.

Este o conjunctură cât se poate de bună pentru Moldova, dacă guvernanţii noştri nu o vor putea utiliza, vai şi amar de capul lor! Pronostic: în maxim 5 ani, Transnistria va reveni în componenţa Moldovei!

Vizita premierului la Kiev

2010-02-02T01:01:00.000-08:00

Ieri pe după amiază străzile care intersectează str. Bucureşti au fost blocate timp de minute bune, nu puteai nici măcar să traversezi strada. Apoi din direcţia străzii Alecsandri şi-a făcut apariţia un Jeep al poliţiei urmat de un altul cu numere de înmatriculare RM G 002, urmat de un BMW al servicilui Pază de Stat. "Vine Filat de la Kiev" - am priceput eu. Ce nu mi-a plăcut din start este faptul că de pe la Anul Nou tot observ că se practică blocarea străzilor pe parcursul persoanelor de stat, nu - dacă e vorba de delegaţii oficiale - poftim, dar de girofare urlând şi poliţişti blocând străzi m-am cam dezvăţat, nu ţin minte aşa tam-tam de pe timpul lui Tarlev, Voronin şi Greceanîi obişnuiau să treacă puţin mai neobservaţi, mai pe ocolite.

Bravul democrat Lupu, la fel avea asemenia obiceiuri pur "social-democrate de stânga" în perioada cât a fost în fruntea Parlamentului! Apoi m-am gândit că nu o fi atât de rău şi că ar fi bine să circule şi Ghimpu aşa, poate în aşa mod nu ar mai apărea pe neprins de veste că de sub pământ când nu îl aşteaptă nimeni. Apoi zic să-i dăm un escort şi primarului, dar nu - escort nu, să fie blocate străzile să circule mai uşor să-i poată prinde pe toţi funcţionarii corupţi! Se vede că mare plăcere îi face să-i dea afară, dar tot îi par puţini.

Realizările vizitei la Kiev

Printre rezultatele viziteila Kiev: 1. Semnarea acordului de parteneriat în domeniul politicilor de tineret; 2. Reconfirmarea acordurilor pe problema proprietăţilor RM pe teritoriul Ucrainei; 3.Acordul preliminar privind livrarea energiei electrice din Ucraina; 4. Promisiunea de a înlătura orice restricţii la circulaţia persoanelor şi mărfurilor; 5. Finita la Palanca - cam astea sunt subiectele pe care le-a "mozolit" presa.

Eu aş adăuga încă ceva: premierul ucrainean a accentuat importanţa şi pentru Ucraina a demarcării frontierei pe segmentul transnistrean, a dat de înţeles că până la finele lunii va fi gata. Graba este explicată prin cerinţele înaintate de Comisia Europeană în cadrul negocierilor privind semnarea Tratatului de Asociere a Ucrainei cu UE. Plus aş remarca şi iniţiativa premierului moldovean de a pune în discuţie situaţia diasporelor din ambele state.

Ce înseamnă astea pentru noi?
1. Drumul de la Palanca este proprietatea Ucrainei şi punct, aici trebuie să-i mulţumim lui Voronin că este Voronin şi este "mai prost ca probca" în ce ţine de diplomaţie şi drept internaţional! În schimbul renunţării la pretenţiile pentru sectorul de drum, Ucraina a renunţat la pretenţiile pentru averea RM pe teritoriul său.

2. Va creşte rolul importului de energie electrică din Ucraina, aceasta va diminua dependenţa de Centrala Electro-Termică Moldovenească, deci - de Smirnov!

3. Demarcarea sectorului estic a graniţei moldo-ucrainene se va realiza până la finele acestei luni, Smirnov poate da cu pumnii în propria faţă!

4. Între echipele guvernamentale de la Kiev şi Chişinău s-a creat o adevărată prietenie, Filat cu Leancă şi Poroşenko, ca nişte basarabeni adevăraţi, parcă sunt fraţi de cruce! Filat se uită cu nişte ochi la Timoşenko parcă vrea să-i spună: "lasă fată-hăi treaba asta cu Ianukovici şi hai cu mine la Chişinău că-i facem praf pe toţi acolo!", poţi să înţelegi un bărba t la 40 care se întâlneşte cu personajul recunoscut de curând cel mai frumos lider de ţară din lume, eu aş mai adăuga şi unul din cei mai periculoşi dacă îl ai ca oponent!

Ce nu mi-a plăcut

Deşi s-au discutat probleme de colaborare în domenii care au conducători direcţi în Guvernul Republicii Moldova: tineret - există minister, importul de energie electrică - ANRE, reprezentanţii acestor instituţii nu au fost incluşi în componenţa delegaţiei. Domnul premier ar fi cazul să înţeleagă că un guvern de coaliţie nu înseamnă miniştri de la multe partide şi realizări numai de la unul, asemenia comportament care durează practic de la investirea Guvernului poate afecta irecuperabil AIE.

Presa despre vizită

În ajunul vizitei delegaţiei moldoveneşti la Kiev s-a vehiculat că ar fi vorba de un punct din campania electorală a actualului premier ucrainean. Pentru a vedea dacă a fost sau nu aşa am analizat ce a scris şi arătat presa ucraineană despre acest eveniment. Iată ce am găsit, am analizat doar câteva dintre cele mai importante surse de informare în masă:

Cel mai vizionat canal TV - Inter a scris doar despre faptul că "Premierul Filat vine la Kiev şi va discuta....", şi că "Premierul Timoşenko a remarcat importanţa demarcării graniţei pentru relaţiile cu UE ca un pas necesar pentru a începe o nouă etapă în negocierea regimului fără vizepentru cetăţenii ucraineni";

O altă sursă deosebit deimportantă emisiunea TSN a canalului 1+1, a dat o amplă analiză despre beneficiile comune din importul de energie electrică din Ucraina spre Moldova.

Cea mai importantă agenţie de ştiri UNIAN a prezentat fugitiv cele mai importante momente ale vizitei sub formă deosebit de laconică, o frază gen "Ucraina şi Moldova au semnat un acord de parteneriat în domeniul tineretului", cinci ştiri din peste 200, dintre care peste 50 au beneficiat de articole ample.

Niciunul dintre ziarele importante nu au scris, cel puţin deocamdată, despre vizita de ieri.

Concluzii: vizita premierului moldovean nu a intrat nici în top 20 a evenimentelor ucrainene de ieri, mult mai importante au fost: disputele din Rada Supremă, nedorinţa lui Ianukovici de a participa la dezbateri, meciul următor a echipei Şahtar Doneţk. Astfel, vizita lui Filat la Kiev nu a constituit un punct din campania electorală a Iuliei Timoşenko. Totuşi, reieşind din euforia presei de la Chişinău, această vizită a constituit încă un punct dintr-o campanie electorală, dar nu în Ucraina ci în Moldova, campania electorală a lui Vlad Filat care a început chiar în ziua investirii acestuia în funcţia de premier. Apariţia aproape omniprezentă şi promovarea agresivă a imaginii premierului moldovean în presă sunt semne clare a unei campanii electorale în plină desfăşurare!

Dacă e bine sau nu? Bine că poate omul, are bani şi dorinţă, mai rău de alţii care dorm! Între timp campania electorală din Ucraina s-a precipitat definitiv, voi posta azi un comentariu despre ultimile evoluţii.

Foto: pldm.md şi mae.kiev.ro

Ai noştri la Kiev

2010-02-01T01:15:00.000-08:00

Presa de la noi a început de ieri să facă forfotă în jurul vizitei lui Vlad Filat la Kiev, unde urmează să se întâlnească cu primul ministru ucrainean Iulia Timoşenko. Poate ar părea straniu pentru unii care sunt tentaţi să dea prea multă importanţă pentru campania electorală din Kiev, dar "importanta vizită" nici nu a fost anunţată de către agenţiile de ştiri. Toate evenimentele legate de relaţiile Ucrainei cu Moldova sau România nu constituie un subiect important pe piaţa mediatică ucraineană, cu atît mai puţin de campanie electorală.

Oarecum disputa pentru turul doi a campaniei prezidenţiale din Ucraina este deosebit de interesantă, lupta pentru minţile oamenilor a devenit dură. Poate vizita şefului guvernului moldovean şi constituie careva punct din campanie, stabilit în cadrul colaborării în cadrul PPE. Totuşi presa moldavă şi unii blogeri au exagerat niţel. Voi scrie mai târziu despre ultimele evoluţii din campania electorală ucraineană.

Foto: pn.mk.ua

Ecouri baltice la Tiraspol?

2010-01-31T10:52:00.001-08:00

Site-urile şi agenţiile de ştiri din întreaga lume au făcut astăzi mare agitaţie în jurul protestelor masive care s-au desfăşurat la Kaliningrad şi în alte oraşe ruseşti. Ce semnificaţie pentru Republica Moldova ar putea avea situaţia creată în Rusia şi în enclava de pe ţărmul baltic în particular.

Protestele de astăzi sunt o confirmare a faptului că spiritul de insatisfacţie şi potenţial de protest în societatea rusă a crescut, pe lângă nemulţumirile cauzate de încălcările frecvente a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, faţă de politica externă agresivă şi alte tendinţe dictatoriale ale regimului condus de către premierul Putin, un aport esenţial în creşterea activismului cetăţenilor l-a adus criza economică. Creşterea ratei şomajului, a întreprinderilor falimentare, a preţurilor a trezit un real val de acţiuni de protest pe care Rusia nu le-a văzut de pe timpul lui Elţin. Nu întâmplător cel mai expresiv nemulţămirea s-a manifestat în enclava vestică, acest fapt a scos în evidenţă o serie de probleme legate de regiunea Kaliningrad.

Cea mai evidentă problemă este că Rusia nu mai pote întreţine funcţionarea normală a regiunii, cuprinse din toate părţile de statele UE în care nivelul de trai este mult mai înalt. Izolaţionismul rusesc de la Kaliningrad cost bugetul rus mulţi bani: pentru a contracara tendinţele separatiste şi exodul populaţiei în ţările UE, Federaţia Rusă trebuie să menţină nivelul de trai al populaţiei la un nivel decent. Pe la începutul anilor 2000 Kaliningrad era considerat o regiune foarte prosperă datorită injecţiilor masiva de bani de la buget. Extinderea UE şi criza economică au pus Rusia într-o situaţie foarte grea în ce priveşte asigurarea regiunii.

La modul sigur, enclava vestică are o importanţă strategică prea mare pentru a putea fi părăsită de către Kremlin. Totuşi, ce ar spune plătitorii de impozite ruşi dacă ar afla că pe banii lor este menţinută funcţionalitate unor regiuni separatiste care nici nu le sunt parte componentă: Osetia, Abhazia, Transnistria, ce ar spune cetăţenii de rând dacă ar afla că scumpirile şi reducrile de salarii ar putea fi mai mici dacă guvernul lui Putin ar renunţa la menţinerea artificială a unor conflicte militare?

La sigur - acest lucru îi deranjează şi pe strategii ruşi, ei înţeleg caracterul falimentar pentru economie al ideii de menţinere a unor enclave la distanţe mari. Situaţia regiunii Kaliningrad, la sigur va fi luată drept ptetext în crearea unei strategii noi pentru Transnistria, la care, cel mai probabil, se lucrează acum la Moscova. Faptul că Transnistria aduce Rusiei numai cheltuieli enorme şi perspectiva unui nou Kaliningrad pentru Kremlin este puţin favorabilă devine din ce în ce mai evident.

Foto: nr2.ru

O generaţie ruptă de Nistru

2010-01-30T10:27:00.000-08:00

Reflecţii pe marginea problemei transnistrene

S-a realizat: a fost dat start procesului de demarcare a sectorului estic de frontieră moldo-ucraineană! Ministrul ucrainean a vorbit într-o română impecabilă, el fiind originar din sudul Basarabiei.
Despre semnificaţiile acestui eveniment şi perspectivele evoluţiei problemei transnistrene vreau să scriu câteva gânduri, despre situaţia actuală, despre variantele de viitor care sunt vehiculate şi despre oamenii care locuiesc pe ambele maluri ale Nistrului.

Românii în întregime, dar şi mai mult moldovenii, au ce au cu râurile! Ba Prutul, ba Nistrul devin factori care rup familii, crează vămi, pun în dificultate circulaţia de oameni, informaţii, valori şi bunuri materiale. Alta e problema că, de fiecare dată, pe acei români, ucraineni, ruşi, evrei şi alţii care locuiau satele şi urbele de pe malurile celor două: Porata şi Tyras! Deloc întâmplător: fiecare ruptură nouă era hotărâtă şi în capitala unui stat poporul căuia nici nu ne este vecin! Conflictul millitar din anul 1992, început încă de la mijlocul anilor '80 prin capurile specialiştilor din KGB-ul sovietic: Transnistria, la fel ca şi Găgăuzia, conflictul pe baze lingvistice din oraşele Moldovei, la fel ca şi conflictele din Caucaz şi Asia Centrală, cu unele tentative similare în Ţările Baltice şi Ucraina - au constituit parte componentă a strategiei de menţinere a acestor regiuni în zona de influenţă a Kremlinului. Noi - cetăţenii Republicii Moldova de pe ambele maluri ale Nistrului suntem victime ale unor provocări deosebit de cinice, atît!

Nu mai scriu azi despre trecut, sunt istoric, de aia urăsc istoria! Voi vorbi despre actualitate şi apoi despre viitor!

Despre actualitate.

"Cepul" discuţiilor în jurul problemei transnistrene a fost dat anul trecut chiar în plină campanie electorală, cu ocazia împlinirii a 17 ani de la declanşarea conflictului militar. Tot atunci, prin intermediul lui Dorin Chirtoacă a fost formulat principiul în baza căruia se poate obţine un careva rezultat în soluţionarea conflictului: Moldova trebuie să devină un stat atractiv pentru cetăţenii de pe malul stâng, prin edificarea statului de drept, creşterea nivelului calităţii vieţii, adică prin eradicarea sărăciei şi integrarea europeană vom putea atrage de partea Chişinăului cetăţenii din Transnistria. După 8 ani de pas bătut pe loc, necesitatea creării unei strategii noi în domeniu era evidentă, cea enunţată de către tânărul primar a capitalei a fost acceptată drept cea mai eficientă, era evident, nu a fost reinventarea bicicletei, a fost preluată şi de alţi concurenţi din fosta opoziţie, acum este la baza strategiei actualei conduceri: paralel cu integrarea europenă şi creşterea nivelului de trai, cetăţenii din raioanele de est vor dori să locuiască în RM.

Bun, dar ce riscuri implică aceasta? Care sunt activităţile paralele? Printre activităţile paralele sunt: creşterea gradului de integrare a mediului de afaceri da pe cele două maluri, nclusiv achitarea impozitelor din partea companiilor transnistrene la bugetul RM, sporirea susţinerii din partea Ucrainei, internaţionalizarea cât mai activă a conflictului, implicarea Rusiei în negocieri directe şi sincere. Unul dintre scopurile RM este de a arăta cetăţenilor din Transnistria că "statul" lui Smirnov este ineficient, anume în acest sens se încearcă impunerea controlului asupra activităţilor economice externe a firmelor transnistrene. Atunci când graniţa va fi demarcată, nimeni nu va putea exporta ceva în Ucraina fără permisiunea Chişinăului, pentru a avea "firman" de la Guvern trebuie să achiţi în contul acelui Guvern impozite! Reiese de aici că regimul lui Smirnov va deveni o obuză pentru mediul de afaceri de la Tiraspol, acestora le va fi mai util să fie în componenţa RM, profitând de întreaga gamă de priorităţi în relaţiile comerciale externe cu Ucraina şi UE, fără a fi supuşi pericolului impozitării duble!

Numai că este aici un "DAR": nu ştie nimeni care este cota parte a familiei Smirnov în economia transnistreană? Nici lui Smirnov nu i-ar conveni să-şi păstreze regimul? Eu cred că soluţia cea mai "onorabilă" pentru Smirnov în dorinţa de a păstra în bugetul propriu impozitele venite de la agenţii economici transnistreni ar fi acceptarea statutului de autonomie cu privilegii largi, aceasta ar implica cedări enorme în favoarea Chişinăului şi renunţarea la retorica aberantă despre "independenţă"! Aceasta ar însemna instituirea controlului efectiv al autorităţilor moldovene în stânga Nistrului. Iată de ce eu consider că procesul demarat este o victorie importantă a Chişinăului în faţa separatismului.

Cadoul pe care ni-l face Ucraina.

Demararea procesului de demarcare a graniţei de est dintre Ucraina şi Moldova a fost tratată confuz la Tiraspol, Smirnov a avut tupeul să afirme că întreg procesul se derulează în urma înţelegerilor pa care le-a avut în urma vizitei de la Kiev care a efectuato la finele lu decembrie. De fapt liderul transnistrean a fost invitat şi pus în faţa faptului împlinit! Liderii transnistreni au avut tupeul să afirme chiar că sunt parte a acestui proces, nu ştiu de ce, însă acest proces se realizeză doar între Ucraina şi Republica Moldova. Este o victorie a diplomaţiei moldoveneşti, acceptul Kievului de a pune în mâna Chişinăului un as reprezintă un exemplu bun de profit politic de pe urma intereselor ucraineşti în relaţiile cu Uniunea Europenă şi SUA.

Iniţial evenimentul era planificat la un nivel şi mai important: cu participarea preşedinţilor celor două ţări, totuşi contează mai mult efectele. Cu toate că la Kiev nu va mai fi un preşedinte care este gata să răspundă tutror mesajelor SUA şi UE, în relaţia cu RM guvernarea care se va instala după alegeri în Ucraina va fi orientată să ia în consideraţie părerea celor două forţe mai mult decât cea a Rusiei. Din păcate, guvernarea lui Voronin nu a ştiut să valorifice din 2005 încoace situaţia prielnică de la Kiev. Acum Ucraina este dispusă să pună Tiraspolul în faţa unui blocaj atât pe hartă cât şi în cadrul formatului 5+2, argumentul că aceasta ar putea afecta relaţia Ucrainei cu Rusia pare să nu mai fie actual.

Perspective de reglementare şi contextul geopolitic.

Recent analistul Vitalii Kulik a indicat patru căi posibile de evoluţie a conflictului transnistrean, drept concluzie esenţială aş nota irealismul unei potenţiale absorbţii a Transnistriei de către Ucraina, soluţie pe care încearcă să o împingă unii formatori de opinie (propagandă) ruşi. Statul vecin nu are interesul să înglobeze regiunea separatistă a Republicii Moldova, ar însemna prea mari pericole pe plan intern: separatismul în Crimea şi alte regiuni cu locuitori preponderent vorbitori de rusă, realţii proaste cu Uniunea Europenă şi SUA, izolarea din partea structurilor inernaţionale ş.a. Rusia cheltuie anual sute de milioane de euro pentru a menţine funcţionalitatea Transnistriei, spre deosebire de Osetia de Sud, Federaţia Rusă nu dispune de frontieră comună cu RM, aceasta include cheltuieli enorme pentru susţinerea contingentului militar şi acordarea de suport economic. Republica Moldova suportă perderi mai mici din cauza conflictului transnistrean comparativ cu Rusia.

Era sferelor de influenţă bazate pe prezenţa militară a dispărut începând cu finele anilor '70 a secolului trecut, Federaţia Rusă a înţeles că lupta internaţională se duce pe plan economic. Cheltuielile enorme pentru menţinerea conflictelor în Caucaz are drept finalitate încercarea de a zădărnici nişte proiecte foarte importante în domeniul energetic care sunt în stare să scadă rolul Rusiei pe plan european. Transnistria nu oferă asemenia perspective, oferă doar iritarea din partea UE şi SUA, cheltuieli enorme de la buget şi cam atât. Perspectiva independenţei Transnistriei şi a încadrării acesteia în Federaţia Rusă ar însemna doar cheltuieli şi mai mari, pe care Rusia nu şi le poate permite, realţii şi mai proaste pe plan internaţional şi creşterea curentului anti-rus în Ucraina. Drept urmare, cel mai util pentru Kremlin ar fi menţinerea de status-quo, dar aceasta implică cheltuieli în continuu, acestea ar trebui să crească şi mai mult în cazul care Chişinăul şi Kievul vor impune transferul de impozite la bugetul RM.

Cât de fantastic nu ar părea, dar unica soluţie reală a conflictului transnistrean este reintegrarea ţării prin revenirea zonei de est în calitate de autonomie sau nu numaidecât. Acest lucru va implica "europenizarea conflictului", adică un program larg de acţiuni de reintegrare cu susţinere financiară internaţională. La momentul actual, Rusia este total debusolată de activismul părţii moldovene şi a factorilor europeni, americani şi ucraineni în soluţionarea conflictului. Bunăvoinţa Kievului este dictată, cel mai probabil, de necesitatea unor relaţii bune cu fiananţatorii internaţionali (FMI, SUA, UE).

Mişcările diplomaţiei ruse: vizita vice-ministrului, readucerea în memorie a practicilor cu interzicerea importului de mărfuri, etc. arată că Moscova este în căutarea unei strategii pe viitor în legătură cu Transnistria. Diplomaţii ruşi sunt puşi într-o situaţie dificilă deoarece evoluţiile actuale implică relaţiile bilaterale moldo-ucrainene, or Rusia a recunoscut integritatea RM! De fapt, Rusia hotărăşte cât mai întinde cu cheltuielile pentru menţinerea zonei de conflict şi cum să câştige cât mai mult de pe urma retragerii trupelor şi susţinerii oferite lui Smirnov, adică ce beneficii să ceară de la SUA, UE, RM.

Despre oameni.

Anul acesta un mare număr de tineri care s-au născut într-o Moldovă dezintegrată vor atinge majoratul, mulţi dintre aceştia nu mai au percepţia Republicii Moldova ca Patrie, ei sunt rodul propagandei de tip kgb-ist care funcţionează în stânga Nistrului. Strategia de a construi o Moldovă atractivă pentru transnistreni înseamnă nu altceva decât faptul că oamenii de rând, reprezentanţii mediului de afaceri trebuie să se opună deschis regimului şi armatei de ocupaţie şi să ceară reîntregirea ţării. Cum facem cu aceşti oameni? Câte vieţi va costa debarcarea lui Smirnov? Cum va proceda Rusia în cazul în care cetăţenii transnistreni nu vor mai dori prezenţa armatei străine pe teritoriul său? Cum vom eradica efectele propagandei ruseşti? Cum să facem pentru a nu repeta greşelile trecutului? Cum e să privim liniştiţi cum oamenii din satele de peste Nistru vor trăi şi mai greu numai din cauză că Chişinăul va impune restricţii economice şi va cere ca impozitele să fie achitate la bugetul de stat, având scopuri nobile drept finalitate? Cum ne învăţăm să călcăm pe inimă şi să mergem înainte, consolândune cu gândul că efectul pe termen lung va fi benefic? Conflictul transnistrea gândit de nişte genii ai răului ne va crea încă multe dureri de suflet.

Mă ţin de promisiune: vizita lui Băsescu!

2010-01-27T22:31:00.000-08:00

Chiar a fost peste aşteptările mele în ceea ce priveşte multe domenii. Chiar în domeniul care-l consider cel mai important prestaţia a fost peste aşteptările mele, adică mult peste nimic!

La Bucureşti, dar şi la Chişinău, au învăţat bine din greşelile de la zorii anilor '90! Chit că actualul preşedinte interimar a Republicii Moldova a trăit zi-cu-zi toată perioada de la constituirea mişcării de renaştere naţionale şi până la celebra trădare supremă a lui Roşca. Este prea trecut prin viaţă, prea implicat sufleteşte Ghimpu pentru a permite să-i fie furată din nou victoria consolidării relaţiei fireşti dintre românii de pe cele două maluri de "râu de 50 metri" - cum ar spune Constantin Cheianu. Poate pentru prima dată după realegere, l-am văzut pe Băsescu sincer, la maxim de sincer cât poate fi.

Acu să le apuc pe rând:
1. Nu sunt un admirator de-a lui Băsescu, chiar a făcut o grămadă de daune românilor din România, deşi după realegere, nu şi în cazul renumirii lui Boc, pare să fie un tip mai simpatic decât înainte.
2. Sinceritatea părţii române s-a manifestat chiar în componenţa delegaţiei, cu excepţia lui Boc, toţi granzii PD-L de la guvernare (Videanu, Berceanu, Udrea, Blaga, senatorul Badea, Tomac care a devenit peste noapte şef şi mai mare) - o "declaraţie" explicită de intenţii serioase de a răspunde iniţiativei Chişinăului de a relansa nişte relaţii foarte bune dar bazate pe interese reale mai mult decât pe emoţii.
3. La punctul ăsta citiţi-l mai întâi pe Cheianu, apoi zic: Băsescu a venit să-şi ceară scuze de la românii din Republica Moldova pentru 20 ani de inacţiune sau imitaţie de acţiuni reale. O să-mi sară poate unii în cap că "locuri la studii", că "scriitorii", că "cultură" - FLEACURI! Iată 100 mln, alte 130 din fonduri europene ce trebuie gestionate în comun, căi ferate, gazoducte, linii de energie electrică, poduri şi drumuri şi încă multe altele - iată asta se vede: "oameni serioşi"! Nu că aş fi eu atât de mercantil, dar am apucat să învăţ că nimic nu-i apropie pe fraţi mai mult decât brânza comună!
4. Despre ceea ce doream să aud cel mai mult: în cadrul interviului acordat pentru ProTV, preşedintele român a vorbit şi despre susţinerea care va fi acordată de către România în procesul de Integrare Europeană a RM. Ce m-a agitat atât de mult? De data aceasta Băsescu nu doar a vorbit dar a şi dat de înţeles că înţelege ce înseamnă această susţinere! Au sunat clar: norme şi practici europene, implimentare, ajutor, transmite... Având în spate proiectele majore deja pornite, am tentaţia să consider că s-ar putea chiar să obţinem acest ajutor!

Impresii:
Chiar am îngheţat, spre amiază s-a oprit ninsoarea şi s-a răcit mult, nu am vrut să-i dau flori lui Băsescu, mă gândeam că mai bine le dau lui Ghimpu, dar aşa s-a primit. Pentru a nu încălca protocolul şi să mai provoc vre-un scandal i-am dat flori lui Băsescu.

Impresii din România: chiar acum ascultam şi o emisiune de la una dintre televiziunile de ştiri din România, o tanti destul de obeză pentru a fi formator de opinie publică în domeniul politic îşi lucrează toţi galbenii primiţi de la domul Felix, trece prin presa de azi, sigur că a fost reabilitat şi subiectul - Republica Moldova, aud de unul, pare-se Ciutacu, că vezi că e criză dar Băse dă bani la "străini", că ce naiba ne trebuie nouă?! Deodată-mi aduc aminte de discuţii nesfârşite cu prietenii din România, aceleaşi concluzii: mai mulţi basarabeni percep că sunt români decît români care-i percep drept români! A sunat cu un mod aproape imperativ în legătură cu Republica Moldova: matuşka Rusie, Siberia etc.. Faptul că presa de la Bucureşti nu pricepe o boabă în ce se petrece în Republica Moldova, aceasta am văzut în aprilie, dar chiar aşa?! Acum mi-aduc aminte cum spun mulţi: "adevărul trebuie spus oamenilor din Moldova şi ei vor înţelege că sunt români!", sigur că vor înţelege, deja înţeleg mulţi, întrebarea mea este: Cine le va spune despre asta românilor din România? Dar, gata cu emoţiile deocamdată!

Printr-o singură lovitură, Băsescu vrea să rupă Republica Moldova de la conexiunea sistemică cu estul şi să o conecteze la România, deci - Europa, conexiunea prin căi de comunicaţie şi transport, cu un rol special - transportul de resurse energetice. E ceva despre care am auzit doar de la Dorin Chirtoacă în campania electorală, chiar nu mă gândeam că pot fi realizate atât de repede. Nu vreau să dau hrană unor discuţii, dar îmi pare că vizita actuală şi toate proiectele derulate îl au ca unul dintre ctitori pe primarul de Chişinău! Un viitor pas ar fi lansarea unui nou bloc la centrala nucleară de la Cernavodă, asta ar asigura o reală independenţă energetică a RM, una comparabilă cu restul Europei.

Am şi o impresie mai puţin bună! E bine că oamenii îşi exprimă sincer emoţiile şi părerile,e rău când oamenii poartă ochelari de cal! Există în Republica Moldova o sumedenie de oameni care doresc din tot sufletul unirea cu România, au tot dreptul! Dar atunci când există un număr şi mai mare de oameni care nu doresc aceasta, fie că au fost bine intoxicaţi de propaganda bolşevică sau cea voronistă, fie din alte motive, nu e deloc în folosul adepţilor unirii să acţioneze dur, cea de-a doua categorie se distanţează şi mai mult de la prima! Aceşti oameni ar fi cazul să înveţe de la Mihai Ghimpu. Unii vor spune că de ce să ne ascundem, suntem sinceri! Eu pot să răspund: cu sinceritatea voastră şi veţi rămâne!

Unirea românilor o percep ca una spirituală, într-un spaţiu cultural, informaţional, economic, etc. comun! Iar cei care doresc numaidecât o unire într-un singur spaţiu politic îmi provoacă multe întrebări! Printr-o conjunctură fericită de circumstanţe, procesul de Integrare Europeană a RM coincide prin excelenţă cu apropiere de România. Nu vreau să creadă cineva că ceva de genul "nu mai vorbim despre unirea cu România deoarece ne integrăm în UE" este o tentativă de a unge ochii unioştilor şi anti-unioniştilor, asta e calea corectă pentru a împăca capra şi varza! Ambele grupări din societatea moldovenească se pot regăsi într-o asemenia formulă. Şi încă ceva, se crează de multe ori impresia că există unii pretinşi "patrioţi" care toarnă intens apă la moara comuniştilor prin acţiuni de extremă! Tare pute a KGB de la unii: de extremă dreaptă, pretinşi mari frontişti în trecut şi alţii! Foarte mult au dăunat aceştia celora care şi-au asumat misiunea pe care am descriso mai sus: "de a explica moldovenilor că sunt români"! - acestea nu au fost emoţii ci o analiză la calm.

Puţine emoţii: sunt român, doresc să fiu integrat în comunitatea românească, să fiu în acelaşi spaţiu economic, cultural, să aleg liber unde să învăţ la Chişinău sau la Iaşi, să văd aceleaşi ştiri şi să nu stau trei ore în vamă. Unde este guvernul şi parlamentul? Nu mă deranjează absolut deloc dacă vor fi două, perspectiva integrării cu clasa politică de la Bucureşti nu mă bucură, nu-mi trebuie nici Iliescu, nici Geoană, nici Udrea, nici Mazăre, nu vreau pe unul ca Boc şef de Guvern, o fi poate bun pentru noi şi Băsescu, dar ca preşedinte al României, nu l-aş alege niciodată că preşedinte a ţării în care trăiesc! Mă simt mult mai comod cu Ghimpu şi cu Filat, primarul nostru îmi pare mult mai teafăr decât cel din Bucureşti, cu toate minusurile ei, clasa politică din Moldova e mai sănătoasă! Vreau unire între oameni, în sufletele oamenilor nu unire între politicieni şi mari afacerişti!

Vizita s-a petrecut destul de bine, s-a terminat în Chişinău, las-să vadă şi Cahulul ce înseamnă drumuri blocate!

Pe scurt: despre vizita lui Băsescu.

2010-01-26T14:39:00.000-08:00

Am îngheţat mult zilele astea, miercuri voi îngheţa şi mai mult! Am "onorifica misiune" de a participa la unele "activităţi de protocol" în cadrul vizitei preşedintelui român.

Ce aştept eu de la vizita aceasta?

Eu aştept ambuteiaje enorme şi să îngheţ bine!

Ce aşteaptă Republica Moldova?

Preşedintele României vine cu un întreg alai: toată floarea PDL-ului în frunte cu Udrea şi Videanu! Este o pretenţie serioasă de a manifesta intenţii deosebit de serioase în iniţierea unor proiecte concrete pe toate domeniile: economie, turism, infrastructură şi dezvoltare regională, nu mai vorbesc de Integrare Europeană! Totuşi, intenţii la nivel declarativ din partea lui Băsescu am avut deja cinci ani la rând! Acum este timpul oportun de a trece la acţiuni. La modul cel mai sigur, prima poziţie în colaboare trebuie să o ocupe rolul de avocat pe care şi l-a asumat România în procesul de Integrare Europeană a Republicii Moldova.

Ce ar reprezenta acest rol? Părerea mea - 10% susţinere politică pe plan extern şi 90% ajutor instituţional în domeniul transmiterii normelor şi practicilor europene!

Care va fi rezultatul vizitei? Eu voi îngheţa vre-o oră-două, Băsescu va negocia cu Ghimpu căile de susţinere a parcursului european a ţării noastre. Tudor Darie nu se va întâlni cu Băse, măcar că a vrut! De ce? Pentru că îi loh şi a vândut unimedia lui Vântu! Eu mă voi întâlni cu Băse, măcar că nu am vrut! De ce? Aşa s-a primit!

Primul post. Şi, din start, despre alegeri!

2010-01-26T11:24:00.000-08:00

Slavă domnului nu despre ale noastre - despre cele din Ucraina!

Până a vorbi despre doamna cu gâţă şi tipul cu "multe clase", chiar înainte de a spune despre "co-naţionalul" nostru, care nu are treabă cu românii, cu atât mai puţin cu moldovenii, voi zăbovi să scriu de ce am făcut blog. De ce? Pentru că am vrut şi gata!

Acu le luăm pe rând! Prima - nu aveml a Chişinău oameni să priceapă în politica ucraineană! Nici comentatorii politici, nici chiar experţii în politică externă, cu atât mai puţin politicienii nu par a se descurca mult în realităţile mult zbuciumate de la Kiev! Şi, dacă celor de la conducerea Moldovei le este de iertat asemenia lipsuri în abilităţi, atunci celelalte categorii dezamăgesc! Pentru cineva care tinde să pătrundă mai departe de impresii esenţa procesului politic din ţara vecină, vânzoleala din jurul alegerilor prezidenţiale din Ucraina care a început în presa de la noi şi din România par cel puţin stranii! Pornim de la operativitatea prezentării datelor: trec cam două-trei zile până "ştirile fierbinţi" ajung să pătrundă peste graniţe, în zilele alegerilor jurnal.md, portal care anunţa festiv că a dat un pumn de bani şi a trimis reporteri în Ucraina, a dat la 10 dimineaţa datele despre numărarea a 95% din voturi, în timp ce erau numărate abia 81%, ştirea (evident eronată) a stat până în seară!
Asta ar fi fost suficient, dar stai că la noi lumea "se dă cu părerea"! Au excelat cine vrei la pronosticuri şi analize, cu rarele sclipiri de percepere a situaţiei venite din partea lui Petru Bogatu se cam termină stocul de informaţii utile venite către consumatorul de informaţii cu caracter politic din RM. Ce s-a afişat în România nici nu comentez - provoacă dezgust faţă de profesia de jurnalist în sfera politicului!
Acum pe rând:
1. Despre Tighipko - pe Tighipko îl doare în cot de România şi mai ales de Moldova! Tema relaţiilor cu România şi Moldova nu a ocupat un loc important în campania electorală, cu atât mai puţin în cea a lui Tighipko! Omul, care este destul de progresiv, a vorbit 99% despre economie, anume din acest considerent a obţinut 13%! Şi "13% bazându-se pe o platformă anti-românească" e o prostie debitată de vre-un Roncea pe la Bucureşti şi băgată de Darie pe Unimedia. Acu "Iulea" (aşa o mângîie şi adepţii şi oponenţii,) i-a propus lui Tighipko funcţia de şef de guvern în schimbul susţinerii în turul doi de scrutin. Ce a făcut Tighipko? A procedat corect - a anunţat că nu va susţine pe niciunul dintre candidaţi, apoi a mai făcut publicitate proiectului său politic "Ucraina puternică", a anunţat că va candida la funcţie de primar de Kiev (despre primarul de acolo voi scrie obligatoriu ceva :)), că se pregăteşte de localele din mai şi de parlamentare. A ajuns să fie mai mediatizat decât cei di candidaţi rămaşi în cursă! Ca orice politician inteligent, Tighipko a procedat corect - acum a spulberat toate zvonurile precum că ar fi un "candidat tehnic", dacă faci mâine alegeri ar acumula cam peste 15%, şi-a asigurat un electorat stabil, are şanse mari, chiar prima şansă, de a deveni primar de Kiev (oraş cu în jur de 5 mln locuitori), poate controla o fracţiune foarte puternică în Rada Supremă (Parlamentul Ucrainei), într-un cuvânt - are şanse mari să aintre la putere!
2. Despre EL - el este Ianukovici, controversatul candidat din partea oligarhilor estului - veşnicul looser! Aşa şi va rămâne looser! De ce? Explic mai jos. Ăsta, aşteaptă să câştige! Are şanse enorme: se bizuie pe absenteismul în zona de vest şi centru a ţării, pe efectele nocive ale crizei, de care sunt învinovăţite toate ramurile actualei puteri, mai dă cu cumpăratul voturilor (aşa fac cam toţi, cel puţin ambii candidaţi rămaşi în cursă), plus speră că alegătorii lui Tighipko şi Iaţeniuk nu vor veni la vot! Are susţinerea clară a alegătorilor comunişti (cca 3%), plus încă vre-o 15% dintre cei a lui Tighipko, nu face mişcări brusce şi, dacă nu vom asista la răsturnări de situaţie, el va deveni preşedinte. Ucraina se află în pericolul de a se pomeni cu un preşedinte agramat! (În comparaţie cu el, ex-preşedintele Voronin e intelectual!)
3. Iaţeniuk - un politician tânăr dar lipsit de baftă, a fost jertva PR-ului negru din partea tuturor candidaţilor, a purtat şi eticheta de "candidat tehnic" dar s-a spălat de ea atunci când a dat dovadă de consecutivitate şi a chemat alegătorii să nu-i susţină pe cei doi trecuţi în turul doi! A lansat şi el un proiect propriu "Frontul schimbărilor" - unul reformator, dacă se va reaxa pe idea Integrării Europene, tânărul liberal are şanse să acumuleze un capital politic impunător - până la 15% în eventualitatea unor alegeri parlamentare la toamnă. Forţa politică condusă de tânărul reformist ar putea constitui, împreună cu Tighipko, o reală alternativă clasei politice eşuate de la Kiev.
4. EA - doamna de fier a politicii din spaţiul post-sovietic! Timoşenko a nimerit într-o situaţie deosebit de grea: alegătorii nu o consideră o alternativă "pericolului Ianukovici", pe plan economic s-a compromis prin guvernarea ineficientă şi reforme rămase pe hârtie, alegătorii patriotici din vest nu o mai acceptă, tinerii reformatori şi fostul (aproape fostul) preşedinte nu au susţinut-o... Unicul argument valabil este "votaţi cu mine, altfel vine Ianukovici"! Sigur că vom asista la tentative de răsturnare de situaţie în următoarele zile, este cunoscută capacitatea Iuliei Timoşenko de a oferi lovituri de imagine. Totuşi şansele doamnei cu gâţă de a accede la funcţia de şef de stat e minimă.

Scenarii post-electorale:
În primul rând - Ucraina este o ţară semi-parlamentară, preşedintele are cam aceleaşi atribuţii ca la noi, fără o susţinere largă în Parlament devine u arlechin politic cum a fost Iuşcenko trei ani la rând! Bătălia reală pentru putere se dă la alegerile parlamentare, miza prezidenţialelor este exagerată!
sunt două de bază: 1. Ianukovici devine preşedinte şi dizolvă Parlamentul, la alegeri conjunctura va fi în favoarea creării unei coaliţii Timoşenko-Iuşcenko-Iaţeniuk-Tighipko, Ianukovici rămâne preşedinte formal şi va fi "înghiţit" cu timpul la fel ca şi Iuşcenko! 2. Ianukovici devine preşedinte şi crează o coaliţie largă cu Blocul Iuliei Timoşenko, aceasta păstrând funcţia de premier şi ţinândul pe Inukovici în şah perpetuu. În acest caz la următoarele alegeri parlamentare, ambele partide vor fi spulberate de către forţele reformatoare (Tighipko şi Iaţeniuk). Acest scenariu apre mai plauzibil.
există şi variante rezrvă: 1. Timoşenko devine preşedinte, crează o coaliţie largă în Parlament fără participarea lui Ianukovici. Candidaturi la funcţia de premier ar fi mai multe: cineva din BIuT (acelaşi Turcinov), Tighipko, Iuşcenko, alţii...
Oricare ar fi conjunctura, Ianukovici nu are şanse să obţină "o domnie liniştită" pentru cinci ani!

Impresii personale: vreau să piardă agramatul cela bădăran! Vreau să câştige Iulia pentru că merită! Merită o doamnă ca ea! Deşi toţi prietenii mei din Ucraina m-ar omorî pentru asta - dacă aş trăi acolo nu aş fi votat-o nicicând!

Impactul pentru Republica Moldova:
Acesta şi a fost rostul acestui articol lung şi plictisitor! Mă rupe de nu mai pot când îi aud pe "pricepuţii" de la noi când spun că "pentru noi e mai bine să iasă Timoşenko" - pe naiba! Fantasmele că e mai pro-Europa etc. sunt iluzii false! Iulia Vladimirovna are mai multă susţinere din parte lui Putin decât Ianukovici! E lucru bine cunoscut! Trenul Republicii Moldova în alegerile de la Kiev a plecat odată cu actualul preşedinte Iuşcenko şi tinerii reformatori! O susţinere clară în problema transnistreană şi alte chestii nu vom vedea cel puţin până când Timoşenko nu s-a certa iar cu Putin, iar aceasta va avea loc abia după crearea unei noi coliţii pro-europene în Parlamentul de la Kiev!